ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6402/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6402/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei civile de față,

Curtea

de Apd București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, prin decizia civilă nr. 188A din 12 noiembrie 2009 a respins ca

nefondat apelul declarat de apelanții-pârâți S.C. și O.F. împotriva sentinței civile

nr. 919 din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a civilă

în contradictoriu cu intimata-redamantă SC P. SA Ploiești și intimații-pârâți B.A.P.,

V.M.C. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea a reținut următoarele considerente:

La 26 mai 2006 a fost înregistrată pe

rolul Tribunalului București cererea prin care SC P. SA Ploiești cheamă în

judecată pe S.C., O.F., B.A.P., V.M.C. și Oficiul de Stat pentru Invenții și

Mărci pentru ca, prin hotărârea ce va pronunța, instanța să dispună anularea în

tot a brevetului de invenție din 2000 cu titlu de "Procedeu de separare a

propanului din gazolina", titulari parații-persoane fizice.

Reclamanta a arătat că: invenția din brevet

nu îndeplinea la data acordării una dintre condițiile prevăzute de art. 7 din Legea

nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, respectiv aplicabilitatea industrială;

descrierea invenției este incompletă și aplicabilitatea ei în industrie nu este

posibilă; în cazul invenției cu brevet există serioase probleme privind atât corectitudinea,

din punct de vedere tehnic, a invenției, cât și dezvăluirea acesteia, astfel încât

să fie evidentă rezolvarea problemei tehnice, ca, pe cale de consecință, o persoană

de specialitate în domeniu nu poate rezolva invenția fără să desfășoare o activitate

inventiva; invenția brevetată de pârâți nu este rezultatul unei activități inventive,

ci al existenței unei soluții greșite, care nu poate fi aplicată pentru rezolvarea

nici unei probleme tehnice; invenția nu este realizabilă pentru că nu este expusă

clar și complet pentru a putea fi aplicată industrial.

Pârâții S.C. și O.F. au formulat întâmpinare

solicitând respingerea acțiunii susținând în principal că brevetul de invenție se

aplică la schela T. și, ca atare, nu există nicio motivare că acest brevet nu îndeplinește

cerința esențială privind modul de lucru sau calea de fabricație, deoarece invenția

în litigiu nu numai că este susceptibilă de aplicare industrială, dar ea chiar se

aplică industrial.

Prin sentința civilă nr. 919 din 21

iunie 2007 Tribunalul București a admis acțiunea formulată și a anulat brevetul

de invenție din 2000 "Procedeu de separare a propanului din gazolina".

Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța

de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 7 alin. (1) Legea nr. 64/1991,

astfel cum era în vigoare la data acordării brevetului și la data introducerii acțiunii,

"Un brevet poate fi acordat pentru orice invenție având ca obiect un produs

sau un procedeu, în toate domeniile tehnologice, cu condiția ca aceasta să fie nouă,

să implice o activitate inventivă și să fie susceptibilă de aplicare industrială"

[art. 7 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 R, în vigoare la data pronunțării].

Potrivit art. 11 din aceeași lege, "O

invenție este susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul său poate fi realizat

sau utilizat cel puțin în unul dintre domeniile industriale, inclusiv în agricultură"

[art. 13 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 republicată, în vigoare la data pronunțării].

Potrivit art. 18 alin. (1) din aceeași

lege, "Invenția trebuie expusă în descriere, revendicări și desene suficient

de clar, complet și corect din punct de vedere științific și tehnic, astfel încât

o persoană de specialitate în domeniu să o poată realiza" [art. 18 alin.

(1) din Legea nr. 64/1991 republicată, în vigoare la data pronunțării hotărârii).

Potrivit art. 40 din aceea lege, un brevet

de invenție acordat de O.S.I.M., precum și un brevet european cu efecte în România

pot fi anulate, la cerere, dacă se constată că:

- obiectul brevetului nu este brevetabil,

potrivit art. 7-art. 10, art. 12 și art. 13;

- obiectul brevetului nu dezvăluie invenția

suficient de clar și complet, astfel încât o persoană de specialitate în domeniu

să o poată realiza.

Pârâții S.C., O.F., B.A.P. și V.M.C. au

obținut eliberarea brevetului de invenție din 2000 "Procedeu de separare a

propanului din gazolina".

Din raportul de expertiză efectuat în cauză

și din adresa din 22 ianuarie 2004 emisă de S.N.P. P. SA rezultă că procedeul ce

a făcut obiectul brevetului sus-menționat nu este aplicat la schela T., iar pârâții

nu au făcut dovada că invenția brevetată are sau a avut aplicare industrială.

Potrivit raportului de expertiză realizat

în cauză, procedeul brevetat susmenționat nici nu poate avea aplicabilitate industrială,

întrucât invenția nu este suficient de clar și complet dezvăluită pentru ca o persoană

de specialitate în domeniu să o poată realiza fără a realiza, la rândul său, o activitate

inventivă, astfel că nu este îndeplinită condiția prevăzută de lege.

Ca atare, tribunalul a reținut că în mod

eronat a fost acordat brevetul din 2000, întrucât nu erau îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 7, art. 11 și art. 18 din Legea nr. 64/1991, așa cum erau în vigoare

la data acordării brevetului (art. 7, art. 13 și art. 18 din Legea nr. 64/1991 în

formă actuală), așa încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 40 alin.

(1) din Legea nr. 64/1991 astfel cum erau în vigoare la data introducerii acțiunii

[art. 542 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 64/1991 republicată, în vigoare

la data pronunțării hotărârii].

În

consecință, s-a admis acțiunea și a fost anulat brevetul de

invenție din 2000 "Procedeu de separare a propanului din gazolina".

În

scopul verificării îndeplinirii cerințelor legale privind

acordarea brevetului de invenție, părțile au solicitat, iar Curtea a admis și administrat

proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică. De asemenea s-a încuviințat prezența

unui expert parte pentru reclamantă, precum și prezentarea punctului de vedere al

Institutului de Proiectări Instalații Petroliere (I.P.I.P.) cu privire la brevetul

de invenție a cărui anulare s-a solicitat.

Obiectivele propuse de apelanții-pârâți

sunt în strânsă legătură cu afirmațiile reclamantei din cuprinsul cererii de chemare

în judecată precum și cu concluziile raportului de expertiză efectuat în faza judecății

în fond, propunând totodată o analiză comparativă a procedeului brevetat de reclamanți

comparativ cu procedeul aplicat la instalația T., iar obiectivele propuse de către

intimata reclamantă vizează punctual verificarea cerințelor legale privind acordarea

brevetului de invenție, respectiv cerința existenței unei activități inventive,

precum și cea a aplicabilității industriale.

Având în vedere ca cele reținute în cuprinsul

raportului de expertiză efectuat în apel sunt contrare celor reținute în cadrul

expertizei efectuată în fața primei instanțe, Curtea a apreciat că în cauză se impune

o analiză a concluziilor acestei lucrări, în paralel cu punctul de vedere exprimat

de expertul parte, precum și de Institutul de Proiectări Instalații Petroliere.

Curtea a încuviințat completarea raportului

de expertiză, în sensul că experții să-și susțină concluziile pe care le-au formulat

exclusiv pe argumente proprii, fără a porni de la alte lucrări de specialitate,

respectiv de a-și spune părerea cu privire la situația de fapt, și a avut în vedere

lucrarea în forma sa finală, astfel cum a fost aceasta prezentată după răspunsul

la obiecțiunile formulate de părți și completarea sa.

Analizând conținutul raportului de expertiză,

raportat la punctul de vedere formulat de expertul-parte, precum și la punctul de

vedere exprimat de Institutul de Proiectări Instalații Petroliere, Curtea a reținut

următoarele:

Autorii raportului de expertiza fac declarații

generale privind îndeplinirea condițiilor art. 18 din Legea nr. 64/1991, reluând

descrierea brevetului pe care o completează cu date care nu provin din conținutul

acestuia, respectiv al revendicărilor cuprinse și al descrierii modalității de realizare

a invenției și a beneficiilor acesteia. Astfel, se fac mențiuni cu privire la temperatura

de 27°C a apei recirculate, fără a se face referiri la modalitatea prin care au

ajuns la aceste date ; se

adaugă mențiuni care nu sunt

cuprinse în conținutul brevetului de invenție, respectiv: „Obținerea domeniului

de temperatura de 35-45°C și utilizarea apei ca agent de răcire au fost posibile

numai prin injecția de gazolină în vaporii de la vârful coloanei CL-1, fie înainte

de condensator, fie după, adică în vasul de reflux VR-1".

Cat privește modalitatea în care este expusă

invenția, în cuprinsul raportului de expertiză se menționează că „în exemplul de

realizare a invenției se face o descriere clară și corectă a fluxului tehnologic”,

iar pe de altă parte „cei mai importanți parametri de lucru, presiunea și temperatura

....au fost prezentați, ei fiind determinanți și relevanți în noutatea procesului

tehnologic”.

Cele reținute de experți privind parametri

de lucru sunt în contradicție cu mențiunile din lucrarea de specialitate întocmită

de reclamantul S.C. în lucrarea „Fracționarea, principii și metode de calcul”, în

cuprinsul căreia se menționează ca fiind obligatorii pentru definirea procesului

de fracționare 12 parametri, iar numai în cazuri extreme pot fi definiți doar 3

parametri: debit, temperatura și presiune.

Curtea a apreciat că susținerile experților

privind expunerea completă a invenției nu sunt argumentate prin analiza datelor

tehnice care să vină în sprijinul acestei concluzii. Experții fac considerații neargumentate,

iar concluziile nu sunt bazate decât pe o sumară analiză a conținutului brevetului

de invenție, fără însă a se verifica în mod practic modul în care funcționează procedeul

tehnologic brevetat , în absența parametrilor esențiali în definirea acestui proces.

În

acest sens s-a reținut că punctul de vedere exprimat de expertul

parte V.M. este susținut și de concluziile cuprinse în punctul de vedere tehnic

prezentat de ing. I.M., care a procedat la verificarea acestui procedeu prin aplicarea

programelor de simulare utilizate în domeniu.

În

urma aplicării programelor de simulare s-a reținut că în absenta

informațiilor privind compoziția gazolinei, condiția alimentarii, domeniul în care

este cuprins raportul dintre cantitatea de materie prima introdusa în coloana CLI

și fracția lichidă introdusă în vasul de reflux al acesteia, rația de reflux, sarcina

condensatorului, gradul de recuperare al propanului asigurat de proces, nu s-a putut

realiza aplicarea tehnologiei prezentate în cuprinsul brevetului de invenție pe

un caz real. Mai mult, în urma realizării simulării conform parametrilor descriși

în brevet, nu s-au atins performantele prezentate în cuprinsul brevetului, respectiv

nu s-a putut obține

condensarea produsului de vârf, la temperaturi

normale de 40-45°C cu aer sau apa de răcire" .

Experții se mărginesc să facă afirmații

în sensul că nemenționarea tuturor parametrilor specifici fiecărei faze nu împiedică

o persoană de specialitate în domeniu să realizeze invenția, fără a aduce argumente

în sprijinul acestei concluzii, argumente bazate pe propriile verificări practice

ale procedeului.

Cât privește valorile menționate de experți

la pct. 1.3, aceștia nu menționează de unde au fost preluate, câtă vreme nu apar

în cuprinsul brevetului de invenție.

Cât privește corectitudinea invenției din

punct de vedere științific, respectiv dacă datele prezentate în cuprinsul brevetului

sunt suficiente pentru o persoană de specialitate în domeniu având cunoștințele

de stadiu tehnic, experții se mărginesc din nou în a aprecia că și această condiție

este îndeplinită, fără însă a argumenta concluzia la care s-a ajuns.

În

acest sens Curtea a avut în vedere și concluziile expertului-parte,

raportat la verificările practice efectuate de ing. I.M. prin simularea proceselor

din instalație, în cuprinsul cărora se arată că pentru obținerea unui flux de lichid

care să asigure refluxul la vârful coloanei este necesară realizarea în condensator

a unor temperaturi mai mici decât cele prezentate în cuprinsul descrierii procedeului.

Astfel, condensarea parțială a vaporilor obținuți la vârful coloanei de deetanizare

nu se poate realiza la temperaturi normale de 40-45°C, ci la temperaturi mai mici

de 5-17°C, funcție de presiunea din coloană, aceasta putându-se face prin răcire

cu agenți frigorifici corespunzători sau cu apa provenită din surse subterane.

Mai mult, în cuprinsul textului în care

este prezentată revendicarea nu se fac referiri la răcirea cu aer sau apă și la

recuperarea majoră de propan, astfel cum se menționează în cuprinsul declarațiilor

privind avantajele oferite de invenție.

Cât privește cel de-al doilea obiectiv

propus de pârâtă, respectiv dacă invenția a rezolvat problema tehnică, respectiv

cum a fost eliminată necesitatea unor temperaturi scăzute și cum s-a obținut o recuperare

majoră de propan prin răcire la temperaturi de 40-45°C, Curtea a reținut că experții

desemnați în cauză menționează anumite valori de temperatură și presiune ale apei

de răcire, fără a explica din punct de vedere practic dacă soluția propusă este

funcțională.

S-a reținut în acest sens opinia expertului

parte, din cuprinsul căreia rezultă în mod implicit că invenția, astfel cum este

detaliată în

cuprinsul brevetului nu rezolvă problema

tehnică, concluzie bazată pe datele tehnice furnizate în urma folosirii simulării

procesului de condensare a vaporilor care se pot obține la vârful coloanei de deetanizare.

Nici în cuprinsul răspunsului la obiectivul

nr. 3 propus de reclamantă experții nu aduc niciun fel de argumente în susținerea

concluziei formulate, în sensul că la momentul depunerii cererii soluția tehnica

din brevet nu era evident de a fi aplicabilă în domeniul proceselor de separare

a propanului din gazolina. Aceeași situație s-a reținut și în ce privește răspunsul

dat la obiectivul nr. 4 formulat de reclamantă.

Referitor la răspunsul dat la obiectivul

nr. 6, Curtea a reținut că expertiza concluzionează în sensul că produsele obținute

prin aplicarea brevetului de invenție deținut de reclamanți sunt: metan+etan în

CL-1, propan pe vârful coloanei CL-2 și pe fundul coloanei GL-3, fără însă a preciza

cum s-a ajuns la această concluzie, de unde rezultă informația privind cea de-a

treia coloană, atâta vreme cât în cuprinsul brevetului de invenție nu se fac mențiuni

în acest sens, precum și în ce privește produsul obținut.

Cat privește obiectivele expertizei propuse

de către apelanți, Curtea a reținut următoarele:

Obiectivul nr. 4 nu are legătură cu problema

dedusă judecății, nereferindu-se la invenția brevetată, ci la procedeul folosit

la instalația T., iar, pe de alta parte, în lipsa unei cercetări la fața locului

aceste concluzii sunt nesusținute. Aceeași este situația și în ce privește obiectivul

nr. 3. Nu fac obiect de analiză nici obiectivele nr. 5 și nr. 6, având în vedere

că acestea vin să combată cele reținute în cuprinsul expertizei efectuate în fața

instanței de fond, expertiză cu privire la care s-a apreciat în apel că nu are valoare

probatorie în cauză, având în vedere ca expertul nu avea specializarea necesară

sa răspundă la unele dintre obiectivele stabilite, acesta menționând de altfel instanței

printr-o adresă efectuată anterior depunerii lucrării că este necesar să se solicite

mai întâi părerea unor experți specialiști în domeniul chimie sau petrochimie, iar

ulterior se va răspunde la aceste obiective .

Cat privește obiectivele 1 și 2, acestea

tind, în mod indirect, sa stabilească dacă în cauză este îndeplinită condiția rezolvării

problemei tehnice și respectiv a aplicabilității industriale a invenției.

Concluziile expertizei sunt în contradicție

cu cele reținute de expertul parte și de ing. în specialitatea petrochimie I.M.

și prezentate anterior la analiza obiectivului nr. 1.2 propus de reclamantă.

S-a reținut în acest sens că cele reținute

de către experți cu privire la „intervalul de temperatura pentru gasolina de 0-35°C”,

precum și cele privind exploatarea pe timp de iarna și temperatura apei de răcire

de 10-12°C nu se regăsesc în revendicarea brevetului de invenție sau în exemplul

de aplicare și descrierea brevetului.

Prin urmare, față de cele mai sus reținute,

Curtea a înlăturat concluziile formulate în cuprinsul raportului de expertiză efectuat

în apel, considerând că acestea nu sunt argumentate riguros din punct de vedere

tehnic, nu sunt susținute prin testări sau simulări ale soluției și nici nu se coroborează

cu alte probe administrate în cauză.

Mai mult, din coroborarea celorlalte probatorii

administrate în apel, respectiv punctul de vedere exprimat de expertul parte V.M.,

simulările ing. I.M., punctul de vedere formulat de Institutul de Proiectări și

Instalații Petroliere, înscrisuri depuse la dosar, rezultă că brevetul a cărui anulare

se solicită nu conține o invenție brevetabilă, în sensul că soluția propusă nu are

aplicabilitate industrială, conform dispozițiilor art. 7 și art. 10 din Legea

nr. 64/1991.

Astfel cum rezultă din cuprinsul acestor

probatorii, invenția brevetată nu asigură rezolvarea problemei tehnice abordate,

dezvăluirea invenției nu este completă, aceasta neconținând toate datele necesare,

parametrii de funcționare, pentru ca un specialist în domeniu să o poată aplica

în industrie, fără a desfășura el însuși o activitate inventivă. Mai mult, procedeul

descris nu poate fi reprodus cu aceleași caracteristici și efecte, ori de cate ori

este necesar.

S-a mai reținut că din cuprinsul adresei

din 2004 emisă de S.N.P. P. SA rezultă că procedeul ce face obiectul brevetului

de invenție deținut de reclamanți nu este aplicat la schela T., astfel cum susțin

apelanții.

Cât privește raportul de expertiză efectuat

în Dosarul nr. 2317/2003 al Tribunalului București, Curtea a reținut că această

probă este extrajudiciară, nefiind administrată în condițiile prevăzute la art.

201 și urm. din  C. proc. civ. și nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă

reținut de instanță.

Referitor la criticile formulate de către

apelanți, care sunt bazate pe susțineri ale părților din alte cauze, Curtea le-a

apreciat ca fiind de asemenea nefondate, întrucât înscrisurile susmenționate nu

au valoare probatorie în prezenta cauză.

Împotriva deciziei de apel au formulat

cerere de recurs pârâții S.C. și O.F., criticând-o, în esență, pentru urrmtoarele

motive:

expertizei, așa cum au fost efectuate, ci a trecut direct la analiza punctului de

vedere al expertului-parte, pentru ca, în final, expeditiv, să rețină că sunt nefondate

concluziile expertizei. Nu se face nicio referire la raportul întocmit de expertul

lor parte, unde se analizează brevetul cu competență.

aplicarea invenției la schela T., iar în final se reține ca veridică mențiunea dintr-o

adresă a S.N.P. P. SA din care ar rezulta că procedeul care face obiectul brevetului

de invenție deținut de reclamanți nu este aplicat la schela T., astfel cum susțin

apelanții.

În

realitate, prin expertiza G. (validată în Dosarul nr. 231/2003

al Tribunalului București) se constată că elementele tehnologice protejate în revendicarea

brevetului se regăsesc în totalitate în procedeul aplicat de S.N.P. P. SA la fabricarea

G.P.L. auto în instalația aflată în funcțiune pe platforma T.

punctul de vedere al Institutului de Proiectări și Instalații Petrolier, depus de

intimată la finele dezbaterilor, fără ca această probă să fie dezbătută. Se înlătură

astfel expertize efectuate în dosarul Tribunalului, fiind considerate extrajudiciare,

deși erau întocmite de experți, acceptându-se părerea unor persoane care nu sunt

experți și chiar să i se dea prevalentă.

S-a acceptat neîntemeiat punctul de vedere

al expertului parte V.M., care se întemeiază pe punctul de vedere al ing. I.M.,

salariat al intimatei, deci subordonată acesteia, care a prezentat o opinie subiectivă

și neștiințifică.

4.Instanța de apel a respins cererile prin

care se solicita înlăturarea expertizei efectuată de cei trei experți ca probă,

de unde rezultă că aceasta a fost administrată corespunzător și că instanța și-a

format convingerea asupra obiectului expertizei.

În

realitate, acest lucru nu se confirmă, întrucât magistrații

au respins concluziile expertizei utilizând raționamente tehnice de specialitate

și pronunțându-se pe aspecte asupra cărora nu aveau competența necesară, ceea ce

a dus și la aprecieri greșite.

de I.P.I.P. nu se referă la procedeul din brevet, ci la cu totul alt proces de separare

decât cel ce face obiectul brevetului.

Simulările efectuate de inginer I.M. sunt

fundamental greșite, datele utilizate nefiind conforme cu datele din brevet, nereferindu-se

astfel la procedeul din brevet.

ale SC P. SA depuse la dosar și la care s-a făcut referire în motivarea apelului,

prin care se recunoaște că societatea a folosit procedeul care face obiectul brevetului

cu titlul „Procedeu de separare a propanului de gazolină".

Totodată, nu s-a avut în vedere faptul

că deși SC P. SA susține că brevetul din 2000 este o creație artificială, fără elemente

de aplicabilitate industrială, în dosarul de apel pretinde că procedeul îi aparține,

că el aplică din 2000 și, mai mult chiar, a solicitat să fie admis ca titular al

brevetului.

Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare

prin care a susținut, în esență, că în mod corect instanțele au apreciat că brevetul

nu este susceptibil de aplicare industrială, întrucât invenția nu este suficient

de clar și complet dezvăluită pentru ca o persoană de specialitate în domeniul să

o poată realiza, fără a face la rândul său o activitate inventivă. Recurenții-pârâți

dezvăluie prin brevet o simplă idee, nesusținută printr-o realizare, experimentare

sau simulare care să ateste capacitatea soluției propuse să rezolve problema tehnică.

Analizând decizia de apel în raport de

criticile formulat, Înalta Curte constată că se impune casarea deciziei de apel

și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel în considerarea dispozițiilor

art. 304 pct. 5 și art. 314 din C. proc. civ., după mmurmează:

Dintre condițiile de brevetabilitate a

unei invenții prevăzute de art. 7 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție

sunt vizate în cauză cele referitoare la activitatea inventivă și susceptibilitatea

de aplicare industrială.

Potrivit art. 12 din lege, o invenție este

considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate,

ea nu rezultă în mod evident din cunoștințele cuprinse în stadiul tehnicii.

Art. 13 din lege prevede că o invenție

este considerată ca fiind susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul său

poate fi fabricat sau utilizat într-un domeniu industrial, inclusiv în agricultură.

Aceste condiții legale sunt detaliate în

Regulamentul de aplicare a legii în regula nr. 32 lit. B și C după cum urmează:

B. Aămtatea imentiză

(1) Activitatea inventivă se apreciază

în raport cu revendicările și cu problema tehnică pe care o rezolvă invenția, în

conformitate cu prevederile art. 9 din lege.

(3) O invenție este considerată ca implicând

o activitate inventivă dacă este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile următoare:

a) nu rezultă ca evidentă în stadiul tehnicii

din domeniul de aplicare a invenției sau dintr-un domeniu apropiat acestuia;

b) specialistul din domeniu, pe baza cunoștințelor

din stadiul tehnicii, nu poate rezolva problema așa cum o rezolvă invenția;

c) necesitatea rezolvării problemei există

de mult timp și rezolvările cunoscute nu sunt la nivelul rezolvării din invenție;

d) invenția este folosită cu sau fără modificări

într-un alt domeniu pentru soluționarea unei alte probleme și efectul tehnic obținut

este fie același, fie neașteptat sau superior efectelor obținute de alte invenții

din domeniul în care se transpune invenția, cu condiția ca cele două domenii să

nu fie apropiate;

e) constă în combinarea elementelor cunoscute

din stadiul tehnicii, astfel încât rezultă o legătură organică funcțională, o influențare

reciprocă, o interacțiune sau o intercondiționare și aceasta conduce la obținerea

unui efect global pozitiv;

f) invenția are ca obiect un procedeu analog

care realizează un efect tehnic nou sau prin acest procedeu se obține o substanță

cu calități noi, neașteptate sau superioare, ori dacă materiile prime sunt noi chiar

dacă efectele tehnice obținute sunt aceleași.

C. Aplicabilitate industriala

(1) O invenție este susceptibilă de aplicare

industrială dacă din descrierea invenției rezultă cumulativ următoarele:

a) obiectul invenției poate fi folosit

cel puțin într-un domeniu;

b) problema tehnică și rezolvarea ei;

c) dezvăluirea invenției în exemplele de

realizare, astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să poată realiza invenția

fără a desfășura o activitate inventivă conform art. 18 din lege;

d) invenția poate fi reprodusă cu aceleași

caracteristici și efecte, ori de câte ori este necesar.

În egală măsură s-au avut în vedere și

dispozițiile art. 18 din lege care impune ca invenția să fie expusă în descriere,

să conțină revendicări și desene suficient de clare, complete și corecte, din punct

de vedere științific și tehnic, astfel încât o persoană de specialitate în domeniu

să o poată realiza fără să desfășoare o activitate inventivă.

Pentru verificarea îndeplinirii acestor

cerințe legale, instanța de apel a avut la dispoziție, în ansamblul probator administrat,

și un raport de expertiză de specialitate.

În

ceea ce privește expunerea invenției, primul aspect analizat,

s-a reținut că în expertiză se consemnează că aceasta este completă și că datele

prezentate în cuprinsul brevetului sunt suficiente pentru o persoană de specialitate

în domeniu, fără a se argumenta concluzia la

care

s-a ajuns și fără a se verifica în mod practic modul în care funcționează procedeul

tehnologic brevetat; în ceea ce privește absența unor parametri specifici fiecărei

faze, s-a reținut că experții, fără argumente bazate pe propriile verificări practice

ale procedeului, au apreciat că aceasta nu împiedică o persoană de specialitate

în domeniu să realizeze invenția.

S-a continuat analiza cerințelor legale

după care, concluzionând, instanța a înlăturat raportul de expertiză efectuat în

apel, considerând că acesta nu este argumentat riguros din pună de vedere tehnic,

nu este susținut prin testări sau simulări ale soluției și nici nu se coroborează

cu alte probe administrate în cauză.

S-au avut în vedere la soluționare punctele

de vedere exprimate de expertul parte (al intimatei-reclamante) V.M. și ing. I.M.,

cu privire la care s-a reținut că au procedat la verificarea acestui procedeu prin

aplicarea programului de simulare utilizat în domeniu.

În

condițiile în care este posibilă simularea, astfel cum se

reține în cauză, instanța de apel trebuia să suplinească deficiența raportului de

expertiză și să ordone, pentru o completă stabilire a situației de fapt, verificarea

de către persoanele de specialitate a expunerii brevetului și a suficienței datelor

pe care le cuprinde pentru a se putea aprecia dacă în baza acestora se poate realiza

invenția, așa cum prevede art. 18 din Legea nr. 64/1991.

Aceasta cu atât mai mult cu cât recurenții

au susținut că procedeul în discuție, ce face obiectul invenției, este aplicat deja

la schela T., aspect care trebuia verificat și valorificat de instanța de apel,

prin ordonarea tuturor probelor apreciate ca fiind necesare.

Din moment ce s-a încuviințat efectuarea

unei expertize de specialitate, înseamnă că, așa cum prevede art. 201 din C.

proc. civ., pentru lămurirea împrejurărilor de fapt instanța a considerat necesar

să cunoască părerea unor specialiști.

Art. 212 din C. proc. civ. prevede și că

dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei

sau o nouă expertiză, în vreme ce art. 201 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că,

atunci când este necesar, instanța poate solicita efectuarea expertizei unui laborator

sau unui institut de specialitate.

Situația este similară sub aspect probator

și în analiza activității inventive și aplicabilității industriale sub toate aspectele

relevante, date fiind concluziile instanței de apel.

În

considerarea argumentelor reținute mai sus, Înalta Curte apreciază

că se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași

instanță de apel, care va avea în vedere și celelalte apărări formulate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâții S.C.

și O.F. împotriva deciziei nr. 188/A din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel București,

secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Casează

decizia și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2010.