ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 650/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 650/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța la data de 6 ianuarie 2009, petentul S.S.I. a solicitat pe

cale de procedură necontencioasă emiterea unei hotărâri sub formă de încheiere,

conform art. 331 C. proc. civ., din care să rezulte că este inițiatorul

propunerii de proiect „Șine cu călire proporțională volumetrică”.

În drept, s-au

invocat dispozițiile art. 331, art. 338 și art. 147, 255 alin. (2), 264 alin. (1),

268 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 6

februarie 2009, petentul a formulat note prin care a solicitat instanței să rețină

actul juridic de drept procesual civil, referitor la soluționarea cererii prin

procedură necontencioasă, conform prevederilor art. 331 și următoarele C. proc.

civ.

A solicitat

încuviințarea probei cu înscrisuri (conform art. 332 alin. (2)) prin care se

probează faptul că a realizat lucrarea tehnică a cărei declarație de autor o

deduce judecății; a fost depus la dosar un set de documente apreciate necesare

pentru susținerea cauzei.

Totodată, a susținut

că, până în prezent documentația nu a fost expusă în public, astfel

neputându-se produce niciun fel de prejudicii unei a treia părți. Produsul

tehnic în cauză cunoaște o largă răspândire internațională și astfel, o

asemănare cu alt produs existent deja ar putea fi posibilă.

În susținerea acțiunii,

reclamantul a arătat că se obligă a prezenta și alte dovezi referitoare la

faptul că, în cazul unei documentări, nu se regăsesc produse asemănătoare, cât

privește modul de utilizare al materialului din care sunt constituite astfel de

produse - în cazul în care se vor dovedi necesare.

Prin încheierea nr. 118

din 10 februarie 2009, secția comercială și de contencios administrativ a

constatat natura civilă a cauzei și a înaintat dosarul secției civile spre

competentă soluționare.

La secția civilă,

cauza a fost înregistrată la data de 27 februarie 2009, iar petentul a formulat

„precizări și completări” în care a învederat că, pe calea procedurii de

asigurare de dovezi, prin procedura prevăzută în cazul art. 239 C. proc. civ.; prin

constatarea unei situații de fapt - în legătură cu înscrisurile depuse în dosar

referitor la conținutul acestora, constatarea urmând să se facă chiar de

instanță, asupra documentelor depuse la dosar.

În aceeași cerere

precizatoare, reclamantul a solicitat, pe calea acțiunii în constatare de

drepturi - a existenței unui drept, art. 111 C. proc. civ., constatarea

dreptului său de autor. A făcut referire la cazul concret dedus judecății, la

constatarea unui drept opozabil tuturor - tot ca măsură asiguratorie, prevăzută

de art. 331 C. proc. civ.

Reclamantul a

solicitat aplicarea corespunzătoare a art. 169 alin. (1), art. 239 și art. 333 alin.

(2) C. proc. civ., întregite unele cu celelalte, astfel încât constatarea să se

facă chiar de către instanță și pe baza înscrisurilor aflate la dosar. Constatarea

caracterului solemn al actului juridic prin care reclamantul solicită constatarea

situației de fapt și declară că este autorul înscrisurilor ce reprezintă

rezumat descriere și desene de studiu.

Față de această situație

privind temeiul în drept al acțiunii - menținută de reclamantul S.S. prin

notele depuse la data de 19 mai 2009, la data de 11 iunie 2009 și la data de 16

iunie 2009, în ciuda solicitărilor instanței de a preciza temeiul de drept al

cererii, instanța a invocat excepția inadmisibilității.

Prin sentința civilă nr.

753 din 16 iunie 2009, Tribunalul Constanța a admis excepția inadmisibilității

și a respins acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut în esență, că o persoană care a creat

o invenție poate reclama recunoașterea și apărarea drepturilor asupra acelei

invenții prin solicitarea unui brevet eliberat de către O.S.I.M. în condițiile

Legii nr. 64/1991. După parcurgerea etapelor prevăzute de art. 14-16, persoana

care a depus în conformitate cu art. 14 alin. (1) și art. 16 alin. (1) o cerere

de brevet la O.S.I.M. sau succesorul lui în drepturi beneficiază de un drept de

prioritate, cu începere de la data depozitului cererii față de orice alt depozit,

privind aceeași invenție, având o dată ulterioară. Dacă prioritatea este

recunoscută de O.S.I.M., după publicarea cererii de brevet, eliberarea

brevetului de invenție conform procedurii prevăzute de art. 28 din Legea nr. 64/1991,

autorul se bucură de un drept de exploatare exclusiv a invenției pentru

întreaga durată.

A conchis prima

instanță că această enumerare sumară a formalităților privind înregistrarea,

publicarea și examinarea cererii de brevet și eliberarea brevetului relevă

lipsa oricărei implicări a instanței de judecată în procedurile prevăzute de

capitolul III al Legii nr. 64/1991, astfel încât nu se poate reține incidența art.

331 C. proc. civ. referitor la recunoașterea vreunui drept al reclamantului.

Prin cererea

formulată la data de 3 septembrie 2009, reclamantul S.S. a solicitat

Tribunalului Constanța completarea sentinței civile nr. 753 din 16 iunie 2009,

conform art. 281 C. proc. civ., în sensul ca instanța să se pronunțe și asupra

aspectului referitor la faptul că s-a solicitat ca, în temeiul art. 339 C.

proc. civ., să se ia act de faptul că reclamantul declară instanței că este

autorul înscrisurilor depuse la dosar, reprezentând descrieri și desene de

studiu, în afara documentației emise de O.S.I.M. sau O.R.D.A.

Prin încheierea din data

de 15 septembrie 2009, Tribunalul Constanța a respins cererea, ca nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului, în

integralitatea ei a fost respinsă, ca inadmisibilă, iar pretențiile

reclamantului ce vizau recunoașterea acestuia ca autor al unui proiect

științific „Șine cu călire proporțională volumetrică, șine călite volumetric

proporțional” și „Șine tratate termic volumetric proporțional” au fost amplu

analizate de instanța de fond, care a reținut că scopul urmărit de reclamant nu

se poate realiza pe calea unei acțiuni în constatare și nici pe căile prevăzute

de dispozițiile art. 331 și următoarele C. proc. civ. sau art. 235 și art. 236 C.

proc. civ.

Împotriva încheierii

pronunțate de Tribunalul Constanța la data de 15 septembrie 2009, a declarat

apel reclamantul S.S.I., invocând dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.,

motivat de faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cererii

reclamantului.

Prin decizia nr. 131/

C din 16 februarie 2011,

Curtea

de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale a respins apelul, ca nefondat.

Instanța a reținut

dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ. și a arătat că, completarea

hotărârii judecătorești este o instituție complementară cu revizuirea întemeiată

pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și intervine numai atunci când instanța de

judecată a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau

accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, ceea ce nu este cazul

în speță.

Instanța de fond a

reținut în mod judicios că prin sentința civilă nr. 753 din 16 iunie 2009, s-a

respins acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă, în considerentele hotărârii

fiind expuse pe larg motivele pentru care scopul urmărit de reclamant prin

promovarea acțiunii, respectiv recunoașterea calității acestuia de autor al

înscrisurilor depuse în dosar, reprezentând descrieri și desene de studiu, nu

se poate realiza în procedura reglementată de dispozițiile art. 331 și

următoarele C. proc. civ. și nici în condițiile art. 235 și art. 236 C. proc.

civ., Tribunalul Constanța reținând că pentru recunoașterea și apărarea

invenției sale, reclamantul trebuie să solicite eliberarea unui brevet de către

O.S.I.M., în condițiile prevăzute de Legea nr. 64/1991.

Totodată, s-a reținut

că reclamantul nu a înțeles să exercite o cale de atac împotriva sentinței

civile nr. 753 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța,

dezlegările date problemelor de drept deduse judecății de reclamant intrând în

puterea lucrului judecat.

Constatând că nu

suntem în prezența unei omisiuni a primei instanțe de a se pronunța asupra

vreunei cereri formulate de reclamant, instanța prin sentința civilă nr. 753/2009,

respingând integral acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă, în mod judicios

Tribunalul Constanța a constatat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.

281

2

C. proc. civ. și a respins, ca nefondată, cererea de completare

a sentinței civile nr. 753/2009.

Împotriva acestei

decizii, a exercitat calea de atac a recursului reclamantul S.S.I. și a

solicitat instanței încadrarea în drept a criticilor formulate în dispozițiile art.

304 pct. 5-9 C. proc. civ. și trimiterea dosarului la rejudecare, cu

recomandările instanței de recurs privind posibilitatea sau nu, de judecare a

unui apel în procedura necontencioasă; în subsidiar, a cerut reținerea spre

judecare de către instanța de recurs.

În motivarea

recursului, reclamantul a arătat că a introdus calea de atac a apelului ca urmare

a mențiunii din dispozitivul hotărârii primei instanțe, cu privire la

exercitarea căii de atac, respectiv apelul. Având în vedere că, în procedurile

necontencioase, art. 336 prevede calea de atac a recursului, petentul a lăsat

la aprecierea instanței calificarea cererii înaintată ca declarație de apel -

ca și cerere de recurs, urmând a se deduce unui complet de 3 judecători, în

vederea judecării ca cerere de recurs.

Recurentul a arătat

că soluționarea ca și apel a căii de atac pe care a formulat-o, apreciază că

reprezintă o incertitudine procesuală cu privire la soluționarea cauzelor în

procedura necontencioasă. Reclamantul lasă la aprecierea instanței de recurs

stabilirea legalității din punct de vedere procedural cu privire la Decizia nr.

131/C/2011.

De asemenea, reclamantul

a arătat că, calea de atac (judecată ca apel) a exercitat-o ca urmare a

faptului că prima instanță - Tribunalul Constanța nu s-a pronunțat asupra

cererii conexe introdusă în temeiul art. 322 C. proc. civ. raportat la art. 339

C. proc. civ. cu privire la constituirea unei date certe cu privire la

documentele depuse în dosar - ca dată de înregistrare în instanță a seturilor

de documente reprezentând piesele desenate ale unui proiect tehnic, cerere care

cuprindea totodată, și declarația reclamantului că este autorul documentației

tehnice. Apreciază astfel recurentul, că există totuși situație de minus petiția,

la data hotărârii instanței de fond - sentința nr. 753/2009.

Mai mult decât atât,

punerea în discuție a aspectului privind puterea lucrului judecat, contrar

prevederilor art. 337 C. proc. civ., denotă o abordare de către instanță a

speței raportat la caracterul juridic procesual al cererilor în procedura

necontencioasă din perspectiva dreptului comun procedural, iar nu ca procedură

specială.

Recursul este

nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Reclamantul a invocat

greșita calificare a căii de atac ca fiind apel, deși art. 336 prevede calea de

atac a recursului și greșita soluționare ca apel, ceea ce produce o

incertitudine procesuală cu privire la soluționarea cauzelor în procedura

necontencioasă.

Criticile ar putea fi

încadrate în dispozițiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Acest motiv de recurs

vizează neregularități de ordin procedural, care sunt sancționate cu nulitatea

de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., dispoziții legale ce includ atât

nesocotirea normelor procedurale de ordine publică, cât și a celor stabilite în

interesul exclusiv al uneia dintre părți.

Prin sentința civilă nr.

753 din 16 iunie 2009, Tribunalul Constanța a respins acțiunea reclamantului,

ca inadmisibilă, reținând că scopul urmărit de reclamant prin promovarea

acțiunii, respectiv recunoașterea calității acestuia de autor al înscrisurilor

depuse în dosar, reprezentând descrieri și desene de studiu, nu se poate

realiza în procedura reglementată de dispozițiile art. 331 și următoarele C.

proc. civ. și nici în condițiile art. 235 și art. 236 C. proc. civ.

Împotriva acestei

sentințe pronunțată de Tribunalul Constanța, reclamantul S.S.I. nu a înțeles să

exercite nicio cale de atac, așa încât, în mod corect, Curtea de Apel Constanța

a reținut în considerentele deciziei nr. 131/ C din data de 16 februarie 2011

că dezlegările date problemelor de drept deduse judecății de reclamant au

intrat în puterea lucrului judecat.

Reclamantul a

formulat apel numai împotriva încheierii din data de 15 septembrie 2009, prin

care Tribunalul Constanța a respins cererea petentului de completare a

sentinței civile nr. 753 din 16 iunie 2009. Instanța a respins apelul, ca

nefondat și a reținut în mod legal că prima instanță a respins în integralitate

acțiunea și nu a omis să se pronunțe asupra nici unei cereri formulate de

reclamant, așa încât în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ.

Faptul că s-a

soluționat cauza de către curtea de apel ca instanță de apel s-a datorat caracterului

unitar al căii de atac - hotărârea solicitată a fi completată a avut și un

capăt de cerere în constatare, întemeiat pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ.

Celelalte aspecte

invocate de reclamant în motivarea recursului nu pot fi încadrate în niciunul

din motivele de recurs

expres

și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., deoarece aceste susțineri nu

sunt structurate din punct de vedere juridic, iar

reclamantul nu s-a

conformat obligației de a indica acele aspecte de nelegalitate care să facă

posibil controlul hotărârii atacate pe calea recursului.

Față de toate

considerentele reținute, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul S.S.I. împotriva deciziei nr. 131/ C

din data de 16 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori

și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2013.