ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1576/2014

Asupra recursului

de față, constată următoarele:

La data de 31 martie 2014, a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție recursul declarat de reclamantul

M.I. împotriva deciziei nr. 63/A din 7 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara,

secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Examinându-se

cererea de recurs, prin rezoluția din data de 2 aprilie 2014 s-a dispus ca, potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., să se întocmească raportul privind

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 490 alin. (1) C. proc. civ., cu trimitere

la dispozițiile art. XVII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, referitor la formularea

și depunerea recursului.

La data de 8 aprilie

2014 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului,

iar conform rezoluției completului de filtru din 9 aprilie 2014 au fost emise adresele

de comunicare a raportului, atât către recurentul M.I., cât și către intimata Casa

Județeană de Pensii Timiș.

Părțile nu au

formulat în scris un punct de vedere asupra raportului, potrivit dispozițiilor

art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În atare situație

și, constatând că a expirat și termenul de 30 de zile prevăzut de art. 493

alin. (4) teza finală C. proc. civ., completul de filtru s-a reunit în vederea examinării

recursului dedus judecății în cauză.

Analizând recursul,

Înalta Curte urmează să îl anuleze pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:

Conform art. 493

alin. (5) C. proc. civ., „în cazul în care completul este în unanimitate de acord

că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și

dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este

vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată,

pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia

se comunică părților.”

În cauză, contrar

dispozițiilor art. 490 alin. (1) C. proc. civ., cu trimitere la dispozițiile art.

XVII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, recursul nu a fost depus la instanța a cărei

hotărâre se atacă, respectiv Curtea de Apel Timișoara, ci a fost depus direct la

Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind transmis prin poștă și primit la registratura

Înaltei Curți.

În conformitate

cu prevederile aceluiași text de lege, această măsură privind depunerea recursului

este prevăzută imperativ sub sancțiunea nulității.

În situația dată,

ținând cont și de dispozițiile cu valoare de principiu ale art. 10 alin. (1) C.

proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ.,

Înalta Curte să anuleze recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de reclamantul M.I. împotriva deciziei nr. 63/A din 7 noiembrie 2013 a

Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 22 mai 2014.