ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 229/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 229/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei

și procedura derulată în primă instanță

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului Constanța, la data de 21 iulie 2011, reclamanta C.N.A.C.N. SA

Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii, suspendarea executării procesului -verbal de constatare

încheiat la data de 06 aprilie 2011 de către pârât, prin care s-a constatat neeligibilitatea

sumei de 2.695.660 lei și s-a dispus rambursarea acesteia, anularea măsurii

dispuse și, în subsidiar, aplicarea sancțiunii prevăzute de Ordinul Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii nr. 621/2010, pct. 24, respectiv 10% din valoarea

contractului.

Prin întâmpinare,

pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a invocat necompetența

materială a Tribunalului Constanța.

Prin Sentința nr. 1466/2011,

Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, în raport cu

rangul pârâtului, de autoritate publică centrală.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, iar la data de 24 noiembrie 2011,

reclamanta a depus o precizare de acțiune în care a arătat că procesul-verbal

contestat a fost revizuit, fiind emis un alt proces-verbal de constatare a

neregulilor privind proiectul „Sistem de măsurători topohidrografice pe

canalele Dunăre - Marea Neagră și Poarta Albă - Midia Năvodari”, din 13

octombrie 2011, prin care s-a revenit asupra măsurilor luate.

A arătat reclamanta

că organismul care a reanalizat situația a constatat în mod corect că suma de

2.695.660,03 lei a fost achitată de către reclamantă și nu de către Comunitatea

Europeană, decontarea acesteia nemaiavând loc.

În acest context,

reclamanta și-a precizat cererea, în sensul că a solicitat anularea

procesului-verbal nr. 6859 din 06 aprilie 2011, motivat de revizuirea lui de

către organul emitent, și, de asemenea, anularea măsurii de obligare la plata

sumei de 2.695.660,03 lei.

La 5 ianuarie 2012,

reclamanta a precizat că nu mai insistă în cererea de suspendare a executării

actului administrativ fiscal și că renunță la capătul de cerere subsidiar, privind

aplicarea sancțiunii prevăzută de Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii.

nr. 621/2010, respectiv 10% din valoarea contractului.

instanțe

Prin Sentința nr. 111

din 5 martie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că, ulterior promovării acțiunii ce

formează obiectul cauzei, Direcția Generală de Control din cadrul Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii a procedat la revizuirea procesului verbal

anterior menționat, ca urmare a informațiilor noi puse la dispoziție de

Autoritatea de Certificare și Plăți din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Urmare a acestui

fapt, prin emiterea variantei revizuite a procesului verbal de constatare din 06

aprilie 2011, aprobată la 13 octombrie 2011, a fost modificat doar cuantumul

debitului datorat de reclamantă din prezenta cauză, celelalte constatări ale

titlului de creanță inițial, respectiv, ale procesului-verbal din 06 aprilie 2011,

rămânând neschimbate.

În acest context,

prima instanță a reținut că, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 79/2003

privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare precum și a fondurilor

de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și

completările ulteriore, viciile sub imperiul cărora a fost derulată de către

reclamantă procedura de atribuire a contractului de achiziție publică a unei

nave de măsurători topohidrografice califică, fără dubiu, cheltuielile avansate

în derularea acestui contract, ca neeligibile pentru asistență financiară

nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană.

De asemenea, instanța

a stabilit că nu se poate face aplicarea dispozițiilor Ordinului Ministrului

Transporturilor și Infrastructurii nr. 621 din 11 august 2010 deoarece, în

speță, nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute în cuprinsul acestuia și

anume includerea prevederilor Ghidului pentru stabilirea corecțiilor financiare

aplicabile cheltuielilor cofinanțate din fondurile structurale sau de coeziune

pentru nerespectarea reglementărilor privind achizițiile publice, în cuprinsul

contractului de finanțare.

Cu privire la

solicitarea reclamantei privind anularea măsurii dispuse prin procesul-verbal din

06 aprilie 2011 de obligare la plata sumei de 2.695.660,03 lei, prima instanță

a apreciat că este lipsită de interes, în condițiile în care, prin procesul

verbal din 13 octombrie 2011 a fost modificat cuantumul debitului datorat,

reclamanta fiind obligată la plata sumei de 218.562,43 lei, sumă pe care de

altfel, nu a înțeles să o conteste.

C.N.A.C.N. SA

Constanța a atacat cu recurs sentința menționată, criticând-o pentru

nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta - reclamantă a arătat că instanța a interpretat greșit actul

dedus judecății, considerând că urmare a diminuării cuantumului corecției

aplicate nu ar mai exista interes în cauză și a făcut acest lucru fără a pune în

discuția contradictorie a părților excepția lipsei de interes, aspect ce indică

și încălcarea art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește

fondul raportului juridic dedus judecății, recurenta – reclamantă a reluat

argumentele din motivarea cererii de chemare în judecată, referitoare la

încălcarea principiului tratamentului egal, la contractul de finanțare și

aplicarea sancțiunilor specifice acestuia și la măsura dispusă prin procesul –

verbal de control din 06 aprilie 2011.

intimatului

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, Ministerul Transporturilor a solicitat respingerea recursului,

ca nefondat, arătând că instanța de fond a procedat la analizarea actului

administrativ contestat sub aspectul pretinselor motive de netemeinicie și

nelegalitate invocate de către reclamant, cu respectarea principiului disponibilității,

având în vedere faptul că în orice cauză, cadrul procesual este stabilit de

către reclamant, care are obligația de a menționa în cererea sa de chemare în

judecată atât persoanele cu care înțelege să se judece cât și obiectul cererii,

adică ceea ce pretinde și a reținut în mod întemeiat faptul că, urmare a

revizuirii procesului verbal contestat, a fost modificat doar cuantumul

debitului declarat de reclamantă, celelalte constatări ale titlului de creanță

rămânând neschimbate.

Referitor la fondul

cauzei, intimatul – pârât a arătat că instanța a apreciat în mod întemeiat

caracterul neeligibil al cheltuielilor supuse analizei, pentru că, în cadrul

procedurii de atribuire a contractului, reclamanta a încălcat principiile prevăzute

la art. 2 alin. (2) lit. b) și d) din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările și

completările ulterioare, modificând clauze obligatorii care, prin efectul

legii, de plano, nu puteau fi modificate.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

și de drept relevante

Prin cererea de

chemare în judecată, recurenta – reclamantă a supus controlului exercitat de

instanța de contencios administrativ și fiscal, după parcurgerea procedurii administrative

de contestare prealabilă, procesul – verbal de constatare din 6 aprilie 2011,

privind proiectul „Sistem de măsurători topografice pe canalele Dunăre – Marea

Neagră și Poarta Albă – Midia Năvodari”, întocmit de Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii.

Prin acest proces –

verbal, constituind titlu de creanță bugetară, conform art. 3 alin. (2) din

O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum

și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, aprobată cu

modificări prin Legea nr. 529/2003, s-a stabilit că entitatea controlată

datorează autorității cu competență în gestionarea fondurilor comunitare un debit

în valoare de 2.695.660,03 lei, reprezentând cheltuieli declarate neeligibile,

efectuate din bugetul de stat.

După învestirea

instanței, prin procesul – verbal de constatare a neregulilor din 13 octombrie 2011,

s-a reținut că suma declarată neeligibilă în Procesul verbal de constatare din 06

aprilie 2011, în cuantum de 2.695.660,03 lei (inclusiv T.V.A.), nu corespunde

întrutotul prevederilor art. 1, alin. (2) din H.G. 1306/2007 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, unde se precizează că

sumele declarate neeligibile în cadrul proiectelor finanțate din fonduri

europene reprezintă acele sume "obținute sau utilizate cu nerespectarea

prevederilor legale ori contractuale" și care "sunt plătite din

bugetul general al Comunității Europene sau din bugetele din care provine

cofinanțarea aferentă.”

Luând în considerare faptul

că doar o singură factură, din cele emise în cadrul contractului din 24

noiembrie 2008, a fost autorizată la plată și faptul că din cuantumul acesteia

de 307.315,00 lei (fără T.V.A.), doar cota de contribuție europeană (71,12%) a

fost rambursată de C.E., autoritatea emitentă a apreciat că doar suma aferentă

acestei rambursări – de 218.562,43 lei - poate fi declarată ca neeligibilă în

cadrul proiectului.

În capitolul 11 al

procesului - verbal din data de 13 octombrie 2011 s-a prevăzut clar că suma datorată

este de 218.562,43 lei (50.654,12, euro), corespunde sumei rambursate de Autoritatea

de Certificare și plată în contul de venituri al bugetului de stat Ministerului

Transportului și Infrastructurii, deschis în numele debitorului și urmează

să reîntregească bugetul din care a fost virată contribuția Fondului European

de Dezvoltare Regională la finanțarea proiectului.

Este vorba, așadar,

de o revocare parțială a primului proces-verbal, în ceea ce privește cuantumul debitului

stabilit în sarcina recurentei - reclamante, care a fost redus de la 2.695.660,03

lei la 218.562,43 lei.

Manifestarea de

voință a autorității emitente a fost corect identificată și interpretată de

instanța de fond, astfel că Înalta Curte constată că sentința nu este susceptibilă

de critici din perspectiva unei interpretări greșite a actului dedus judecății.

Totodată, soluția pronunțată este motivată convingător în fapt și în drept cu

respectarea cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În plan procesual,

urmare a emiterii celui de-al doilea proces – verbal, la data de 4 noiembrie 2011,

recurenta - reclamantă și-a precizat acțiunea în sensul următor „În acest

context, reclamanta a solicitat anularea Procesului Verbal din 06 aprilie 2011

motivat de revizuirea lui

de către organul

emitent și de asemenea anularea măsurii dispuse de obligare la plata sumei de

2.695.660,03 lei.

Reclamanta solicită anularea

întrucât nu s-a dispus aceasta prin actul rectificator și autoritatea emitentă

a apreciat că acest lucru ar putea duce la confuzii și erori mai ales în

contextul în care în baza Procesului verbal s-a dispus chiar executarea silită.”

La data de 5 ianuarie

2012, recurenta – reclamantă a depus la dosar noi precizări, învederând

următoarele:

„Înțelegem sa nu mai

insistam în cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal

intitulat ''Proces verbal de constatare din data de 06 aprilie 2011” prin care

s-a constatat neeligibilitatea sumei de 2 695 660 03.lei (inclusiv T.V.A.) și

am fost obligați la rambursarea acesteia. Motivația o reprezintă revizuirea

actului contestat, ceea ce determina si imposibilitatea legala de punere in

executare a acestuia. Acest lucru nu este însa soluționat in realitate întrucât

A.N.A.F. a demarat procedura de executare silita pentru recuperarea debitului

(revizuit de altfel) de 2.695.660,03.lei.

Insistam în admiterea

capătului de cerere privind anularea

Procesului

verbal

intitulat "Proces verbal de constatare din data de

06 aprilie 2011"

prin care s-a constatat neeligibilitatea sumei de 2.695.660,03 lei (inclusiv T.V.A.)

si am fost obligați la rambursarea acesteia.

Renunțam la capătul de

cerere privind aplicarea sancțiunilor prevăzute de Ordinul Ministrului Transporturilor

și Infrastructurii nr. 621/2010, pct. 24, respectiv, 10% din valoarea

contractului.”

Prin niciuna dintre aceste

precizări ale acțiunii nu a fost contestat procesul - verbal din data de 13

octombrie 2011, recurenta – reclamantă exprimându-și clar intenția de a obține anularea

primului proces – verbal, aspect reținut întocmai de judecătorul fondului.

În ceea ce privește

legalitatea măsurilor dispuse, care, cu excepția argumentelor privind cuantumul

debitului, au fost motivate identic în cele două procese – verbale, instanța de

fond a reținut corect existența abaterii constatate de autoritatea emitentă,

constând în încălcarea unor prevederi ale O.U.G. nr. 34/2006, prin modificarea

unei clauze contractuale care a primit un alt conținut decât cel existent în

documentația de atribuire.

Nu poate fi reținută

apărarea recurentei – reclamante, în sensul că modificarea nu era substanțială,

întrucât ea avea ca obiect clauza penală cuprinsă la art. 11.alin. (1) din contractul

de achiziție publică, modificând cuantumul penalităților ce urmau a fi plătite

în caz de nerealizare a obligațiilor furnizorului, prin introducerea unei

limite maxime de 5% din valoarea contractului, care nu era prevăzută în

documentația inițială.

În ceea ce privește aplicarea

măsurii de recuperare a debitului constând în cheltuiala neeligibilă, măsură pe

care debitorul o consideră excesivă, întreaga argumentație cuprinsă în

motivarea recursului se referă la debitul inițial, ignorând, pe de o parte,

soluția și argumentația cuprinsă în procesul – verbal din 13 octombrie 2011 și,

pe de altă parte, înseși precizările făcute la fondul cauzei, prin care

recurenta - reclamantă a arătat că renunță la capătul de cerere privind

aplicarea sancțiunii prevăzute de Ordinul Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii nr. 621/2010, pct. 24, respectiv 10% din valoarea contractului.

Or, potrivit art. 129

alin. (6) C. proc. civ., judecătorul se pronunță doar asupra aspectelor deduse

judecății.

În fine, lipsa de

interes a capătului de cerere privind anularea măsurii de recuperare a sumei de

2.696.660,03 lei a fost invocată prin notele scrise depuse de intimatul - pârât

la termenul din 5 martie 2012, când recurenta - pârâtă a lipsit, dar argumentele

pe care s-a fondat această apărare au fost puse în discuție și la un termen anterior,

în 5 decembrie 2011, când instanța a dispus ca reclamantei să i se solicite în

scris precizarea poziției procesuale, în raport cu faptul că debitul de

2.695.660,03 lei a fost diminuat până la suma de 218.562,43 lei.

Prin urmare, nu poate

fi reținută o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin reformarea sentinței,

conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivul că excepția procesuală

a lipsei de interes nu a fost pusă în mod formal în dezbaterea părților.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.A.C.N. SA Constanța împotriva Sentinței nr. 111 din 05 martie 2012

a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2013.