ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2540/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 24 noiembrie 1993, reclamanții T.N., T.L., P.A., P.A. și C.V., în contradictoriu cu pârâta SC M. SA Vama, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 340.552.410 lei, reprezentând drepturi bănești de inventatori, în conformitate cu dispozițiile art. 66 din Legea nr. 64/1991, cu privire la brevetele de invenții, precum și a reguli nr. 53 din regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, aprobat prin H.G. nr. 152/1993. Prin sentința civilă nr. 452 din 14 decembrie 1999, Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să le plătească reclamanților suma de 340.552.410 lei, cu titlu de drepturi bănești de inventator.

Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă ca urmare a respingerii apelului și recursului introduse de pârâtă, prin decizia nr. 9 din 9 martie 2001 a Curții de Apel Suceava și, respectiv, nr. 6456 din 1 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială. Împotriva deciziei nr. 9 din 9 martie 2001 a Curții de Apel Suceava, pârâta a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., cu motivarea că expertiza inginerului M.G., ce a stat la baza admiterii acțiunii conține „aspecte tehnice nereale”, așa cum spune un alt expert și anume inginerul M.M., care a făcut lucrarea în cursul unor cercetări penale. Prin decizia nr. 87 din 28 octombrie 2003, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire astfel formulată, obligând-o pe revizuientă să plătească intimatului T.N.

500.000 lei cheltuieli de judecată, reținând că decizia atacată cu revizuire nu evocă fondul, ci confirmă doar sentința tribunalului. Împotriva deciziei mai sus menționate a declarat recurs revizuienta, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei recurate în sensul trimiterii cererii de revizuire Tribunalului Suceava spre competentă soluționare. Recurenta revizuientă susține astfel că, în mod greșit, curtea de apel a soluționat cererea de revizuire îndreptată împotriva propriei hotărâri, deși competența revenea Tribunalului Suceava, care a soluționat fondul cauzei și căruia trebuia să i se trimită cererea de revizuire, așa cum a solicitat revizuienta cu ocazia examinării excepției de inadmisibilitate, ea nelăsând la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții, cum greșit s-a reținut.

Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele: În ce privește competența instanțelor de judecată în soluționarea cererii de revizuire, dispozițiile Codului de procedură civilă sunt clare, în sensul că prevăd imperativ la art. 323 alin. (1) că cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere, astfel încât, având în vedere că recurenta SC M. SA Vama, a solicitat revizuirea deciziei nr. 9 din 9 martie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, este evident că cererea de revizuire îndreptată la această instanță a fost corect introdusă, întrucât, potrivit textului legal mai sus arătat, acestei instanțe îi revenea competența legală de soluționare a cauzei și nu Tribunalului Suceava, așa cum eronat susține recurenta revizuientă.

Faptul că cu prilejul discutării excepției de inadmisibilitate invocată din oficiu de instanță, revizuienta a solicitat declinarea competenței în favoarea instanței, care a soluționat fondul cauzei, respectiv Tribunalul Suceava și s-a reținut greșit că a lăsat această excepție la aprecierea instanței, așa cum susține recurenta, este lipsit de relevanță în ce privește competența soluționării cauzei, deoarece se constată că au fost respectate regulile procedurale privind competența, iar eventuala consemnare greșită a susținerilor revizuientei putea face la cerere obiectul unei îndreptări a erorii materiale.

Referitor la soluționarea cererii de revizuire pe cale de excepție, prin respingerea cererii ca inadmisibilă se reține că soluția curții de apel este corectă, întrucât într-adevăr se poate cere revizuirea unei hotărâri definitive atunci când evocă fondul, ori, decizia curții de apel a cărei revizuire s-a cerut nu evocă fondul, ci confirmă hotărârea tribunalului, prin care a fost soluționat fondul cauzei și, prin urmare, o cerere de revizuire îndreptată împotriva unei astfel de hotărâri este inadmisibilă. În consecință, față de cele mai sus arătate, constatându-se că revizuienta nu a formulat nici un motiv de recurs întemeiat în condițiile art. 304 C. proc. civ. și, de asemenea, că hotărârea curții de apel este legală, această hotărâre va fi menținută și se va respinge recursul declarat de revizuienta SC M. SA Vama, împotriva acesteia, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta SC M. SA Vama, împotriva deciziei nr. 87 din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel Suceava. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 aprilie 2005.