ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1183/2017

Decizia nr. 1183/2017

Deliberând

asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Hunedoara, la data de 04 februarie 2016, sub nr. x/97/2016,

reclamanta A.

a

solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța,

să constate, în contradictoriu cu pârâta B. Hunedoara, că perioada 15

septembrie 1959 - 01 iulie 1961 în care a fost elevul școlii profesionale

de ucenici Râmnicu Vâlcea și în care a făcut practică în

producție la C. Râmnicu Vâlcea, conform adeverinței din 10 noiembrie 2015

eliberată de D. Râmnicu-Vâlcea, constituie vechime în munca și, în

consecință, să fie obligată pârâta la valorificarea

stagiului de cotizare cu vechime în muncă perioada în care a fost ucenic

și a urmat cursurile școlii profesionale Râmnicu-Vâlcea, precum

și obligarea pârâtei la plata retroactivă a diferenței de pensie

începând cu prima zi din luna următoare depunerii cererii de recalculare

depusă la E. Petroșani.

În

drept, reclamanta a invocat Decizia nr. 18/2015 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, Legea nr. 279/2005, Hotărârea

Consiliului de Miniștri nr. 4161/1953, Legea nr. 3/1950, Hotărârea

Consiliului de Miniștri nr. 1434/1956 și C. muncii.

Prin

sentința civilă nr. 1799/2015, Tribunalul Hunedoara

a respins acțiunea reclamantei.

Prin

Decizia civilă nr. 1850 din 06 decembrie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia

a respins apelul reclamantei împotriva

sentinței nr. 1799/2015 a Tribunalului Hunedoara, decizia fiind

definitivă.

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba lulia sub nr. x/57/2017,

revizuenta A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1850 din 06 decembrie 2016

pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia

în Dosar nr. x/97/2016 în temeiul art.

509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin

Decizia nr. 241 din 16 februarie 2017, definitivă. Curtea de Apel Alba

lulia, secția I civilă,

a

respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr.

1850 din 06 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în

Dosarul nr. x/97/2016.

Împotriva

acestei din urmă decizii, revizuenta A. a formulat calea de, atac pe care

a intitulat-o "apel" înregistrata pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție ca "recurs", întrucât această

instanță nu soluționează apeluri, conform art. 97 C. proc.

civ.

Prin

raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit

conform art. 493 C. proc. civ., s-a apreciat că recursul nu este

admisibil. S-a dispus comunicarea acestuia părților, pentru ca

acestea să formuleze puncte de vedere, conform dispozițiilor art. 493

alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin

punctul de vedere formulat Ia raport, intimata B. Hunedoara a solicitat

respingerea recursului, ca inadmisibil.

Analizând

recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

cu referire la art. 499 teza finală din aceeași, lege., potrivit

cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat

în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției

fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte va

respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele care succed.

Potrivit

art. 51.3 alin. (5) C. proc. civ. „Hotărârea dată asupra revizuirii

este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru

hotărârea revizuită" iar conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel,

fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În

speță, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei

civile nr. 1850/2016 a Curții de Apel Alba, decizie definitivă, ce a

fost pronunțată în apel, într-un litigiu din domeniul

jurisdicției asigurărilor sociale, astfel cum este definit prin art. 153

din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Art.

155 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,

publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010,

cu modificările și completările ulterioare, a fost modificat

prin art. 72 din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ.

Astfel,

potrivit art. 155 alin. (1) din legea menționată „împotriva

hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel

competentă" iar conform alin. (2) al aceluiași articol

„Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile

tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive."

Conform

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

„In procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei

legi (...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în

cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă

și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de

asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind

repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte

cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei

inclusiv."

Pe

cale de consecință, în raport de textele legale redate, Decizia civilă

nr. 241 din 16 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I

civilă, prin care a fost soluționată cererea de revizuire cu

privire la un litigiu din domeniul jurisdicției asigurărilor sociale,

decizie împotriva căreia A. a exercitat calea de atac ce face obiectul

prezentei cauze, este definitivă și nu este supusă apelului sau

recursului.

Potrivit

dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea

judecătorească este supusă numai căilor de atac

prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de

aceasta.

Din

interpretarea acestui text legal, reiese că o hotărâre

judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte

căi decât cele expres prevăzute de lege, regula având valoare de

principiu constituțional, potrivit prevederilor art. 129 din

Constituție.

Având

în vedere considerentele expuse, se constată ca Decizia civilă nr. 241

din data de 16 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,

secția I civilă, este definitivă și nu este supusă

apelului sau recursului, astfel încât Înalta Curte urmează să

respingă recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A., cu domiciliul în Petrila,

județ Hunedoara, în contradictoriu cu intimata B. Hunedoara, cu sediul în

Deva, județ Hunedoara, împotriva Deciziei civile nr.

1 din data de 16 februarie 2017,

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 4 iulie 2017.