ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1080/2016

Decizia nr. 1080/2016 Prin cererea înregistrată la data de 08 noiembrie 2010, sub nr. x/3/2010, pe rolul Tribunalul București, secția a IV-a civilă, reclamanta SC A. SA, prin Sucursala B. București, a formulat cerere în restituirea plații nedatorate împotriva pârâtului C., pentru ca în baza probelor ce vor fi administrate să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să fie obligat la plata sumei de 550.793 Iei, reprezentând plată nedatorată; plata sumei de 366.442,58 lei, reprezentând actualizarea creanței cu indicele total de inflație de Ia data 16 iulie 2003, dată de la care suma a fost transferată către pârât urmare executării silite prin poprire până la data de 31 august 2010; actualizarea sumei de 550.793 lei, de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data executării efective a obligației, cu indicele total de inflație comunicat de Institutul Național de Statistică; precum și plata cheltuielilor de judecată ce se vor efectua cu soluționarea acestui litigiu.

În motivare reclamanta a arătat că în anul 1999, prin acțiunea care a făcut obiectul Dosarului nr. x/1999, C. a solicitat instanței respectiv, Tribunalului Municipiului București, obligarea sa la încheierea unui contract de exploatare pentru utilizarea soluției tehnice care face obiectul brevetului, având ca titular pe C. Prin aceeași acțiune, s-a solicitat și obligarea D. București la plata drepturilor bănești cuvenite inventatorului pentru perioada utilizării acesteia fără contract. Prin sentința civilă nr. 662 din 28 septembrie 2001, care s-a dispus admiterea acțiunii formulată de C. și obligarea D. București la plata sumei de 468.975 lei noi reprezentând drepturi bănești cuvenite inventatorului rezultate din utilizarea brevetului de către D. București.

împotriva acestei sentințe D. București a formulat apel, ce a fost respins prin Decizia civilă nr. 164/A/2002. în termenul legal D. București a formulat recurs, iar urmare respingerii acestuia sentința civilă nr. 662 din 28 septembrie 2001, a devenit definitivă și Irevocabilă, fiind ulterior investită eu formulă executorie și pusă în executare de către reclamantul C. Suma încasată prin poprire de către C. este de 550.793 lei noi, sumă pe care a considerat-o ca fund plată nedatorată având în vedere următoarele.

La nivelul anului 2004, prin cererea înregistrată la Tribunalul Municipiului București în data de 16 martie 2004, D. București a solicitat anularea brevetului de invenție cu titlul Procedeu și instalație de preîncălzire a apei de adaos având ca titular pe C. În soluționarea cauzei cu care a fost investită, instanța de fond prin sentința civilă nr. 193 din 14 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2004, a admis acțiunea promovată de D. București și a dispus anularea brevetului cu titlul Procedeu și instalație de preîncălzire a apei de adaos. Conform art. 54 pct. 3. din Legea nr. 64/1991, anularea brevetului va avea efect retroactiv, începând cu data de depozit. De asemenea, potrivit principiului retroactivității efectelor nulității reglementat în dreptul civil, anularea unui act juridic are efect retroactiv.

Totodată conform principiului repunerii în situația anterioară, în situația în care anularea a intervenit după executarea actului, anularea nu presupune numai desființarea retroactivă a actului ei și restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului anulat. Pentru motivele expuse mai sus a considerat că prin anularea brevetului de invenție, se desființează de drept și efectele produse în baza acestuia, motiv pentru care plata drepturilor patrimoniale către C., în aceste condiții reprezintă o plată nedatorată și se impune restituirea acesteia. În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, precum și pe dispozițiile art. 992-994 și 1092 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1303 din 28 iunie 2011, Tribunalul București, secția a lV-a civilă, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, respingând cererea ca fiind prescrisă. Prin Decizia civilă nr. 46/A din 20 martie 2012. Curtea de Apel București, secția a IX civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă SC A. SA Sucursala B. București, a fost anulată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, instanța de apel reținând că în prezenta cauză, prescripția dreptului material la acțiunea în restituirea plății nedatorate a început să curgă de la data de 23 octombrie 2008 - data pronunțării Deciziei civile nr. 235/A de către Curtea de Apel București, iar prezenta cerere a fost formulată la data de 08 noiembrie 2010, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani.

Recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei nr. 46/A din 20 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost respins ca nefondat În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 10 septembrie 2013. Prin sentința civilă nr. 780 din 09 iunie 2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA București în contradictoriu cu pârâtul C. Pentru a hotărî astfel, analizând cererea formulată prin prisma probelor administrate și a susținerilor părților, tribunalul a reținut următoarele. Cererea reclamantei ce are ca obiect obligarea pârâtului la restituirea sumelor pretinse a fost întemeiată pe dispozițiile art. 992-994 și 1092 C. civ.

ce reglementează plata nedatorată. Art. 1092 C. civ. instituie principiul cu care orice plată presupune o datorie, așadar, plata ca operațiune juridică, presupune existența unei obligații care trebuie stinsă. în ipoteza în care o asemenea obligație nu există, dar s-a făcut o plată, ea nu este valabil săvârșită, fiind lipsită de cauză, art. 1092 C. civ., dispunând ca ceea ce s-a plătii fără să fie debit este supus repetițiunii. Totodată, art. 993 C. civ. prevede că acela, care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetițiune în contra creditorului, iar dispozițiile art. 992 C. civ. impun ca cel ce, din eroare sau eu știința, primește ceea ce nu îi este debit, este obligat a-I restitui aceluia de ia care l-a primit.

Pentru a se naște raportul juridic în temeiul căruia accipiensul va fi obligat la restituirea către solvens a ceea ce a primit este necesara întrunirea mai multor condiții și anume: prestația pe care solvensul a executat-o trebuie să fi avut semnificația unei plăți; datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens și accipiens; plata să fi fost făcută din eroare, solvensul având credința că este debitor al accipiensului. Reținând condițiile legale ce trebuie întrunite cumulativ în cazul cererii de restituire, tribunalul a constatat că acestea nu se regăsesc în situația de față. Astfel, în cauză, prin sentința civilă nr. 662 din 28 septembrie 2001, s-a dispus admiterea acțiunii formulate de pârâtul C., obligarea D. București la plata sumei de 468.975 lei noi, reprezentând drepturi bănești cuvenite inventatorului rezultate din utilizarea brevetului de către D. București.

Împotriva acestei sentințe D. București a formulat apel, apel respins prin Decizia civilă nr. 164/A/2002. în termenul legal s-a formulat recurs de către D. București, iar urmare respingerii acestuia sentința civilă nr. 662 din 28 septembrie 2001, devenit definitivă și irevocabilă, fiind ulterior învestită cu formulă executorie și pusă în executare de către reclamantul C. Urmare încuviințării executării silite, Banca Comercială Română, sector 6, în calitate de terț poprit, la solicitarea executorului a procedat ia consemnarea sumei conform procesului-verbal întocmit de executor și ulterior în data 16 iulie 2003, la virarea acesteia către debitorul C. Conform convenției de funcționare depozit din 06 iunie 2003, notelor contabile din 06 iunie 2003 și din 16 iulie 2003, suma încasată prin poprire de către pârâtul C. este de 550.793 lei noi.

Prin urmare, în cauza de față plata a fost executată silit, în urma unui titlu executoriu reprezentat de o sentință judecătorească rămasă irevocabilă și nedesființată până în prezent. În acest context, nu are relevanță că ulterior executării, brevetul de invenție - ce a constituit temeiul pretențiilor stabilite prin sentință civilă nr. 662/2001 a fost anulat irevocabil, o dată ce o asemenea împrejurare nu a fost valorificată de reclamantă prin exercitarea unei căi extraordinare de atac ce ar fi urmărit desființarea titlului executoriu și întoarcerea sumei executate. Până la desființarea titlului executoriu printr-o cale extraordinara de atac, executarea silită a sumelor stabilite a fost perfect justificată, nefiind îndeplinite condițiile plății nedatorate.

Având în vedere aceste argumente, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată. împotriva sentinței tribunalului a declarat apel reclamanta SC A. SA. Prin Decizia nr. 14/A din data de 20 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a lV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă SC A. SA și C. În motivarea hotărârii s-au reținut următoarele.

Așa cum în mod legal și temeinic a reținut prima instanță, intimatului i-au fost acordate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă sumele a căror restituire o pretinde reclamanta prin acțiunea de față, astfel încât, în considerarea puterii de lucru judecat, a executorialității și a prezumției de adevăr absolut a respectivei hotărâri nu s-ar putea pretinde că plata făcută la acea vreme de apelantă a fost nedatorată decât în măsura în care acea hotărâre ce a constituit titlu executoriu ar fi fost între timp desființată, întrucât acea hotărâre este cea care reprezintă cauza obligației executate.

Împrejurarea că brevetul în baza căruia a fost pronunțată respectiva hotărâre judecătorească a fost anulat între timp, nu dădea decât dreptul ia revizuirea acelei sentințe (nr. 662/2001 a Tribunalului București), iar nu și dreptul la restituirea prestațiilor pe calea acțiunii în restituirea plății nedatorate; o analiză a caracterului nedatorat al despăgubirilor în prezenta cauză ar pune în discuție însăși puterea de lucru judecat a sentinței antemenționate, ceea ce nu este permis de lege decât prin atacarea directă a respectivei hotărâri prin căile extraordinare de atac prevăzute de lege la momentul când hotărârea a fost pronunțată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SA, criticând-o ca fiind nelegală, supusă modificării prin aplicarea motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. 1 .Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Astfel, din analiza considerentelor extrem de sumare ale Deciziei civile nr. 14/A/2016 se poate observa că instanța de apel nu a motivat soluția de respingere a apelului. Instanța nu a analizat în niciun fel condițiile privind plata nedatorata și a ignorat argumentele sale care demonstrau tară putința de tăgada ca sunt îndeplinite întru totul condițiile plații nedatorate. Motivele sumare reținute de instanța de apel nu au legătura cu susținerile invocate în sprijinul și motivarea apelului și nici cu condițiile plații nedatorate pe care instanța trebuia sa le analizeze.

Se menționează totodată că motivarea instanței de apei prin care se arata că avea ca singură cale procesuală promovarea unei căi extraordinare de atac împotriva Hotărârii nr. 662/2001, pronunțată de Tribunalul București, pe lângă faptul că excede cadrului procesual dedus judecații, este și o motivare lipsită de temei legal, instanța sugerând o cale de atac extraordinară, revizuirea prevăzută de art. 322 C. proc. civ., cale de atac care poate fi promovata pentru strict motivele prevăzute la art. 322 și următoarele C. proc. civ. În niciun caz în situația de fapt și de drept existența în prezenta cauză nu se putea promova cu succes această cale extraordinară de atac. 2. Soluția instanței de apel este vădit netemeinică și nelegală și pronunțată cu încălcarea principiilor de drept civil, anume instituția și efectele nulității.

Apreciază că, în mod greșit și în contradicție cu dispozițiile legale, instanța de apel reține că nu sunt îndeplinite condițiile legale privind plata nedatorată având în vedere faptul ca plata a fost executată silit în baza unei hotărâri judecătorești, iar faptul că ulterior brevetul de invenție care a constituit temeiul pretențiilor a fost anulat nu are relevanță, ceea ce contravine principiului retroactivității efectelor nulității reglementat în dreptul civil, anularea unui act juridic are efect retroactiv.

Potrivit dispozițiilor codului civil, în situația în care o sumă de bani a fost plătită în temeiul unei hotărâri judecătorești și, ulterior, tot printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că actul care a stat la baza emiterii titlului executoriu este nul, cel care a plătit în temeiul acestui act nul are dreptul la restituire, deoarece nulitatea are efect retroactiv, deci obligația apare ca și când nu a existat niciodată, iar părțile urmează a fi repuse în situația anterioară, Totodată conform art. 54, pct. 3, din Legea nr. 64/1991,. Anularea brevetului va avea efect retroactiv, începând cu data de depozit. situație față de care plata făcută apare ca fiind nedatorată. În susținerea cererii s-a invocat ca temei de drept art. 992-994 și 1092 C. civ.

fiind îndeplinite condițiile plății nedatorate, anume: semnificația operațiunii juridice de plată; inexistența datoriei în vederea căreia s-a "făcut plata (o situație specială o constituie aceea când plata s-a făcut în baza unui act nul); plata să se fi făcut din eroare (nu se cere condiția erorii în situația unei plați efectuate în temeiul unei obligații lovite de nulitate). Astfel, conform celor prezentate, plata făcută către pârâtul C. reprezintă la acest moment o plată nedatorată, având în vedere faptul că actul juridic în baza căruia au fost acordate drepturile bănești, brevetul de invenție, a fost anulat printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă. Față de situația de fapt prezentată precum și în concordanță cu actele anexate cererii rezultă tară dubiu că plata a fost executată în baza unui act anulat ulterior.

Așadar, plata ca operațiune juridică presupune existența unei obligații care trebuie stinsă. Dacă o asemenea obligație nu există și s-a făcut o plată se consideră că în acest caz s-a făcut o plată nedatorată care trebuie restituită. Conform art. 1092 C. civ. "ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus restituirii". Prin efectul plății nedatorate se naște un nou raport juridic în temeiul căruia cel care a efectuat plata devine creditorul unei obligații de restituire a ceea ce el a plătit, iar cel care a încasat suma este debitorul acestei obligații.

Contrar susținerilor instanței de apel apreciază că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile plații nedatorate, nefiind necesară îndeplinirea condiției inexistenței datoriei în vederea căreia s-a făcut plata încadrându-se în aceea situație specială când plata s-a făcut în baza unui act nul, în aceste condiții plata efectuată dobândește caracterul unei plăți nedatorate prin anularea actului care a justificat pretențiile respective. Astfel, prin anularea brevetului de invenție, plata sumei de 550.793 lei către pârâtul C., nu mai are suport legal, ceea ce înseamnă că s-a făcut o plată nedatorată care trebuie să fie restituită conform principiului consacrat de art. 992 și 1092 C. civ.

In aceste condiții prin anularea brevetului de invenție, brevet în baza căruia s-a dispus plata drepturilor bănești cuvenite inventatorului conform Hotărârii nr. 622/2001, se desființează cu efect retroactiv toate efectele și prestațiile efectuate în temeiul acestui brevet și produse până la momentul anularii actului, considerându-se că actul juridic anulat nu a existat niciodată. De asemenea, potrivit principiului retroactivității efectelor nulității reglementat în dreptul civil, anularea unui act juridic are efect retroactiv. Totodată conform principiului repunerii în situația anterioară, în situația în care anularea a intervenit după executarea actului, anularea nu presupune numai desființarea retroactivă a actului ci și restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului anulat Decizia instanței de ape!

este vădit nelegală și în contradicție cu principiile de drept invocate mai sus, prin aceasta instanța încălcând principiul retroactivității efectelor nulității. în concret efectele nulității se materializează prin restituirea prestațiilor făcute în temeiul actului nul. Intimatul a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat Înalta Curte a constatat fondai recursul pentru considerentele expuse mai jos; Sunt incorecte cele reținute de instanța de apel în sensul că reclamanta avea posibilitatea să solicite revizuirea sentinței nr. 662/2001 a Tribunalului București, cel mai probabil instanța de apel gândindu-se la pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., menționat și de intimatul reclamant cu prilejul concluziilor susținute în fața instanței de recurs, având în vedere că una dintre condițiile pentru admisibilitatea revizuirii pe acest temei este ca înscrisul invocat să fi existai la data pronunțării hotărârii supuse revizuirii.

Cu privire la hotărârile judecătorești există opinia în jurisprudență, contestată de o parte a doctrinei, ca ar fi admisibilă revizuirea chiar daca sunt ulterioare hotărârii supuse revizuirii, dacă sunt pronunțate într-un litigiu început înainte de pronunțarea hotărârii supuse revizuirii. Or, în speță, hotărârea prin care s-a anulat înregistrarea brevetului în cauză (sentința nr. 193/2006) a fost pronunțată după ce sentința nr. 662/2001 devenise irevocabila, prin respingerea recursului la data de 21 martie 2003, în cadrul unui litigiu început în data de 16 martie 2004. Sunt greșite cele reținute de instanța de apel în sensul că hotărârea (sentința nr. 662/2001 a Tribunalului București) prin care i-au fost acordate intimatului sumele a căror restituire o pretinde reclamanta prin acțiunea de față este cea care reprezintă cauza obligației executate.

"Cauza obligației executate" este reprezentată de cauza raportului juridic dintre părți, (fundamentul pretenției formulate), care este și cauza cererii de chemare în judecata (causa debendi), hotărârea judecătorească reprezentând doar rezultatul unuia dintre mijloacele juridice ofensive cu care sunt dotate obligațiile perfecte, și la care poate recurge creditorul împotriva debitorului, pentru a obține realizarea dreptului său de creanță, în cazul în care debitorul nu execută voluntar prestația datorată (debitorul refuză să facă plata). Cauza raportului juridic dintre părți în litigiul soluționat prin sentința nr. 662/2001 a Tribunalului București l-a reprezentat Legea nr. 64/1991, dispozițiile privitoare la drepturile patrimoniale ale titularului de brevet.

Cauza raportului juridic dintre părți în cadrul prezentului litigiu este reprezentată de plata nedatorată, justificată de anularea înregistrării brevetului, în baza căruia reclamantul din prezenta cauză a plătit pârâtului din acest litigiu suma solicitată pentru folosirea invenției. Cauzele celor două litigii fiind diferite nu se pune problema încălcării puterii de lucru judecat a primei hotărâri. Pentru acest motiv apărările intimatului pârât legate de faptul că nu ar fi fost anulat titlul executoriu pentru a se dispune întoarcerea executării nerelevante. Având în vedere că în cauză în apel nu au fost analizate condițiile fond ale plății nedatorate, nu au fost deplin stabilite împrejurările de fapt acest aspect, fiind aplicabil art. 314 C. proc.

civ. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) raportat la art. 304 pct. 9 și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva Deciziei nr. 14/A din data de 20 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 17 mai 2016.