ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2853/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 mai

1999 C.N.H. SA Petroșani a solicitat în contradictoriu cu O.S.I.M. București,

anularea brevetului de invenție nr. 109229 acordat prin Hotărârea O.S.I.M. nr. 5/843

din 30 noiembrie 1994 pârâților D.I., A.V., F.A. și R.V.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că acest brevet cu durată de valabilitate până la 15 aprilie 2014 a fost

acordat cu încălcarea condițiilor arătate în art. 7 din Legea nr. 64/1991

respectiv „o invenție este brevetabilă dacă este nouă, rezultă dintr-o

activitate inventivă și este susceptibilă de aplicare industrială”; s-a

susținut și faptul că metoda de exploatare brevetată nu este rezultatul

activității inventive a titularilor, fiind realizată în îndeplinirea sarcinilor

de serviciu stabilite prin contract de cercetare executat de I.C.P.M. SA

Petroșani, având ca beneficiar E.M. Vulcan.

Tribunalul București, secția a IV–a

civilă, prin sentința civilă nr. 625 din 1 iulie 2003, în rejudecare pe fond

după casare cu trimitere în recurs în urma înlăturării excepției lipsei de

interes invocate de pârâți, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

S-a motivat că metoda de lucru

brevetată privind exploatarea cărbunelui în bazinul Văii Jiului îndeplinește

condițiile prevăzute în acest sens de art. 7 și art. 8 din Legea nr. 64/1991

întrucât aceste aspecte au fost analizate de O.S.I.M. și expertul desemnat în

cauză care confirmă valabilitatea invenției.

Reclamanta a cerut schimbarea în

totalitate a sentinței întrucât soluția a fost întemeiată pe o expertiză

întocmită cu încălcarea condițiilor de formă și fond prevăzute de art. 205 și art.

212 C. proc. civ., care nu a răspuns la obiectivele fixate de instanță cu atât

mai mult cu cât s-a depus la dosar opinia separată a expertului asistent T.D. încuviințat

la cererea reclamantei; apelanta a mai susținut că i s-a respins nemotivat

cererea pentru efectuarea unei contraexpertize care ar fi putut conduce la

admiterea acțiunii, unica soluție legală și temeinică în cauză.

În același sens s-a arătat că

lucrarea în cercetare în discuție reprezintă material didactic la Universitatea

Tehnică Petroșani la fel ca și lucrarea „Exploatări miniere subterane” autor

Ștefan Covaci, Editura Didactică și Pedagogică 1993, probă ignorată de prima

instanță.

Curtea de Apel București secția a IV–a

civilă, prin decizia civilă nr. 148 din 5 februarie 2004 a respins ca nefondat

apelul reclamantei, confirmând argumentele probatorii din expunerea sentinței.

Referitor la opinia separată a

expertului consilier al reclamantei Curtea a reținut că „nu a fost pertinent

argumentată astfel încât să poată duce la concluzia că soluția tehnică

protejată prin brevetul de invenție nu ar fi îndeplinit condițiile de

brevetabilitate”.

Împotriva deciziei s-a declarat

recurs de reclamantă invocându-se aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.) cu referire expresă la dispozițiile art. 7, art. 8 și art. 42 din

Legea 64/91 și mai ales art. 205 și art. 212 C. proc. civ. privind necesitatea

efectuării unei contraexpertize în cauză.

Această din urmă critică este

întemeiată.

Raportul de expertiză judiciară în

cauză cuprinde concluziile privind valabilitatea acordării brevetului de

invenție aparținând expertului M.E. opinia concordantă a expertului pârâților B.A.

și opinia contrară a expertului din partea reclamantei D.T.; cererea

reclamantei privind efectuarea unei contraexpertize întrucât nu s-a răspuns

pertinent la obiectivele stabilite, susținută și în opinia expertului acesteia,

a fost respinsă de instanță cu motivarea că „i s-au încuviințat toate obiectivele,

toate obiecțiunile și participarea unui consilier expert”.

Soluția este greșită sub acest

aspect deoarece fiind de principiu că instanțele au latitudinea să încuviințeze

sau să respingă cererile de probe formulate de părți, ele nu pot totuși să o facă

decât motivat, ceea ce în speță nu s-a făcut, pronunțându-se o soluție

netemeinică și nelegală; această obligație imperativă, de natură să garanteze

dreptul la apărare al părților, era impusă în cauză și de opinia contrară a

expertului reclamantei înlăturată în același mod de prima instanță mai ales că

acțiunea a fost respinsă făcându-se apel la modul general doar la autoritatea

concluziilor expertului în oficiu.

În consecință, având în vedere și

prevederile art. 314 și art. 315 C. proc. civ. se va admite recursul

reclamantei casându-se în totalitate decizia atacată și se va trimite cauza

spre rejudecare în apel la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta C.N.H. SA Petroșani împotriva deciziei civile nr. 148 din 5

februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV–a civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2005.