ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 902/2015

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-lulia, sub Dosar nr. 1045/57/2013, revizuientul C.N. a solicitat anularea deciziei civile nr. 89/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2711/306/2013, care încalcă puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 622/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 15567/306/2011. Prin decizia civilă nr. 320/2014 din 11 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba-lulia, secția I civilă, a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul C.N. împotriva deciziei civile nr. 89/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2711/306/2012 și a deciziei civile nr. 622/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul civil nr. 15567/306/2011.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că termenul de o lună de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri în cazul în care ultima hotărâre este a instanței de recurs, curge, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de la data pronunțării ultimei hotărâri și cum în cauză, decizia civilă nr. 89/2013 a Tribunalului Sibiu a fost pronunțată la data de 7 februarie 2013, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 29 noiembrie 2013, s-a constatat că, aceasta a fost tardiv formulată. Împotriva acestei decizii, revizuentul C.N. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., solicitând în principal admiterea acestuia, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar solicită admiterea recursului și reținerea cauzei pentru rejudecare, prin modificarea deciziei atacate în sensul repunerii în termen a cererii de revizuire.

Criticile aduse deciziei atacate vizează greșita respingere a cererii de revizuire ca fiind tardiv formulată, având în vedere că nu i se poate imputa revizuentului faptul că acesta a omis a solicita repunerea în termenul legal. Mai susține revizuentul că, în lipsa unei asistențe juridice calificate a formulat în termen legal contestație în anulare în Dosarul nr. 4525/85/2013, solicitând în temeiul art. 132 C. proc. civ., modificarea cererii inițiale în cerere de revizuire, însă instanța nu a procedat în mod legal față de solicitarea revizuentului, refuzând să ia act de modificarea obiectului cererii, pronunțându-se prin decizia civilă nr. 390/2013, în sensul respingerii contestației în anulare.

În acest sens, revizuentul arată că drepturile sale procesuale au fost încălcate de instanță, întrucât nu a putut formula apărări față de excepția de tardivitate formulată de către intimați, având în vedere că nu i s-a comunicat întâmpinarea acestora. Prin notele scrise depuse de către intimatul B.I.M. la data de 25 februarie 2015 s-a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului declarat către revizuentul C.N., motivat de faptul că decizia atacată era irevocabilă și nu mai putea fi supusă căii extraordinate de atac a recursului. În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate invocată de intimatul B.I.M., asupra căreia instanța a rămas în pronunțare, după deliberare, Înalta Curte a apreciat că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, având în vedere dispozițiile art. 328 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cărora „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice cale de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă”. Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport cu temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de revizuentul C.N. să fie respins, pentru următoarele considerente: Prima critică face trimitere la motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia, hotărârea este nelegală dacă încalcă formele procedurale prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În argumentarea acestui motiv de recurs, revizuentul C.N.

susține că instanța nu a dat curs solicitării sale de modificare a contestației în anulare, în cerere de revizuire și că, în acest mod prin hotărârea pronunțată i s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii respective. Această critică nu este întemeiată, având în vedere că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-lulia, sub Dosar nr. 1045/57/2013, revizuientul C.N. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 89/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2711/306/2013, care încalcă puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 622/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 15567/306/2011, sens în care nu pot fi reținute argumentele invocate de revizuent.

Modificarea unei hotărâri poate fi solicitată, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Prin acest motiv de recurs, revizuentul susține că i s-au încălcat drepturile sale procedurale, întrucât nu a avut cunoștință de excepția de tardivitate invocată de către intimați și astfel nu s-a putut apăra în acest sens. Din analiza deciziei atacate, Înalta Curte constată că în practicaua hotărârii pronunțate de către Curtea de Apel Alba-lulia s-a consemnat faptul că, legal citat, revizuentul a depus o cerere prin care solicita judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. (2) C. proc.

civ., astfel că, instanța luând act de această cerere a procedat la soluționarea cauzei, instanța procedând la invocarea excepțiilor de ordine publică, chiar în lipsa părții la dezbateri. În această situație nu poate fi reținută susținerea revizuentului de încălcare a drepturilor procedurale, iar din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă motivele care l-au împiedicat pe revizuent să-și exercite dreptul la apărare. În acest context, nu se poate constata că s-au încălcat dispozițiile legii pentru a se reține motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de consecință, întrucât critica adusă deciziei pronunțate de Curtea de Apel Alba-lulia este nefondată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul C.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția inadmisibilității recursului. Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul C.N. împotriva deciziei civile nr. 320/2014 din 11 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba-lulia, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2015.