ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 650/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 6 ianuarie 2009, petentul S.S.I. a solicitat pe cale de procedură necontencioasă emiterea unei hotărâri sub formă de încheiere, conform art. 331 C. proc. civ., din care să rezulte că este inițiatorul propunerii de proiect „Șine cu călire proporțională volumetrică”. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 331, art. 338 și art. 147, 255 alin. (2), 264 alin. (1), 268 alin. (2) C. proc. civ. La data de 6 februarie 2009, petentul a formulat note prin care a solicitat instanței să rețină actul juridic de drept procesual civil, referitor la soluționarea cererii prin procedură necontencioasă, conform prevederilor art. 331 și următoarele C. proc.

civ. A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (conform art. 332 alin. (2)) prin care se probează faptul că a realizat lucrarea tehnică a cărei declarație de autor o deduce judecății; a fost depus la dosar un set de documente apreciate necesare pentru susținerea cauzei. Totodată, a susținut că, până în prezent documentația nu a fost expusă în public, astfel neputându-se produce niciun fel de prejudicii unei a treia părți. Produsul tehnic în cauză cunoaște o largă răspândire internațională și astfel, o asemănare cu alt produs existent deja ar putea fi posibilă. În susținerea acțiunii, reclamantul a arătat că se obligă a prezenta și alte dovezi referitoare la faptul că, în cazul unei documentări, nu se regăsesc produse asemănătoare, cât privește modul de utilizare al materialului din care sunt constituite astfel de produse - în cazul în care se vor dovedi necesare.

Prin încheierea nr. 118 din 10 februarie 2009, secția comercială și de contencios administrativ a constatat natura civilă a cauzei și a înaintat dosarul secției civile spre competentă soluționare. La secția civilă, cauza a fost înregistrată la data de 27 februarie 2009, iar petentul a formulat „precizări și completări” în care a învederat că, pe calea procedurii de asigurare de dovezi, prin procedura prevăzută în cazul art. 239 C. proc. civ.; prin constatarea unei situații de fapt - în legătură cu înscrisurile depuse în dosar referitor la conținutul acestora, constatarea urmând să se facă chiar de instanță, asupra documentelor depuse la dosar. În aceeași cerere precizatoare, reclamantul a solicitat, pe calea acțiunii în constatare de drepturi - a existenței unui drept, art. 111 C. proc.

civ., constatarea dreptului său de autor. A făcut referire la cazul concret dedus judecății, la constatarea unui drept opozabil tuturor - tot ca măsură asiguratorie, prevăzută de art. 331 C. proc. civ. Reclamantul a solicitat aplicarea corespunzătoare a art. 169 alin. (1), art. 239 și art. 333 alin. (2) C. proc. civ., întregite unele cu celelalte, astfel încât constatarea să se facă chiar de către instanță și pe baza înscrisurilor aflate la dosar. Constatarea caracterului solemn al actului juridic prin care reclamantul solicită constatarea situației de fapt și declară că este autorul înscrisurilor ce reprezintă rezumat descriere și desene de studiu. Față de această situație privind temeiul în drept al acțiunii - menținută de reclamantul S.S.

prin notele depuse la data de 19 mai 2009, la data de 11 iunie 2009 și la data de 16 iunie 2009, în ciuda solicitărilor instanței de a preciza temeiul de drept al cererii, instanța a invocat excepția inadmisibilității. Prin sentința civilă nr. 753 din 16 iunie 2009, Tribunalul Constanța a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență, că o persoană care a creat o invenție poate reclama recunoașterea și apărarea drepturilor asupra acelei invenții prin solicitarea unui brevet eliberat de către O.S.I.M. în condițiile Legii nr. 64/1991. După parcurgerea etapelor prevăzute de art. 14-16, persoana care a depus în conformitate cu art. 14 alin. (1) și art. 16 alin. (1) o cerere de brevet la O.S.I.M.

sau succesorul lui în drepturi beneficiază de un drept de prioritate, cu începere de la data depozitului cererii față de orice alt depozit, privind aceeași invenție, având o dată ulterioară. Dacă prioritatea este recunoscută de O.S.I.M., după publicarea cererii de brevet, eliberarea brevetului de invenție conform procedurii prevăzute de art. 28 din Legea nr. 64/1991, autorul se bucură de un drept de exploatare exclusiv a invenției pentru întreaga durată. A conchis prima instanță că această enumerare sumară a formalităților privind înregistrarea, publicarea și examinarea cererii de brevet și eliberarea brevetului relevă lipsa oricărei implicări a instanței de judecată în procedurile prevăzute de capitolul III al Legii nr. 64/1991, astfel încât nu se poate reține incidența art. 331 C. proc.

civ. referitor la recunoașterea vreunui drept al reclamantului. Prin cererea formulată la data de 3 septembrie 2009, reclamantul S.S. a solicitat Tribunalului Constanța completarea sentinței civile nr. 753 din 16 iunie 2009, conform art. 281 C. proc. civ., în sensul ca instanța să se pronunțe și asupra aspectului referitor la faptul că s-a solicitat ca, în temeiul art. 339 C. proc. civ., să se ia act de faptul că reclamantul declară instanței că este autorul înscrisurilor depuse la dosar, reprezentând descrieri și desene de studiu, în afara documentației emise de O.S.I.M. sau O.R.D.A. Prin încheierea din data de 15 septembrie 2009, Tribunalul Constanța a respins cererea, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului, în integralitatea ei a fost respinsă, ca inadmisibilă, iar pretențiile reclamantului ce vizau recunoașterea acestuia ca autor al unui proiect științific „Șine cu călire proporțională volumetrică, șine călite volumetric proporțional” și „Șine tratate termic volumetric proporțional” au fost amplu analizate de instanța de fond, care a reținut că scopul urmărit de reclamant nu se poate realiza pe calea unei acțiuni în constatare și nici pe căile prevăzute de dispozițiile art. 331 și următoarele C. proc. civ. sau art. 235 și art. 236 C. proc. civ. Împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Constanța la data de 15 septembrie 2009, a declarat apel reclamantul S.S.I., invocând dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., motivat de faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cererii reclamantului. Prin decizia nr. 131/ C din 16 februarie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale a respins apelul, ca nefondat. Instanța a reținut dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ. și a arătat că, completarea hotărârii judecătorești este o instituție complementară cu revizuirea întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și intervine numai atunci când instanța de judecată a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, ceea ce nu este cazul în speță.

Instanța de fond a reținut în mod judicios că prin sentința civilă nr. 753 din 16 iunie 2009, s-a respins acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă, în considerentele hotărârii fiind expuse pe larg motivele pentru care scopul urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii, respectiv recunoașterea calității acestuia de autor al înscrisurilor depuse în dosar, reprezentând descrieri și desene de studiu, nu se poate realiza în procedura reglementată de dispozițiile art. 331 și următoarele C. proc. civ. și nici în condițiile art. 235 și art. 236 C. proc. civ., Tribunalul Constanța reținând că pentru recunoașterea și apărarea invenției sale, reclamantul trebuie să solicite eliberarea unui brevet de către O.S.I.M., în condițiile prevăzute de Legea nr. 64/1991.

Totodată, s-a reținut că reclamantul nu a înțeles să exercite o cale de atac împotriva sentinței civile nr. 753 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, dezlegările date problemelor de drept deduse judecății de reclamant intrând în puterea lucrului judecat. Constatând că nu suntem în prezența unei omisiuni a primei instanțe de a se pronunța asupra vreunei cereri formulate de reclamant, instanța prin sentința civilă nr. 753/2009, respingând integral acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă, în mod judicios Tribunalul Constanța a constatat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ. și a respins, ca nefondată, cererea de completare a sentinței civile nr. 753/2009.

Împotriva acestei decizii, a exercitat calea de atac a recursului reclamantul S.S.I. și a solicitat instanței încadrarea în drept a criticilor formulate în dispozițiile art. 304 pct. 5-9 C. proc. civ. și trimiterea dosarului la rejudecare, cu recomandările instanței de recurs privind posibilitatea sau nu, de judecare a unui apel în procedura necontencioasă; în subsidiar, a cerut reținerea spre judecare de către instanța de recurs. În motivarea recursului, reclamantul a arătat că a introdus calea de atac a apelului ca urmare a mențiunii din dispozitivul hotărârii primei instanțe, cu privire la exercitarea căii de atac, respectiv apelul. Având în vedere că, în procedurile necontencioase, art. 336 prevede calea de atac a recursului, petentul a lăsat la aprecierea instanței calificarea cererii înaintată ca declarație de apel - ca și cerere de recurs, urmând a se deduce unui complet de 3 judecători, în vederea judecării ca cerere de recurs.

Recurentul a arătat că soluționarea ca și apel a căii de atac pe care a formulat-o, apreciază că reprezintă o incertitudine procesuală cu privire la soluționarea cauzelor în procedura necontencioasă. Reclamantul lasă la aprecierea instanței de recurs stabilirea legalității din punct de vedere procedural cu privire la Decizia nr. 131/C/2011. De asemenea, reclamantul a arătat că, calea de atac (judecată ca apel) a exercitat-o ca urmare a faptului că prima instanță - Tribunalul Constanța nu s-a pronunțat asupra cererii conexe introdusă în temeiul art. 322 C. proc. civ. raportat la art. 339 C. proc. civ. cu privire la constituirea unei date certe cu privire la documentele depuse în dosar - ca dată de înregistrare în instanță a seturilor de documente reprezentând piesele desenate ale unui proiect tehnic, cerere care cuprindea totodată, și declarația reclamantului că este autorul documentației tehnice.

Apreciază astfel recurentul, că există totuși situație de minus petiția, la data hotărârii instanței de fond - sentința nr. 753/2009. Mai mult decât atât, punerea în discuție a aspectului privind puterea lucrului judecat, contrar prevederilor art. 337 C. proc. civ., denotă o abordare de către instanță a speței raportat la caracterul juridic procesual al cererilor în procedura necontencioasă din perspectiva dreptului comun procedural, iar nu ca procedură specială. Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: Reclamantul a invocat greșita calificare a căii de atac ca fiind apel, deși art. 336 prevede calea de atac a recursului și greșita soluționare ca apel, ceea ce produce o incertitudine procesuală cu privire la soluționarea cauzelor în procedura necontencioasă.

Criticile ar putea fi încadrate în dispozițiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă. Acest motiv de recurs vizează neregularități de ordin procedural, care sunt sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., dispoziții legale ce includ atât nesocotirea normelor procedurale de ordine publică, cât și a celor stabilite în interesul exclusiv al uneia dintre părți. Prin sentința civilă nr. 753 din 16 iunie 2009, Tribunalul Constanța a respins acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă, reținând că scopul urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii, respectiv recunoașterea calității acestuia de autor al înscrisurilor depuse în dosar, reprezentând descrieri și desene de studiu, nu se poate realiza în procedura reglementată de dispozițiile art. 331 și următoarele C. proc.

civ. și nici în condițiile art. 235 și art. 236 C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe pronunțată de Tribunalul Constanța, reclamantul S.S.I. nu a înțeles să exercite nicio cale de atac, așa încât, în mod corect, Curtea de Apel Constanța a reținut în considerentele deciziei nr. 131/ C din data de 16 februarie 2011 că dezlegările date problemelor de drept deduse judecății de reclamant au intrat în puterea lucrului judecat. Reclamantul a formulat apel numai împotriva încheierii din data de 15 septembrie 2009, prin care Tribunalul Constanța a respins cererea petentului de completare a sentinței civile nr. 753 din 16 iunie 2009. Instanța a respins apelul, ca nefondat și a reținut în mod legal că prima instanță a respins în integralitate acțiunea și nu a omis să se pronunțe asupra nici unei cereri formulate de reclamant, așa încât în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 281 2 C. proc.

civ. Faptul că s-a soluționat cauza de către curtea de apel ca instanță de apel s-a datorat caracterului unitar al căii de atac - hotărârea solicitată a fi completată a avut și un capăt de cerere în constatare, întemeiat pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Celelalte aspecte invocate de reclamant în motivarea recursului nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de recurs expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., deoarece aceste susțineri nu sunt structurate din punct de vedere juridic, iar reclamantul nu s-a conformat obligației de a indica acele aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii atacate pe calea recursului. Față de toate considerentele reținute, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.S.I. împotriva deciziei nr. 131/ C din data de 16 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2013.