ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2904/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin contestația formulată la 17 mai 2012,

M.M.S. a solicitat instanței - în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș

și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor - anularea deciziei

din 2 mai 2012, emisă de prima pârâtă, pe considerentul obligării sale greșite la

restituirea sumei totale de 1.395 RON, cu titlu de drepturi bănești încasate necuvenit

în perioada 1 ianuarie 2011-31 martie 2012, sumă ce s-a dispus a fi recuperată de

la beneficiar conform art. 181 din Legea nr. 263/2010.

Investit în primă instanță, Tribunalul

Timiș, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Secretariatului

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și în consecință a

respins contestația față de acest pârât.

A respins, ca nefondată, contestația formulată

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal

a declarat recurs contestatorul, făcând trimitere la temeiul prevăzut de art. 304

pct. 9 din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 februarie 2013,

Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins

cererea formulată de contestator, vizând sesizarea Curții Constituționale cu excepția

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2012,

care a redus indemnizația lunară reparatorie prevăzută de Legea nr. 341/2004,

art. 4 alin. (3) lit. b) și indemnizația de însoțitori pentru pensionari de invaliditate

de gradul

I,

prevăzută de art. 4 alin. (5), din același

act normativ.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

recurs a reținut că dispozițiile incriminate ca neconstituționale nu au legătură

cu soluționarea cauzei al cărei obiect îl reprezintă o contestație la executare

formulată împotriva unei decizii de recuperare a unor sume, pretins a fi fost încasate

necuvenit.

În

consecință, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele

art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992, excepția fiind privită ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs

în termenul legal prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată,

contestatorul M.M.S. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 4, 6,

8 și 9 din C. proc. civ., critică încheierea atacată pe considerentul că instanța

și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, privându-l de un proces echitabil,

nu i s-a dat ceea ce a cerut, s-a procedat la o interpretare greșită a actului juridic

dedus judecății iar hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii.

Mai arată recurentul că, acest control

de constituționalitate pe care l-a solicitat, este singura modalitate de a dovedi

că decizia Tribunalului Timiș, supusă recursului, este greșită, neexistând în acest

sens, un alt „precedent" în practica judiciară.

Se apreciază că, așa cum au fost formulate,

criticile nu pot fi subsumate decât motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 din vechiul C. proc. civ., în vigoare la data inițierii demersului judiciar,

urmând a fi analizate în consecință.

Recursul se privește ca nefondat, urmând

a fi respins în considerarea celor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)

al Legii nr. 47 din 18 mai 1992, republicată, „privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale", această instanță de contencios constituțional decide

asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial,

privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei,

în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) al textului, dispune

că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau

(3), instanța va respinge prin încheiere, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, instanța este abilitată în raport

de prevederile alin. (1) și (5) al art. 29 din lege, să aprecieze ea însăși asupra

relevanței ori nerelevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale,

asupra soluționării cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstitutionalitate.

În

speță, aprecierea făcută asupra nerelevanței în soluționarea

pricinii, a dispozițiilor art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 „privind unele

măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar"- în legătură

cu neconstituționalitatea cărora s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale

- sunt corecte.

Astfel, potrivit textului mai sus citat,

de la data intrării în vigoare a legii, se reduc cu 15% indemnizațiile prevăzute

de Legea „recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la

victoria Revoluției române din 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit

viața sau au avut de suferit în urma revoluției muncitorești anticomuniste de la

Brașov, din noiembrie 1987", nr. 341/2004, cu modificările și completările

ulterioare.

Or, obiectul litigiului dedus judecății

l-a reprezentat contestația formulată de cel în cauză împotriva unui titlu executoriu

(decizia din 2 mai 2012 a Casei Județene de Pensii Timiș) emis în temeiul art. 179

din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice.

În

cuprinsul deciziei atacate s-a reținut de asemenea că plata

necuvenită a drepturilor a fost generată de aplicarea eronată a prevederilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, „privind salarizarea în anul 2011, a personalului

plătit din fonduri publice".

În

consecință, instanța a apreciat corect că obiectul cauzei

vizează restituirea unor drepturi bănești pretins a fi fost încasate necuvenit iar

nu diminuarea acestor drepturi, în baza Legii nr. 118/2009 „privind unele măsuri

necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar".

Se constată astfel că, au fost respectate

exigențele alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, vizând sesizarea

instanței de contencios constituțional.

Cât privește criticile aduse de recurent,

sentinței civile nr,.2650/PI din 18 octombrie 2012 a Tribunalului Timiș, secția

I civilă, care nu fac obiectul recursului de față, se impune a preciza că prin decizia

nr. 384 din 21 februarie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă

și asigurări sociale a admis recursul reclamantului M.M.S. și modificând în parte

sentința, a admis contestația și a dispus anularea deciziei din 2 mai 2012, privind

recuperarea sumelor încasate necuvenit, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii

Timiș.

Așa fiind,față de cele ce preced, recursul

urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamantul M.M.S. împotriva încheierii de ședință din 14 februarie 2013 a Curții

de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul

nr. 3907/30/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

mai 2013.