ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 725/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 725/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia nr. 725/2018
Asupra cauzei de
față, constata următoarele:
Prin sentința nr. 1.480
din 18 iulie 2017 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/103/2017
s-a respins, ca
tardivă, contestația formulată de reclamanta A., în
contradictoriu cu pârâta B. Români, împotriva Dispoziției nr. 23 din 06
februarie 2017 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de către primarului
com. Români.
Prin Decizia
nr. 976 din 11 decembrie 2017 Curtea de Apel Bacău, secția I
civilă,
a
respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinței arătate.
Împotriva
acestei decizii a declarai recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin.
(1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. reclamanta A.,
arătând că în mod
greșit instanțele anterioare au apreciat că notificarea
formulată în baza Legii nr. 10/2001 este tardivă, rară a lua în
considerare faptul că s-a solicitat în mod expres comunicarea actelor de
procedură la adresa procuratorului C.
Prin
soluția pronunțată, instanța de apel a încălcat
dispozițiile art. 224 C. proc. civ. și art. 17 din V.C.P.C., sub
imperiul căruia au fost întocmite procurile, reținând, în mod
nelegal, că solicitarea transmisă prin notificarea pentru restituirea
terenului, făcută de către procurator, nu ar fi o solicitare
valabilă și nu ar obliga intimata să o soluționeze.
De
asemenea, instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale
referitoare la mandat când a considerat că numitul D. fiind decedat, nu
mai era îndreptățit a se depune cerere de restituire în privința
sa, întrucât art. 71 C. proc. civ. statuează că mandatul nu
încetează prin moartea celui care l-a dat, acesta fiind valabil până
la revocare, revocare care nu a intervenit niciodată.
Pe de
altă parte, instanțele nu au solicitat și nu s-au depus toate
înscrisurile ce au stat la baza dispoziției contestate.
Înalta
Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 5 februarie 2018,
la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a
recursului.
Completul
de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493
alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași
dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să
depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C.
proc. civ.
Potrivit
dovezilor de comunicare aflate la dosarul cauzei, raportul de admisibilitate a
fost comunicat părților Ia data de 9 februarie 2018, termenul pentru
depunerea punctelor de vedere urmând a expira la 20 februarie 2018.
La
data de 14 februarie 2018 (data plicului), în termen legal,
recurenta-reclamantă A. a formulat punct de vedere la raportul de
admisibilitate
prin
care a arătat că recursul este admisibil, întrucât prin Decizia Curții
Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 s-a reconsiderat
jurisprudența și s-au instituit trei faze procesuale (fond, apel,
recurs), indiferent de valoarea bunului ce formează obiectul
judecății.
Recurenta-reclamantă
a mai arătat că obiectul prezentului litigiu nu se circumscrie
excepțiilor după materie reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc.
civ., în sensul că nu privește navigația civilă,
activitatea în porturi, conflictele de muncă, de asigurări sociale,
exproprierea prejudicii din eroare judiciară.
De
asemenea, litigiul nu se încadrează nici în ipoteza prevăzută de
art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. (care exceptează de la recurs
hotărârile date de instanța de apel, când legea prevede că
hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului),
întrucât potrivit art. 12 din Legea nr. 202/2010 „Decizia sau, după caz,
dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de
restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde
îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a
cărui circumscripție se afla sediul unității
deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu
soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de
competența curții de apel."
În mod
greșit s-a reținut în raportul de inadmisibilitate, în
contradicție cu textul art. 12 din Legea nr. 202/2010, că
hotărârea tribunalului în materia notificării întemeiate pe Legea nr.
10/2001 era supusă apelului și că în aceste condiții
prezenta cauză ar fi exceptată de la aplicarea Deciziei Curții
Constituționale nr. 369/2017, prin faptul că s-ar include în sfera art.
18 alin. (2) teza a II-a.
La
data de 14 februarie 2018, în termen legal, intimata-pârâtă B. Români a
formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate
prin care a solicitat respingerea
recursului, ca inadmisibil, și judecata în lipsă.
Analizând
cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010
privind Codul de procedură civilă „Dacă prin prezenta lege nu se
prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că
hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă
de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă
numai apelului la instanța ierarhic superioară", iar potrivit alin.
(2) al aceluiași articol „Dispozițiile alin. (1) se aplică
și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că
hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă
recursului sau ca poate fi atacată cit recurs ori, după caz, legea
specială folosește o altă expresie similară".
De
asemenea, potrivit art. 12 din Legea nr. 202/2010 „Decizia sau, după caz,
dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de
restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde
îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a
cărui circumscripție se află sediul unității
deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu
soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de
competența curții de apel."
Din
textele legale anterior citate rezultă că singura cale de atac ce
poale fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal
în litigiile în care sunt contestate deciziile/dispozițiile motivate de
soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 este
apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzuta de lege,
fiind, deci, inadmisibilă.
Cum Decizia
nr. 976 din 11 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău
este dată în apel și este definitivă, devin incidente
dispozițiile legale anterior menționate.
Aceste
dispoziții se coroborează cu cele ale art. art. 634 alin. (1) pct. 4 C.
proc. civ., potrivit cu care sunt hotărâri definitive, hotărârile
date în apel, tară drept de recurs, precum și cele neatacate eu
recurs.
Rezultă
că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici
recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac
exercitată de reclamanți împotriva deciziei din apel.
Contrar
apărărilor recurentei reclamante formulate în cadrul punctului de
vedere la raportul de admisibilitate, așa-zisa exceptare a prezentei
pricini de la calea de atac extraordinară a recursului nu este dată
de dispozițiile C. proc. civ. evocate de către aceasta, respectiv art.
483, ci de dispozițiile Legii nr. 10/2001 coroborate cu cele ale Legii nr.
202/2010 menționate anterior, reglementări speciale cu prioritate în
aplicare în cauză față de dispozițiile dreptului comun.
De
asemenea, Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale nu
are nicio relevanță asupra regimului juridic al căii de atac ce
se poate exercita împotriva hotărârii pronunțate într-un litigiu
având ca obiect Legea nr. 10/2001 (cum este prezenta cauză) întrucât,
așa cum s-a arătat, prioritate de aplicare au dispozițiile
legilor speciale în materie, conform cărora hotărârea tribunalului
este supusă numai recursului, care este de competența curții de
apel.
De altfel,
prin raportul de admisibilitate nu s-a făcut nicio trimitere la
această decizie de neconstituționalitate, recurenta-reclamantă
fiind în eroare cu privire la argumentele reținute prin actul procedural
cu privire la inadmisibilitate.
Împrejurarea
că Decizia nr. 976 din 11 decembrie 2017 a Curții de Apel Bacău
nu are deschisă calea recursului nu reprezintă, așadar, o
exceptare de la exercițiul acestei căi extraordinare de atac
dată de dispozițiile legii procesuale civile ori de vreo decizie de
neconstituționalitate, ci își găsește reglementarea
distinct, în normele speciale incidente, mai sus evocate.
Pentru
aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul
reclamantei A. împotriva Deciziei nr. 976 din 11 decembrie 2017 a Curții
de Apel Bacău, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A., cu domiciliul ales la C.,
localitatea Neamț, județul Neamț împotriva Deciziei nr. 976 din
11 decembrie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă,
în contradictoriu cu intimatul-pârât B. Români, cu sediul în Români,
județul Neamț.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică azi, 7 martie 2018.