ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 902/2015

Asupra

cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Alba-lulia, sub Dosar nr. 1045/57/2013, revizuientul C.N.

a solicitat anularea deciziei civile nr. 89/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu

în Dosarul nr. 2711/306/2013, care încalcă puterea de lucru judecat a deciziei

civile nr. 622/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr.

15567/306/2011.

Prin decizia

civilă nr. 320/2014 din 11 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba-lulia,

secția I civilă, a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire formulată de

revizuentul C.N. împotriva deciziei civile nr. 89/2013 pronunțată de Tribunalul

Sibiu în Dosarul nr. 2711/306/2012 și a deciziei civile nr. 622/2012 pronunțată

de Tribunalul Sibiu în Dosarul civil nr. 15567/306/2011.

Pentru a

decide astfel, s-a reținut că termenul de o lună de introducere a cererii de

revizuire pentru contrarietate de hotărâri în cazul în care ultima hotărâre

este a instanței de recurs, curge, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., de la data pronunțării ultimei hotărâri și cum în cauză, decizia civilă

nr. 89/2013 a Tribunalului Sibiu a fost pronunțată la data de 7 februarie 2013,

iar cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 29 noiembrie 2013, s-a

constatat că, aceasta a fost tardiv formulată.

Împotriva acestei

decizii, revizuentul C.N. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., solicitând în principal admiterea acestuia, casarea

deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar solicită

admiterea recursului și reținerea cauzei pentru rejudecare, prin modificarea deciziei

atacate în sensul repunerii în termen a cererii de revizuire.

Criticile aduse

deciziei atacate vizează greșita respingere a cererii de revizuire ca fiind tardiv

formulată, având în vedere că nu i se poate imputa revizuentului faptul că acesta

a omis a solicita repunerea în termenul legal.

Mai susține revizuentul

că, în lipsa unei asistențe juridice calificate a formulat în termen legal contestație

în anulare în Dosarul nr. 4525/85/2013, solicitând în temeiul art. 132 C. proc.

civ., modificarea cererii inițiale în cerere de revizuire, însă instanța nu a procedat

în mod legal față de solicitarea revizuentului, refuzând să ia act de modificarea

obiectului cererii, pronunțându-se prin decizia civilă nr. 390/2013, în sensul respingerii

contestației în anulare.

În acest sens,

revizuentul arată că drepturile sale procesuale au fost încălcate de instanță, întrucât

nu a putut formula apărări față de excepția de tardivitate formulată de către intimați,

având în vedere că nu i s-a comunicat întâmpinarea acestora.

Prin notele scrise

depuse de către intimatul B.I.M. la data de 25 februarie 2015 s-a solicitat respingerea

ca inadmisibil a recursului declarat către revizuentul C.N., motivat de faptul că

decizia atacată era irevocabilă și nu mai putea fi supusă căii extraordinate de

atac a recursului.

În ceea ce privește

excepția de inadmisibilitate invocată de intimatul B.I.M., asupra căreia instanța

a rămas în pronunțare, după deliberare, Înalta Curte a apreciat că aceasta este

nefondată, urmând a fi respinsă, având în vedere dispozițiile art. 328 alin.

(2) C. proc. civ., potrivit cărora „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice

cale de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este

Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă”.

Analizând criticile

aduse deciziei atacate în raport cu temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată

că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de revizuentul C.N. să fie

respins, pentru următoarele considerente:

Prima critică

face trimitere la motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia,

hotărârea este nelegală dacă încalcă formele procedurale prevăzute de art. 105

alin. (2) C. proc. civ.

În argumentarea

acestui motiv de recurs, revizuentul C.N. susține că instanța nu a dat curs solicitării

sale de modificare a contestației în anulare, în cerere de revizuire și că, în acest

mod prin hotărârea pronunțată i s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată

decât prin anularea hotărârii respective.

Această critică

nu este întemeiată, având în vedere că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Alba-lulia, sub Dosar nr. 1045/57/2013, revizuientul C.N. a formulat cerere

de revizuire a deciziei civile nr. 89/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul

nr. 2711/306/2013, care încalcă puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 622/2012

pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 15567/306/2011, sens în care nu pot

fi reținute argumentele invocate de revizuent.

Modificarea unei

hotărâri poate fi solicitată, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci „când

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii”.

Prin acest motiv

de recurs, revizuentul susține că i s-au încălcat drepturile sale procedurale, întrucât

nu a avut cunoștință de excepția de tardivitate invocată de către intimați și astfel

nu s-a putut apăra în acest sens.

Din analiza deciziei

atacate, Înalta Curte constată că în practicaua hotărârii pronunțate de către Curtea

de Apel Alba-lulia s-a consemnat faptul că, legal citat, revizuentul a depus o cerere

prin care solicita judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. (2) C. proc.

civ., astfel că, instanța luând act de această cerere a procedat la soluționarea

cauzei, instanța procedând la invocarea excepțiilor de ordine publică, chiar în

lipsa părții la dezbateri.

În această situație

nu poate fi reținută susținerea revizuentului de încălcare a drepturilor procedurale,

iar din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă motivele care l-au împiedicat

pe revizuent să-și exercite dreptul la apărare.

În acest context,

nu se poate constata că s-au încălcat dispozițiile legii pentru a se reține motivele

prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de consecință, întrucât

critica adusă deciziei pronunțate de Curtea de Apel Alba-lulia este nefondată, potrivit

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

declarat de revizuentul C.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

inadmisibilității recursului.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de revizuentul C.N. împotriva deciziei civile nr. 320/2014 din

11 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba-lulia, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 martie 2015.