ÎCCJ, decizie (scj.ro #86702)

Invenție. Acțiune în anularea brevetului. Lipsa noutății. Anterioritate. Stadiul tehnicii. Expertiză. Cuprins pe materii. Invenție. Acțiune în anularea brevetului. Lipsa noutății. Anterioritate. Stadiul tehnicii. Expertiză. Index alfabetic . Drept de autor. - brevet de invenție - expertiză Legea nr . 64/1991: art . 5, art . 55 alin. (2) C.pr.civ .: art . 212 În condițiile art . 212 C . pr . civ ., partea care nu este lămurită prin expertiza făcută poate să solicite întregirea expertizei sau o nouă expertiză, la primul termen după depunerea lucrării. Drept urmare, sub sancțiunea decăderii, criticile privitoare la raportul de expertiză pot fi făcute numai în etapa procesuală în care s-a administrat proba, iar nu în calea de atac.

Pe de altă parte, cât privește forța probantă a expertizei, instanța nu este ținută de concluziile expertului, ele constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, care trebuie să-și motiveze poziția. Pentru ca hotărârea să fie considerată motivată sub acest aspect, judecătorul nu trebuie să analizeze și opinia exprimată de expertul aflat în minoritate . Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 6269 din 2 iunie 2009. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la 30 iulie 1999, reclamanta Compania Națională a Huilei S.A. a chemat în judecată pe pârâții D.I., A.V., F.A.

și R.V., pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea brevetului de invenție nr . 109229 acordat prin Hotărârea Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci nr . 5/843 din 30 noiembrie 1994. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că brevetul a fost acordat prin Hotărârea Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci nr . 5/843 din 30 noiembrie 1994 deși nu erau îndeplinite condițiile pentru existența unei invenții brevetabile , conform art . 7 din Legea nr . 64/1991. Metoda de exploatare brevetată nu reprezintă o noutate pe plan mondial, fiind, de fapt, o variantă a unei tehnologii aplicate pe scară largă la data brevetării. Reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art . 7 din Legea nr . 64/1991 și Regula nr . 10 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr . 64/1991.

În fond după casare, Tribunalul București, Secția a IV-a civilă a pronunțat sentința civilă nr . 625 din 1 iulie 2003 prin care a respins acțiunea ca nefondată . Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din cuprinsul documentației tehnice depusă la dosarul cauzei, al expertizei de specialitate și chiar din susținerile reclamantei, rezultă că metoda de lucru constituie o noutate în domeniu, așa cum este definit de art . 7 și 8 din Legea nr . 64/1991. Lucrarea „Experimentări în condiții de mină a metodei de exploatare cu subminare a stratului 3, bloc II, Abataj 2 W de la E.M. Vulcan " întocmită în cadrul ICPM - S.A. Petroșani nu este opozabilă soluției tehnice brevetată deoarece acest document nu constituie o informație accesibilă și nu a ajuns la dispoziția publicului, deci nu are caracter de anterioritate.

Nu poate fi reținut dreptul reclamantei de a fi titular al brevetului de invenție, cu motivarea că procedeul de lucru brevetat a luat naștere în cadrul cercetărilor făcute de pârâți cât timp au îndeplinit funcții de conducere și execuție la CNH S.A. Petroșani, întrucât reclamanta nu s-a arătat interesată să solicite înregistrarea la OSIM din anul 1994 când a început aplicarea noii metode de exploatare și nu a încheiat niciun contract, potrivit art . 5 din lege. Prin decizia civilă nr . nr . 93 A din 24 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

În considerentele deciziei s-a arătat că în conținutul raportului de contraexpertiză efectuat în cauză, experții ce au exprimat opinia majoritară, au evaluat îndeplinirea condiției noutății de către procedeul ce este protejat prin brevetul a cărui anulare se cere, raportându-se la conținutul revendicărilor și domeniul de aplicare precizat în descriere, în funcție de singura anterioritate valabilă dintre cele indicate de apelantă. S-a avut în vedere stadiul tehnicii, cunoștințe accesibile publicului, oriunde în lume, înainte de data depozitului reglementar.

Experții au concluzionat, în opinie majoritară, că procedeul brevetat este rezultatul unei activități inventive pentru aprecierea căreia s-a stabilit stadiul tehnicii din care s-a format un mozaic de soluții tehnice ce s-a comparat în totalitatea lui cu revendicările, iar din această analiză a totalității soluțiilor din stadiul tehnicii a rezultat printr-o sinteză ulterioară că o persoană de specialitate în domeniu nu putea ajunge la soluția ce face obiectul brevetului, fără să depună un efort creativ. Experții au concluzionat că activitatea inventivă a intimaților a constat în combinarea unor elemente cunoscute din stadiul tehnicii, fie separate, fie în grup, astfel încât a rezultat o legătură organică, funcțională, o influențare reciprocă, o interacțiune sau intercondiționare, ceea ce a condus la obținerea unui efect global, rezultat obținut în urma unui efort creativ al intimaților.

Pârâții și-au îndeplinit obligația de a informa apelanta asupra redactării invenției, iar aceasta nu și-a manifestat opțiunea de a deveni titular de brevet, astfel încât în mod legal inventatorilor li s-a eliberat brevetul de invenție. Reclamanta a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art . 304 pct . 9 C . proc . civ ., Legea nr . 64/1991 și Regulamentul de aplicare a acesteia, prin care a formulat următoarele critici: În mod greșit s-a reținut în considerentele deciziei că procedeul brevetat de către pârâți îndeplinește cele 3 condiții de brevetabilitate prevăzute cumulativ de Legea nr . 64/1991. Instanța de apel nu a ținut seama de faptul că, prin concluziile formulate, experții nu au răspuns la obiectivele încuviințate în cauză și nici la obiecțiunile formulate de apelantă, susținerile acestora fiind superficiale și părtinitoare.

Răspunsurile formulate de experți nu sunt concludente și nici temeinic argumentate, cei doi rezumându-se la a enunța fraze generice și a cita conținutul unor texte de lege, ignorând lucrările de specialitate invocate în cauză de recurentă. Cei doi experți nu au rezolvat obiectul nr . 2 al contraexpertizei. Opinia separată formulată de expertul I.N. și opinia concordantă a expertei Ț.D. cuprind răspunsuri clare și precise privind obiectivele contraexpertizei, sunt pertinent argumentate și concludente și conduc la concluzia fermă că soluția tehnică protejată prin brevetul a cărui anulare s-a solicitat nu îndeplinește condițiile de brevetabilitate prevăzute cumulativ de art . 7 din Legea nr . 64/1991.

Procedeul brevetat nu are caracter de noutate, nu are caracter inventiv și nu este susceptibil de aplicare industrială. Soluțiile tehnice cuprinse în procedeul brevetat se regăsesc identic în 4 lucrări care au fost accesibile publicului și sunt anterioare datei depozitului național reglementar nr . 94-00634 din 15 aprilie 1994. Procedeul brevetat nu revendică o succesiune a fazelor diferită de cele din stadiul tehnicii și de cele prezentate în cele 4 lucrări, neaducând niciun element de noutate. Procedeul brevetat nu rezultă dintr-o activitate inventivă. Toate reperele din revendicarea brevetului erau cunoscute în stadiul tehnicii la data de15 aprilie 1994, realizate în ordinea cunoscută și pentru același scop,cu rezultate previzibile și rară a avea între ele influențe reciproce, interacțiuni și interconditionări . Procedeul brevetat nu este susceptibil de aplicare industrială.

Instanța de apel a reținut în mod greșit că pârâții intimați au respectat termenul de 60 de zile prevăzut de art . 5 alin. (5) din Legea nr . 64/1991. Exploatarea Minieră Vulcan este o sucursală tară personalitate juridică a Regiei Autonome a Huilei - România și nu avea competența să își manifeste opțiunea de a deveni titular de brevet. Recursul, declarat în termen, față de dispozițiile art . 55 alin. (2) din Legea nr . 64/1991, este neîntemeiat față de următoarele considerente: Prin primul motiv de recurs este criticat modul în care experții au răspuns obiectivelor încuviințate de instanță și obiecțiunilor formulate de apelantă. În condițiile art . 212 C . pr . civ ., partea care nu este lămurită prin expertiza tăcută poate să solicite întregirea expertizei sau o nouă expertiză, la primul termen după depunerea lucrării.

Drept urmare, sub sancțiunea decăderii, criticile privitoare la raportul de expertiză pot fi făcute numai în etapa procesuală în care s-a administrat proba, iar nu în calea de atac. Soluția se impune cu atât mai mult cu cât, în speță, se invocă în recurs faptul că răspunsurile formulate de experți nu sunt concludente și nici temeinic motivate, or aceste aspecte nu vizează nelegalitatea hotărârii, așa cum impune generic art . 304 C . proc . civ . Pe de altă parte, cât privește forța probantă a expertizei, instanța nu este ținută de concluziile expertului, ele constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, care trebuie să-și motiveze poziția. Or, instanța de apel nu a luat în considerare opinia exprimată de majoritatea experților doar datorită acestui criteriu cantitativ, ci a arătat de ce își însușește opinia majoritară iar nu pe cea a expertului Ion Nicolae și, respectiv, a expertei Ț.D.

Pentru ca hotărârea să fie considerată motivată sub acest aspect, judecătorul nu trebuie să analizeze și opinia exprimată de expertul aflat în minoritate. Referitor la aprecierea noutății procedeului brevetat, instanța de apel a reținut corect faptul că singura anterioritate care poate fi luată în considerare este lucrarea din anul 1983 a autorului Șt. Covaci, „Exploatări miniere subterane", celelalte lucrări indicate de reclamantă fiind ulterioare depozitului național reglementar respectiv, constituie chiar invenția în legătură cu care a fost declanșat litigiul. În opinie majoritară, experții au concluzionat în sensul că procedeul brevetat sub nr . 109229 B1 din 15aprilie 1994 nu este identic cu fiecare în parte din procedeele tratate în lucrarea „Exploatări miniere subterane" autor Ștefan Covaci.

Experții au arătat că la întocmirea raportului au fost luate în studiu toate procedeele pertinente din stadiul tehnicii dar a fost reținut, spre comparație, numai acela care este cel mai apropiat. Specializarea deosebită a litigiului poate îndreptăți instanța să considere corectă opinia majoritară, astfel „ încât, împrejurarea că un expert, în opinie minoritară, are o altă părere, să nu ducă la nelegalitatea hotărârii. Instanța superioară de fond a motivat pe larg care au fost considerentele pentru care, în raport de dispozițiile art . 201 alin. 1 C . proc . civ . și art . 18 din Ordonanța Guvernului nr . 2/2000, opinia separată a expertului desemnat de instanță și cea a expertului consilier nu trebuie să fie evaluate deosebit de judecător, ele regăsindu-se indirect în materialul probator al cauzei în măsura în care partea, la sfatul specializat al consilierului său, formulează puncte de vedere însușite de instanță.

Pornind de la Regula 32B din Normele de aplicare a Legii nr . 64/1991, experții au concluzionat, în opinie majoritară, că procedeul brevetat este rezultatul unei activități inventive. S-a arătat că activitatea inventivă constă în combinarea elementelor cunoscute, separate sau în grup, din stadiul tehnicii, astfel încât rezultă o legătură organică, funcțională, o influență reciprocă ce conduce la un efect global pozitiv. Critica privitoare la neaplicabilitatea industrială a procedeului brevetat este formulată direct în recurs, astfel încât, față de dispozițiile art . 316 și art . 294 alin. 1 C . proc . civ ., nu va fi analizată omisso medio. Nu este întemeiată nici critica privitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art . 5 alin. (5) din Legea nr . 64/1991.

Instanța de apel a reținut, corect, faptul că textul trebuie interpretat în sensul că salariatul are obligația de a informa unitatea al cărei angajat este, fiind lipsit de relevanță dacă unitatea respectivă are sau nu personalitate juridică. Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanța de apel a făcut aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legii materiale incidente, motiv pentru care nu sunt întrunite cerințele art . 304 pct . 9 C . proc . civ . În temeiul art . 312 alin. (1) C. proc . civ ., recursul a fost respins ca nefondat , cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.