ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2591/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2591/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la 22 septembrie 2014, sub număr de dosar x/2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B., pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună anularea în totalitate a deciziei nr. 15 din 04.06.2014 emisă de pârâtă, repunerea în situația anterioară și plata de daune morale.
Prin sentința civilă nr. 253/LM/AS/11.06.2015, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă ca tardivă contestația reclamantei A., împotriva pârâtei B..
Prin decizia civilă nr. 475 din 29 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 253/LM/AS/11.06.2015, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. Giurgiu.
A fost obligată apelantă să plătească intimatei cheltuieli de judecată în valoare de 200 RON, onorariu avocat în apel redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 475 din 29 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014.
Prin decizia nr. 1980 din 20 octombrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 475 din 29 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Cauza a fost înregistrată la 20 decembrie 2016 pe rolul acestei instanțe sub număr de dosar x/2016
Prin decizia nr. 4904 din 12 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 408/26.01.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2016.
A fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 475 din 29 ianuarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata B., pentru existența autorității de lucru judecat.
A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată sub număr de dosar x/2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, împotriva deciziei civile nr. 4904 din 12 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata B., cauza având ca obiect pe fond "contestație decizie concediere".
C. a formulat cerere de intervenție în interesul altei persoane.
La 24 martie 2021, C. a formulat cerere de recuzare a doamnelor judecător D. și E., care au alcătuit instanța de judecată, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 (număr în format vechi 1466/2020) al Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale pentru motivul prevăzut de dispozițiile art. 42 din C. proc. civ. și art. 5 din Cartea Europeană a Judecătorului.
Prin încheierea din 14 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare formulată de petentul C. în privința doamnelor judecător D. și E., care au alcătuit completul de judecată la termenul din data de 25.03.2021, C.19 A AS/LM, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 (număr în format vechi 1466/2020) al Curții de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
La 23 aprilie 2021, C. și A. au formulat cerere de recurs împotriva încheierii din 14 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
În drept au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ.
În argumentarea recursului, se arată, în esență, că s-a formulat recurs împotriva încheierii din 14 aprilie 2021, în dosarul nr. x/2020 prin care a fost respinsă "abuziv" cererea de recuzare a doamnelor judecător D. și E..
Recurenții au susținut că există suspiciuni cu privire la imparțialitatea completului de judecată, menționând că doamnele judecător au fost sponsorizate, indirect, prin alți judecători, de către intimata B..
Considerându-se că dosarul nr. x/2020 nu a fost repartizat aleatoriu la completul C19A, se arată că recurentul C. a formulat cerere de recuzare, care, în opinia sa, a fost respinsă neprocedural, întrucât a existat lipsă de procedură cu C. și cu A.. Precizează că a depus cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, nesoluționată, sau dacă a fost soluționată nu i-a fost comunicată încheierea vizând modul de soluționare.
Solicită admiterea recursului cu trimitere spre rejudecare, pentru a formula cerere de abținere completul recuzat, pe motiv că s-a mai pronunțat deja în două cauze identice de litigiu de muncă menționate în cererea de recuzare formulată la dosarul x/2020
Intimata-pârâtă B. nu a formulat întâmpinare.
În raport cu dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluție s-a stabilit în sarcina recurenților obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin încheierea din 22 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.2, a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petenții A. și C..
Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, concluzia raportului privind soluția preconizată, sub rezerva timbrării cererii de recurs, fiind aceea de respingere a recursului ca prematur formulat.
Prin încheierea din 6 octombrie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere la raportul întocmit în termen de 10 zile de la comunicare.
Nu au fost depuse puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.
La termenul din 24 noiembrie 2021, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.
Recursul declarat de recurenții C. și A. împotriva încheierii din 14 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:
"La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".
Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurenții, în mod nejustificat, nu s-au conformat obligației ce le revenea, deși li s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită în sarcina lor .
De altfel, prin încheierea din 22 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.2, a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petenții A. și C., iar prin comunicarea raportului întocmit în cauză, recurenții au fost înștiințați încă o dată asupra obligativității timbrării cererii.
De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării.
Este de amintit că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal sesizată.
Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de lege.
Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și să anuleze ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenții C. și A. împotriva încheierii din 14 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurenții C. și A. împotriva încheierii din 14 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2021.