ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 790/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, prin sentința

civilă nr. 449 din 5 iunie 2002, a admis acțiunea reclamanților I.M., H.I. și

M.A. și a obligat pârâta S.C. U. la plata sumei de 14.102.353.031 lei,

reprezentând contravaloarea drepturilor cuvenite acestora pe baza Legii nr. 64/1991

privind brevetele de invenție, precum și la plata sumei de 10.300.000 lei

cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut

că reclamanții sunt titularii brevetului de invenție nr. 113392 din 26

februarie 1999.

Că expertizele tehnice efectuate în cauză au

concluzionat că invenția nu se referă la un anumit tip de cazan de abur cu

elemente constructive exacte, ci la un principiu funcțional determinat și

pârâta a folosit invenția la execuția a 57 instalații, realizând eficiență și

costuri scăzute stabilite prin expertiza contabilă.

S-a mai reținut că pârâta nu a cerut revocarea

brevetului de invenție, după cum prevede art. 55 și art. 56 din Legea nr.

64/1991, ci a folosit invenția fără să acorde drepturile prevăzute de legea

menționată, deși a avut avantaje foarte mari.

Instanța a apreciat că reclamanților li se cuvine 10%

din valoarea instalațiilor vândute, procent acordat de pârâtă și altor

inventatori.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel,

la 2 iulie 2002, prin care contestă concluziile expertizelor tehnice și

acordarea procentului de 10% din valoarea instalațiilor, precum și calculul

drepturilor patrimoniale.

În ședința de judecată din 3 septembrie 2002, pârâta

a solicitat suspendarea soluționării apelului, în temeiul art. 244 C. proc.

civ., susținând că dezlegarea pricinii depinde de soluționarea cererii sale

pentru anularea brevetului de invenție aflat pe rolul Tribunalului București,

secția a V-a contencios administrativ.

Prin încheierea din 3 septembrie 2002, Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă a dispus suspendarea soluționării apelului, potrivit

art. 244 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cererii pârâtei de anulare a brevetului de invenție.

Împotriva acestei încheieri, reclamanții au declarat

recurs, susținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 244 pct. 1,

soluționarea apelului nefiind legată de cererea pârâtei care nu a contestat, în

timpul soluționării cauzei, brevetul de invenție, iar expertizele tehnice s-au

pronunțat asupra aplicării acesteia și au răspuns la toate obiectivele

formulate de pârâtă.

Recursul este întemeiat.

Din redactarea art. 244 C. proc. civ., rezultă că

suspendarea judecării este facultativă.

În speță, soluționarea apelului și analizarea criticilor

aduse instanței de fond, unde s-a dispus efectuarea a două expertize tehnice la

cererea reclamantei și a pârâtei, care au ajuns la aceleași concluzii și o

expertiză contabilă, urma să se facă pe baza probatoriilor existente și având

în vedere că brevetul de invenție este în vigoare, nefiind contestat pe toată

perioada în litigiu, în condițiile art. 55 și 56 din Legea nr. 64/1991.

Având în vedere și prevederile art. 723 C. proc.

civ., potrivit cărora drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credință,

urmează ca recursul să fie admis, iar încheierea atacată să fie desființată, cu

trimiterea cauzei aceleiași curți de apel pentru continuarea judecății apelului

pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanții I.M., H.I. și

M.A. împotriva încheierii din 3 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, pe

care o desființează și trimite cauza pentru continuarea judecății, aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie

2003.