ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5850/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Bacău, secția civilă, la 1 iulie 2004, reclamanții M.M., I.A., T.A., P.C. au

chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Borzești pentru ca instanța, prin

hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de

16.600.000 lei către fiecare reclamant și 100.000.000 lei pentru fiecare, cu

titlu de daune morale.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a

arătat că pârâta a achitat coautorilor brevetului de invenție nr. 91408 sumele

datorate în temeiul contactului de licență, ceea ce constituie un procedeu

discriminatoriu față de reclamanți.

La 2 august 2004 reclamanții și-au completat acțiunea

în sensul că au solicitat plata drepturilor de autor decurgând din brevetul nr.

91408 pentru anii 1995-1996 și drepturile de autor aferente anului 2000 pentru

brevetul nr. 91527, precum și 400.000.000 lei daune morale.

La 12 noiembrie 2004 au intervenit în interes propriu

B.V., I.J.C. și M.I. pentru ca, în calitate de coautori ai brevetului nr.

91408, să primească drepturile bănești cuvenite pentru anul 1995 și diferența

pentru anul 1996.

Prin sentința civilă nr. 179 din 23 martie 2005

Tribunalul Bacău, secția civilă, a admis în parte cererea principală și a

obligat-o pe pârâtă să plătească fiecărui reclamant suma de 33.187.154 lei

reprezentând drepturi bănești cuvenite pentru anul 2000 pentru brevetul de

invenție nr. 91527. A respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei

la plata drepturilor bănești cuvenite pentru brevetul 91408, reținând

autoritatea lucrului judecat pentru anii 1995-1996. A respins cererea de

obligare la plata daunelor morale. A respins pentru autoritate de lucru judecat

cererea de intervenție în interes propriu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că

între părți s-a mai purtat un litigiu având același obiect, respectiv

drepturile cuvenite reclamanților și intervenienților pentru brevetul de

invenție nr. 91408 pe anii 1994-1996, pronunțându-se sentința civilă nr.

307/2000 rămasă irevocabilă prin respingerea căilor de atac.

Au fost avute în vedere concluziile raportului de

expertiză pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor la care a fost obligată

pârâta urmare a brevetului de invenție nr. 91527/1996.

Reclamanții nu au făcut dovada vreunui prejudiciu

moral pe care l-au suferit ca urmare a neachitării de către pârâtă a sumelor

datorate.

Apelul declarat de reclamanți și intervenienți

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.

527 din 17 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă.

În considerentele deciziei sale, instanța de apel a

arătat că în mod corect prima instanță a reținut autoritatea de lucru judecat.

Cererea reclamanților privind drepturile de autor pentru perioada 1994-1996

pentru brevetul de invenție nr. 91408, a făcut obiectul judecății și în dosarul

5662/2000. Împrejurarea că au fost descoperite înscrisuri noi cu privire la

situația financiară a societății pârâte, pentru perioada 1994-1996, nu este de

natură a înlătura consecințele hotărârii 307/2000 a Tribunalului Bacău. Partea

ar putea folosi aceste înscrisuri într-o cale extraordinară de atac și nu să

promoveze o nouă acțiune cu același obiect.

Prejudiciul moral de 400.000.000 lei trebuia dovedit.

Apelanții au pretins o vătămare adusă persoanei, onoarei, demnității și

poziției lor sociale, pe care nu au probat-o.

Decizia dată în apel a fost atacată cu recurs de

către apelanți, critica vizând următoarele aspecte:

Referitor la brevetul de invenție nr. 91408, recurenții

au primit de la unitatea pârâtă documentul nr. 3986 din 11 octombrie 2004 abia

la 11 octombrie 2004. Acest document anihilează documentul 12039 din 21 august

1988 care a stat la baza calculului despăgubirilor datorate recurenților.

Prin raportul de expertiză efectuat la solicitarea

apelanților s-au stabilit sumele datorate acestora pentru anii 1995 și 1996.

Nu există autoritate de lucru judecat pentru că nu

există identitate de obiect ca urmare a documentului nr. 3986/2004.

Cât privește brevetul de invenție nr. 91527,

recurenții au fost de acord cu concluziile expertizei, urmând ca pârâta să le

achite suma de câte 33.187.154 lei.

Recurenții au solicitat daune morale pentru că pârâta

a plătit discriminatoriu drepturile de autor cuvenite pentru anul 2000, în

aplicarea brevetului nr. 91527, achitând aceste sume coautorilor domiciliați în

Onești până la data de 30 martie 2002, coautorii din București fiind nevoiți să

apeleze la instanță pentru a obține banii.

În dovedirea recursului, în condițiile art. 305 C. proc.

civ., au fost depuse, în copie, o serie de documente contabile provenind de la

unitatea pârâtă.

Analizând decizia instanței de apel, în limitele

criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de probele administrate

în toate etapele procesuale, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat,

pentru următoarele considerente:

Instanțele de fond au reținut autoritatea de lucru

judecat în privința sumelor cuvenite pentru perioada 1995-1996.

Obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de

care se analizează identitatea de obiect, este pretenția concretă a

reclamantului. Împrejurarea că, după rămânerea irevocabilă a hotărârii prin

care s-a analizat raportul juridic dintre părți, pentru perioada anilor

1995-1996, a fost transmis reclamanților un înscris care, dacă ar fi fost luat

în considerare, ar fi dus la o altă sumă decât cea stabilită în procesul

anterior, nu este de natură să înlăture identitatea în privința obiectului

celor două cereri.

În termenul impus de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., recurenții ar fi trebuit să exercite revizuirea împotriva hotărârii date

asupra fondului în litigiul anterior, în condițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ.

De vreme ce, în privința sumelor pretinse pentru

perioada 1995-1996, instanțele s-au pronunțat pe temeiul autorității de lucru

judecat, critica privitoare la cuantumul despăgubirilor ce le-ar fi datorate nu

poate fi analizată pentru prima oară în etapa recursului.

Pe de altă parte, faptul că pârâta a achitat cu

prioritate drepturi de autor intervenienților nu a fost de natură să provoace

reclamanților un prejudiciu de natură morală. Pentru plata cu întârziere a unor

drepturi se pot solicita daune interese moratorii, dar nu daune morale.

Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința

păstrării hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții

M.M., I.A., T.A., P.C. și intervenienții B.V., I.J.C. și M.I. împotriva

deciziei civile nr. 527 din 17 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2006.