ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1772/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul I.A., a chemat în judecată pe pârâta, filiala E. București, și a solicitat să se constate că pârâta folosește procedeul ce face obiectul brevetului de invenții 113185 B1, al cărui titular este, să fie obligată pârâta a încheia contract de exploatare, să plătească drepturile patrimoniale cuvenite și cheltuieli de judecată. Judecătoria sectorului VI București, prin sentința civilă nr. 2043 din 15 februarie 1999, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Acesta, prin sentința civilă nr. 662 din 28 septembrie 2001, a admis acțiunea reclamantului, obligând pe pârâtă la 4.689.750.000 lei drepturi patrimoniale rezultate din exploatarea brevetului de invenție și să încheie contract de exploatare.

Totodată, a obligat pe pârâtă la 58.457.000 lei cheltuieli de judecată și a dat în debit pe reclamant cu suma de 56.632.500 lei taxă de timbru. Instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul este beneficiarul brevetului de invenții, iar pârâta folosește procedeul nerecunoscând invenția și refuzând plata drepturilor bănești. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 164/A din 1 aprilie 2002, soluționând apelul declarat de pârâtă, a respins cererea acesteia, considerând că nu poate fi acceptată contestarea caracterului de noutate a invenției în cadrul acestei acțiuni, în condițiile în care brevetul de invenții a fost emis de instituția specializată, iar cererea de revocare, respinsă.

Instanța de apel a mai reținut că pârâta utilizează invenția, iar expertiza întocmită la instanța de fond răspunde tuturor obiectivelor formulate. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs, la data de 24 mai 2002, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Recurenta susține astfel că brevetul de invenție poate fi anulat la cererea persoanei interesate, iar cererea se poate face în tot cursul duratei de valabilitate a acestuia, fie pe calea acțiunii fie pe cale de excepție în apărările împotriva pretențiilor reclamantului, iar caracterul de noutate lipsește fiind publicații anterioare, în revista nr. 10/1994: „Producerea, transportul și distribuția energiei electrice și termice”, manualul de specialitate „Îndreptarul inginerului energetician în întreprinderile industriale” și chiar soluție tehnică folosită din anul 1991 la C.E.T.

Craiova II. Critica deciziei atacate se referă și la greșita interpretare a respingerii cererii de revocare a brevetului. Comisia de reexaminare din cadrul O.S.I.M., fără a judeca în fond, a respins cererea pentru neplata taxelor de timbru, dar și la aprecierea greșită a despăgubirilor, în baza expertizei care nu s-a referit la justificarea contestării de către pârâtă a brevetului de invenție și nici la economiile realizate. Recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune: Atitudinea procesuală a pârâtului, de a se opune pretențiilor reclamantului, poate lua forma apărărilor de fond sau a excepțiilor, care să paralizeze acțiunea. Excepțiile fie de procedură, fie de fond sunt, așadar, mijloace de apărare care evită discutarea fondului urmărind întârzierea sau împiedicarea judecății.

Ele apar astfel distincte de apărările de fond. Cererea de anulare a brevetului de invenții nu poate fi considerată o excepție de fond. Pentru a fi caracterizată astfel trebuia invocată fără a se contesta temeinicia procesului, ci pentru paralizarea acțiunii ca o cauză de stingere a dreptului la acțiune, fără a-i discuta obiectul. Pentru ca instanțele să considere această apărare, pârâta trebuia să facă dovada că cererea de anulare s-a soluționat, opunând astfel autoritatea de lucru judecat. Or, respingerea cererii de revocare a brevetului de invenție, indiferent de persoana interesată, nu poate fi ignorată, organul specializat stabilind atât caracterul de noutate, cât și eficiența invenției.

Astfel, criticile deciziei atacate sunt pentru cele expuse, neconcludente. Pe de altă parte, dispozițiile art. 5 din Legea nr. 64/1991, prevăd dreptul asupra brevetului, unității, în condițiile în care contractul de muncă prevedea explicit exercitarea unei misiuni inventive, care să corespundă funcțiilor salariatului. Afirmațiile recurentei nu au fost probate. Prevederea aplicată însemnând să fie limpede, clară, lămurită cu privire la atribuțiile pe care salariatul le îndeplinea. Mai mult, referatul întocmit la 19 decembrie 1994, neînregistrat la registratura I.P.S.E., denotă neregularități administrative la nivelul întreprinderii, care nu pot fi imputate reclamantului.

Critica deciziei atacate, privind neefectuarea unei noi expertize, nu este întemeiată: în cererea de apel, pârâta a solicitat ca instanța să aprecieze asupra utilității și pertinenței unei noi expertize, fără, însă, a o discuta în contradictoriu cu cealaltă parte și fără a stabili obiectivele acesteia. De altfel, la instanța de fond au fost efectuate două rapoarte de expertiză și răspunsuri la obiecțiuni, fără a se formula o cerere expresă pentru efectuarea unei a treia expertize. Potrivit dispozițiilor art. 292 C. proc. civ., părțile nu se pot folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi, decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivele de apel.

Așadar, nu i se poate imputa judecătorului lipsa de inițiativă în susținerea probatoriilor uneia dintre părți, cu atât mai mult, cu cât instanța a considerat suficiența materialului probator administrat. Astfel, în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 164/A din 1 aprilie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC T. SA, sucursala E. București, împotriva deciziei nr. 164 din 01 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a comercială. Obligă recurenta la plata sumei de 5.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul pârât, I.A. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 21 martie 2003.