ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1772/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul I.A., a chemat în

judecată pe pârâta, filiala E. București, și a solicitat să se constate că

pârâta folosește procedeul ce face obiectul brevetului de invenții 113185 B1,

al cărui titular este, să fie obligată pârâta a încheia contract de exploatare,

să plătească drepturile patrimoniale cuvenite și cheltuieli de judecată.

Judecătoria sectorului VI București,

prin sentința civilă nr. 2043 din 15 februarie 1999, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Acesta, prin sentința

civilă nr. 662 din 28 septembrie 2001, a admis acțiunea reclamantului, obligând

pe pârâtă la 4.689.750.000 lei drepturi patrimoniale rezultate din exploatarea

brevetului de invenție și să încheie contract de exploatare. Totodată, a

obligat pe pârâtă la 58.457.000 lei cheltuieli de judecată și a dat în debit pe

reclamant cu suma de 56.632.500 lei taxă de timbru.

Instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul este

beneficiarul brevetului de invenții, iar pârâta folosește procedeul

nerecunoscând invenția și refuzând plata drepturilor bănești.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 164/A din 1 aprilie 2002, soluționând apelul declarat de

pârâtă, a respins cererea acesteia, considerând că nu poate fi acceptată

contestarea caracterului de noutate a invenției în cadrul acestei acțiuni, în

condițiile în care brevetul de invenții a fost emis de instituția specializată,

iar cererea de revocare, respinsă.

Instanța de apel a mai reținut că

pârâta utilizează invenția, iar expertiza întocmită la instanța de fond

răspunde tuturor obiectivelor formulate.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâta a declarat recurs, la data de 24 mai 2002, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenta susține astfel că brevetul

de invenție poate fi anulat la cererea persoanei interesate, iar cererea se

poate face în tot cursul duratei de valabilitate a acestuia, fie pe calea

acțiunii fie pe cale de excepție în apărările împotriva pretențiilor

reclamantului, iar caracterul de noutate lipsește fiind publicații anterioare,

în revista nr. 10/1994: „Producerea, transportul și distribuția energiei

electrice și termice”, manualul de specialitate „Îndreptarul inginerului

energetician în întreprinderile industriale” și chiar soluție tehnică folosită

din anul 1991 la C.E.T. Craiova II.

Critica deciziei atacate se referă

și la greșita interpretare a respingerii cererii de revocare a brevetului.

Comisia de reexaminare din cadrul O.S.I.M., fără a judeca în fond, a respins

cererea pentru neplata taxelor de timbru, dar și la aprecierea greșită a

despăgubirilor, în baza expertizei care nu s-a referit la justificarea

contestării de către pârâtă a brevetului de invenție și nici la economiile

realizate.

Recursul este nefondat și va fi

respins, pentru considerentele ce se vor expune:

Atitudinea procesuală a pârâtului,

de a se opune pretențiilor reclamantului, poate lua forma apărărilor de fond

sau a excepțiilor, care să paralizeze acțiunea.

Excepțiile fie de procedură, fie de

fond sunt, așadar, mijloace de apărare care evită discutarea fondului urmărind

întârzierea sau împiedicarea judecății. Ele apar astfel distincte de apărările

de fond.

Cererea de anulare a brevetului de

invenții nu poate fi considerată o excepție de fond. Pentru a fi caracterizată

astfel trebuia invocată fără a se contesta temeinicia procesului, ci pentru

paralizarea acțiunii ca o cauză de stingere a dreptului la acțiune, fără a-i

discuta obiectul.

Pentru ca instanțele să considere

această apărare, pârâta trebuia să facă dovada că cererea de anulare s-a

soluționat, opunând astfel autoritatea de lucru judecat. Or, respingerea

cererii de revocare a brevetului de invenție, indiferent de persoana

interesată, nu poate fi ignorată, organul specializat stabilind atât caracterul

de noutate, cât și eficiența invenției.

Astfel, criticile deciziei atacate

sunt pentru cele expuse, neconcludente.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 5

din Legea nr. 64/1991, prevăd dreptul asupra brevetului, unității, în

condițiile în care contractul de muncă prevedea explicit exercitarea unei

misiuni inventive, care să corespundă funcțiilor salariatului.

Afirmațiile recurentei nu au fost

probate. Prevederea aplicată însemnând să fie limpede, clară, lămurită cu

privire la atribuțiile pe care salariatul le îndeplinea.

Mai mult, referatul întocmit la 19

decembrie 1994, neînregistrat la registratura I.P.S.E., denotă neregularități

administrative la nivelul întreprinderii, care nu pot fi imputate

reclamantului.

Critica deciziei atacate, privind

neefectuarea unei noi expertize, nu este întemeiată: în cererea de apel, pârâta

a solicitat ca instanța să aprecieze asupra utilității și pertinenței unei noi

expertize, fără, însă, a o discuta în contradictoriu cu cealaltă parte și fără

a stabili obiectivele acesteia. De altfel, la instanța de fond au fost

efectuate două rapoarte de expertiză și răspunsuri la obiecțiuni, fără a se

formula o cerere expresă pentru efectuarea unei a treia expertize.

Potrivit dispozițiilor art. 292 C.

proc. civ., părțile nu se pot folosi înaintea instanței de apel de alte motive,

mijloace de apărare și dovezi, decât cele invocate la prima instanță sau

arătate în motivele de apel.

Așadar, nu i se poate imputa

judecătorului lipsa de inițiativă în susținerea probatoriilor uneia dintre

părți, cu atât mai mult, cu cât instanța a considerat suficiența materialului

probator administrat.

Astfel, în considerarea

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul

declarat împotriva deciziei civile nr. 164/A din 1 aprilie 2002, pronunțată de

Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC T. SA, sucursala E. București, împotriva deciziei nr. 164

din 01 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a comercială.

Obligă recurenta la plata sumei de 5.000.000

lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul pârât, I.A.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 21 martie 2003.