ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1336/2022

Ședința publică din data de 26 mai 2022

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C. pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea actului adițional la contractul de muncă ce trebuia încheiat la 1 septembrie 2017 ca urmare a modificărilor survenite, anularea deciziei privind încadrarea în anul școlar 2017-2018, obligarea pârâtelor la recalcularea salariului pentru normă întreagă începând cu 1 septembrie 2017 prin neaplicarea prevederilor legale privind contractul de muncă și acordarea sporului de 10% dirigenție. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata daunelor morale și materiale, precum și repunerea în situația anterioară.

La termenul de judecată din 20 februarie 2018, reclamantul a arătat că înțelege să conteste actul adițional încheiat la contractul individual de muncă și calcularea salariului care s-a făcut în baza acestui act.

Prin încheierea din 20 februarie 2018, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a pus în vedere reclamantului ca, până la termenul de judecată acordat în cauză, respectiv 6 martie 2018, să precizeze, în scris, cu cine înțelege să se judece în calitate de pârâți.

La termenul de judecată din 6 martie 2018, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a luat act de precizarea reclamantului, în sensul că acesta înțelege să se judece cu angajatorul său, Școala Gimnazială "D." Bucșani, dispunând citarea acesteia în calitate de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 595 din 17 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Școala Gimnazială "D." Bucșani, județul Dâmbovița; reclamantul a fost obligat la plata sumei de 2.380 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

La data de 1 aprilie 2017 petenta Școala Gimnazială "D." Bucșani a formulat o cerere, prin care a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 595 din 17 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. x/2017.

În fapt, petenta a arătat că în dispozitivul acestei sentințe nu se indică în raport de cine a fost admisă cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, deși în considerente se menționează că suma a fost acordată către persoanele fizice B. și C.. Lămurirea este cu atât mai necesară cu cât în dispozitiv se reține un singur pârât.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 28 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 595 din 17 aprilie 2018 a Tribunalului Dâmbovița, formulată de petenta Școala Gimnazială "D." Bucșani, în contradictoriu cu intimații A., B. (director la Școala Gimnazială "D." Bucșani) și C. (director adjunct la Școala Gimnazială "D." Bucșani); s-a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 595/17.04.2018 a Tribunalului Dâmbovița, în sensul că reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.380 RON către B. și C..

Prin decizia nr. 2430 din 1 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 595 din 17 aprilie 2018 a Tribunalului Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala Gimnazială "D." Bucșani; apelantul-reclamant a fost obligat să plătească intimatei suma de 700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reduse de instanță.

Reclamantul A. a declarat apel împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 28 mai 2019, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, solicitând admiterea acestuia și anularea încheierii atacate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, sub nr. x/2017/a2, la data de 26 iunie 2019.

La termenul din 24 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a dispus suspendarea judecății cauzei pentru lipsa părților, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1923 din 21 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, s-a admis excepția perimării și s-a constatat perimată cererea de apel formulată de apelantul-reclamant A. împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 28 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala Gimnazială "D." Bucșani.

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 19 octombrie 2021.

Recurentul-reclamant A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 497, art. 498 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că prin hotărârea recurată s-a dispus perimarea cererii de chemare în judecată, dar, în speța de față sunt aplicabile prevederile art. 416 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât dosarul a rămas suspendat/în nelucrare din motive neimputabile reclamantului.

Recurentul-reclamant a relevat faptul că multe dosare ale Curții de Apel Ploiești se află în întârziere datorită mutării sediului instanței pe str. x.

Pentru aceste argumente, recurentul-reclamant a solicitat instanței competente repunerea cauzei pe rol și trimiterea spre rejudecare pentru îndreptarea gravelor erori de drept material, în temeiul art. 415 din C. proc. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Prin rezoluția de primire din 26 octombrie 2021 s-a pus în vedere recurentului-reclamant să depună la dosar un exemplar al cererii de recurs, pentru a fi comunicat părții adverse .

La data de 2 noiembrie 2021, conform plicului atașat, recurentul-reclamant A. a depus la dosar o cerere de recurs având un conținut diferit, care poartă mențiunea "pentru comunicare" .

Această cerere de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte Școala Gimnazială "D." Bucșani la data de 12 noiembrie 2021, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare, în termen de cel mult 30 de zile de la comunicare.

Intimata-pârâtă Școala Gimnazială "D." Bucșani a depus întâmpinare la 7 decembrie 2021, conform plicului atașat, prin care a invocat nulitatea cererii de recurs, având în vedere faptul că nu sunt respectate dispozițiile art. 486 din C. proc. civ. în ceea ce privește indicarea hotărârii care se atacă și a motivelor de nelegalitate. De asemenea, a invocat excepția tardivității formulării cererii de recurs, având în vedere împrejurarea că recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Ploiești la data de 30 septembrie 2021. În situația în care se va trece peste aceste apărări, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, sens în care a depus originalul documentului ce atestă plata acestuia .

Recursul înregistrat la data de 30 septembrie 2021 de Curtea de Apel Ploiești a fost comunicat, cu plic, intimatei-pârâte Școala Gimnazială "D." Bucșani la 8 decembrie 2021, conform referatului întocmit de grefier la dosar.

Întâmpinarea formulată în cauză de intimata-pârâtă Școala Gimnazială "D." Bucșani a fost comunicată, la data de 8 decembrie 2021, recurentului-reclamant A., cu mențiunea de a depune la dosar, în termen de cel mult 10 zile de la comunicare, răspuns la întâmpinare.

Recurentul-reclamant A. a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a propus completului de filtru soluția de respingere a excepției tardivității formulării căii extraordinare de atac invocate de intimata-pârâtă Școala Gimnazială "D." Bucșani și de admitere a excepției nulității cererii de recurs invocate de către aceeași intimată, pentru lipsa motivelor de nelegalitate, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) din același cod.

Prin încheierea din 10 martie 2022, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul-reclamant A. a înțeles să-și exercite acest drept.

Ulterior, s-a fixat termen la data de 26 mai 2022, pentru examinarea stadiului recursului.

Cu privire la excepția tardivității formulării căii extraordinare de atac, invocată de intimata-pârâtă Școala Gimnazială "D." Bucșani, Înalta Curte constată că este neîntemeiată și urmează să fie respinsă, întrucât recursul a fost declarat și motivat în termenul de 5 zile de la pronunțare, prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

Astfel, se reține că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, la data de 21 septembrie 2021, iar calea extraordinară de atac a fost declarată la 27 septembrie 2021, astfel cum atestă data înscrisă pe plicul în care a fost expediată cererea de recurs .

Referitor la motivarea recursului, se reține că potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Conform art. 470 alin. (5) din același cod, "în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii".

În speță, decizia civilă nr. 1923 din 21 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost comunicată recurentului-reclamant A. la data de 1 octombrie 2021, astfel că termenul înăuntrul căruia se putea motiva cererea de recurs s-a împlinit la 7 octombrie 2021.

Prin cererea de recurs având un conținut diferit, care poartă mențiunea "pentru comunicare", depusă la data de 2 noiembrie 2021, conform plicului atașat, recurentul-reclamant a expus unele motive suplimentare în completarea recursului formulat inițial, însă, în considerarea dispozițiilor art. 487 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte nu le va putea lua în analiză, acestea fiind formulate în afara termenului legal.

Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248, coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alineatul (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Totodată, se cuvine a fi subliniat faptul că recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel încât autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege, iar controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege.

În cauză, recurentul-reclamant A. a indicat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte constată că autorul căii extraordinare de atac nu a formulat critici concrete de nelegalitate împotriva deciziei civile nr. 1923 din 21 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care s-a admis excepția perimării și s-a constatat perimată cererea de apel formulată de apelantul-reclamant A..

Recurentul s-a limitat la a susține faptul că prin hotărârea recurată s-a dispus perimarea cererii de chemare în judecată, deși erau aplicabile prevederile art. 416 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât dosarul a rămas suspendat/în nelucrare din motive neimputabile reclamantului.

Motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este invocat formal, deoarece în cuprinsul cererii de recurs nu sunt dezvoltate susțineri care să vizeze nemotivarea, caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei atacate ori existența unor argumente străine de natura cauzei.

De asemenea, nu poate fi vorba de încălcarea unor norme de drept material în judecata realizată de Curtea de Apel Ploiești, dispozițiile cuprinse în Codul de procedură referitoare la "perimarea cererii", fiind unele de drept procesual.

În lipsa unei argumentații în fapt care să vizeze decizia recurată și care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs nu este posibilă, întrucât din susținerile recurentului-reclamant nu pot fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea deciziei recurate prin prisma legalității.

Prin urmare, constatând că recurentul-reclamant A. nu s-a conformat obligației prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere și inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat în cauză, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Totodată, reținând culpa procesuală a recurentului-reclamant A., în baza dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 1.428 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă Școala Gimnazială "D." Bucșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității formulării recursului, invocată de intimata-pârâtă Școala Gimnazială "D." Bucșani.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1923 din 21 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata sumei de 1.428 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă Școala Gimnazială "D." Bucșani.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 mai 2022.