ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2540/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La 24 noiembrie 1993,

reclamanții T.N., T.L., P.A., P.A. și C.V., în contradictoriu cu pârâta SC M.

SA Vama, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige

pârâta la plata sumei de 340.552.410 lei, reprezentând drepturi bănești de

inventatori, în conformitate cu dispozițiile art. 66 din Legea nr. 64/1991, cu

privire la brevetele de invenții, precum și a reguli nr. 53 din regulamentul de

aplicare a Legii nr. 64/1991, aprobat prin H.G. nr. 152/1993.

Prin sentința civilă nr. 452

din 14 decembrie 1999, Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis acțiunea și a

obligat-o pe pârâtă să le plătească reclamanților suma de 340.552.410 lei, cu

titlu de drepturi bănești de inventator.

Această sentință a rămas

definitivă și irevocabilă ca urmare a respingerii apelului și recursului

introduse de pârâtă, prin decizia nr. 9 din 9 martie 2001 a Curții de Apel

Suceava și, respectiv, nr. 6456 din 1 noiembrie 2002 a Curții Supreme de

Justiție, secția comercială.

Împotriva deciziei nr. 9 din

9 martie 2001 a Curții de Apel Suceava, pârâta a formulat cerere de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., cu motivarea că

expertiza inginerului M.G., ce a stat la baza admiterii acțiunii conține

„aspecte tehnice nereale”, așa cum spune un alt expert și anume inginerul M.M.,

care a făcut lucrarea în cursul unor cercetări penale.

Prin decizia nr. 87 din 28

octombrie 2003, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire astfel formulată, obligând-o pe revizuientă

să plătească intimatului T.N. 500.000 lei cheltuieli de judecată, reținând că

decizia atacată cu revizuire nu evocă fondul, ci confirmă doar sentința

tribunalului.

Împotriva deciziei mai sus

menționate a declarat recurs revizuienta, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând

admiterea acestuia și modificarea deciziei recurate în sensul trimiterii

cererii de revizuire Tribunalului Suceava spre competentă soluționare.

Recurenta revizuientă

susține astfel că, în mod greșit, curtea de apel a soluționat cererea de revizuire

îndreptată împotriva propriei hotărâri, deși competența revenea Tribunalului

Suceava, care a soluționat fondul cauzei și căruia trebuia să i se trimită

cererea de revizuire, așa cum a solicitat revizuienta cu ocazia examinării

excepției de inadmisibilitate, ea nelăsând la aprecierea instanței soluționarea

acestei excepții, cum greșit s-a reținut.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor

dosarului se constată următoarele:

În ce privește competența

instanțelor de judecată în soluționarea cererii de revizuire, dispozițiile

Codului de procedură civilă sunt clare, în sensul că prevăd imperativ la art. 323

alin. (1) că cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea

rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere, astfel încât, având în vedere

că recurenta SC M. SA Vama, a solicitat revizuirea deciziei nr. 9 din 9 martie

2001, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, este evident că cererea de

revizuire îndreptată la această instanță a fost corect introdusă, întrucât,

potrivit textului legal mai sus arătat, acestei instanțe îi revenea competența

legală de soluționare a cauzei și nu Tribunalului Suceava, așa cum eronat

susține recurenta revizuientă.

Faptul că cu prilejul

discutării excepției de inadmisibilitate invocată din oficiu de instanță,

revizuienta a solicitat declinarea competenței în favoarea instanței, care a

soluționat fondul cauzei, respectiv Tribunalul Suceava și s-a reținut greșit că

a lăsat această excepție la aprecierea instanței, așa cum susține recurenta,

este lipsit de relevanță în ce privește competența soluționării cauzei,

deoarece se constată că au fost respectate regulile procedurale privind

competența, iar eventuala consemnare greșită a susținerilor revizuientei putea

face la cerere obiectul unei îndreptări a erorii materiale.

Referitor la soluționarea

cererii de revizuire pe cale de excepție, prin respingerea cererii ca

inadmisibilă se reține că soluția curții de apel este corectă, întrucât într-adevăr

se poate cere revizuirea unei hotărâri definitive atunci când evocă fondul, ori,

decizia curții de apel a cărei revizuire s-a cerut nu evocă fondul, ci confirmă

hotărârea tribunalului, prin care a fost soluționat fondul cauzei și, prin

urmare, o cerere de revizuire îndreptată împotriva unei astfel de hotărâri este

inadmisibilă.

În consecință, față de cele

mai sus arătate, constatându-se că revizuienta nu a formulat nici un motiv de

recurs întemeiat în condițiile art. 304 C. proc. civ. și, de asemenea, că

hotărârea curții de apel este legală, această hotărâre va fi menținută și se va

respinge recursul declarat de revizuienta SC M. SA Vama, împotriva acesteia, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuienta SC M. SA Vama, împotriva deciziei nr. 87 din 28

octombrie 2003 a Curții de Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 13 aprilie 2005.