ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2491/2022

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.01.2016 pe rolul Tribunalului Giurgiu - complet contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând anularea în totalitate a preavizului de concediere din data de 08.05.2014 emis de Consiliul de Administrație și Adunarea Generală a B., precum și plata unor daune morale în cuantum de 23.000 euro.

Prin încheierea din 14.09.2016, instanța a admis excepția de necompetență materială funcțională a completului de contencios administrativ și fiscal și, totodată, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului de litigii de muncă și asigurări sociale, formându-se dosarul nr. x/2016 înregistrat la data de 23.09.2016.

Prin încheierea din 10.05.2017, instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol, fiind trimisă la repartizare aleatorie unui alt complet din cadrul secției civile a Tribunalului Giurgiu, formându-se dosarul nr. x/2017, înregistrat la data de 16.05.2017.

Prin sentința civilă nr. 63/2018 din 26 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B.. Totodată, a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 500 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe, au formulat apel numitul C. și reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 4275 din 16 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins apelul declarat de apelantul C. ca fiind formulat de o persoană lipsită de legitimare procesuală de parte.

Totodată, a fost admis apelul declarat de apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 63/26.03.2018, pronunțate de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu intimata-pârâtă B.; s-a dispus anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva deciziei civile nr. 4275/16.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, a formulat cerere de revizuire petentul C. în calitate de procurator, intervenient și apelant.

Prin decizia civilă nr. 5269/2021 din 27 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale active a petentului C. și a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei civile nr. 4275/16.11.2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații A. și B., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, înregistrat la 29.11.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

La data de 18 aprilie 2022, intimatul C. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul revizuentei A..

Prin încheierea din 26 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a rămas în pronunțare cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de intimatul C., iar cu privire la cererea de revizuire a acordat termen la 21.11.2022.

Prin încheierea din 26 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de intimatul C..

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că dispozițiile art. 61 C. proc. civ. reglementează în favoarea unui terț posibilitatea de a interveni (sub forma intervenției principale ori a intervenției accesorii) într-un proces care se judecă între părțile originare. Însă, în speță, această condiție de a fi terț față de proces nu este îndeplinită față de numitul C., semnatarul cererii de intervenție accesorie, acesta având deja calitatea de parte în cauză - intimat, fiind parte în cauza în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 5269/27.10.2021 a Curții de Apel București, secția a VII-a a cărei revizuire se solicită.

Cum, în cauză, intimatul C. nu îndeplinește condiția de a fi parte străină de proces și cum formularea unei cereri de intervenție astfel cum a fost promovată de către intimatul C. nu este permisă de dispozițiile legale anterior citate, care condiționează admisibilitatea cererii de intervenție de calitatea de persoană străină de procesul care se judecă între părțile originare, Curtea, în baza art. 64 C. proc. civ., a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie.

Împotriva încheierii din 26 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, prin care Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de intimatul C., au formulat recursuri C. și A..

Prin recursul formulat, recurentul C. a arătat că formulează prezenta cale de atac în temeiul art. 488 pct. 1, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În concret, a susținut că instanța i-a interzis dreptul la justiție conform Constituției României, raportat la faptul că, până la data de 18.04.2022, nu se cunoștea componența acestui complet C31A AS-IM.

În continuare, autorul prezentului demers judiciar a reluat ceea ce a susținut prin cererea de intervenție formulată la 18.04.2022 pentru dosarul nr. x/2021.

În încheiere, recurentul C. a solicitat proba cu întâmpinarea pârâtei B. pentru un punct de vedere dacă este de acord cu acest recurs, admiterea recursului propriu, desființarea în totalitate a încheierii de ședință din 26.09.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, prin care, în opinia recurentului, s-au invocat abuziv dispozițiile art. 61 C. proc. civ. în condițiile în care art. 63 C. proc. civ. este foarte clar.

Împotriva aceleiași încheieri, a formulat recurs și revizuenta A., în temeiul art. 488 pct. 1, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a arătat că instanța i-a interzis concubinului său, C., dreptul la justiție, așa cum prevede Constituția României.

În susținerea admisibilității demersului său judiciar, recurenta a arătat că, la data de 18.04.2022, concubinul său a descoperit probe noi și, pentru faptul că nu se cunoștea componența completului C31A AS-IM, acesta a invocat în cererea sa de intervenție și proba relevantă constând în procesul-verbal din 09.04.2014 emis de Adunarea generală a acționarilor din B., din care nu reiese concedierea recurentei.

În continuare, autoarea prezentului demers judiciar a reiterat ceea ce a susținut și recurentul C. prin propria cerere de recurs.

În încheiere, recurenta a solicitat proba cu întâmpinarea pârâtei, admiterea recursului, desființarea în totalitate a încheierii de ședință din 26.09.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, prin care, în opinia recurentei, s-au invocat abuziv dispozițiile art. 61 C. proc. civ. în condițiile în care art. 63 C. proc. civ. este foarte clar.

Totodată, recurenta a solicitat instanței de recurs trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât cererea de intervenție a concubinului său, C., nu a fost contestată de nicio parte din dosarul nr. x/2021, astfel încât instanța de revizuire nu poate aprecia cererea de intervenție ca nelegală raportat la lipsa de procedură cu pârâta B. la termenul din 18.04.2022 și din 26.09.2022.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția nulității recursurilor invocată din oficiu, Înalta Curte urmează a o admite pentru următoarele considerente:

În speță, ambele recursuri vizează încheierea din 26 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021 (având ca obiect cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 5269/27.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a în dosarul nr. x/2021), prin care instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată de intimatul C., pentru considerentul că acesta avea deja calitatea de parte în cauză - intimat, fiind parte în cauza în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită.

Recursurile, similare în conținut, au fost întemeiate în drept pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6, 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal este sancționată cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor în cel puțin unul din motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, în considerarea faptului că recursul este o cale de atac extraordinară, autorul/autorii acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege, iar controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Având în vedere că, prin încheierea recurată, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de intimatul (din acea cauză) C., pentru motivele dezvoltate în cuprinsul acesteia, recurenții nu au adus critici concrete de nelegalitate care să vizeze considerentele încheierii recurate, conform cerinței impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ci s-au rezumat la simpla afirmație potrivit căreia instanța a invocat abuziv art. 61 din C. proc. civ. în condițiile în care dispozițiile art. 63 sunt foarte clare, restul susținerilor nefiind altceva decât o reiterare a celor arătate deja în cuprinsul cererii de intervenție formulate de autorul acesteia/C., fiind, astfel, străine de considerentele încheierii recurate.

Prin urmare, pentru a declanșa un veritabil control de nelegalitate, autorii aveau obligația de a expune o argumentație juridică a nelegalității invocate, atât prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță, cât și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu dispozițiile legale menționate, instanța de recurs neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.

Or, așa cum s-a arătat mai sus, o astfel de argumentație juridică nu se regăsește în niciunul dintre recursuri, acestea nefiind altceva decât o reiterare a celor arătate prin cererea de intervenție formulată (la 18.04.2022) de C., în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția a VII-a, care pot fi asociate cel mult unor critici/nemulțumiri care privesc fondul cauzei, însă, străine de considerentele încheierii recurate.

Nici criticile care vizează alcătuirea instanței/completului nu pot fi primite, acestea nefiind altceva decât argumentele aduse de recurenți în susținerea "motivului" pentru care s-a formulat cererea de intervenție, respectiv că, până la 18.04.2022, nu se cunoștea componența completului.

În altă ordine de idei, nu poate fi primită nici afirmația recurentului C. în sensul că, prin modul de soluționare a cererii de intervenție formulate în dosarul nr. x/2021, i s-a interzis dreptul de acces la justiție așa cum prevede Constituția României, întrucât dreptul de a avea acces efectiv la o instanță nu este un drept absolut, ci, poate fi exercitat în condițiile stabilite de lege (în speță, de C. proc. civ.).

Reținând, așadar, că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, Înalta Curte constată că susținerile recurenților nu sunt veritabile critici de nelegalitate care să permită, astfel, exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Nefiind motivat în raport cu cerințele art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea nulității recursurilor, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1), art. 486 alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) din același act normativ, Înalta Curte va anula recursurile declarate de recurenții C. și A. împotriva încheierii de ședință din 26 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurenții C. și A. împotriva încheierii de ședință din 26 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2022.