ÎCCJ, decizie (scj.ro #86702)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86702) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Invenție.
Acțiune în anularea brevetului. Lipsa noutății. Anterioritate.
Stadiul tehnicii. Expertiză.
Cuprins pe materii.
Invenție.
Acțiune în anularea brevetului. Lipsa noutății. Anterioritate.
Stadiul tehnicii. Expertiză.
Index alfabetic
. Drept de
autor.
-
brevet de invenție
-
expertiză
Legea
nr
. 64/1991:
art
. 5,
art
. 55 alin. (2)
C.pr.civ
.:
art
. 212
În
condițiile
art
.
212 C
.
pr
.
civ
., partea care nu este lămurită prin expertiza
făcută poate să solicite întregirea expertizei sau o nouă
expertiză, la primul termen după depunerea lucrării. Drept
urmare, sub sancțiunea decăderii, criticile privitoare la raportul de
expertiză pot fi făcute numai în etapa procesuală în care s-a
administrat proba, iar nu în calea de atac.
Pe de
altă parte, cât privește forța probantă a expertizei,
instanța nu este ținută de concluziile expertului, ele
constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a
judecătorului, care trebuie să-și motiveze poziția. Pentru
ca hotărârea să fie considerată motivată sub acest aspect,
judecătorul nu trebuie să analizeze și opinia exprimată de
expertul aflat în minoritate
.
Î.C.C.J, Secția civilă și de
proprietate intelectuală, decizia
nr
.
6269 din 2 iunie 2009.
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului București, secția a IV-a civilă la 30 iulie 1999, reclamanta
Compania Națională a Huilei S.A. a chemat în judecată pe
pârâții D.I., A.V., F.A. și R.V., pentru ca instanța, prin
hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea brevetului
de invenție
nr
. 109229 acordat prin
Hotărârea Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci
nr
. 5/843 din 30 noiembrie 1994.
În motivarea cererii de chemare în
judecată s-a arătat că brevetul a fost acordat prin
Hotărârea Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci
nr
. 5/843 din 30 noiembrie 1994 deși nu erau
îndeplinite condițiile pentru existența unei invenții
brevetabile
, conform
art
. 7 din
Legea
nr
. 64/1991.
Metoda de exploatare brevetată nu
reprezintă o noutate pe plan mondial, fiind, de fapt, o variantă a
unei tehnologii aplicate pe scară largă la data brevetării.
Reclamanta și-a întemeiat în drept
cererea pe dispozițiile
art
. 7 din Legea
nr
. 64/1991 și Regula
nr
. 10
alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii
nr
.
64/1991.
În fond după casare, Tribunalul
București, Secția a IV-a civilă a
pronunțat sentința civilă
nr
. 625 din
1 iulie 2003 prin care a respins acțiunea
ca
nefondată
.
Pentru a
hotărî astfel, prima instanță a reținut că din
cuprinsul documentației tehnice depusă la dosarul cauzei, al
expertizei de specialitate și chiar din susținerile reclamantei,
rezultă că metoda de lucru constituie o noutate în domeniu, așa
cum este definit de
art
. 7 și 8 din Legea
nr
. 64/1991.
Lucrarea
„Experimentări în condiții de mină a metodei de exploatare cu
subminare a stratului 3, bloc II, Abataj 2 W de
la E.M. Vulcan
"
întocmită în cadrul ICPM - S.A. Petroșani nu este opozabilă
soluției tehnice brevetată deoarece acest document nu constituie o
informație accesibilă și nu a ajuns la dispoziția
publicului, deci nu are caracter de anterioritate.
Nu poate fi
reținut dreptul reclamantei de a fi titular al brevetului de
invenție, cu motivarea că procedeul de lucru brevetat a luat
naștere în cadrul cercetărilor făcute de pârâți cât timp au
îndeplinit funcții de conducere și execuție
la CNH S.A.
Petroșani,
întrucât reclamanta nu s-a arătat interesată să solicite
înregistrarea
la OSIM
din anul
1994 când a început aplicarea noii metode de exploatare și nu a încheiat
niciun
contract, potrivit
art
. 5
din lege.
Prin decizia
civilă
nr
.
nr
.
93 A
din 24 aprilie
2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a
civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a fost
respins ca
nefondat
apelul declarat de
reclamantă.
În considerentele deciziei s-a arătat
că în conținutul raportului de
contraexpertiză
efectuat în cauză, experții ce au exprimat opinia majoritară, au
evaluat îndeplinirea condiției noutății de către
procedeul ce este protejat prin brevetul a cărui anulare se cere,
raportându-se la conținutul revendicărilor și domeniul de
aplicare precizat în descriere, în funcție de singura anterioritate
valabilă dintre cele indicate de apelantă. S-a avut în vedere stadiul
tehnicii, cunoștințe accesibile publicului, oriunde în lume, înainte
de data depozitului reglementar.
Experții au concluzionat, în opinie
majoritară, că procedeul brevetat este rezultatul unei
activități inventive pentru aprecierea căreia s-a stabilit
stadiul tehnicii din care s-a format un mozaic de soluții tehnice ce s-a
comparat în totalitatea lui cu revendicările, iar din această
analiză a totalității soluțiilor din stadiul tehnicii a
rezultat printr-o sinteză ulterioară că o persoană de
specialitate în domeniu nu putea ajunge la soluția ce face obiectul
brevetului, fără să depună un efort creativ. Experții
au concluzionat că activitatea inventivă a intimaților a constat
în combinarea unor elemente cunoscute din stadiul tehnicii, fie separate, fie
în grup, astfel încât a rezultat o legătură organică,
funcțională, o influențare reciprocă, o interacțiune
sau intercondiționare, ceea ce a condus la obținerea unui efect
global, rezultat obținut în urma unui efort creativ al intimaților.
Pârâții
și-au îndeplinit obligația de a informa apelanta asupra
redactării invenției, iar aceasta nu și-a manifestat
opțiunea de a deveni titular de brevet,
astfel încât în mod
legal inventatorilor li s-a eliberat brevetul de invenție.
Reclamanta a declarat recurs, motivat în
drept pe dispozițiile
art
. 304
pct
.
9 C
.
proc
.
civ
., Legea
nr
. 64/1991 și Regulamentul de aplicare a acesteia,
prin care a formulat următoarele critici:
În mod greșit s-a reținut în
considerentele deciziei că procedeul brevetat de către pârâți
îndeplinește cele 3 condiții de
brevetabilitate
prevăzute cumulativ de Legea
nr
. 64/1991.
Instanța de apel nu a ținut seama
de faptul că, prin concluziile formulate, experții nu au răspuns
la obiectivele încuviințate în cauză și nici la
obiecțiunile formulate de apelantă, susținerile acestora fiind
superficiale și părtinitoare.
Răspunsurile formulate de experți
nu sunt concludente și nici temeinic argumentate, cei doi
rezumându-se la a enunța fraze generice
și a cita conținutul unor texte de lege, ignorând lucrările de
specialitate invocate în cauză de recurentă.
Cei doi experți nu au rezolvat
obiectul
nr
. 2 al contraexpertizei. Opinia
separată formulată de expertul I.N. și opinia concordantă a
expertei Ț.D. cuprind răspunsuri clare și precise privind
obiectivele contraexpertizei, sunt pertinent argumentate și concludente
și conduc la concluzia fermă că soluția tehnică
protejată prin brevetul a cărui anulare s-a solicitat nu
îndeplinește condițiile de
brevetabilitate
prevăzute cumulativ de
art
. 7 din Legea
nr
. 64/1991.
Procedeul brevetat nu are caracter de
noutate, nu are caracter inventiv și nu este susceptibil de aplicare
industrială.
Soluțiile tehnice cuprinse în
procedeul brevetat se regăsesc identic în 4 lucrări care au fost
accesibile publicului și sunt anterioare datei depozitului național
reglementar
nr
. 94-00634 din 15 aprilie 1994.
Procedeul brevetat nu revendică o
succesiune a fazelor diferită de cele din stadiul tehnicii și de cele
prezentate în cele 4 lucrări,
neaducând
niciun
element de noutate.
Procedeul brevetat
nu rezultă dintr-o activitate inventivă. Toate reperele din
revendicarea brevetului erau cunoscute în stadiul tehnicii la data de15 aprilie
1994, realizate în ordinea cunoscută și pentru același
scop,cu
rezultate previzibile și rară a avea
între ele influențe reciproce, interacțiuni și
interconditionări
.
Procedeul brevetat nu este susceptibil de aplicare
industrială.
Instanța de apel a reținut în mod
greșit că pârâții intimați au respectat termenul de 60 de
zile prevăzut de
art
. 5 alin. (5) din Legea
nr
. 64/1991. Exploatarea Minieră Vulcan este o
sucursală tară personalitate juridică a Regiei Autonome a Huilei
- România și nu avea competența să își manifeste
opțiunea de a deveni titular de brevet.
Recursul, declarat în termen,
față de dispozițiile
art
. 55 alin. (2)
din Legea
nr
. 64/1991, este neîntemeiat
față de următoarele considerente:
Prin primul motiv de recurs este criticat
modul în care experții au răspuns obiectivelor încuviințate de
instanță și obiecțiunilor formulate de apelantă.
În condițiile
art
.
212 C
.
pr
.
civ
., partea care nu este
lămurită prin expertiza tăcută poate să solicite
întregirea expertizei sau o nouă expertiză, la primul termen
după depunerea lucrării. Drept urmare, sub sancțiunea
decăderii, criticile privitoare la raportul de expertiză pot fi
făcute numai în etapa procesuală în care s-a administrat proba, iar
nu în calea de atac. Soluția se impune cu atât mai mult cu cât, în
speță, se invocă în recurs faptul că răspunsurile
formulate de experți nu sunt concludente și nici temeinic motivate,
or aceste aspecte nu vizează
nelegalitatea
hotărârii, așa cum impune generic
art
.
304 C
.
proc
.
civ
.
Pe de altă parte, cât privește
forța probantă a expertizei, instanța nu este ținută
de concluziile expertului, ele constituind numai elemente de convingere,
lăsate la libera apreciere a judecătorului, care trebuie
să-și motiveze poziția. Or, instanța de apel nu a luat în
considerare opinia exprimată de majoritatea experților doar
datorită acestui criteriu cantitativ, ci a arătat de ce își
însușește opinia majoritară iar nu pe cea a expertului Ion
Nicolae și, respectiv, a expertei Ț.D. Pentru ca hotărârea
să fie considerată motivată sub acest aspect, judecătorul
nu trebuie să analizeze și opinia exprimată de expertul aflat în
minoritate.
Referitor la aprecierea noutății
procedeului brevetat, instanța de apel a reținut corect faptul
că singura anterioritate care poate fi luată în considerare este
lucrarea din anul
1983 a
autorului
Șt. Covaci, „Exploatări miniere subterane", celelalte
lucrări indicate de reclamantă fiind ulterioare depozitului
național reglementar respectiv, constituie chiar invenția în
legătură cu care a fost declanșat litigiul.
În opinie majoritară, experții au
concluzionat în sensul că procedeul brevetat sub
nr
.
109229 B1 din 15aprilie 1994 nu este identic cu fiecare în parte din procedeele
tratate în lucrarea „Exploatări miniere subterane" autor Ștefan
Covaci. Experții au arătat că la întocmirea raportului au
fost luate în studiu toate procedeele pertinente din stadiul tehnicii dar a
fost reținut, spre comparație, numai acela care este cel mai
apropiat. Specializarea deosebită a
litigiului
poate îndreptăți instanța să considere corectă opinia
majoritară, astfel
„ încât, împrejurarea că un expert, în
opinie minoritară, are o altă părere, să nu ducă la
nelegalitatea
hotărârii. Instanța superioară
de fond a motivat pe larg
care au fost
considerentele pentru care, în raport de dispozițiile
art
.
201 alin.
1
C
.
proc
.
civ
. și
art
. 18 din Ordonanța Guvernului
nr
.
2/2000, opinia separată a expertului desemnat de instanță
și cea a expertului consilier nu trebuie să fie evaluate deosebit de
judecător, ele regăsindu-se indirect în materialul probator al cauzei
în măsura în care partea, la sfatul specializat al consilierului său,
formulează puncte de vedere însușite de instanță.
Pornind de
la Regula
32B din Normele de aplicare a Legii
nr
.
64/1991,
experții au concluzionat, în opinie majoritară,
că procedeul brevetat este rezultatul unei activități inventive.
S-a arătat că activitatea inventivă constă în combinarea
elementelor cunoscute, separate sau în grup, din stadiul tehnicii, astfel încât
rezultă o legătură organică, funcțională, o
influență reciprocă ce conduce la un efect global pozitiv.
Critica privitoare la neaplicabilitatea
industrială a procedeului brevetat este formulată direct în recurs,
astfel încât, față de dispozițiile
art
.
316 și
art
. 294 alin.
1 C
.
proc
.
civ
., nu va fi
analizată
omisso
medio.
Nu este întemeiată nici critica
privitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor
art
. 5 alin. (5) din Legea
nr
.
64/1991. Instanța de apel a reținut, corect, faptul că textul
trebuie interpretat în sensul că salariatul are obligația de a
informa unitatea al cărei angajat este, fiind lipsit de
relevanță dacă unitatea respectivă are sau nu personalitate
juridică.
Având în vedere cele mai sus arătate,
Înalta Curte a apreciat că instanța de apel a făcut aplicarea
și interpretarea corectă a dispozițiilor legii materiale
incidente, motiv pentru care nu sunt întrunite cerințele
art
. 304
pct
.
9 C
.
proc
.
civ
.
În
temeiul
art
. 312 alin. (1) C.
proc
.
civ
., recursul a fost respins ca
nefondat
,
cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.