ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1080/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1080/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1080/2016

Prin cererea înregistrată la data de 08 noiembrie

2010, sub nr. x/3/2010, pe rolul Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

reclamanta SC A. SA, prin Sucursala B. București, a formulat cerere în

restituirea plații nedatorate împotriva pârâtului C., pentru ca în baza

probelor ce vor fi administrate să se pronunțe o hotărâre

judecătorească prin care să fie obligat la plata sumei de 550.793

Iei, reprezentând plată nedatorată; plata sumei de 366.442,58 lei,

reprezentând actualizarea creanței cu indicele total de inflație de

Ia data 16 iulie 2003, dată de la care suma a fost transferată

către pârât urmare executării silite prin poprire până la data

de 31 august 2010; actualizarea sumei de 550.793 lei, de la data introducerii

cererii de chemare în judecată până la data executării efective

a obligației, cu indicele total de inflație comunicat de Institutul

Național de Statistică; precum și plata cheltuielilor de

judecată ce se vor efectua cu soluționarea acestui litigiu.

În motivare reclamanta a

arătat că în anul 1999, prin acțiunea care a făcut obiectul

Dosarului nr. x/1999, C. a solicitat instanței respectiv, Tribunalului

Municipiului București, obligarea sa la încheierea unui contract de

exploatare pentru utilizarea soluției tehnice care face obiectul

brevetului, având ca titular pe C. Prin aceeași acțiune, s-a

solicitat și obligarea D. București la plata drepturilor

bănești cuvenite inventatorului pentru perioada utilizării

acesteia fără contract.

Prin sentința civilă

nr. 662 din 28 septembrie 2001, care s-a dispus admiterea acțiunii

formulată de C. și obligarea D. București la plata sumei de 468.975

lei noi reprezentând drepturi bănești cuvenite inventatorului

rezultate din utilizarea brevetului de către D. București. împotriva

acestei sentințe D. București a formulat apel, ce a fost respins prin

Decizia civilă nr. 164/A/2002. în termenul legal D. București a

formulat recurs, iar urmare respingerii acestuia sentința civilă nr. 662

din 28 septembrie 2001, a devenit definitivă și Irevocabilă,

fiind ulterior investită eu formulă executorie și pusă în

executare de către reclamantul C.

Suma încasată prin

poprire de către C. este de 550.793 lei noi, sumă pe care a

considerat-o ca fund plată nedatorată având în vedere

următoarele.

La nivelul anului 2004, prin

cererea înregistrată la Tribunalul Municipiului București în data de

16 martie 2004, D. București a solicitat anularea brevetului de

invenție cu titlul Procedeu și instalație de preîncălzire a

apei de adaos având ca titular pe C.

În soluționarea cauzei cu

care a fost investită, instanța de fond prin sentința

civilă nr. 193 din 14 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2004,

a admis acțiunea promovată de D. București și a dispus

anularea brevetului cu titlul Procedeu și instalație de

preîncălzire a apei de adaos.

Conform art. 54 pct. 3. din

Legea nr. 64/1991, anularea brevetului va avea efect retroactiv, începând cu

data de depozit.

De asemenea, potrivit

principiului retroactivității efectelor nulității

reglementat în dreptul civil, anularea unui act juridic are efect retroactiv.

Totodată conform principiului repunerii în situația anterioară,

în situația în care anularea a intervenit după executarea actului,

anularea nu presupune numai desființarea retroactivă a actului ei

și restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului anulat.

Pentru motivele expuse mai sus

a considerat că prin anularea brevetului de invenție, se

desființează de drept și efectele produse în baza acestuia,

motiv pentru care plata drepturilor patrimoniale către C., în aceste

condiții reprezintă o plată nedatorată și se impune

restituirea acesteia.

În drept, și-a întemeiat

cererea pe dispozițiile Legii nr. 64/1991 privind brevetele de

invenție, precum și pe dispozițiile art. 992-994 și 1092 C.

civ.

Prin sentința civilă

nr. 1303 din 28 iunie 2011, Tribunalul București, secția a lV-a civilă,

a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune,

respingând cererea ca fiind prescrisă.

Prin Decizia civilă nr.

46/A din 20 martie 2012. Curtea de Apel București, secția a IX civilă

și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă

și asigurări sociale, a admis apelul declarat de

apelanta-reclamantă SC A. SA Sucursala B. București, a fost

anulată sentința apelată și trimisă cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, instanța de apel reținând

că în prezenta cauză, prescripția dreptului material la

acțiunea în restituirea plății nedatorate a început să curgă

de la data de 23 octombrie 2008 - data pronunțării Deciziei civile

nr. 235/A de către Curtea de Apel București, iar prezenta cerere a

fost formulată la data de 08 noiembrie 2010, în cadrul termenului de

prescripție de 3 ani.

Recursul declarat de pârâtul C.

împotriva Deciziei nr. 46/A din 20 martie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel București, a fost respins ca nefondat

În rejudecare, cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă,

la data de 10 septembrie 2013.

Prin sentința civilă

nr. 780 din 09 iunie 2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC

A. SA București în contradictoriu cu pârâtul C.

Pentru a hotărî astfel,

analizând cererea formulată prin prisma probelor administrate și a

susținerilor părților, tribunalul a reținut

următoarele.

Cererea reclamantei ce are ca

obiect obligarea pârâtului la restituirea sumelor pretinse a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 992-994 și 1092 C. civ. ce

reglementează plata nedatorată.

Art. 1092 C. civ. instituie

principiul cu care orice plată presupune o datorie, așadar, plata ca

operațiune juridică, presupune existența unei obligații

care trebuie stinsă. în ipoteza în care o asemenea obligație nu există,

dar s-a făcut o plată, ea nu este valabil săvârșită,

fiind lipsită de cauză, art. 1092 C. civ., dispunând ca ceea ce s-a

plătii fără să fie debit este supus repetițiunii.

Totodată, art. 993 C.

civ. prevede că acela, care, din eroare, crezându-se debitor, a

plătit o datorie, are drept de repetițiune în contra creditorului,

iar dispozițiile art. 992 C. civ. impun ca cel ce, din eroare sau eu

știința, primește ceea ce nu îi este debit, este obligat a-I

restitui aceluia de ia care l-a primit.

Pentru a se naște raportul

juridic în temeiul căruia accipiensul va fi obligat la restituirea

către solvens a ceea ce a primit este necesara întrunirea mai multor

condiții și anume: prestația pe care solvensul a executat-o

trebuie să fi avut semnificația unei plăți; datoria în vederea

căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic,

în raporturile dintre solvens și accipiens; plata să fi fost

făcută din eroare, solvensul având credința că este debitor

al accipiensului.

Reținând condițiile

legale ce trebuie întrunite cumulativ în cazul cererii de restituire,

tribunalul a constatat că acestea nu se regăsesc în situația de

față.

Astfel, în cauză, prin

sentința civilă nr. 662 din 28 septembrie 2001, s-a dispus admiterea

acțiunii formulate de pârâtul C., obligarea D. București la plata

sumei de 468.975 lei noi, reprezentând drepturi bănești cuvenite

inventatorului rezultate din utilizarea brevetului de către D.

București.

Împotriva acestei

sentințe D. București a formulat apel, apel respins prin Decizia civilă

nr. 164/A/2002. în termenul legal s-a formulat recurs de către D.

București, iar urmare respingerii acestuia sentința civilă nr. 662

din 28 septembrie 2001, devenit definitivă și irevocabilă, fiind

ulterior învestită cu formulă executorie și pusă în

executare de către reclamantul C.

Urmare încuviințării

executării silite, Banca Comercială Română, sector 6, în

calitate de terț poprit, la solicitarea executorului a procedat ia

consemnarea sumei conform procesului-verbal întocmit de executor și

ulterior în data 16 iulie 2003, la virarea acesteia către debitorul C.

Conform convenției de funcționare depozit din 06 iunie 2003, notelor

contabile din 06 iunie 2003 și din 16 iulie 2003, suma încasată prin

poprire de către pârâtul C. este de 550.793 lei noi.

Prin urmare, în cauza de

față plata a fost executată silit, în urma unui titlu executoriu

reprezentat de o sentință judecătorească rămasă

irevocabilă și nedesființată până în prezent.

În acest context, nu are

relevanță că ulterior executării, brevetul de invenție

- ce a constituit temeiul pretențiilor stabilite prin sentință

civilă nr. 662/2001 a fost anulat irevocabil, o dată ce o asemenea

împrejurare nu a fost valorificată de reclamantă prin exercitarea

unei căi extraordinare de atac ce ar fi urmărit desființarea

titlului executoriu și întoarcerea sumei executate.

Până la desființarea

titlului executoriu printr-o cale extraordinara de atac, executarea silită

a sumelor stabilite a fost perfect justificată, nefiind îndeplinite

condițiile plății nedatorate.

Având în vedere aceste

argumente, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.

împotriva sentinței

tribunalului a declarat apel reclamanta SC A. SA.

Prin Decizia nr. 14/A din data

de 20 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a lV-a

civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

apelanta-reclamantă SC A. SA și C.

În motivarea hotărârii

s-au reținut următoarele.

Așa cum în mod legal

și temeinic a reținut prima instanță, intimatului i-au fost

acordate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă

sumele a căror restituire o pretinde reclamanta prin acțiunea de

față, astfel încât, în considerarea puterii de lucru judecat, a

executorialității și a prezumției de adevăr absolut a

respectivei hotărâri nu s-ar putea pretinde că plata făcută

la acea vreme de apelantă a fost nedatorată decât în măsura în

care acea hotărâre ce a constituit titlu executoriu ar fi fost între timp

desființată, întrucât acea hotărâre este cea care

reprezintă cauza obligației executate.

Împrejurarea că brevetul

în baza căruia a fost pronunțată respectiva hotărâre

judecătorească a fost anulat între timp, nu dădea decât dreptul

ia revizuirea acelei sentințe (nr. 662/2001 a Tribunalului

București), iar nu și dreptul la restituirea prestațiilor pe

calea acțiunii în restituirea plății nedatorate; o analiză

a caracterului nedatorat al despăgubirilor în prezenta cauză ar pune

în discuție însăși puterea de lucru judecat a sentinței

antemenționate, ceea ce nu este permis de lege decât prin atacarea

directă a respectivei hotărâri prin căile extraordinare de atac

prevăzute de lege la momentul când hotărârea a fost

pronunțată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC A. SA, criticând-o ca fiind nelegală, supusă

modificării prin aplicarea motivelor de modificare prevăzute de art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ.

1 .Hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Astfel, din analiza

considerentelor extrem de sumare ale Deciziei civile nr. 14/A/2016 se poate

observa că instanța de apel nu a motivat soluția de respingere a

apelului. Instanța nu a analizat în niciun fel condițiile privind

plata nedatorata și a ignorat argumentele sale care demonstrau tară

putința de tăgada ca sunt îndeplinite întru totul condițiile

plații nedatorate.

Motivele sumare reținute

de instanța de apel nu au legătura cu susținerile invocate în

sprijinul și motivarea apelului și nici cu condițiile

plații nedatorate pe care instanța trebuia sa le analizeze.

Se menționează

totodată că motivarea instanței de apei prin care se arata

că avea ca singură cale procesuală promovarea unei căi

extraordinare de atac împotriva Hotărârii nr. 662/2001,

pronunțată de Tribunalul București, pe lângă faptul că

excede cadrului procesual dedus judecații, este și o motivare

lipsită de temei legal, instanța sugerând o cale de atac

extraordinară, revizuirea prevăzută de art. 322 C. proc. civ.,

cale de atac care poate fi promovata pentru strict motivele prevăzute la

art. 322 și următoarele C. proc. civ.

În niciun caz în situația

de fapt și de drept existența în prezenta cauză nu se putea

promova cu succes această cale extraordinară de atac.

de apel este vădit netemeinică și nelegală și

pronunțată cu încălcarea principiilor de drept civil, anume

instituția și efectele nulității.

Apreciază că, în mod

greșit și în contradicție cu dispozițiile legale,

instanța de apel reține că nu sunt îndeplinite condițiile

legale privind plata nedatorată având în vedere faptul ca plata a fost

executată silit în baza unei hotărâri judecătorești, iar

faptul că ulterior brevetul de invenție care a constituit temeiul

pretențiilor a fost anulat nu are relevanță, ceea ce contravine

principiului retroactivității efectelor nulității

reglementat în dreptul civil, anularea unui act juridic are efect retroactiv.

Potrivit dispozițiilor

codului civil, în situația în care o sumă de bani a fost

plătită în temeiul unei hotărâri judecătorești

și, ulterior, tot printr-o hotărâre judecătorească s-a

stabilit că actul care a stat la baza emiterii titlului executoriu este

nul, cel care a plătit în temeiul acestui act nul are dreptul la

restituire, deoarece nulitatea are efect retroactiv, deci obligația apare

ca și când nu a existat niciodată, iar părțile urmează

a fi repuse în situația anterioară,

Totodată conform art. 54,

pct. 3, din Legea nr. 64/1991,. Anularea brevetului va avea efect retroactiv,

începând cu data de depozit. situație față de care plata

făcută apare ca fiind nedatorată.

În susținerea cererii s-a

invocat ca temei de drept art. 992-994 și 1092 C. civ. fiind îndeplinite

condițiile plății nedatorate, anume: semnificația

operațiunii juridice de plată; inexistența datoriei în vederea

căreia s-a "făcut plata (o situație specială o

constituie aceea când plata s-a făcut în baza unui act nul); plata să

se fi făcut din eroare (nu se cere condiția erorii în situația

unei plați efectuate în temeiul unei obligații lovite de nulitate).

Astfel, conform celor prezentate, plata făcută către pârâtul C.

reprezintă la acest moment o plată nedatorată, având în vedere

faptul că actul juridic în baza căruia au fost acordate drepturile

bănești, brevetul de invenție, a fost anulat printr-o

hotărâre definitivă și irevocabilă.

Față de

situația de fapt prezentată precum și în concordanță

cu actele anexate cererii rezultă tară dubiu că plata a fost

executată în baza unui act anulat ulterior.

Așadar, plata ca

operațiune juridică presupune existența unei obligații care

trebuie stinsă. Dacă o asemenea obligație nu există și

s-a făcut o plată se consideră că în acest caz s-a

făcut o plată nedatorată care trebuie restituită. Conform

art. 1092 C. civ. "ceea ce s-a plătit fără să fie

debit este supus restituirii". Prin efectul plății nedatorate se

naște un nou raport juridic în temeiul căruia cel care a efectuat

plata devine creditorul unei obligații de restituire a ceea ce el a

plătit, iar cel care a încasat suma este debitorul acestei obligații.

Contrar susținerilor

instanței de apel apreciază că în prezenta cauză sunt

îndeplinite condițiile plații nedatorate, nefiind necesară

îndeplinirea condiției inexistenței datoriei în vederea căreia

s-a făcut plata încadrându-se în aceea situație specială când

plata s-a făcut în baza unui act nul, în aceste condiții plata

efectuată dobândește caracterul unei plăți nedatorate prin

anularea actului care a justificat pretențiile respective.

Astfel, prin anularea

brevetului de invenție, plata sumei de 550.793 lei către pârâtul C.,

nu mai are suport legal, ceea ce înseamnă că s-a făcut o

plată nedatorată care trebuie să fie restituită conform

principiului consacrat de art. 992 și 1092 C. civ. In aceste condiții

prin anularea brevetului de invenție, brevet în baza căruia s-a

dispus plata drepturilor bănești cuvenite inventatorului conform Hotărârii

nr. 622/2001, se desființează cu efect retroactiv toate efectele

și prestațiile efectuate în temeiul acestui brevet și produse

până la momentul anularii actului, considerându-se că actul juridic

anulat nu a existat niciodată. De asemenea, potrivit principiului

retroactivității efectelor nulității reglementat în dreptul

civil, anularea unui act juridic are efect retroactiv. Totodată conform

principiului repunerii în situația anterioară, în situația în

care anularea a intervenit după executarea actului, anularea nu presupune

numai desființarea retroactivă a actului ci și restituirea

prestațiilor efectuate în temeiul actului anulat

Decizia instanței de ape!

este vădit nelegală și în contradicție cu principiile de

drept invocate mai sus, prin aceasta instanța încălcând principiul

retroactivității efectelor nulității. în concret efectele

nulității se materializează prin restituirea prestațiilor

făcute în temeiul actului nul.

Intimatul a formulat

întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat

Înalta Curte a constatat

fondai recursul pentru considerentele expuse mai jos;

Sunt incorecte cele

reținute de instanța de apel în sensul că reclamanta avea

posibilitatea să solicite revizuirea sentinței nr. 662/2001 a

Tribunalului București, cel mai probabil instanța de apel gândindu-se

la pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., menționat și de intimatul

reclamant cu prilejul concluziilor susținute în fața instanței

de recurs, având în vedere că una dintre condițiile pentru

admisibilitatea revizuirii pe acest temei este ca înscrisul invocat să fi

existai la data pronunțării hotărârii supuse revizuirii.

Cu privire la hotărârile

judecătorești există opinia în jurisprudență,

contestată de o parte a doctrinei, ca ar fi admisibilă revizuirea

chiar daca sunt ulterioare hotărârii supuse revizuirii, dacă sunt

pronunțate într-un litigiu început înainte de pronunțarea

hotărârii supuse revizuirii.

Or, în speță,

hotărârea prin care s-a anulat înregistrarea brevetului în cauză

(sentința nr. 193/2006) a fost pronunțată după ce

sentința nr. 662/2001 devenise irevocabila, prin respingerea recursului la

data de 21 martie 2003, în cadrul unui litigiu început în data de 16 martie

2004.

Sunt greșite cele

reținute de instanța de apel în sensul că hotărârea

(sentința nr. 662/2001 a Tribunalului București) prin care i-au fost

acordate intimatului sumele a căror restituire o pretinde reclamanta prin

acțiunea de față este cea care reprezintă cauza

obligației executate.

"Cauza obligației

executate" este reprezentată de cauza raportului juridic dintre

părți, (fundamentul pretenției formulate), care este și

cauza cererii de chemare în judecata (causa debendi), hotărârea

judecătorească reprezentând doar rezultatul unuia dintre mijloacele

juridice ofensive cu care sunt dotate obligațiile perfecte, și la

care poate recurge creditorul împotriva debitorului, pentru a obține

realizarea dreptului său de creanță, în cazul în care debitorul

nu execută voluntar prestația datorată (debitorul refuză

să facă plata).

Cauza raportului juridic

dintre părți în litigiul soluționat prin sentința nr. 662/2001

a Tribunalului București l-a reprezentat Legea nr. 64/1991,

dispozițiile privitoare la drepturile patrimoniale ale titularului de

brevet.

Cauza raportului juridic

dintre părți în cadrul prezentului litigiu este reprezentată de

plata nedatorată, justificată de anularea înregistrării

brevetului, în baza căruia reclamantul din prezenta cauză a

plătit pârâtului din acest litigiu suma solicitată pentru folosirea

invenției.

Cauzele celor două

litigii fiind diferite nu se pune problema încălcării puterii de

lucru judecat a primei hotărâri.

Pentru acest motiv

apărările intimatului pârât legate de faptul că nu ar fi fost

anulat titlul executoriu pentru a se dispune întoarcerea executării

nerelevante.

Având în vedere că în

cauză în apel nu au fost analizate condițiile fond ale

plății nedatorate, nu au fost deplin stabilite împrejurările de

fapt acest aspect, fiind aplicabil art. 314 C. proc. civ.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1)-(3) raportat la art. 304 pct. 9 și art. 314 C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată

și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC A. SA împotriva Deciziei nr. 14/A din data de 20 ianuarie 2016 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în

ședință publică, astăzi 17 mai 2016.