ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3325/2012

Ședința publică de la 11 septembrie 2012 Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr.481, pronunțată la data de 7 februarie 2012, în dosarul nr. 2647/85/2010, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.AS. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 63/2011 din 24 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială. La data de 29 mai 2012, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București a formulat, în termen, contestație în anulare împotriva acestei decizii, în contradictoriu cu intimata Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC C. SA Sibiu, motivele contestației fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeași dată, și întemeiate, în drept, pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., solicitând admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestate și, rejudecând recursul, admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, iar, în subsidiar - anularea deciziei contestate și, rejudecând recursul, admiterea acestuia, modificarea deciziei comerciale nr. 63 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței administrative 84/2011l/C din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Sibiu, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a intimatei, iar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii intimatei, ca nefondată. In motivare, contestatoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București a considerat decizia pronunțată în recurs nelegală și netemeinică, apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ., instanța omițând din greșeală să cerceteze motivele de modificare invocate prin motivele de recurs referitoare la incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și a invocat, în esență, următoarele motive: Astfel după cum a arătat prin motivele de recurs la punctul 1, au fost încălcate dispozițiile art. 104 C. proc. civ., arătând, totodată, că, pe baza lipsei de disponibilități, instituția sa a apelat, pentru transmiterea corespondenței, la serviciile Poștei Militare din cadrul Serviciului Român de Informații. Având în vedere dispozițiile art. 104 C. proc. civ., a învederat instanței de recurs faptul că instituția sa a procedat la transmiterea apelului prin poștă, în termenul de 15 zile prevăzut de lege, și, în mod nelegal și greșit, instanța de recurs nu a avut în vedere data la care apelul A.V.A.S.

a fost predat la Poșta Militară în termenul de 15 zile prevăzut de lege, așadar, cu respectarea dispozițiilor art. 104 C. proc. civ. In continuare, a mai arătat contestatoarea că, așa cum se poate constata însăși prin decizia instanței de recurs, s-a reținut că nu a fost analizat motivul invocat privind constatarea prescripției, în motivarea recursului său A.V.A.S. arătând că în mod greșit a fost admisă acțiunea intimatei privind constatarea prescripției acestor sume, făcând referire, sub acest aspect, la Convenția nr. 657 din 16 octombrie 1995 (pentru suma de 195.000 lei) și Convenția nr. 531 din 01 august 1996 (pentru suma de 355.000 lei), și, respectiv, adresa nr. 9642 din 12 iulie 2007 depusă la dosarul cauzei de A.V.A.S., subliniind contestatoarea că instituția sa a arătat, prin motivele de recurs, că hotărârile judecătorești recurate au fost pronunțate cu încălcarea dispozițiilor O.G.

nr. 51/1998, republicată, care prevăd aplicarea unui termen de prescripție de 7 ani. La data de 28 iunie 2012, intimata Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC C. SA Sibiu a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea contestației și menținerea deciziei instanței de recurs, ca temeinică și legală. Contestația în anulare, astfel formulată și motivată, va fi respinsă, ca nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Contestația în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317- 318 C. proc. civ. și îmbracă două forme: contestația în anulare obișnuită sau de drept comun (art. 317 C. proc.

civ.) și contestația în anulare specială (art. 318 C. proc. civ.). Contestația în anulare specială poate fi exercitată pentru două motive, prevăzute de art. 318 C. proc. civ.: 1) dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale; 2) respingând recursul sau admițându-1 în parte, instanța a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare". Astfel, pentru ca o contestație în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., trebuie îndeplinite următoarele condiții: instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare și această omisiune să se fi produs din greșeală, textul referindu-se la omisiuni esențiale și involuntare în raport cu situația existentă la dosar în momentul pronunțării hotărârii. Din aceste dispoziții ale legii rezultă, cu claritate, că, admisibilitatea unei contestații în anulare este condiționată de omisiunea - ce trebuie să fie totală - a instanței de a se pronunța asupra unuia din motivele recursului, doar acesta putând fi sensul expresiei „...a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele...". Prin urmare, doar nepronunțarea instanței de recurs asupra unui asemenea motiv, presupunând completa lui ignorare și, deci, neabordarea lui în cuprinsul deciziei, este de natură a face admisibilă contestația în anulare.

Pentru o apreciere completă a motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 318 alin. (1) teza finală C. proc. civ., este imperios necesar să se facă distincție între motive și argumente, căci textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent (motive arătate în mod expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ.), iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de modificare sau de casare pe care îl sprijină. Instanța de recurs este îndreptățită, așadar, să răspundă la motivele de recurs și printr-un considerent comun, scop în care poate grupa diferitele argumente; de aceea, nu se pot confunda argumentele cu motivele de recurs.

Cu alte cuvinte, contestația în anulare este inadmisibilă în cazul în care instanța de recurs a înțeles să grupeze, printr-un raționament juridic de sinteză, argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de recurs, pentru a răspunde printr-un considerent comun, deoarece nu se poate reproșa omisiunea de a cerceta motivul, căci omisiunea cercetării unui motiv de modificare nu există în situația în care instanța de recurs a analizat grupat toate criticile și susținerile formulate de recurent. Așa fiind, neexaminarea distinctă a fiecărui motiv de recurs nu constituie, prin ea însăși, o omisiune, în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., dacă instanța a răspuns la motivele de modificare sau casare printr-un considerent comun.

Or, în speță, instanța de recurs a arătat foarte clar care sunt considerentele pentru care a găsit că recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București este nefondat, analizând, punctual și explicit, fiecare dintre criticile aduse hotărârii recurate. Astfel, instanța de recurs a reținut că "recurenta a reluat susținerile făcute în fața celor două instanțe, însă nu a formulat critici care să vizeze nelegalitatea hotărârii instanței de apel referitoare la respingerea apelului ca tardiv declarat". Împrejurarea că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat, ea însăși, și nu ar fi făcut nicio apreciere asupra cauzei în ce privește data la care apelul A.V.A.S. a fost predat la Poșta Militară, - în termenul de 15 zile prevăzut de lege, cum susține contestatoarea, și, astfel, cu respectarea dispozițiilor art. 104 C. proc.

civ. -, este irelevantă și nu poate conduce la admiterea contestației în anulare, atâta timp cât o asemenea apreciere nu este hotărâtoare, determinată, în pronunțarea soluției, deoarece legalitatea și temeinicia dispoziției de respingere a apelului, ca tardiv formulat, au fost deduse de către instanță nu din data înscrisă pe plicul de expediere prin Poșta Militară, ci din "data înregistrării cererii de apel la Registratura Tribunalului Sibiu - 6 mai 2011, nefăcându-se dovada trimiterii prin poștă a cererii de apel". Este de observat, de asemenea, din cuprinsul deciziei contestate, nesusceptibil de interpretări diferite, că instanța de recurs a răspuns și motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., dispoziții față de care "a constatat că recurenta nu a indicat dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit", reținând, totodată, că, "criticile aduse deciziei atacate nu mai pot face obiectul analizei în această fază procesuală, acestea vizând temeinicia soluțiilor pronunțate în cauză", având în vedere că, prin hotărârea atacată cu recurs, apelul său fusese respins ca tardiv formulat. Prin urmare, nu se poate reține că Înalta Curte ar fi omis să se pronunțe asupra vreunui aspect din cele care i-au fost supuse spre analiză, dispozițiile art. 318 alin. (1) teza finală C. proc. civ. având în vedere desăvârșita ignorare a motivului de recurs, iar nu eventuala conciziune ori chiar insuficiența argumentelor reținute în motivarea soluției din recurs.

De fapt, deși invocă dispozițiile sus-enunțate, contestatoarea este nemulțumită de argumentele în raport de care instanța de recurs a decis respingerea recursului său, ca nefondat. Or, instanța sesizată cu contestația în anulare nu este îndreptățită să verifice corectitudinea argumentelor cu care instanța de recurs a motivat soluția dată și, în funcție de rezultatul acestei analize, să schimbe, eventual, hotărârea pronunțată în cauză, așa cum solicită contestatoarea. Prin urmare, așa cum s-a arătat mai sus, nu se poate constata nici o greșeală sau neregularitate din partea instanței de recurs în pronunțarea soluției date și se reține că, prin contestația promovată, contestatoarea invocă un motiv care nu poate fi valorificat pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare, astfel încât, în cauză, nu este întrunită niciuna din condițiile prevăzute de art. 318 C. proc.

civ., care fundamentează admisibilitatea contestației în anulare. Față de cele mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 318- 320 C. proc. civ., să respingă contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUME LE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI București împotriva deciziei nr. 481 din 7 februarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. 2647/85/2010, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 septembrie 2012.