ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 882/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 882/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele;

Ploiești a formulat la 26 mai 2006 o acțiune împotriva pârâților S.C., O.F.,

B.A.P., V.M.C. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci prin care a

solicitat anularea în tot a Brevetului de invenție nr. 115531/2000 cu titlu

"procedeu de separare a propanului din gazolină" având ca titulari pe

pârâții persoane fizice.

Motivele invocate

pentru anulare au fost bazate pe următoarele împrejurări: invenția pentru care

s-a acordat brevetul este o creație artificială, fără elemente de

aplicabilitate industrială impuse de lege, nefundamentată tehnic; invenția nu

îndeplinea la data acordării, una din condițiile prevăzute de art. 7 din Legea

nr. 64/1991 privind brevetele de invenție și anume aplicabilitatea industrială;

invenția nu este rezultatul unei activități inventive ci al unei soluții

greșite care nu poate fi aplicată pentru rezolvarea unor probleme tehnice,

invenția nefiind aplicabilă industrial din cauză că nu este expusă clar și

complet.

Tribunalul București,

secția a V-a civilă prin Sentința civilă nr. 919 din 21 iunie 2007 a admis

acțiunea și a anulat brevetul de invenție nr. 1553/2000 reținând că în mod

eronat a fost acordat acest brevet pârâților, deoarece nu erau îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 7, 11 și 18 din Legea nr. 64/1991, în versiunea în

vigoare la data acordării brevetului (art. 7, 13 și 18 în versiunea actuală a

legii), astfel că s-a constatat că este incident art. 40 alin. (1) din Lege

(art. 54

2

alin. (1) lit. a) și b) în versiunea actuală a legii).

S-a constatat, din

expertiza efectuată în cauză, că procedeul ce a făcut obiectul brevetului de

invenție nu este aplicabil la S.T. (cum au susținut pârâții) și nici nu s-a

făcut dovada că această invenție are sau a avut aplicabilitate industrială.

Curtea de Apel

București, secția a IX-a prin Decizia nr. 188/A din 12 noiembrie 2009 a respins

ca nefondat apelul declarat de pârâții S.C. și O.F. împotriva Sentinței civile

nr. 919/2007.

Instanța de apel a

înlăturat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză în această fază

procesuală (inclusiv răspunsurile la obiecțiuni) considerând că acestea nu sunt

argumentate riguros din punct de vedere tehnic, (concluziile bazându-se pe

aprecieri generate), nu sunt susținute prin testări sau simulări și nici nu se

coroborează cu alte probe administrate în cauză.

Înalta Curte de

Casație și Justiție prin Decizia nr. 6402 din 26 noiembrie 2010 a admis

recursul declarat de pârâții S.C. și O.F., a casat Decizia nr. 188A/2009 și a

trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță,

Instanța de recurs a

reținut că în condițiile în care este posibilă simularea, cum s-a constatat în

cauză, instanța de apel trebuia să suplinească deficiența raportului de

expertiză și să adauge, pentru o completă stabilire a situației de fapt,

verificarea de către persoane de specialitate, a expunerii brevetului și a

suficienței datelor pe care le cuprinde pentru a se putea aprecia dacă, în baza

acestora, se poate realiza - invenția în sensul art. 18 din Legea nr. 64/1991.

S-a mai indicat

necesitatea de a se verifica susținerea pârâților - că procedura în discuție

este aplicată deja la S.T. - prin ordonarea tuturor probelor considerate

necesare.

S-a făcut trimiterea

la dispozițiile art. 212 C. proc. civ. care dau posibilitatea instanței, în

cazul în care aceasta nu este lămurită, de a apela la efectuarea unei

expertize, de către un laborator sau institut de specialitate, cu precădere

pentru a se identifica, în cadrul invenției a activității inventive și

caracterul aplicabil al acesteia la nivel industrial.

Curtea de Apel

București, secția a IX-a civilă rejudecând cauza înregistrată pe rolul Curții

la 27 iulie 201, prin Decizia civilă nr. 104 A din 2 iulie 2012 a admis apelul

pârâților și a schimbat în tot Sentința civilă nr. 919 din 21 iunie 2007 în

sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată și a obligat pe reclamantă la

plata sumelor de 6.524,5 RON și 3.750 euro cu titlu de cheltuieli de judecată

în fond și apel.

La rejudecarea

apelului a fost încuviințată părților din cauză (reclamantei și pârâților

apelanți), potrivit celor dispuse de instanța de recurs, o expertiză prin

metoda simulării, lucrare dispusă a fi efectuată de Institutul P., care a

răspuns și la obiecțiunile și solicitările reclamantei, după depunerea

concluziilor.

De asemenea, la

solicitarea reclamantei a fost ascultat și C.A., specialistul desemnat de

Institutul P. pentru efectuarea simulării.

Instanța de apel a

considerat fondat apelul pentru următoarele considerente:

Potrivit concluziilor

simulării, s-a reținut că procedeul brevetat îndeplinește condiția activității

inventive, precum și pe cea a aplicabilității industriale, instanța de apel

menționând și filele din dosar în care se regăsesc constatările care conduc la

această concluzie.

Problema tehnică de

care se ocupă brevetul, respectiv separarea metanului, etanului și propanului

de restul gazolinei, în condiții de stabilitate (care se obține prin

intermediul temperaturilor scăzute), astfel încât să se evite volatilizarea

metanului, a fost rezolvată, potrivit rezultatelor simulării, fiind evitată

folosirea de agent frigorific.

Un asemenea rezultat

a fost obținut prin adăugarea de hidrocarburi mai grele și mai puțin volatile

(fracția grea) în vasul de reflux, această operațiune ducând la creșterea

temperaturii vaporilor la ieșirea din coloană (până în jurul valorii de 45

grade C), caz în care este posibilă condensarea cu apa recirculată (care are o

temperatură între 28 - 36 grade C), deoarece diferența de temperatură este

suficientă, spre deosebire de procedeul în care nu se folosește injecție de

fracție grea, când temperatura vaporilor la ieșirea din coloana CLI este de

aproximativ 30 grade C.

S-a constatat că

acest aspect rezultă și din prezentarea comparativă a rezultatelor simulării pentru

cele trei ipoteze, în care separarea propanului se face fără injecția de

fracție grea, cu injecția de fracție grea în vasul de reflux și, respectiv, cu

injecția de fracție grea înainte de condensator.

S-a reținut că

raportul de simulare a subliniat că locul unde se face injecția de fracție grea

(înainte de condensator sau în vasul de reflux) nu a modificat notabil

rezultatele, importantă fiind introducerea amestecului de hidrocarburi mai

puțin volatile, care să crească temperatura amestecului la ieșirea din coloana

de fracționare.

Din declarația

specialistului din cadrul P. care a efectuat simularea procedeului brevetat,

audiat în instanță, s-a reținut că în urma testelor efectuate prin simulare,

s-a constatat că locul unde se introduce fracția grea influențează temperatura

din vârful coloanei, iar cel mai potrivit loc este vasul de reflux CLI.

În privința

criticilor intimatei-reclamante referitoare la locul exact de injecție a

fracției, curtea a reținut că în partea a doua a raportului, cuprinzând rezultatele

simulării s-au consemnat și rezultatele ipotezei în care injecția are loc exact

în vasul de reflux și nu în conducta acestuia, rezultatele fiind similare.

În raport de aceste

împrejurări de fapt, s-a apreciat că este îndeplinită cerința activității inventive,

aceasta rezultând din probațiunea administrată. Specialistul din domeniu, pe

baza cunoștințelor existente în stadiul tehnicii, nu putea rezolva problema

tehnică așa cum o rezolvă invenția, aceasta fiind una dintre cerințele

necumulative impuse de regula 32 lit. b) din Regulament.

Din concluziile

simulării s-a constatat că este îndeplinită și cerința aplicabilității

industriale.

Astfel, s-a reținut,

din raportul întocmit ca urmare a simulării, că o parte din datele folosite la

efectuarea simulării sunt cuprinse în brevet, iar o altă parte au fost estimate

de specialistul care a efectuat lucrarea, nefiind însă necesară prevederea lor

în brevet, pentru ca invenția să fie complet dezvăluită.

În raport de

susținerea intimatei reclamante că simularea a utilizat date care nu erau

cuprinse în brevet și în lipsa cărora invenția nu este completă, Curtea a

observat - din cuprinsul tabelului aflat la dosarul de apel - că elementele

cantitative utilizate la efectuarea simulărilor au constat într-un debit al gazolinei

cu care este alimentată CL 1 de 2000 kg/h, cu o presiune la vârful coloanei CL

1 de 30 de bari, respectiv la vârful coloanei CL 2 de 16 bari.

Or, s-a observat că

în descrierea invenției se menționează că fluxul de gazolină folosit pentru

injecție trebuie să aibă o presiune între 25 și 30 de bari și o temperatură

între 35 și 45 grade C. De asemenea, în exemplul descris în brevet se

menționează și presiunea vaporilor din coloana CL 2, între 15 și 18 bari.

Prin urmare, aceste

informații despre condițiile în care se obține rezultatul invenției sunt

cuprinse în brevet.

În privința debitului

de gazolină utilizat, Curtea a considerat că o asemenea informație nu era

obligatoriu a fi menționată în brevet, pe de o parte, deoarece procedeul

brevetat poate fi utilizat în instalații de diverse dimensiuni, nefiind dovedit

în speță că la un debit mai mic sau mai mare de 2000 kg/h acesta nu

funcționează.

Pe de altă parte, s-a

constatat că simulările s-au efectuat în mod unitar, folosind aceleași date

cantitative în toate cele trei variante (ulterior patru), cu rezultatele mai

sus arătate, astfel încât se poate observa soluția tehnică oferită de procedeu,

în condițiile în care singurul parametru schimbat este injecția de fracție

grea.

S-a reținut, așa cum

s-a arătat și în răspunsurile P. SA la obiecțiunile formulate de intimata

reclamantă, că anumite elemente utilizate la simulare sunt variabile în funcție

de aplicația practică în care brevetul este folosit, în schimb invenția era

suficient descrisă pentru specialiștii în domeniu, care au cunoștințe

referitoare la procesele fizico-chimice specifice procedeului brevetat.

În privința

compoziției injecției de gazolină, intimata reclamantă a susținut că, lipsa

unei mențiuni exprese în descrierea brevetului sub acest aspect, atrage

insuficiența dezvăluirii.

Potrivit P. SA,

compoziția gazolinei nu este relevantă, iar Curtea a constatat că brevetul se

referă la un amestec de hidrocarburi (enumerând în descriere etanul, metanul și

propanul), însă este acceptată orice variantă a unui flux de gazolină.

Cu toate acestea, în

lucrare se arată că, potrivit celor menționate în brevet, se poate folosi o

gazolină "săracă" în etan, respectiv, care să conțină hidrocarburi

mai grele, mai puțin volatile, după cum se poate folosi, tot conform descrierii

brevetului, fracția grea rezultată de la baza coloanei CL2B.

Prin urmare, s-a

constatat că pentru specialistul în domeniu, brevetul cuprinde descrierea

necesară derulării procedeului.

În privința

expertizei extrajudiciare efectuată la solicitarea intimatei reclamante de

inginerul R.H., Curtea a reținut că această lucrare a contrazis din punct de

vedere științific concluziile expertizei judiciare efectuate la rejudecare,

folosind aceeași metodă, a simulării.

Or, principalul

argument al inginerului R.H. este că la introducerea la vârful coloanei CLI a

unui flux de gazolină, nu mai are loc procesul de fracționare, ci un proces de

absorbție-fracționare, care conduce la rezultate mult mai bune în procedeul de

separare, iar această concluzie a fost extrasă din rezultatele simulării

proprii efectuate de acesta.

De asemenea, s-a

afirmat în cuprinsul expertizei extrajudiciare că P. a consemnat rezultatele

simulării cu numeroase greșeli pentru a ascunde caracterul eronat al invenției

și împrejurarea că procedeul nu poate da rezultatele pretinse.

Curtea a observat, în

primul rând, că erorile materiale cuprinse în rezultatul simulării efectuate de

P. au fost corectate în cuprinsul variantelor ulterioare ale simulării (revizia

B).

Pe de altă parte, s-a

reținut că nu există vreun motiv rezonabil și pertinent pentru a pune la

îndoială rezultatele simulării efectuate în cadrul expertizei judiciare, mai

ales că societatea P. SA a fost desemnată, în acest scop, la propunerea

intimatei reclamante, în condițiile în care și apelanții pârâți propuseseră, la

rândul lor, două alte institute specializate în petrochimie pentru efectuarea

lucrării.

În plus, Curtea a dat

posibilitatea părților de a administra probe cu privire la modul concret de

utilizare a procedeului la T., însă nici apelanții și nici intimata nu au

solicitat efectuarea unei expertize de specialitate la instalația menționată,

situație în care singura modalitate aflată la îndemâna instanței de verificare

a valabilității brevetului este expertiza judiciară efectuată în modalitatea

simulării, cu rezultatele arătate.

S-a constatat că sunt

nefondate argumentele intimatei-reclamante care tind să invalideze rezultatelor

expertizei judiciare.

În privința

raportului de expertiză efectuat de expertul S.G. în Dosarul nr. 2317/2003 al

Tribunalului București, secția a V-a civilă, s-a reținut că acesta are în cauza

de față valoarea probatorie a unui înscris.

În cuprinsul acestuia

se consemnează, așa cum au susținut apelanții pârâți, că procedeul brevetat

este aplicat la instalația de la S.T., aparținând Sucursalei SNP P. SA

Târgu-Jiu, expertul declarând că a efectuat verificări la fața locului cu

ocazia efectuării expertizei.

Au mai invocat

apelanții și un argument dedus din propriile afirmații ale intimatei

reclamante, prezentate în cadrul cererii de apel depusă în Dosarul nr. 703/2005

al Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală (număr unic 18787/2/2005), dosar a cărui judecată a

fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a cauzei de față.

Astfel, în cuprinsul

acestui înscris, intimata reclamantă P. SA Ploiești arată că "(...)

societatea noastră a folosit procedeul care face obiectul brevetului cu titlul

"Procedura de separare a propanului de gazolină anterior datei la care

reclamanții au solicitat eliberarea brevetului de invenție care face obiectul

litigiului (...)".

Această afirmație,

cuprinsă într-o declarație extrajudiciară a intimatei reclamante, a fost

apreciată ca având valoarea unei prezumții simple care, alături de înscrisul

constând în expertiza extrajudiciară, ce consemnează folosirea invenției la

S.T., sprijină afirmația apelanților-pârâți în sensul că procedeul brevetat are

aplicabilitate industrială.

S-a reținut că aceste

mijloace de probă, administrate de apelanții-pârâți, nu au fost contrazise de

probatoriile administrate sub acest aspect de intimata reclamantă, căreia îi

revenea sarcina probei în litigiul de față sub aspectul neîndeplinirii cerinței

de brevetabilitate în discuție.

Pentru aceste

considerente, curtea a constatat că, în privința brevetului atacat, sunt

îndeplinite cerințele de valabilitate a căror existență a fost contestată de

reclamantă, astfel că în mod greșit a constatat prima instanță că se impune

anularea sa.

Decizia nr. 104

A/2012 a Curții de Apel a fost atacată cu recurs, declarat în termen, de

reclamanta SC P. SA.

În drept a fost

invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a invocat

nelegalitatea deciziei pentru următoarele aspecte:

- Încălcarea art. 295

C. proc. civ.; instanța de apel avea obligația să cerceteze cauza sub toate

aspectele de fapt și de drept și, prin valorificarea tuturor probelor

administrate să arate în ce au constat erorile instanței de fond.

Or, în cauză s-a

modificat în tot sentința fără să se indice unde a greșit prima instanță și

care este motivul înlăturării probelor administrate de aceasta.

- Neidentificarea

corectă a obiectivului invenției, încălcarea art. 7 (1) din Legea nr. 64/1991.

În analiza făcută, instanța nu a plecat de la brevetul de invenție a cărui

anulare s-a cerut, ci de la rezultatul simulării efectuate de P.,

neanalizându-se gradul de recuperare a propanului în raport de soluțiile

similare din stadiul tehnic, chestiune neanalizată nici la activitatea inventică

și nici la aplicabilitatea industrială a invenției.

Stabilirea dacă

exista o recuperare superioară de propan este esențială și se identifică cu

obiectul invenției; o recuperare inferioară de propan neidentificându-se cu

soluția pentru problema tehnică rezolvată.

Neidentificându-se

corect obiectul invenției, nu se putea stabili dacă invenția este sau nu

lipsită de eficiență economică.

- Încălcarea art. 10

din Legea nr. 64/1991 referitoare la condiția activității inventive.

La acest punct

instanța nu a aplicat condițiile legale privind activitatea inventică, ci pe

cale referitoare la aplicabilitatea industrială, în sensul că nu a identificat

stadiul tehnicii pentru ca să se poată identifica, prin raportare, pasul

inventiv al invenției.

Recurenta a detaliat

înțelesul noțiunilor de "cunoștință", "învățătură",

"specialist în domeniu", "aplicabilitate industrială",

folosite de Legea nr. 64/1991.

Au fost amintite

dispozițiile prevăzute de Regula 32 lit. c) din Regulamentul de aplicare al

Legii nr. 64/1999 în virtutea cărora instanța trebuie să identifice, în mod

prioritar care este problema tehnică pe care invenția o propune pentru

rezolvare și să stabilească dacă soluția propusă de brevet este în măsură să

fie realizată de un specialist pe baza dezvăluirii din brevet.

Recurenta, sub acest

aspect, a susținut că nu s-a analizat dacă invenția conduce la o recuperare

superioară de propan.

- Analiza întrunirii

condiției aplicabilității industriale a invenției nu s-a făcut printr-o

selecție legală a probelor și a prezumțiilor. Sub acest aspect s-a reproșat

instanței că și-a întemeiat soluția de admitere a apelului numai pe probe noi

(simularea efectuată de P., raportul G.S. și un extras din motivele de apel

formulate de P. SA în Dosarul nr. 18787/2/2015), fără să se analizeze și

celelalte probe administrate în cauză și fără să se indice rațiunile pentru

care au fost înlăturate acele probe.

S-a mai criticat

faptul că instanța a folosit rezultatul unui caz particular al invenției pentru

determinarea aplicabilității industriale a soluției. S-a susținut astfel că

testarea nu a vizat brevetul ci s-a realizat o analiză de inginerie

"reversibilă" în care sistemul folosit pentru simulare a fost

chestionat invers, plecându-se de la parametrii și compoziția amestecului pentru

a se obține un rezultat dinainte stabilit și introdus invariabil.

S-a criticat această

metodă folosită de expert pentru că nu este prevăzută de lege, este

imprevizibilă, nu urmează o direcție uzuală de analiză a logicii juridice care

impune ca prin verificarea cazului general să se determine valabilitatea

aplicabilității industriale a cazului particular și nu invers.

S-a mai criticat

faptul că instanța a calificat drept erori materiale neconcordanțele din

simulare.

Totodată s-a criticat

faptul că instanța a înlăturat criticile tehnice aduse de recurentă expertizei,

sub motivarea legitimității modului de desemnare a institutului care a realizat

proba.

S-a susținut că este

nelegală prezumarea aplicării brevetului la instalația de la S.T. Recurenta a

susținut că instanța a aplicat o prezumție simplă, prin încălcarea art. 1203 C.

civ., nefiind întrunită condiția ca această prezumție să aibă greutate și

putere de a naște probabilitatea. În mod nelegal instanța a reținut că

reclamanta trebuia să propună o expertiză la T. pentru a se stabili dacă

soluția din brevet este aplicabilă deși reclamanta din apel era intimată și în

această calitate avea interes în menținerea soluției primei instanțe.

S-a criticat

reținerea faptului recunoașterii reclamantei de a fi aplicat invenția,

recunoaștere care a avut loc într-o altă cauză și care a fost făcută ca o

apărare subsidiară. În realitate, poziția reclamantei a fost în sensul că cele

două procedee - cel brevetat de reclamanții din acel dosar și cel elaborat de

SC P. SA, sunt fundamental diferite. Singura recunoaștere în acel dosar a

reclamantei SC P. SA a fost în sensul că cele două soluții au o premisă comună,

un proiect în comun, care însă au fost desfășurate diferit.

de recurs

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate în susținerea motivului de recurs

invocat, se constată că decizia Curții de Apel este legală și temeinică.

Recursul a fost

respins pentru următoarele considerente:

O primă constatare de

ansamblu a criticilor formulate este aceea că acestea privesc în esență

modalitatea în care instanța de apel a interpretat probele administrate în

cauză, faptul că a ignorat o serie de probe administrate și că din totalul

acestora a reținut numai anumite probe» fără să indice motivele pentru care a procedat

astfel.

Recurenta a indicat

totodată dispozițiile legale - din Legea nr. 64/1991 și C. civ. - considerate a

fi fost încălcate de instanță.

Criticile care se

referă la modalitatea de interpretare a probelor sau ignorarea acestora nu mai

pot forma motiv de recurs în redactarea actuală a art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., după abrogarea pct. 11 al art. 304 care îngăduia verificarea hotărârilor

întemeiate pe o gravă greșeală de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a

probelor administrate, precum și a punctului 10 al art. 304 referitor la

hotărârile în care instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate

care era hotărârea pentru dezlegarea pricinii.

Pct. 10 și 11 ale

art. 304 din C. proc. civ. au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000 aprobată

prin Legea nr. 219/2005.

Ca urmare, toate

criticile aduse de recurentă cu privire la aspecte de netemeinicie neputând fi

încadrate nici în motivul de recurs invocat, pct. 9 al art. 304 și nici în

celelalte motive de recurs limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu au

fost avute în vedere.

Examinarea deciziei

se poate face însă sub aspectul legalității administrării probelor în etapa

apelului.

Sub acest aspect

recurenta nu formulează critici în legătură cu modul în care au fost propuse

sau încuviințate probele - în speță expertiza.

Criticile se rezumă

la conținutul acesteia și modul în care instanța a interpretat și valorificat

în soluție concluziile expertizei.

Se reține, potrivit

consemnărilor din jurnalul ședinței publice din 6 octombrie 2011 a Curții de

Apel București că instanța a încuviințat proba cu expertiză după ce a luat

acordul părților cu privire la expert, în persoana Institutului de Proiectări

și Instalații P. SA și, respectiv, a modalității de lucru, prin procedeul

simulării.

În acest sens

instanța a încuviințat obiectivele expertizei formulate atât de apelanții

pârâți cât și de intimata reclamantă.

La raportul de

expertiză depus la dosar, intimata reclamantă a formulat obiecțiuni care au

fost puse de instanță în discuția părților și cu privire la care apelanții

pârâți și intimatul OSIM au pus concluzii scrise de respingere a acestora.

Prin încheierea din

17 februarie 2012 instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de intimata

reclamantă și a dispus completarea raportului de expertiză și, respectiv,

audierea numitului C.A., în calitate de specialist care a întocmit raportul de

expertiză.

La dosar au fost

depuse completările aduse raportului de expertiză și la 5 aprilie 2012 a fost

audiat expertul C.A.

Prin încheierea din

37 mai 2012 instanța a respins obiecțiunile suplimentare formulate de intimata

reclamantă pentru motivele arătate în acea încheiere.

Analiza făcută de

instanța de apel a avut loc în cadrul procesual expres determinat de casarea

primei decizii pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu

îndrumările punctuale ale Deciziei nr. 6402 din 25 noiembrie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în legătură cu administrarea unor noi probe care

să suplinească deficiența raportului de expertiză efectuat în cauză la instanța

de fond și prin care "să se verifice de către și prin persoane de

specialitate a expunerii brevetului și a suficienței datelor pe care le

cuprinde pentru a se putea aprecia dacă în baza acestora se poate realiza

invenția potrivit art. 18 din Legea nr. 64/1991.

În acest context

analiza instanței de apel în mod corect a pus accentul pe stabilirea -

amănunțită - a obiectivelor unei noi expertize, încuviințând o listă de

întrebări (obiective) din partea ambelor părți angajate în proces, pentru ca expertul

să clarifice termenii în care a fost emis brevetul sub aspectul condițiilor

legale impuse pentru protejarea unei invenții.

Atât expertiza, cu

completările ulterioare, cât și analiza instanței au avut în vedere termenii în

care a fost redactat brevetul de invenție nr. 11553/2000.

Criticile formulate

de recurentă cu privire la greșita stabilire a obiectivului invenției, având în

vedere cele mai sus reținute cu privire la obiectul cauzei și al rejudecării

apelului - cu precădere la stabilirea obiectivelor expertizei - sunt nefondate,

ele fiind în realitate observații la raportul de expertiză soluționate în mod

legal de instanța de apel pe parcursul acestei faze procesuale, cum s-a

evidențiat mai sus.

Se constată că au

fost avute în vedere coordonatele tehnice precise care se găsesc în brevetul

examinat, instanța de apel reținând în mod corect, pe baza explicațiilor din

raportul de specialitate concluziile acestuia, referitoare la fiecare etapă a

procesului tehnologic descris în brevet.

Sub acest aspect,

critica referitoare la încălcarea art 282 și 295 C. proc. civ. este nefondată.

Art. 282 indică

natura hotărârilor supuse apelului, iar art. 295 C. proc. civ. determină regula

generală cu privire la limita controlului judiciar al instanței de apel asupra

stabilirii situației de fapt și aplicării legii de către prima instanță, scop

în care poate proceda la refacerea sau completarea probelor administrate la

prima instanță precum și la administrarea de noi probe dacă le consideră

necesare pentru soluționarea cauzei.

În cazul dedus

judecății, analiza făcută de Curtea de Apel, într-un nou ciclu procesual s-a

circumscris regulii generale prevăzute de articolul citat, dar și regulilor

speciale prevăzute de art. 315 C. proc. civ., în speță hotărârea instanței de

recurs, asupra necesității administrării unor probe, impunându-se în mod

imperativ.

Îndrumările instanței

de recurs au fost, sub acest aspect, respectate de instanța de apel care a

dezvoltat și analizat această nouă probă dispusă în suplinirea și elucidarea neclarităților

semnalate de instanța de recurs în expertiza efectuată în faza judecării în

fond a cauzei.

Pe cale de consecință

- având în vedere considerentele de tehnică redacțională, la care a recurs

Curtea de Apel în arătarea argumentelor pentru primirea concluziilor noii

expertize efectuate în cauză - se constată că soluția de admitere a apelului

pârâților este corectă, susținută de constatarea că în cauză pentru situația de

fapt dedusă judecății sunt aplicabile condițiile prevăzute de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 64/1991. Soluția propusă în brevet presupune o activitate inventivă

susceptibilă - în condițiile experimentului întreprins - de o aplicare

industrială. În consecință s-a constatat că invenția, în termenii relevați în

brevetul analizat, este aptă să permită unei persoane de specialitate în

domeniu - să o realizeze.

S-a primit concluzia

expertului în sensul că o parte din datele ce au stat la baza efectuării

simulării sunt menționate în brevet dar și că o serie de alte date folosite la

acest experiment nu își impuneau menționarea în brevet pentru ca invenția să

fie complet dezvăluită.

Această explicație a

expertului s-a constatat a fi susținută și de alte probe existente în dosar.

S-a făcut astfel trimitere la un tablou de elemente constitutive utilizate la

efectuarea simulărilor, care își înscriu coordonatele tehnice în limitele

prevăzute în brevet.

S-a reținut

distincția făcută în raportul de expertiză, cu privire la caracterul variabil

al diferitelor elemente utilizate la simulare în raport de aplicația practică

în care brevetul este folosit, dar că descrierea procedurilor tehnologice și a

parametrilor substanțelor utilizate este suficientă pentru ca specialiștii în

domeniu să realizeze procesele fizico-chimice menționate în brevet.

Instanța a indicat -

prin analiza în detaliu făcută constatărilor expertizei - motivele pentru care

nu au fost primite susținerile reclamantei, în sensul că brevetul nu conține o

suficientă dezvăluire pentru a permite realizarea soluției prevăzută de acesta.

Sub aspectul invocat,

greșita stabilire a obiectivului invenției, se mai reține caracterul nefondat

al criticilor referitoare la împrejurarea că instanța nu a semnalat - și deci

nu a examinat experimentul din această perspectivă - faptul că procedeul

brevetat urmărește o recuperare majoră de propan, astfel că nu orice recuperare

de propan poate conduce la caracterul inventiv al invenției.

Sub acest aspect se

constată că în mod corect instanța de apel nu a reținut un asemenea criteriu,

în examinarea caracterului inventiv al procedeului brevetat.

S-au avut în vedere

termenii solicitării, expres indicați în brevet și în limita cărora s-a acordat

protecție și în contextul cărora nu este menționată "o recuperare majoră

de propan", la care se referă recurentul.

Potrivit conținutului

brevetului revendicarea cuprinde "Procedeu de separare a propanului din

gazolină, în două coloane de fracționare, caracterizat prin aceea că se

introduce direct în vasul de reflux al primei coloane de funcționare fie o

parte din gazolina de alimentare a primei coloane, fie o parte din produsul de

bază al celei de a doua coloane, fie un alt terț flux de gazolină la o presiune

de 25 - 35 bari și o temperatură de 35 - 45° C, astfel că pe vârful primei

coloane, se separă tot metanul și etanul precum și o parte din propan și butan,

iar pe la bază, amestecul de hidrocarburi C 3+, care alimentează coloana a doua

de funcționare, unde se separă, pe la vârf, produsul dorit, iar pe la bază,

amestecul de hidrocarburi C 4 +, din care o parte se poate recicla la vasul de

reflux al primei coloane, iar restul se depozitează ca produs finit".

În conținutul

brevetului, partea explicativă, se indică definiții, dezavantaje ale

procedeelor existente, problema rezolvată de invenție și avantajele acesteia,

(printre care este menționată posibilitatea de a se obține unele recuperări

mari de C 3).

Ceea ce intră însă în

protecția oferită pentru brevetarea invenției este "Revendicarea".

În analiza făcută,

instanța a omologat concluziile expertizei care a examinat și experimentat

procedeul din perspectiva termenilor în care a fost revendicat.

Instanța de apel a

mai înscris în cuprinsul argumentelor - contrar celor susținute de recurentă -

motivele pentru care a înlăturat alte probe existente în dosar (ex. expertiza

extrajudiciară efectuată de ing. R.H.).

Se constată că nici

criticile referitoare la nelegalitatea prezumției aplicării brevetului la

instalația de la T. nu sunt întemeiate.

Instanța nu a aplicat

greșit dispozițiile art. 1199 C. civ. care reglementează prezumția simplă.

În cauză instanța

și-a argumentat opinia că brevetul are o aplicare industrială, completând și

coroborând concluziile expertizei dispuse, cu alte înscrisuri din dosar din

care se degajă aceeași concluzie, recte documentul intitulat "Motivele de

apel" elaborat de reclamantă și aflat într-un alt dosar (nr. 703/2005 al

Curții de Apel București) în care s-a discutat același brevet nr. 115531/2000,

document depus în dosarul cauzei, la Tribunalul București.

Din acest document

instanța a reținut textual ceea ce reclamanta SC P. SA a declarat și subliniat

"chiar și în ipoteza în care reclamanta ar fi avut dreptul, la eliberarea

brevetului de invenție, aceștia nu pot solicita să ni se interzică folosirea

procedeului, deoarece subscrisa SC P. SA a folosit procedeul care face obiectul

brevetului de invenție de la data încetării raporturilor contractuale (cu

inventatorii), dată care este anterioară datei constituirii depozitului de

către reclamanți".

Concluziile

instanței, cât privește aplicarea procedeului și la instalația T., care atestă

fapte necontestate. Precizările reclamantei recurente - din înscrisul indicat -

în sensul că ar exista unele asemănări dar și deosebiri între brevet și

procedeul de la T. nu interesează în prezenta cauză, în care în discuție este

aplicarea industrială din perspectiva realizării invenției pe baza datelor

tehnice descrise în brevet.

La documentele

invocate, instanța a mai adăugat, spre consolidarea acestei concluzii și

poziția părților care, întrebate expres, urmare casării cu trimitere, au arătat

că nu se impune o expertiză pentru procedeele folosite la T.

Ca urmare, concluzia

instanței - că prin probele administrate nu au fost contrazise susținerile

apelanților pârâți de către intimata reclamantă, căreia îi revenea sarcina

probei în litigiul de față, sub aspectul neîndeplinirii cerinței de

brevetabilitate - este corectă, din perspectiva regulilor procedurale care

stabilesc sarcina probei.

Se mai reține că în

finalul examinării făcute brevetului instanța s-a exprimat cu privire la

valabilitatea lui, din perspectiva condițiilor impuse expres de Legea nr.

64/1991 și a conchis - făcând trimitere la constatările reținute - că "în

mod greșit a constatat prima instanță că se impune anularea sa".

Ca urmare, nici

critica referitoare la neindicarea greșelilor făcute de instanța de fond, nu

este întemeiată.

Constatând, pentru

considerentele mai sus expuse că nu se rețin în cauză motive de modificare sau

casare a deciziei atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., s-a

respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SA împotriva Deciziei nr. 104A

din data de 2 iulie 2012 a Curții de Apei București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2014.

Procesat

de GGC - NN