ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 303/2021

Ședința publică din data de 10 februarie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 87 din 20 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2017, instanța a admis excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată din oficiu de instanță și a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinței civile nr. 253 din 11 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata B. și cu intervenientul C., ca tardiv formulată. A fost obligată revizuenta la plata către intimată a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 5297 din 19 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, instanța a respins apelul formulat de apelanta A. împotriva încheierii de ședință din 1 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2017, ca nefondat; a respins apelul formulat de apelanta A. împotriva încheierii de ședință din 8 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2017 ca nefondat; a respins apelul formulat de apelantul C. împotriva încheierii de ședință din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2017, ca nefondat; a respins apelul formulat de apelanta A. împotriva încheierii de ședință din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2017, ca tardiv declarat; a respins apelurile formulate de apelanții A. și C. împotriva sentinței civile nr. 87 din 20 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2017 nefondate.

Revizuenții A. și C. au formulat apel împotriva acestei decizii, cerere care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2019. Revizuentul C. a formulat cerere de recuzare a membrilor completurilor 1A și 2 A ale Curții de Apel București, secția a VII-a, cererea care a fost anulată ca netimbrată prin încheierea de ședință a instanței din 28 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Împotriva încheierii de ședință din 28 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, revizuentul C. a declarat recurs.

Recurentul a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs, recurentul susține că hotărârile pronunțate în dosarele nr. x/2017 și nr. y/2019 ale Curții de Apel București, secția a VII-a au fost date cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitatea membrilor completului, invocând relații de rudenie, prietenie și relații patrimoniale între judecători. Mai arată recurentul că nu a fost corect citat în dosarul nr. x/2019 și nu avut posibilitatea de a depune întâmpinare față de cererea de revizuire formulată de A..

Într-o altă critică autorul recursului afirmă că nu a fost citat pentru termenul de la 28 februarie 2020 cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, la acel termen fiind lipsă de procedură cu el și cu revizuenta A. și că, în mod greșit, i-a fost respinsă cererea de amânare.

Intimata A. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului.

Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului, în conformitate cu prevederile art. 248, raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., reținând următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, partea care a exercitat calea de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanța are obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că, instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, în sensul unei reevaluări a situației de fapt.

Este de subliniat că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Se reține că recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al titularului căii de atac cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

În expunerea argumentelor, recurentul a prezentat litigiul existent între părți și a reiterat motivele din cererea de recuzare, fără a aduce, în concret, critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în art. 488 C. proc. civ.

Motivele de recurs trebuie să vizeze critica hotărârii recurate, iar nu doar reiterarea susținerilor de la judecata în instanța de prim control judiciar devolutiv. Prin urmare, toate susținerile recurentei prezentate drept motive de recurs care nu conțin critici în sens propriu asupra deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel și care și-au primit o rezolvare prin hotărârea atacată, nu pot constitui o motivare legală a recursului.

Din analiza motivelor expuse de recurent nu se pot desprinde greșelile identificate și imputate instanței de apel și nici încadrarea acestora în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speță, nu se poate considera că afirmațiile din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.. Acestea trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentații juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanța de apel în legătură cu dispozițiile legale menționate, instanța de recurs neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.

Criticile expuse de recurent nu pot fi încadrate și analizate prin prisma dispozițiilor care conțin o enumerare expresă și limitativă a motivelor de recurs, prin dispoziții speciale, de strictă interpretare, nefiind posibilă o devoluare a fondului, cum se solicită, în realitate, prin modul în care a fost concepută motivarea căii de atac.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată și nu se dezvoltă motivele de nelegalitate. Aceasta este situația în speță, din moment ce susținerile recurenților vizează netemeinicia afirmată a soluției de respingere a cererii de chemare în judecată, soluție dispusă în apel.

Criticile nu pot fi încadrate din oficiu în condițiile art. 489 alin. (2), (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.

Reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurentul nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-intervenient accesoriu C. împotriva încheierii din 28 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019.1.4.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-intervenient accesoriu C. împotriva încheierii din 28 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019.1.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2021.