ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3325/2012

Ședința publică de la 11 septembrie 2012

Asupra

contestației în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr.481, pronunțată la

data de 7 februarie 2012, în dosarul nr. 2647/85/2010, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta A.V.AS. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 63/2011

din 24 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială.

La data de 29 mai

2012, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București a

formulat, în termen, contestație în anulare împotriva acestei decizii, în

contradictoriu cu intimata Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC C.

SA Sibiu, motivele contestației fiind depuse, de asemenea, în termen, la

aceeași dată, și întemeiate, în drept, pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., solicitând admiterea contestației în anulare, anularea

deciziei contestate și, rejudecând recursul, admiterea acestuia, casarea

hotărârilor judecătorești recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței competente, iar, în subsidiar - anularea deciziei contestate și,

rejudecând recursul, admiterea acestuia, modificarea deciziei comerciale nr. 63

din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, în sensul admiterii apelului,

schimbarea sentinței administrative 84/2011l/C din 25 ianuarie 2011 a

Tribunalului Sibiu, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale

active a intimatei, iar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii intimatei, ca

nefondată.

In motivare,

contestatoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București a

considerat decizia pronunțată în recurs

nelegală

și netemeinică, apreciind că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art.

318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., instanța omițând din greșeală să

cerceteze motivele de modificare invocate prin motivele de recurs referitoare

la incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și a

invocat, în esență, următoarele motive:

Astfel după cum a

arătat prin motivele de recurs la punctul 1, au fost încălcate dispozițiile

art. 104 C. proc. civ., arătând, totodată, că, pe baza lipsei de

disponibilități, instituția sa a apelat, pentru transmiterea corespondenței, la

serviciile Poștei Militare din cadrul Serviciului Român de Informații.

Având în vedere

dispozițiile art. 104 C. proc. civ., a învederat instanței de recurs faptul că

instituția sa a procedat la transmiterea apelului prin poștă, în termenul de 15

zile prevăzut de lege, și, în mod nelegal și greșit, instanța de recurs nu a

avut în vedere data la care apelul A.V.A.S. a fost predat la Poșta Militară în

termenul de 15 zile prevăzut de lege, așadar, cu respectarea dispozițiilor art.

104 C. proc. civ.

In continuare, a

mai arătat contestatoarea că, așa cum se poate constata însăși prin decizia

instanței de recurs, s-a reținut că nu a fost analizat motivul invocat privind

constatarea prescripției, în motivarea recursului său A.V.A.S. arătând că în

mod greșit a fost admisă acțiunea intimatei privind constatarea prescripției

acestor sume, făcând referire, sub acest aspect, la Convenția nr. 657 din 16

octombrie 1995 (pentru suma de 195.000 lei) și Convenția nr. 531 din 01 august

1996 (pentru suma de 355.000 lei), și, respectiv, adresa nr. 9642 din 12 iulie

2007 depusă la dosarul cauzei de A.V.A.S., subliniind contestatoarea că

instituția sa a arătat, prin motivele de recurs, că hotărârile judecătorești

recurate au fost pronunțate cu încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 51/1998,

republicată, care prevăd aplicarea unui termen de prescripție de 7 ani.

La data de 28

iunie 2012, intimata Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC C. SA

Sibiu a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea

contestației și menținerea deciziei instanței de recurs, ca temeinică și

legală.

Contestația în

anulare, astfel formulată și motivată, va fi respinsă, ca nefondată, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Contestația în

anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv

pentru situațiile prevăzute de art. 317- 318 C. proc. civ. și îmbracă două

forme: contestația în anulare obișnuită sau de drept comun (art. 317 C. proc.

civ.) și contestația în anulare specială (art. 318 C. proc. civ.).

Contestația în

anulare specială poate fi exercitată pentru două motive, prevăzute de art. 318

C. proc. civ.:

1) dezlegarea

dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale;

2) respingând

recursul sau admițându-1 în parte, instanța a omis, din greșeală, să cerceteze

vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Potrivit

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot

fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare

sau de casare".

Astfel, pentru ca

o contestație în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 alin. (1) teza

a

II-a

C. proc. civ., trebuie îndeplinite următoarele condiții: instanța de

recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare și această omisiune

să se fi produs din greșeală, textul referindu-se la omisiuni esențiale și

involuntare în raport cu situația existentă la dosar în momentul pronunțării

hotărârii.

Din aceste

dispoziții ale legii rezultă, cu claritate, că, admisibilitatea unei contestații

în anulare este condiționată de omisiunea - ce trebuie să fie totală - a

instanței de a se pronunța asupra unuia din motivele recursului, doar acesta

putând fi sensul expresiei „...a omis din greșeală să cerceteze vreunul din

motivele...". Prin urmare, doar nepronunțarea instanței de recurs asupra

unui asemenea motiv, presupunând completa lui ignorare și, deci, neabordarea

lui în cuprinsul deciziei, este de natură a face admisibilă contestația în anulare.

Pentru o

apreciere completă a motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 318

alin. (1) teza finală C. proc. civ., este imperios necesar să se facă

distincție între motive și argumente, căci textul legal are în vedere numai

omisiunea de a examina unul dintre motivele de modificare sau de casare

invocate de recurent (motive arătate în mod expres și limitativ de art. 304 C.

proc. civ.), iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care,

oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de

modificare sau de casare pe care îl sprijină.

Instanța de

recurs este îndreptățită, așadar, să răspundă la motivele de recurs și

printr-un considerent comun, scop în care poate grupa diferitele argumente; de

aceea, nu se pot confunda argumentele cu motivele de recurs.

Cu alte cuvinte,

contestația în anulare este inadmisibilă în cazul în care instanța de recurs a

înțeles să grupeze, printr-un raționament juridic de sinteză, argumentele

folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de recurs, pentru a răspunde

printr-un considerent comun, deoarece nu se poate reproșa omisiunea de a

cerceta motivul, căci omisiunea cercetării unui motiv de modificare nu există

în situația în care instanța de recurs a analizat grupat toate criticile și

susținerile formulate de recurent.

Așa fiind,

neexaminarea distinctă a fiecărui motiv de recurs nu constituie, prin ea

însăși, o omisiune, în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., dacă

instanța a răspuns la motivele de modificare sau casare printr-un considerent

comun.

Or, în speță,

instanța de recurs a arătat foarte clar care sunt considerentele pentru care a

găsit că recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului București este nefondat, analizând, punctual și explicit, fiecare

dintre criticile aduse hotărârii recurate.

Astfel, instanța

de recurs a reținut că "recurenta a reluat susținerile făcute în fața

celor două instanțe, însă nu a formulat critici care să vizeze nelegalitatea

hotărârii instanței de apel referitoare la respingerea apelului ca tardiv

declarat".

Împrejurarea că

instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat, ea însăși, și nu ar fi făcut nicio

apreciere asupra cauzei în ce privește data la care apelul A.V.A.S. a fost

predat la Poșta Militară, - în termenul de 15 zile prevăzut de lege, cum

susține contestatoarea, și, astfel, cu respectarea dispozițiilor art. 104 C.

proc. civ. -, este irelevantă și nu poate conduce la admiterea contestației în

anulare, atâta timp cât o asemenea apreciere nu este hotărâtoare, determinată,

în pronunțarea soluției, deoarece legalitatea și temeinicia dispoziției de

respingere a apelului, ca tardiv formulat, au fost deduse de către instanță nu

din data înscrisă pe plicul de expediere prin Poșta Militară, ci din "data

înregistrării cererii de apel la Registratura Tribunalului Sibiu - 6 mai 2011,

nefăcându-se dovada trimiterii prin poștă a cererii de apel".

Este de observat,

de asemenea, din cuprinsul deciziei contestate, nesusceptibil de interpretări

diferite, că instanța de recurs a răspuns și motivului de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dispoziții față de care "a constatat că

recurenta nu a indicat dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit",

reținând, totodată, că, "criticile aduse deciziei atacate nu mai pot face

obiectul analizei în această fază procesuală, acestea vizând temeinicia

soluțiilor pronunțate în cauză", având în vedere că, prin hotărârea

atacată cu recurs, apelul său fusese respins ca tardiv formulat.

Prin urmare, nu

se poate reține că Înalta Curte ar fi omis să se pronunțe asupra vreunui aspect

din cele care i-au fost supuse spre analiză, dispozițiile art. 318 alin. (1)

teza finală C. proc. civ. având în vedere desăvârșita ignorare a motivului de

recurs, iar nu eventuala conciziune ori chiar insuficiența argumentelor

reținute în motivarea soluției din recurs.

De fapt, deși

invocă dispozițiile sus-enunțate, contestatoarea este nemulțumită de

argumentele în raport de care instanța de recurs a decis respingerea recursului

său, ca nefondat.

Or, instanța

sesizată cu contestația în anulare nu este îndreptățită să verifice

corectitudinea argumentelor cu care instanța de recurs a motivat soluția dată

și, în funcție de rezultatul acestei analize, să schimbe, eventual, hotărârea

pronunțată în cauză, așa cum solicită contestatoarea.

Prin urmare, așa

cum s-a arătat mai sus, nu se poate constata nici o greșeală sau neregularitate

din partea instanței de recurs în pronunțarea soluției date și se reține că,

prin contestația promovată, contestatoarea invocă un motiv care nu poate fi

valorificat pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare, astfel

încât, în cauză, nu este întrunită niciuna din condițiile prevăzute de art. 318

C. proc. civ., care fundamentează admisibilitatea contestației în anulare.

Față de cele mai

sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 318- 320 C. proc. civ., să

respingă contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUME LE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea AUTORITATEA PENTRU

VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI București împotriva deciziei nr. 481 din 7

februarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a

II-a civilă, în dosarul nr. 2647/85/2010, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 septembrie 2012.