ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 977/2017

Decizia nr. 977/2017 Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2066/2016, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul A., împotriva pârâtei B. Hunedoara și, în consecință, a fost obligată pârâta să valorifice adeverințele din 29 decembrie 2014, eliberate de Școala Gimnazială Băița începând cu data de 01 februarie 2015, și să-i plătească diferențele de pensie rezultate pe perioada 01 februarie 2015-05 iulie 2016. Împotriva acestei sentințe a formulat apel B. Hunedoara, solicitând schimbarea soluției, în sensul respingerii acțiunii, iar prin Decizia civilă nr. 202 din 14 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/97/2015 de către Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, în esență, a reținut că în mod corect prima instanță a admis acțiunea, reținând ca temei al recalculării inclusiv principiul contributivității, care guvernează stabilirea cuantumului pensiilor, iar pentru modul de lucru defectuos al angajatorului, care a depus declarații nominale în care a înscris stagiu de cotizare, deși reclamantul nu mai avea calitate de salariat și nu declarații rectificative cum era corect nu poate fi sancționat reclamantul. În mod corect a apreciat instanța că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 în ce privește recalcularea și nu dispozițiile art. 67 care reglementează recalcularea cu adăugarea stagiilor de cotizare realizate în perioada de suspendare a plății pensiei anticipate, deoarece în mod eronat s-a menționat în declarațiile nominale depuse în 2012, 2013, 2014, realizarea unui stagiu de cotizare aferent veniturilor datorate pentru o perioada ulterioară.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a formulat recurs reclamantul, prin care a arătat că a primit suma de 221 lei, ce reprezintă prea puțin în urma recalculării pensiei anticipate. Investită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care magistratul asistent a apreciat că recursul nu este admisibil. Completul de filtru CF11, la data de 2 mai 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 8 iunie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților, dată la care instanța a reținut cauza în pronunțare pe excepția de inadmisibilitate, în raport de dispozițiile art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești. Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte, constată că este inadmisibil și urmează, să-l respingă, pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc.

civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. 18 din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind N.C.P.C., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale nu sunt supuse recursului. Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că deciziile curților de apel pronunțate în materia asigurărilor sociale (așa cum este cazul în speță) nu pot fi atacate cu recurs. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Prin urmare, față de cele arătate, Decizia civilă nr. 202 din 14 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, motiv pentru care se va respinge, ca inadmisibil, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 202 din 14 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 iunie 2017.