ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1183/2017

Decizia nr. 1183/2017 Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, la data de 04 februarie 2016, sub nr. x/97/2016, reclamanta A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate, în contradictoriu cu pârâta B. Hunedoara, că perioada 15 septembrie 1959 - 01 iulie 1961 în care a fost elevul școlii profesionale de ucenici Râmnicu Vâlcea și în care a făcut practică în producție la C. Râmnicu Vâlcea, conform adeverinței din 10 noiembrie 2015 eliberată de D. Râmnicu-Vâlcea, constituie vechime în munca și, în consecință, să fie obligată pârâta la valorificarea stagiului de cotizare cu vechime în muncă perioada în care a fost ucenic și a urmat cursurile școlii profesionale Râmnicu-Vâlcea, precum și obligarea pârâtei la plata retroactivă a diferenței de pensie începând cu prima zi din luna următoare depunerii cererii de recalculare depusă la E. Petroșani.

În drept, reclamanta a invocat Decizia nr. 18/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Legea nr. 279/2005, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 4161/1953, Legea nr. 3/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1434/1956 și C. muncii. Prin sentința civilă nr. 1799/2015, Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea reclamantei. Prin Decizia civilă nr. 1850 din 06 decembrie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul reclamantei împotriva sentinței nr. 1799/2015 a Tribunalului Hunedoara, decizia fiind definitivă. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba lulia sub nr. x/57/2017, revizuenta A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1850 din 06 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia în Dosar nr. x/97/2016 în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. Prin Decizia nr. 241 din 16 februarie 2017, definitivă. Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 1850 din 06 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/97/2016. Împotriva acestei din urmă decizii, revizuenta A. a formulat calea de, atac pe care a intitulat-o "apel" înregistrata pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție ca "recurs", întrucât această instanță nu soluționează apeluri, conform art. 97 C. proc. civ. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit conform art. 493 C. proc. civ., s-a apreciat că recursul nu este admisibil. S-a dispus comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să formuleze puncte de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. Prin punctul de vedere formulat Ia raport, intimata B. Hunedoara a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil. Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din aceeași, lege., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele care succed. Potrivit art. 51.3 alin. (5) C. proc. civ. „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită" iar conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În speță, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 1850/2016 a Curții de Apel Alba, decizie definitivă, ce a fost pronunțată în apel, într-un litigiu din domeniul jurisdicției asigurărilor sociale, astfel cum este definit prin art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Art. 155 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, a fost modificat prin art. 72 din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. Astfel, potrivit art. 155 alin. (1) din legea menționată „împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă" iar conform alin. (2) al aceluiași articol „Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive." Conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „In procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv." Pe cale de consecință, în raport de textele legale redate, Decizia civilă nr. 241 din 16 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin care a fost soluționată cererea de revizuire cu privire la un litigiu din domeniul jurisdicției asigurărilor sociale, decizie împotriva căreia A. a exercitat calea de atac ce face obiectul prezentei cauze, este definitivă și nu este supusă apelului sau recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Din interpretarea acestui text legal, reiese că o hotărâre judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, regula având valoare de principiu constituțional, potrivit prevederilor art. 129 din Constituție. Având în vedere considerentele expuse, se constată ca Decizia civilă nr. 241 din data de 16 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, este definitivă și nu este supusă apelului sau recursului, astfel încât Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A., cu domiciliul în Petrila, județ Hunedoara, în contradictoriu cu intimata B. Hunedoara, cu sediul în Deva, județ Hunedoara, împotriva Deciziei civile nr. 1 din data de 16 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iulie 2017.