ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2033/2015

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată înregistrată sub nr. 25334/300/2010 pe rolul Judecătoriei sectorului 2

București, reclamanții A.F., A.A.E., N.I. și N.A. au chemat în judecată pe

pârâta SC V.R. SA solicitând instanței să dispună:

- anularea

clauzei nr. 3 lit. d) din convenția încheiată între părți, ca fiind abuzivă;

- anularea

clauzei nr. 5 lit. a) din convenția încheiată între părți, ca fiind abuzivă;

- restituirea

sumei de 2659,76 CHF (sau echivalentul ei în RON, la data plății), plătită în

virtutea clauzei nr. 5 lit. a) din contract;

- obligarea

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pe care le vom face cu acest dosar.

Prin sentința

civilă nr. 10908 din 21 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 2

București s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a Vl-a comercială,

Dosarul nr. 3693/3/2012 fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe.

Prin sentința

civilă nr. 19642 din 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția

a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 3693/3/2012, s-a respins excepția prescripției

dreptului material la acțiune ca neîntemeiată, s-a admis cererea formulată de

reclamanții A.F., A.A.E., N.I. și N.A. în contradictoriu cu pârâta SC V.R. SA,

s-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la

art. 3 lit. d) și art. 5 lit. a) din convenția de credit din 3 aprilie 2007 și

a fost obligată pârâta să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de

comision de risc, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data

restituirii, la care se adăugă dobânda legală aferentă calculată de la data

introducerii cererii până la restituirea lor efectivă.

Prin decizia

nr. 184 din 14 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC V.R. SA A fost

obligată pârâtă să plătească intimaților-reclamanți A.F. și A.A.E. suma de 3.000

RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel (3.000 RON onorariu avocat). A fost

respinsă cererea apelantei-pârâte SC V.R. SA privind obligarea

intimaților-reclamanți A.F., A.A.E., N.I. și N.A. la plata cheltuielilor de

judecată în apel ca neîntemeiată.

Prin decizia

nr. 1576 din 7 mai 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă,

a admis recursul declarat de pârâta SC V.R. SA. A fost casată decizia civilă

nr. 184 din 14 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă

și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare,

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 540/2015

din 2 aprilie 2015 a admis apelul declarat de pârâta SC V.R. SA, a schimbat în parte

sentința civilă nr. 19642 din 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București,

secția a Vl-a civilă, în sensul că s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare

în judecată formulată de reclamanți.

Împotriva acestei

decizii reclamanții A.F., A.A.E., N.I. și N.A. au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ.

Ulterior promovării

recursului, la data de 22 iulie 2015, recurenții reclamanți A.F., A.A.E., N.I. și

N.A. au depus la dosar cerere de renunțare la judecată, autentificată prin încheierea

de autentificare din 14 iulie 2015 de Societatea Profesională Notarială A., solicitând

să se ia act de această renunțare și, în consecință, să anuleze în tot hotărârile

ce vor fi deja pronunțate în Dosar nr. 3693/3/2012*.

La data de 23

iulie 2015 intimata pârâtă SC V.R. SA a depus la dosar cerere prin care a solicitat

să se ia act de declarația de renunțare la judecata litigiului formulată de reclamanți.

Înalta Curte,

a luat în examinare cererea formulată de recurenții reclamanți A.F., A.A.E., N.I.

și N.A. în temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc. civ. și a reținut:

Potrivit prevederilor

art. 246 alin. (1) C. proc. civ. „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată,

fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”.

Manifestarea de

voință, în sensul de a renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act volițional,

de care instanța urmează a lua act.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că această manifestare de voință a părții se înscrie în principiul

disponibilității ce guvernează procesul civil și întrunește condițiile de formă

și fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispozițiile art. 246 alin.

(1) C. proc. civ.

Constatând că

actul de procedură al desistării s-a realizat cu îndeplinirea condițiilor cerute

de lege și că renunțarea s-a realizat prin act autentic, faptul că această renunțare

se înscrie în limitele principiului disponibilității, a actelor de dispoziție permise

părților pe parcursul judecării cauzei, Înalta Curte va admite recursul reclamanților,

va anula atât decizia recurată cât și sentința instanței de fond și, în temeiul

art. 246 alin. (1) C. proc. civ., va lua act de renunțare la judecarea cererii de

chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții A.F., A.A.E., N.I. și N.A. împotriva deciziei civile

nr. 540/2015 din 2 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Anulează decizia

civilă nr. 540/2015 din 2 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a V-a

civilă, și sentința civilă nr. 19642 din 18 decembrie 2012 a Tribunalului București,

secția a Vl-a civilă.

la act de renunțare

la judecata cererii de chemare în judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 8 octombrie 2015.