ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 733/2020

Ședința publică din data de 2 aprilie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 16 octombrie 2018 Curtea de Apel Alba Iulia, secția I Civilă a suspendat judecata cauzei având ca obiect apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 641 din 23 mai 2018 a Tribunalului Hunedoara, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ. a trimis cauza la arhivă, în nelucrare, până la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziilor din dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul-reclamant A. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și reținerea aspectului că deciziile pronunțate de ICCJ (69/2018 si 81/2018) nu sunt aplicabile in situația sa.

A precizat recurentul că deciziile nr. 69/2018 si 81/2018 ale ICCJ reglementează aplicabilitatea art. 169 indice 1 din Legea 263/2010 cu referire expresă la situațiile in care drepturile de pensie s-au născut în baza Legii 3/1977, că acest act normativ are un conținut diferit de cel al Legii 19/2000, Legea 3/1977 neprevăzând noțiunea de "stagiu complet de cotizare" ci făcând referire la noțiunea de "vechime în muncă".

A mai arătat recurentul că ipoteza premisă și situația dedusă judecății în dezlegarea chestiunii de drept are în vedere ipoteza că titularului dreptului de pensie și beneficiar al recalculării în condițiile art. 169 indice 1 din Legea 263/2010 i s-a emis de către Casa Județeană de Pensii decizie de recalculare.

Recurentul a menționat faptul că în situația sa nu s-a emis nicio astfel de decizie, deși art. 169 indice 1 alin 5 din Legea 263/2010 dispune că "recalcularea prevăzută la alin. (1)-(4) se efectuează în termen de 24 de luni, calculat de la data de 1 ianuarie 2016".

A considerat recurentul că reținerea in privința sa a unui alt stagiu complet de cotizare decât cel stabilit prin decizia de pensionare înfrânge dispozițiile art. 116 din Legea 26/2010 care dispune că încetarea, suspendarea sau reluarea plății pensiei, precum și orice modificare a drepturilor de pensie se fac prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, în condițiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie.

Casa Județeană de Pensii Hunedoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, inadmisibil, întrucat sunt invocate aspecte care țin de modul de soluționare al fondului cauzei, nefiind invocate chestiuni prin care să se critice încheierea atacată, sau aspecte care țin de motivul si temeiul legal al pronunțării acesteia, ori lipsit de interes, întrucât a fost formulat ulterior cererii de repunere pe rol a cauzei.

În susținerea excepției lipsei de interes intimata-pârâtă a precizat că pricina a fost repusă pe rol, în cauză fiind stabilite deja două termene de judecată: 26 martie 2019 și unul ulterior, la cererea recurentului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., care a fost comunicat părților.

Intimata a depus punct de vedere la raport, prin care a susținut, în esență, că cererea de recurs a fost tardiv înregistrată, că recursul este lipsit de interes, și, în subsidiar, inadmisibil.

Cu titlu prealabil, având în vedere dispozițiile art. 414 alin. (2) C. proc. civ. și data declarării recursului (acesta fiind transmis prin fax Curții de Apel Alba Iulia la 25 martie 2019-dosar recurs), se constată că acesta a fost formulat în termen, excepția tardivității fiind neîntemeiată; de asemenea, neîntemeiată este și excepția nulității recursului, astfel cum urmează a fi calificată excepția inadmisibilității, având în vedere că pot fi încadrate criticile recurentului în motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Analizând excepția lipsei de interes, Înalta Curte urmează a respinge ca lipsit de interes recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiția interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Cerința interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului, iar nu numai la momentul introducerii acțiunii, întrucât prin hotărârea sa instanța de judecată este chemată să se pronunțe în concret cu privire la valorificarea unui drept, iar nu pe aspecte teoretice și academice.

Totodată, conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În cauză, se constată că obiectul recursului este reprezentat de o încheiere pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia prin care s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, ulterior promovării prezentului recurs, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus, la 26 martie 2019, repunerea cauzei pe rol, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile art. 520 alin. (4) C. proc. civ., întrucât au fost publicate în Monitorul Oficial al României deciziile din dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 ale ICCJ.

Ulterior, la termenul de judecată din 11 iunie 2019, prin decizia civilă nr. 831, Curtea de Apel Alba Iulia a soluționat apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 641 din 23 mai 2018 a Tribunalului Hunedoara.

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus suspendarea poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară, cât timp durează suspendarea cursului judecății dosarului.

În consecință, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurentul nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât efectele încheierii recurate s-au produs până la data de 26 martie 2019, când instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei, pricina fiind, de altfel soluționată la 11 iunie 2019.

Astfel, cererea de recurs promovată de recurent a rămas lipsită de interes, demersul procesual, inițial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluția consacrată jurisprudențial în atare situații este aceea a respingerii cererii ca fiind lipsită de interes.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca lipsit de interes recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 16 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 16 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 2 aprilie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.