ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2633/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 675/C/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost admisă excepția tardivității contestației în anularea formulată de contestatoarea A.V.A.S. București, invocată de intimata A.S.M.C., SC C. SA, fiind respinsă contestația în anulare. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Sibiu a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 iunie 2010, reclamanta A.S.M.C., SC C. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.

să se constate prescripția dreptului la acțiune, privind sumele cuprinse în convențiile din 1995 și din 1996. Prin sentința nr. 84 din 25 ianuarie 2011, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea reclamanților și a constatat prescripția dreptului la acțiune, privind sumele cuprinse în convențiile din 1995 și din 1996. Împotriva sentinței nr. 84/2010 a Tribunalului Sibiu a formulat apel reclamanta A.V.A.S., iar prin Decizia comercială nr. 63/2011 a Curții de Apel Alba lulia a fost respins ca tardiv apelul formulat în cauză. Reclamanta a atacat cu recurs Decizia nr. 63/2011, iar Înalta Curte prin Decizia nr. 481 din 07 februarie 2012 a respins recursul ca nefondat, această ultimă decizie fiind atacată cu contestație în anulare, care a fost respinsă prin Decizia nr. 3325/2012 a instanței supreme.

Contestatoarea A.V.A.S. București a formulat contestație în anulare și a solicitat anularea sentinței nr. 84/C/2011 a Tribunalului Sibiu. În cauză s-a constatat că această cale de atac a fost tardiv formulată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 3, 9 alin. (2) teza a ll-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoștință de hotărâre. Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, iar prin Decizia nr. 105 din 22 noiembrie 2013, Curtea de Apel Alba lulia, secția a ll-a civilă, a respins apelul declarat de contestatoarea A.A.A.S.

București împotriva sentinței nr. 675/2013/C pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 3883/85/2012. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prin sentința atacată a fost soluționată contestația în anulare pe cale de excepție, tribunalul constatând că această contestație a fost tardiv formulată, iar din verificările efectuate, Curtea de Apel Alba lulia a constatat că s-a reținut în mod corect faptul că, prezenta contestație în anulare a fost formulată după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ. Împotriva acestei decizii, în termen legal, contestatoarea A.A.A.S. București a declarat recurs, solicitând în principal admiterea recursului, conform dispozițiilor art. 312 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., casarea deciziei atacate, admiterea apelului, desființarea sentinței nr. 675/C din 17 iunie 2013 și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, conform dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea în tot a sentinței, și în consecință admiterea contestației în anulare în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și anularea sentinței nr. 84/2011/C din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Sibiu cu trimiterea cauzej spre rejudecare instanței competente. În ceea ce privește primul motiv de recurs, recurenta consideră că instanța de apel a interpretat și aplicat nelegal dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc.

civ., menținând în mod greșit hotărârea instanței de fond prin care a fost respinsă contestația în anulare, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În acest context, recurenta susține că, în conformitate cu dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., se poate constata că această contestație poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștința de hotărâre, în cauza A.A.A.S., în mod legal a luat cunoștința de hotărârea instanței de recurs la data de 16 mai 2012, data comunicării si nu de la data redactării acesteia sau de la data comunicării sentinței de fond, așa cum în mod nelegal a reținut instanța de apel, sens în care se apreciază că, această instanță a făcut o confuzie între data redactării și data comunicării acesteia.

În acest sens, recurenta consideră că este îndeplinită și a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că această contestație în anulare a fost formulată în termen de 1 an de la data la care hotărârea a rămas irevocabilă, respectiv prin Decizia nr. 481 din 7 februarie 2012 a Înaltei Curți. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, recurenta apreciază că instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra motivului invocat prin care s-a arătat că instanța de fond a interpretat și aplicat nelegal dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și a respins contestația în anulare ca inadmisibilă.

În acest sens se arată că, în mod greșit pricina a fost soluționată în fond de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin pronunțarea sentinței nr. 84/2011/C din 25 ianuarie 2011, fiind astfel încălcate norme imperative de competență, întrucât litigiul a fost soluționat de o instanța necompetentă, având în vedere că aceasta a fost soluționată în fond de tribunal, în loc de judecătorie, încălcându-se în acest fel prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) și art. 159 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 10 pct. 1 din același cod. Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de contestatoarea A.A.A.S.

București să fie respins, pentru următoarele considerente: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată ci; aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal. - Din această perspectivă, criticile recurentei referitoare la faptul că în speță au fost greșit aplicate dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., se constată că nu pot fi primite. Aceasta deoarece, în cauză dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ.

se referă la hotărârea atacată, respectiv sentința nr. 84 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Sibiu, iar nu la Decizia Înaltei Curți nr. 481 din 7 februarie 2012, astfel cum greșit susține recurenta, întrucât sentința tribunalului a fost comunicată părților și a devenit irevocabilă la data soluționării recursului, respectiv la 7 februarie 2012 și cum această hotărâre nu se comunică, ea produce efecte de la data pronunțării, astfel că, față de această dată, contestația înregistrată la data de 8 iunie 2012 s-a apreciat, în mod corect ca fiind tardivă. În acest sens, interpretarea dată termenelor imperative prevăzute de lege pentru promovarea căilor extraordinare de atac de către recurentă privind dispozițiile legale mai sus-evocate, potrivit cărora, instanța a făcut o confuzie între data redactării și data comunicării hotărârii, se constată a fi nefondată, urmând a fi respinsă.

În ceea ce privește critica adusă prin cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la necompetența instanței, se constată că este nefondată, având în vedere că această chestiune a fost invocată în căile de atac formulate până în prezent, iar prin decizia nr. 481 din 7 februarie 2012 a Înaltei Curți s-a reținut că, în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

În acest context, susținerea recurentei, potrivit căreia, soluția a fost pronunțată de o instanță de contencios nu poate fi reținută, întrucât înscrierea din eroare a termenului, „administrativă" în titlul hotărârii nu poate conduce la concluzia că aceasta a fost pronunțată de o instanță de contencios administrativ, iar faptul că sentința poartă indicativul „C", prin care sunt identificate hotărârile pronunțate de instanța comercială, apelul promovat în cauza da față nu era o cale de atac reglementată pentru hotărârile pronunțate în materia contenciosului administrativ. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificare deciziei atacate și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul declarat de contestatoarea A.A.A.S București va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea A.A.A.S. București împotriva Deciziei nr. 105 din 22 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția a ll-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2014.