ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1509/2018

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția civilă la data de 23 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat anularea deciziei nr. x din 1 februarie 2016, emisă de Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, decizie prin care s-a dispus recuperarea sumei de 5254 RON, încasată cu titlu de prestații de asigurări sociale, pentru perioada 01 ianuarie 2014 - 22 noiembrie 2014.

Prin sentința civilă nr. 214/LM-AS din 21 iunie 2016, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a respins contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 16 noiembrie 2016.

Prin încheierea de ședință din 12 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în baza art. 520 alin. (4) din C. proc. civ., a suspendat judecata apelului formulat de apelanta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 214/LM-AS din 21 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, în dosarul nr. x/2016, până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, a sesizării înregistrate sub nr. x/2016 cu privire la interpretarea prevederilor art. 114 alin. (1) lit. b) raportat la art. 6 alin. (1) lit. d) și art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 63/2010.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, neîncadrat în drept și nemotivat, reclamanta A., solicitând reluarea judecății apelului.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 ianuarie 2018, sub nr. x/2016, și repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului 32 filtru.

Analizând recursul sub aspect formal, din perspectiva excepției de nulitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Dispozițiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

În ceea ce privește respectarea dispozițiilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează, așa cum s-a arătat, obligativitatea motivării recursului, se constată ca recurenta-reclamantă nu s-au conformat acestei exigențe, nemotivând calea de atac, iar în cauză nu au fost identificate motive de recurs de ordine publică, sens în care devin incidente dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. privind sancțiunea nulității.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către recurent.

În cauză, recurenta-reclamantă nu a arătat în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel București ori la considerentele pe care se fundamentează, și nu a combătut în vreun fel raționamentul acesteia prin formularea unor critici susceptibile de cenzură în recurs.

Având în vedere că recurenta-reclamantă nu a dezvoltat critici care să vizeze nelegalitatea încheierii atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanță, din oficiu, în condițiile art. 489 a.lin. 3 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. 3 din acest act normativ.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 12 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 12 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2018.