ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2616/2014

Deliberând asupra

cauzei de față;

Prin decizia nr. 1249 din 22 mai 2013

a Curții de Apel Timișoara a fost admis recursul declarat de intimata Casa Sectorială

de Pensii a Ministerului Apărării Naționale București împotriva sentinței nr. 306

din 31 ianuarie 2013 a Tribunalului Timiș, secția civilă, care a fost modificată

în parte, în sensul că a fost respinsă acțiunea reclamanților U.I., Z.C., V.T.,

Ș.N., S.V., B.I., B.G., D.F., F.l. și Asociația Forumul Revoluției din decembrie

1989 – L. Timișoara.

Împotriva aceste

decizii reclamanții au formulat ta data de 24 septembrie 2013 cerere de revizuire,

înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, susținând că aceasta ar fi contrară cu

decizia nr. 250 din data de 13 februarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 4794/30/2012

prin care a rost respins recursul intimatei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale București.

Prin decizia civilă

nr. 37 din data de 13 februarie 2014, Curtea de Apel Timișoara a declinat competența

de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând ea prin

cererea de revizuire pendinte a fost invocată contrarietatea cu mai multe decizii

pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, că în speță hotărârile pretins a fi potrivnice

au fost pronunțată de această instanță, astfel încât instanța competentă să soluționeze

cererea de revizuire întemeiata pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este

instanța mai mare în grad, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 06 mai 2014, cu termen

de judecată ia data de 8 octombrie 2014.

La termenul de

judecată din data de 08 octombrie 2014, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare

asupra tardivității cererii de revizuire, în raport de prevederile art. 324

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Examinând cererea

de revizuire în raport de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a o respinge, pentru considerentele

ce succed:

Căile de atac

și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine

publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări

ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință,

nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare,

de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea

în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor

art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și

se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la

comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de

recurs după evocarea fondului, de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Potrivit dispozițiilor

legale mai sus invocate, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în

cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., de la pronunțarea ultimei

hotărâri a cărei revizuire se solicită.

În cauză s-a invocat

contrarietatea deciziei nr. 1249 din 22 mai 2013 a Curții de Apel Timișoara - cu

o serie de alte decizii, ulterioare, pronunțate de aceeași curte de apel și prin

care au fost admise acțiuni formulate de alți reclamanți care fac parte din aceeași

categorie cu revizuienții, respectiv decizia nr. 2111 din 25 septembrie 2013, decizia

nr. 250 din 13 februarie 2013, decizia nr. 229 din 14 septembrie 2013.

În speță, din

actele dosarului rezultă că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) a

fost depășit, întrucât decizia nr. 1249 din 22 mai 2013 a Curții de Apel Timișoara,

a cărei revizuire se cere, a fost pronunțată la data de 22 mai 2013, iar cererea

de revizuire a fost formulată, potrivit datei aplicată de către instanță cu ocazia

înregistrării cererii, aflată la dosarul curții de apel, la 24 septembrie 2013,

cu încălcarea termenului legal enunțat.

Termenul pentru

exercitarea căii de atac este un termen imperativ.

Dispozițiile

art. 103 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că neexercitarea oricărei de atac în

termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care partea dovedește că a fost

împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei.

Împrejurarea că,

ulterior deciziei a cărei revizuire a fost solicitată, au fost pronunțate, în dosare

similare, soluții care pot demonstra o eventuală practică neunitară a instanțelor

cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale referitoare la recalcularea

indemnizațiilor la un salariu mediu brut de 2.200 RON, nu poate avea drept consecință

calcularea momentului de începere a curgerii termenului de revizuire de la un alt

moment decât cel statuat prin lege, și anume cel al pronunțării ultimei hotărâri

a cărei revizuire se solicită.

Cum cererea întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost depusă cu depășirea termenului

de o lună de la data pronunțării ultimei hotărâri, Înalta Curte constată tardivitatea

revizuirii, urmând a o respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă,

cererea de revizuire formuiată de revizuienții U.l., Z.C., V.T., Ș.N., S.V., B.I.,

B.G., D.F., F.l. și Asociația Forumul Revoluției din decembrie 1989 – L. Timișoara

împotriva deciziei nr. 1249 din 22 mai 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii

de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 4762/30/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 8 octombrie 2014.