ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2378/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I civilă din 12 martie 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara a solicitat:

- să fie obligată pârâta să-i emită o decizie de recalculare a pensiei începând cu 1 ianuarie 2016 prin care se majoreze punctajul mediu anual cu 50 % pentru perioada în care a desfășurat activitate în locuri de muncă încadrate în condiții speciale și să-i determine punctajul mediu anual prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani,

- să fie obligată pârâta la indexarea punctajului mediu anual cu coeficientul de corecție comunicat de INS

- să fie obligată pârâta la plata sumelor ce i se cuvin cu titlu de drepturi de pensie ca urmare a recalculării începând cu data de 1 ianuarie 2016.

- cu cheltuieli de judecată-onorariu de avocat - 500 RON.

Prin Sentința civilă nr. 633/97/2018 din 22 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2018 a fost admisă acțiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul A., fiind obligată pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara să emită reclamantului o decizie de recalculare a drepturilor de pensie prin care să acorde majorarea cu 50% a punctajului anual realizat pentru întreaga perioadă de activitate desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă și în condiții speciale și să determine punctajul mediu anual cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016.

A fost obligată pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara să plătească reclamantului diferențele de pensie astfel rezultate, începând cu aceeași dată, precum și 500 cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara.

Prin încheierea din 29 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a fost admisă cererea de suspendare formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara și s-a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 69/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018.

Împotriva încheierii din 29 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Prin memoriul de recurs, reclamantul A. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare din 29 noiembrie 2018, deoarece consideră că în mod eronat s-a reținut că deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarele nr. x/2018 și y/2018 vizând dezlegarea unor chestiuni de drept au relevanță în prezența cauză.

Astfel, deciziile nr. 69/2018 și nr. 81/2018 pronunțate de Înalta Curte reglementează aplicabilitatea art. 1691 din Legea nr. 263/2010 cu referire expresă la situațiile în care drepturile de pensie s-au născut în baza Legii nr. 3/1977, fiind binecunoscut faptul că acest act normativ are un conținut diferit de cel al Legii nr. 19/2000, întrucât Legea nr. 3/1977 nu prevedea noțiunea de "stagiu complet de cotizare" - ci făcea referire la noțiunea de "vechime în muncă" și în situația în care s-a emis deja decizia de recalculare în baza art. 1691.

În acest sens, recurentul susține că ipoteza premisă și situația dedusă judecății în dezlegarea chestiunii de drept are în vedere ipoteza în care titularului dreptului de pensie și beneficiar al recalculării în condițiile art. 1691 din Legea nr. 263/2010 i s-a emis de către Casa Județeană de Pensii decizie de recalculare, dar trebuie reținut că în situația sa nu a fost emisă o astfel de decizie.

Or, în absența existenței unei decizii de recalculare este absolut exclusă aplicabilitatea art. 1692 din Legea nr. 263/2010 și ca atare, situația recurentului este în mod vădit diferită de cea care a constituit situația premisă în sesizarea Înaltei Curți și care a generat pronunțarea deciziilor menționate.

În acest context, recurentul consideră că reținerea în privința sa a unui alt stagiu complet de cotizare decât cel stabilit prin decizia de pensionare (unde i s-a reținut un stagiu complet de 20 de ani) înfrânge dispozițiile art. 116 din Legea nr. 26/2010 care dispune că încetarea, suspendarea sau reluarea plății pensiei, precum și orice modificare a drepturilor de pensie se face prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, în condițiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie.

Prin întâmpinarea depusă la data de 13 mai 2019, intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Hunedoara solicită respingerea recursului, întrucât încheierea pronunțată este legală și temeinică.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 19 septembrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 27 septembrie 2019, intimata depunând punct de vedere.

La termenul din 12 decembrie 2019, completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii și în raport cu invocarea, din oficiu a excepției lipsei de interes a recurentului-reclamant A. în promovarea prezentului recurs, Înalta Curte va analiza calea extraordinară de atac formulată în cauză, din această perspectivă.

Astfel, printre condițiile ce se cer întrunite cumulativ pentru a fi parte în proces - alături de calitatea procesuală, capacitatea procesuală și afirmarea unui drept pentru realizarea căruia calea justiției este obligatorie - se numără și interesul.

Prin interes se înțelege folosul material sau moral pe care-l urmărește cel ce pornește acțiunea sau săvârșește un act procedural. Acesta trebuie să fie legitim - în legătură cu pretenția formulată - personal și direct - folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală - născut și actual - partea s-ar expune la un prejudiciu dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune.

Excepția lipsei de interes este un mijloc procedural de apărare prin care se invocă lipsa interesului sau a uneia din cerințele acestuia cu privire la cererea de chemare în judecată sau la alt mijloc procedural ce intră în conținutul acțiunii civile, respectiv cereri, exercitarea căilor de atac, executarea silită.

Această excepție vizează fie inexistența interesului, fie cazul în care interesul nu îndeplinește cerințele evocate, fiind o excepție de fond absolută și peremptorie ce poate fi invocată și de instanță din oficiu.

În raport cu cele evocate, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A. nu poate fi primită, fiind lipsită de interes, în condițiile repunerii pe rol a cauzei și judecării apelului declarat în cauza în care a fost atacată de către reclamant cu prezentul recurs, încheierea de suspendare.

Aceasta deoarece, prin Decizia civilă nr. 1272/2019 din 3 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a fost admis apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva Sentinței civile nr. 633/97/2018 din 22 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, pe care a schimbat-o, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara.

Prin urmare, efectele încheierii atacate s-au produs până la data de 3 octombrie 2019, data soluționării apelului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva Sentinței civile nr. 633/97/2018 din 22 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă.

În acest context, Înalta Curte constată că în prezent recursul nu mai aduce niciun folos practic recurentului, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite excepția lipsei de interes și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Hunedoara.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2019.

GGC - MM