ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 895/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra constatării perimării cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea de suspendare din data de 30 octombrie 2018 Curtea de Apel Alba Iulia, secția I Civilă a suspendat judecata cauzei având ca obiect apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 671 din 24 mai 2018 a Tribunalului Hunedoara, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul-reclamant A. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și reținerea aspectului că deciziile pronunțate de ICCJ (69/2018 si 81/2018) nu sunt aplicabile în situația sa.

Precizează recurentul că deciziile nr. 69/2018 și nr. 81/2018 ale ICCJ reglementează aplicabilitatea art. 169 indice 1 din Legea 263/2010 cu referire expresă la situațiile în care drepturile de pensie s-au născut în baza Legii nr. 3/1977, că acest act normativ are un conținut diferit de cel al Legii nr. 19/2000, Legea nr. 3/1977 neprevăzând noțiunea de "stagiu complet de cotizare" ci făcând referire la noțiunea de "vechime în muncă" .

Precizează recurentul că ipoteza premisă și situația dedusă judecății în dezlegarea chestiunii de drept are în vedere ipoteza că titularului dreptului de pensie și beneficiar al recalculării în condițiile art. 169 indice 1 din Legea 263/2010 i s-a emis de către Casa Județeană de Pensii decizie de recalculare.

Recurentul menționează faptul că în situația sa nu s-a emis nicio astfel de decizie, deși art. 169 indice 1 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 dispune că "recalcularea prevăzută la alin. (1)-(4) se efectuează în termen de 24 de luni, calculat de la data de 1 ianuarie 2016."

Consideră recurentul că reținerea în privința sa a unui alt stagiu complet de cotizare decât cel stabilit prin decizia de pensionare înfrânge dispozițiile art. 116 din Legea nr. 26/2010 care dispune că încetarea, suspendarea sau reluarea plății pensiei, precum și orice modificare a drepturilor de pensie se fac prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, în condițiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie.

Casa Județeană de Pensii Hunedoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și nelegal.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 6 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII Hunedoara a depus un punct de vedere asupra raportului întocmit în cauză, prin care a invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului, având în vedere că apelul a fost soluționat.

Prin încheierea din 14 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată la 3 aprilie 2020, în ședință publică, cu citarea părților, pentru discutarea excepției lipsei de interes și pentru soluționarea recursului.

La termenul din 3 aprilie 2020, Înalta Curte a constatat suspendarea judecății de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Prin rezoluția din 15 mai 2020 s-a stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului la data de 24 iulie 2020.

Prin încheierea de ședință din 24 iulie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a suspendat judecata recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 30 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că deși legal citate, părțile nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În urma referatului întocmit la data de 3 februarie 2021 a fost fixat termen la 7 aprilie 2021 pentru repunerea pe rol, din oficiu, a cauzei, în vederea discutării perimării cererii de recurs.

Verificând incidența în prezenta cauză a sancțiunii perimării, Înalta Curte constată că această excepție este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din noul C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Înalta Curte constată că judecata cererii de recurs a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea de ședință din 24 iulie 2020, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să constate perimat recursul, cu consecința prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia perimarea lipsește de efect toate actele de procedură îndeplinite în acea instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 30 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2021.