ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10302/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2001, reclamanții: R.C., T.V. și U.I. au chemat în judecată pe pârâta SC E. SA Botoșani, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor actualizate din momentul rămânerii definitive a sentinței civile nr. 48 din 14 aprilie 1999 a Tribunalului Botoșani și până la achitarea lor efectivă, respectiv a sumei de 139.070.000 lei, a sumei de 5.500.000 lei și a sumei de 234.000 lei, motivând că pârâta le-a plătit cu întârziere aceste sume abia în luna iulie 2001, deși trebuia să le achite în anul 1999, sume ce rezultă din folosirea invențiilor lor și folosite în producție de către pârâtă.

Ulterior reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la drepturi bănești reprezentând 5 % și 2 % din valoarea producției marfă vândută și încasată de către pârâtă ca urmare a producerii și vânzării acelorași produse pentru care ei au dreptul de autor al invenției pentru anii 1997-2000, precum și până în anul 2003, întrucât aceasta s-a folosit în continuare de invenția lor în fabricare și vânzarea a 29 de produse.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt titularii brevetului și certificatului de invenție nr. 110370/1997; al brevetului de invenție nr. 110882; al brevetului de invenție nr. 109683 și al brevetului nr. 000548/1995, pârâta folosind în producție și fabricând unele produse protejate prin brevetele lor de invenție și a vândut produsele obținând beneficii, astfel încât, potrivit Legii nr. 64/1991, aceasta trebuie să le plătească 7 % din valoarea producției marfă realizată cu aceste produse, fiind folosite aceste invenții începând din anul 1994. Mai arată reclamanții că prin sentința civilă nr. 48 din 14 aprilie 1999 a Tribunalului Botoșani, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 9 din 16 mai 2000 a Curții de Apel Suceava, a fost admisă în parte acțiunea lor și a fost obligată pârâta să plătească pentru fiecare brevet de invenție sumele de bani stabilite prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul B.L., în total 139.070.000 lei, plus 5.500.000 lei cheltuieli de judecată (aferente perioadei 1994-1997).

Brevetele de invenție reținute de instanță prin sentința menționată sunt: nr. 110370; nr. 110382/B/1996; nr. 96708/1998; nr. 109683/1995 și nr. 0005548/1995, iar suma acordată reprezintă drepturi de autor datorate titularilor pentru exploatarea de către pârâtă a 29 de produse dublu protejate de brevetele de invenție menționate și de certificat. Au mai menționat că suma de 139.070.000 lei a fost calculată la data de 9 decembrie 1999 de către expert, însă pârâta a refuzat să execute hotărârea de bună-voie, situație în care se impune reactualizarea acestei sume, precum și a sumei de 5.500.000 lei cheltuieli de judecată la care a fost obligată prin sentința civilă nr. 48/1999, precum și a sumei de 234.000 lei cheltuieli de judecată la care a fost obligată prin sentința civilă nr. 3227 din 6 aprilie 2001. Ulterior, la data de 31 iulie 2001, sentința civilă nr. 48/1999 a fost executată, suma de 139.070.000 lei fiind ridicată de reclamanți din contul pârâtei.

În fine, reclamanții mai arată că pârâta le datorează procentul de 7 % din valoarea producției vândute și încasată de pe urma exploatării produselor protejate de brevetele de invenție și model în perioada 1997-2003 (ulterioară sentinței civile nr. 48/1999). În timpul procesului a decedat reclamantul U.I., fiind introduși în cauză moștenitorii acestuia, U.T. și U.M. Pârâta SC E. SA a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă și SC E. SA Botoșani, motivând că din anul 1999 s-a divizat și a predat o parte din patrimoniu acesteia din urmă și că și aceasta ar fi folosit și beneficiat de pe urma invențiilor făcute de reclamanți, astfel că urmează a răspunde și a-i despăgubi.

Pârâta SC E. SA Botoșani a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamanților la daune constând în cheltuielile făcute de ea cu aplicarea în producție a invențiilor reclamanților, întrucât aceste cheltuieli nu s-au amortizat și nu s-au recuperat, cerere pentru care nu a propus probe. Fiind astfel investit, Tribunalul Botoșani, secția civilă, prin sentința nr. 498 din 13 iulie 2004, a admis în parte acțiunea reclamanților și în consecință: A obligat pe pârâta SC E. SA Botoșani să achite reclamanților suma totală de 204.600.416 lei reprezentând actualizarea sumelor de 139.070.000, de 5.500.000 lei și de 234.000 lei de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 48/1999, respectiv 16 mai 2000 și până la achitarea debitului la 31 iulie 2001. A obligat pe pârâta SC E. SA Botoșani să plătească reclamantului B.C.

suma de 227.951.039 lei; reclamantului T.V. suma de 209.787.911 lei și reclamanților U.T. și U.M. (moștenitorii reclamantului U.I.) suma de 209.787.911 lei, reprezentând contravaloarea drepturilor bănești ce li se cuvin din invenție ca urmare a folosirii, fabricării și vânzării produselor de către pârâtă pe baza invențiilor brevetate de aceștia și cedate sub licență protejată, pe perioada 1997-2003. A obligat pe pârâta SC E. SA Botoșani la 6.800.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți. A respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta SC E. SA Botoșani. A fost respinsă acțiunea față de SC E. SA Botoșani.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în privința primului capăt de cerere, că sentința civilă nr. 48 din 14 aprilie 1999 a Tribunalului Botoșani a rămas definitivă la 16 mai 2000 prin respingerea apelului declarat împotriva ei de către pârâtă la Curtea de Apel Suceava, iar la 14 iulie 1000 a fost investită cu formulă executorie în vederea punerii ei în executare. Deși reclamanții s-au adresat pârâtei în luna iulie 2000 pentru a li se achita drepturile bănești, aceasta le-a achitat cu întârziere abia în luna iulie 2001, așa încât, pentru întârziere au dreptul la reactualizarea acestor sume conform expertizei efectuată de expertul M.C. S-a reținut culpa pârâtei pentru neachitarea sumelor la timp prin refuzul acesteia de a executa sentința civilă nr. 48/1999.

Referitor la capătul al doilea de cerere privind drepturile bănești rezultând din folosirea invențiilor reclamanților la fabricarea unor piese și comercializarea lor; instanța de fond a reținut că pârâta a fabricat unele produse electrice în perioada 1997-2003 pe baza invențiilor brevetate de reclamanți, așa încât, în baza art. 37 din Legea nr. 64/1991, aceștia pot beneficia de drepturi patrimoniale stabilite pe bază de contract încheiat între părți, iar acesta drepturi se stabilesc în funcție de efectele economice rezultate din exploatarea brevetelor și a aportului economic al invențiilor. Soluția primei instanțe a fost confirmată de Curtea de Apel Suceava care, prin decizia civilă nr. 2922 din 10 decembrie 2004, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC E. SA Botoșani.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs pârâta SC E. SA Botoșani (în prezent G.F. E. SA), invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 9 și 10 C. proc. civ. Prima critică vizează încălcarea prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Se susține că decizia atacată nu este motivată în fapt, respectiv nu arată de ce a acordat reclamanților drepturi rezultând din folosirea brevetelor la fabricarea a 29 de produse, când în realitate expertiza tehnică efectuată în cauză a concluzionat că pârâta-recurentă a folosit aceste brevete de invenție numai la fabricarea a 14 produse. Mai susține că instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi hotărâtoare în dezlegarea pricinii, respectiv a raportului de expertiză tehnică în proprietate industrială care se referă la utilizarea brevetelor reclamanților la fabricarea a numai 14 produse din cele 29 indicate de reclamanți.

Se mai susține că în mod greșit s-a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamanților, instanța de fond ca și instanța de apel încălcând prevederile art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958. Susține că instanța de fond, a cărei hotărâre a fost confirmată de instanță de apel, a obligat-o la drepturi bănești ce s-ar fi cuvenit reclamanților pentru anul 1997, deși dreptul reclamanților pentru anul 1997, deși dreptul reclamanților la acțiune era prescris la data introducerii acțiunii (31 ianuarie 2001). În fine, prin ultima critică se susține că instanța de fond a acordat reclamanților mai mult decât au cerut, respectiv actualizarea sumei datorate conform sentinței nr. 48/1999 a Tribunalului Botoșani, deși aceștia au renunțat la acest capăt de cerere.

Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite. În speță, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, în condițiile în care instanțele nu au verificat apărarea constantă a pârâtei-recurente în sensul că în perioada 1997-2003 a folosit revendicările brevetate de reclamanți la fabricarea doar a 14 produse din cele 29 de produse menționate de reclamanți în anexa 1 la cererea introductivă de instanță. În acest sens pârâta a depus la dosar lista cu produsele pe care sunt aplicate revendicări din brevetele de invenții (dosar 748 volumul III, din care rezultă că sunt 14 produse).

În cauză, instanța de fond a admis pentru reclamanți o expertiză contabilă având ca obiectiv actualizarea sumelor acordate reclamanților prin sentința civilă nr. 48/1999 a Tribunalului Botoșani, dar și calcularea drepturilor bănești cuvenite reclamanților pentru invenția folosită de pârâtă în perioada ianuarie 1997-2003 prin aplicarea coeficientului de 7 % din valoarea producției marfă vândută și încasată în ceea ce privește produsele fabricate sub licență și potrivit brevetului respectiv. Această expertiză a fost efectuată de expertul M.C. Pentru pârâtă, instanța a admis o expertiză de specialitate în proprietate industrială, care să stabilească pentru care din produse se utilizează soluțiile brevetate de reclamanți.

Expertul P.D. (dosar vol. II) a concluzionat că pârâta utilizează soluțiile brevetate de reclamanți pentru 14 produse indicate în adresa pârâtei nr. 2982 din 8 mai 2003. La data de 2 iunie 2004 Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a comunicat că expertul P.D. nu are nici calitatea și nici competența de a realiza expertize de specialitate în domeniul Proprietății Industriale, deoarece este angajat O.S.I.M., calitate incompatibilă cu cea de expert. Expertul M.C. a calculat drepturile bănești ce se cuvin reclamanților pentru invențiile și modelele industriale folosite de pârâtă în perioada 1997-decembrie 2003, actualizate (sume avute în vedere de cele două instanțe), expertul apreciind că reclamanții vor trebui să dovedească că pârâta a folosit pe perioada menționată brevetele lor și pentru diferența de produse de la 14 la 29. Având în vedere contradicția dintre cele două expertize efectuate, precum și concluziile expertului M.C.

care, deși a constatat că pârâta a folosit revendicările brevetate de reclamanții numai la fabricarea unui număr de 14 produse din cele 29, dar la calcul are în vedere cele 29 de produse, instanța de apel, ca instanță de control judiciar, în temeiul dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., era obligată să pună în discuția părților administrarea altei expertize care să răspundă acestor contradicții. Cum, în speță, nu s-a procedat în acest fel, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală. Drept urmare, pentru considerentele arătate, recursul declarat în cauză urmează a fi admis, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Cu prilejul rejudecării, instanța de apel va ordona o nouă expertiză în proprietate industrială care să răspundă dacă în perioada 1997-2003 pârâta a folosit revendicările brevetate de reclamanți (inclusiv desenele industriale obiect al protecției oferite de Certificatul nr. 000548) numai la fabricarea unui număr de 14 produse și care sunt acelea, sau a unui număr de 29 de produse. De asemenea, instanța va ordona și o altă expertiză contabilă sau eventual va cere aceluiași expert M.C. să precizeze dacă la stabilirea drepturilor bănești a avut în vedere cele 14 produse (așa cum se deduce din raportul său de expertiză) sau 29 de produse, iar în situația în care le-a avut în vedere pe acestea din urmă, să calculeze drepturile bănești cuvenite reclamanților din folosirea de către pârâtă a doar 14 produse.

Cu prilejul rejudecării, instanța va avea în vedere excepția invocată de pârâtă privind prescripția dreptului reclamanților la acțiune referitor la drepturile bănești solicitate pentru anul 1997. De asemenea, instanța va analiza dacă renunțarea reclamantului R.C. la judecarea primului capăt de cerere (actualizarea sumelor decurgând din sentința civilă nr. 48/1999 a Tribunalului Botoșani) consemnată în încheierea de ședință de la 12 septembrie 2001 produce efecte juridice în raport de art. 246 C. proc. civ. și dacă reclamantul R.C. a avut mandat special din partea celorlalți reclamanți de a renunța pentru aceștia la judecata primului capăt de cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta SC E. SA Botoșani (G.F. E. SA Botoșani) împotriva deciziei civile nr. 2922 din 10 decembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2005.