ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 174/2023

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția Civilă la 03.10.2016, sub dosar nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a contestat preavizul de concediere nr. x din 08.05.2014.

Prin sentința civilă nr. 89 din 22 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de intervenientul C..

A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B..

A fost obligată reclamanta A. să plătească pârâtei suma de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta A. și intervenientul C..

Prin decizia civilă nr. 5054 din 08 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelurile declarate de apelanta-reclamantă A. și apelantul-intervenient C., ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, reclamanta și intervenientul au formulat cereri de revizuire, înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, sub dosar nr. x/2020.

Prin decizia civilă nr. 107 din 14.01.2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererile de revizuire formulate de revizuenta A. și C., împotriva deciziei civile nr. 5054 din 08 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata B., ca inadmisibile.

La 19.01.2021, pe rolul Curții de Apel București au fost înregistrate cererile de revizuire formulate de revizuenții A. și C. împotriva deciziei civile nr. 107 din 14 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, intimată în cauză fiind B..

Prin cererea de recuzare înregistrată la 03.03.2021, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2021, revizuenții A. și C. au invocat incompatibilitatea judecătorilor ce alcătuiesc completul căruia i-au fost repartizate spre soluționare cererile de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 107/14.01.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Prin încheierea din 30 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a anulat cererea de recuzare formulată în privința doamnelor D. și E., care au alcătuit completul de judecată la termenul din 04.03.2021, C.27 A AS/LM, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca netimbrată.

Împotriva încheierii din 30 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, recurenta A. a declarat recurs, la 28 septembrie 2021.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 11 octombrie 2021 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 5.

Prin rezoluția din 13 octombrie 2021, s-a stabilit în sarcina recurentei obligația timbrării recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, potrivit art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, recurenta fiind înștiințată asupra acestei obligații prin adresa emisă la data de 13 octombrie 2021, comunicată la 18 octombrie 2021.

În susținerea cererii de recurs, recurenta își exprimă nemulțumirea față de judecătorii care au judecat cauza pe fond, precizând faptul că doamna judecător E. era obligată să formuleze cerere de abținere în dosarul nr. x/2021, raportat la dispozițiile art. 42 pct. 13 C. proc. civ., motiv pentru care a trebuit să recuze întregul complet C27A.

Arată că a aflat din dosarul nr. x/2021 că a fost recuzată și doamna judecător D., care nu făcea parte din completul C27A.

Mai susține recurenta că încheierea din 9 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, confirmă incompatibilitatea doamnei judecător E., conform dispozițiilor art. 42 C. proc. civ. și art. 5 din Cartea Europeană a Judecătorului, care nu a depus cerere de abținere nici în dosarul nr. x/2021 și nici în dosarul nr. x/2021.

Completul C29A care i-a soluționat cererea de recuzare, în dosarul nr. x/2021, consideră recurenta că a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât în procesele având ca obiect litigii de muncă nu se plătește niciun fel de taxă judiciară de timbru, în conformitate cu art. 29 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, recurenta susține că cererea de recuzare era scutită de taxa judiciară de timbru de 100 RON, iar doamna judecător E. era obligată să formuleze cerere de abținere astfel cum prevede art. 42 C. proc. civ. și art. 5 din Cartea Europeană a Judecătorului, în baza mijloacelor de probă invocate de recurentă în cererea de recuzare.

Recurenta invocă în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ. și solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare sau desființarea în totalitate a încheierii de ședință din 30 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, având în vedere atât încălcarea dispozițiilor art. 29 din O.U.G. nr. 80/2013, cât și faptul că recuzarea trebuia soluționată de completul imediat următor, C28A și nu de C29A.

La 18 octombrie 2021 s-a comunicat cererea de recurs către intimații B. și C..

Intimații nu au depus întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că recursul nu este timbrat cu suma de 200 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 2, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins cererea formulată de petenta A. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru iar prin încheierea din 27 septembrie 2022 s-a dispus comunicarea acestuia părților cu mențiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au depus punct de vedere.

Prin rezoluția din 16 noiembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 31 ianuarie 2023, în completul de filtru, pentru examinarea admisibilității recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (2) din același Cod, excepția netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform alin. (1) al art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 13 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a stabilit că recurenta datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON calculată conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin actul de procedură (adresa din 13 octombrie 2021, aflată la dosarul de recurs) comunicat la 18 octombrie 2021 (potrivit dovezii de comunicare aflate la dosarul de recurs), i s-a pus în vedere recurentei să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii, însă recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum 200 RON.

Totodată, instanța supremă reține că prin încheierea din 10 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021.2, comunicată la 13 decembrie 2021 (potrivit dovezii de comunicare aflate la dosarul privind reexaminarea taxei judiciare de timbru), Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins cererea formulată de petenta A. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru.

Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă și necondiționată a actului de procedură, astfel cum reiese din conținutul art. 174 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 176 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurenta, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligației ce îi revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 200 RON, stabilită în sarcina sa, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligația timbrării prevăzută de art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Este de amintit că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal sesizată.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru respectiv art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenta A. împotriva încheierii din 30 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 30 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca netimbrat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2023.