ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 155/2019

Prin cererea înregistrată la data de 29 iulie 2015 pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția civilă sub nr. x/2015 reclamanta A., prin procurator B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C., anularea Deciziei de concediere nr. 15 din 4 iunie 2014 emisă de pârâtă.

Prin Încheierea de ședință din 16 iunie 2016 Tribunalul Giurgiu, secția civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție principală formulată de către B..

Prin Decizia nr. 417/LM din 20 octombrie 2017 Tribunalul Giurgiu, secția civilă a admis excepția autorității de lucru judecat și a obligat reclamanta A. să plătească pârâtei suma de 500 RON cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 4912 din 13 octombrie 2017 pronunțată în Dosar nr. x/2015 Curtea de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul titularului cererii de intervenție B. împotriva încheierii de ședință din 16 iunie 2016 a Tribunalului Giurgiu.

Prin Încheierea de ședință din 30 ianuarie 2018 pronunțată în Dosar nr. x/2017 Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a suspendat judecata cauzei având ca obiect revizuirea Deciziei nr. 4912 din 13 octombrie 2017 a aceleiași instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (lipsa părților).

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 8 C. proc. civ. reclamanta A., arătând că în mod greșit și neprocedural a fost respinsă cererea de intervenție a lui B., de către un complet incompatibil, care s-a mai pronunțat în respectivul litigiu, cu încălcarea regulilor repartizării aleatorii. A mai arătat recurenta că în mod greșit s-a dispus suspendarea judecății, nefiind luată în seamă cererea de judecată în lipsă formulată de către B., fiind astfel încălcate drepturile procedurale ale acestuia, iar pentru termenul la care s-a pronunțat încheierea atacată a fost lipsă de procedură cu recurenta din prezenta cauză.

La data de 24 iulie 2018 a fost înregistrat recursul titularului cererii de intervenție B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 C. proc. civ., prin care s-au arătat următoarele:

- Încheierea recurată a fost emisă cu încălcarea legii, nefiind citată și reclamanta A., sens în care se impunea amânarea cauzei pentru lipsă de procedură, iar nu suspendarea judecății, raportat la faptul că în cererea sa de revizuire a solicitat să fie judecat în lipsă, conform art. 411 C. proc. civ.

- Prin măsura suspendării este evitată analiza cererii de revizuire, împrejurare ce duce la tergiversarea soluționării cauzei;

- Instanța de judecată a înțeles greșit că este vorba de o contestație la Decizia de concediere nr. 15 din 4 iunie 2014, în realitate fiind vorba de o acțiune privind excepția nulității raportat la nulitatea Procesului-verbal de concediere din 5 iunie 2014:

- Între membrii completului de judecată și apărătorul C. existau relații de prietenie de natură să afecteze imparțialitatea actului de justiție;

- Măsura suspendării judecății nu a fost comunicată, conform legii, numitei A., cu scopul ascuns de a se prescrie termenul de recurs.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 18 octombrie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

Prin încheierea de admitere în principiu din 5 decembrie 2018 s-a constatat că numita A. nu are calitate de recurentă în cauză, nefigurând în cadrul procesual al dosarului de fond.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la recursul declarat de numita A., Înalta Curte constată că aceasta nu are calitate de parte în prezentul litigiu.

Astfel, recursul vizează încheierea de ședință din 30 ianuarie 2018 pronunțată în Dosar nr. x/2017 având ca obiect cererea de revizuire formulată de B. împotriva Deciziei nr. 4912 din 13 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosar nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata C.

Cadrul procesual al Dosarului nr. x/2017 în care s-a pronunțat încheierea recurată este alcătuit din revizuentul B. și intimata C., așa cum rezultă atât din fișa ecris, cât și din citativul dosarului.

Potrivit art. 55 C. proc. civ. "Sunt părți reclamantul și pârâtul, precum și, în condițiile legii, terțele persoane care intervin voluntar sau forțat în proces".

Față de cele arătate și cum în cauză recurenta nu a participat în vreuna din formele enumerate de art. 55 C. proc. civ., recursul acesteia apare ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, sens în care va fi respins ca atare.

Referitor la recursul revizuentului B., Înalta Curte reține că acesta este declarat împotriva unei încheieri prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei pentru neprezentarea părților la apelul nominal, raportat la inexistența unei cereri de judecată în lipsă.

Recurentul critică hotărârea atacată pentru greșita suspendare a judecății cauzei, despre care arată că a fost dispusă cu încălcarea normelor de procedură, întrucât a solicitat judecata în lipsă a cererii de revizuire.

Temeiul juridic în baza căruia Curtea de Apel București a dispus suspendarea judecății este cel reprezentat de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora judecătorul va suspenda judecata "când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei". Teza a II-a a textului legal impune însă judecarea cauzei dacă "... reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Verificând conținutul cererii de revizuire, se constată că, în finalul acesteia, la pagina 2 din dosarul Curții de Apel București, revizuentul a solicitat judecata în lipsă, mențiune de natură să atragă incidența celei de-a doua teze a art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., privind judecata cauzei în raport de manifestarea de voință a uneia din părți în sensul ca instanța să procedeze la judecarea pricinii în lipsa acesteia.

Ca atare, măsura dispusă de Curtea de Apel București apare ca nejustificată, devenind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în ceea ce privește admiterea recursului și casarea încheierii atacate, cu trimiterea cauzei spre continuarea judecății.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii de ședință din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru lipsa calității procesuale active; va admite recursul declarat de revizuentul B. împotriva aceleiași încheieri, pe care o va casa, cu consecința trimiterii cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., domiciliată în Giurgiu, județul Giurgiu împotriva încheierii de ședință din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru lipsa calității procesuale active.

Admite recursul declarat de revizuentul B., domiciliat în județul Giurgiu, împotriva aceleiași încheieri, în contradictoriu cu intimata C., cu sediul în Giurgiu, județul Giurgiu, pe care o casează și trimite cauza pentru continuarea judecății aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 30 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM