ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 219/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30.04.2015, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. x din 19.03.2015 emisă de Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, decizie prin care s-a dispus recuperarea sumei de 3.900 RON încasată cu titlu de prestație de asigurare socială, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea acestei decizii.

Prin sentința civilă nr. 288/AS din 2 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, s-a admis contestația formulată de reclamantul A. și s-a dispus anularea Deciziei nr. x din 19.03.2015 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale emisă de Casa Teritorială de Pensii Giurgiu. Împotriva sentinței civile nr. 288/AS din 2 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, a declarat apel pârâta Casa Teritorială de Pensii Giurgiu.

Prin decizia civilă nr. 1126 din 3 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis apelul pârâtei și, în consecință, a fost schimbată sentința apelată în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.

La 25 martie 2016, reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1126 din 3 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei menționate.

Prin întâmpinarea depusă la 29 aprilie 2016, intimata Casa Teritorială de Pensii Giurgiu a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., arătând totodată că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recurentul A. a depus răspuns la întâmpinare prin care a susținut că recursul este admisibil, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) și art. 129 din Constituția României. Referitor la cel de-al doilea aspect invocat prin întâmpinare, a arătat recurentul că susținerile formulate se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 4 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., iar la 01 noiembrie 2016, recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. x din 19.03.2015 emisă de Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, decizie prin care s-a dispus recuperarea sumei de 3.900 RON încasată cu titlu de prestație de asigurare socială, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea acestei decizii.

Potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civila și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Cum decizia atacată este pronunțată în materia dreptului asigurărilor sociale, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 263/2010, aceasta se încadrează în categoria excepțiilor enumerate de dispozițiile legale precitate.

În raport cu dispozițiile legale evocate, se constată că decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, prin urmare, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ., pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1126 din 3 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2017.