ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5853/2005

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 13 august 2003, reclamantele U.A., U.L., U.N., U.A. și M.M. au chemat în judecată SC F. SA Botoșani, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să oblige pârâta să le plătească acestora suma de 1.430.551.584 lei, actualizată cu rata inflației la data plății efective, reprezentând cuantumul drepturilor bănești cuvenite defunctului U.M., potrivit Legii nr. 64/1991, pentru perioada 21 mai 1981–21 mai 1996. În motivarea cererii reclamantele au arătat că sunt moștenitoarele defunctului U.M., tatăl acestora, decedat la data de 3 iunie 2002. Conform certificatului de moștenitor suplimentar nr. 87 din 25 iunie 2002, în masa succesorală sunt incluse și drepturile ce decurg din brevetul de invenție nr. 82422. Prin sentința nr. 545 din 14 mai 1999, Tribunalul Iași a obligat pârâta să negocieze cu U.M.

drepturile bănești cuvenite acestuia potrivit Legii nr. 64/1991, pentru perioada 21 mai 1981–21 mai 1996. Pentru punerea în executare a acestei hotărâri, între U.M. și pârâtă au avut loc mai multe negocieri la sediul acesteia. Pârâta nu a prezentat o serie de înscrisuri prevăzute de Legea nr. 64/1991 și regulamentul de aplicare a acestui act normativ. Pentru stabilirea cuantumului acestor drepturi a fost efectuată o expertiză contabilă, întemeiată pe actele contabile depuse la dispoziție de pârâtă. Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat și a prescripției dreptului la acțiune. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, invocând recompensarea anterioară a autorului invenției.

Prin sentința nr. 50 din 13 februarie 2004, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, conform probatoriului administrat în cauză, calitatea de m9oștenitor a reclamantelor, înscrierea în masa succesorală a drepturilor ce decurg din brevetul de invenție menționat și stabilirea, în temeiul unei hotărâri judecătorești a întinderii acestui drept. Împotriva hotărârii primei instanțe pârâta SC F. SA Botoșani a declarat apel. Pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția prescripției dreptului la acțiune. Pe fond, pârâta a susținut că prima instanță a stabilit eronat situația de fapt, ca urmare a nepronunțării asupra înscrisului care dovedea recompensarea integrală a autorului invenției și s-a pronunțat în temeiul unei expertize extrajudiciare.

Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 2286 din 7 septembrie 2004, a respins, ca nefondate, excepțiile invocate de pârâtă, precum și calea de atac exercitată de către aceasta. În motivarea acestei hotărâri, instanța de control judiciar a reținut că prin sentința nr. 545/1999 a Tribunalului Iași nu au fost respinse pretențiile bănești ale reclamantului și că dreptul la acțiune nu este prescris, acesta începând a curge de la data de 12 aprilie 2000. În fine, cu referire la declarația de cesiune, instanța a apreciat că aceasta nu este producătoare de efecte juridice în raport de perioada în care a fost dată, precum și în raport de sentința irevocabilă, a Tribunalului Iași, prin care părțile au fost obligate să negocieze cuantumul drepturilor bănești cuvenite pentru perioada 21 mai 1981–21 mai 1996. Totodată, cuantumul drepturilor cuvenite a fost stabilit în condițiile aceleiași hotărâri judecătorești.

Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs, întemeiat pe cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a susținut că în mod greșit au fost respinse excepțiile invocate. S-a mai susținut că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la fundamentarea acestora pe o expertiză contabilă neprocedural efectuată. În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu îndrumarea obligatorie de a efectua o expertiză contabilă prin care să se stabilească existența și cuantumul pretențiilor.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din actele dosarului se constată că autorul reclamantelor a sesizat instanța de judecată cu cererea având ca obiect drepturi bănești cuvenite în temeiul Legii nr. 64/1991 la data de 15 octombrie 2003. Nu există în cauză o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care pretenția reclamantului să fi fost respinsă, ca neîntemeiată. Prin sentința nr. 545 din 14 mai 1999, devenită irevocabilă la data de 12 aprilie 2000, a fost recunoscut dreptul autorului reclamantelor, pârâta fiind obligată la negociere în prezența experților calificați, cuantumul drepturilor bănești cuvenite reclamantului. Cuantumul drepturilor bănești a fost stabilit la data de 7 octombrie 2001, prin expertiza contabilă C.G.

Reclamantele au solicitat obligarea pârâtei la plata acestora la data de 13 august 2003. Prin urmare, în raport de situația expusă, rezultând din probatoriul administrat în cauză, rezultă că în mod judicios instanța de control judiciar a respins excepțiile invocate de pârâtă, așa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestor critici. Cuantumul drepturilor bănești, urmare nerealizării acordului între părți, au fost stabilite prin expertiza contabilă menționată. Nici la judecarea în fond a cauzei și nici la judecarea acesteia în apel, pârâta nu s-a prevalat de dispozițiile art. 201 și art. 212 alin. (2) C. proc. civ., așa încât recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul celor din urmă critici, cu referire la încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) din același cod.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F. SA. Totodată, văzând și cererea de cheltuieli dovedită cu actele depuse la dosar, Curtea, în temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta-pârâtă menționată la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de SC F. SA împotriva deciziei nr. 2286 din 7 septembrie 2004 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurenta să plătească intimaților 10.000.000 lei vechi cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 iulie 2005.