ÎCCJ, decizie (scj.ro #86705)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #86705) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Invenție. Acțiune în anularea

brevetului de invenție. Condiția noutății. Revendicare

independentă și revendicare dependentă.

Cuprins pe materii.

Dreptul

proprietății intelectuale. Invenție. Acțiune în anularea

brevetului de invenție. Condiția noutății. Revendicare

independentă și revendicare dependentă.

Index alfabetic

. Dreptul

proprietății intelectuale:

-

brevet;

-

condiția noutății;

-

revendicare dependentă;

-

revendicare independentă.

Legea

nr

.

64/1991:

art

.

34

Dacă revendicarea independentă

era nouă la data cererii de brevet, adică depășea stadiul

tuturor cunoștințelor în domeniu devenite accesibile publicului

până la acea dată, este de neconceput ca o revendicare

dependentă, care nu face decât să

expliciteze

sau să ofere o variantă de realizare a

primeia

,

să nu fi fost nouă, adică să fi fost deja cuprinsă în

stadiul tehnicii.

În realitate, noutatea unei

revendicări dependente este condiționată de noutatea celei

independente căreia i se subordonează, revendicarea independentă

fiind cea care se analizează prin raportare la stadiul tehnicii.

O noutate necondiționată a

revendicării dependente ar pune problema

brevetabilității

sale separate ori în cadrul unui grup de invenții care formează un

concept inventiv general, or nu acesta a fost cazul în speță

.

Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală,

decizia

nr

.

6414 din 5 iunie 2009.

Prin

acțiunea înregistrată la 11 ianuarie 2006, reclamanta S.C. N.C. S.A.

a chemat în judecată pe pârâții P.N., P.I. și Oficiul de Stat

pentru Invenții și Mărci - O.S.I.M., solicitând

instanței

să anuleze brevetul

de invenție nr.112483 din 29 august 1997, intitulat „Pulberi pe bază

de carbură de wolfram” acordat primilor doi pârâți, cu motivarea

că nu întrunea condiția de

brevetabilitate

a noutății.

Prin sentința civilă nr.1419

din 31 octombrie 2006, Tribunalul București – secția a III-a

civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată cu următoarea

motivare:

Întinderea

protecției brevetului a cărui anulare se solicită se referă

la amestecuri de pulberi de carburi de wolfram gata de presare și

procedeul de obținere a acestora, cu următoarele revendicări:

Revendicarea

1 - pulberi pe bază de carburi de wolfram destinate obținerii unor

piese sinterizate, pulberea de carbură de wolfram fiind

măcinată, amestecată și omogenizată în mediul lichid,

de preferință apă, cu pulbere de cobalt cu diametrul

Fischer

sub 10

m

m, astfel

încât procentul în greutate al cobaltului să fie cuprins între 4% și

28%, caracterizate prin aceea că pulberea de carbură de wolfram cu

diametrul mediu

Fischer

sub 15

m

m are un conținut de carbon

total de până la 6,43 în greutate și un conținut de carbon liber

de până la 0,4% în greutate.

Revendicarea

2 - pulberi pe bază de carburi de wolfram conform revendicării 1, în

care pulberea de carbură de wolfram este înlocuită parțial cu

alte pulberi de carburi metalice, caracterizate prin aceea că aportul de

crom este de maxim 5% în greutate și/sau aportul de titan este de maxim

20% și/sau aportul de tantal cu până la 50%

miobiu

este de maxim 10%, aceste pulberi putând fi și sub formă de carburi

complexe de wolfram.

Revendicarea

3 - pulberi pe bază de carburi de wolfram conform revendicării 1,

caracterizate prin aceea că pulberea de cobalt este înlocuită parțial

sau total cu pulberi de nichel și/sau fier.

Revendicarea

4 - pulberi pe bază de carburi de wolfram conform revendicării 1,

caracterizate prin aceea că amestecul de pulberi de carbură de

wolfram și cobalt are un conținut minim de carbon total care corespunde

formulei: Cam

% = 6,13-0,0653% Co, unde

Cam % este procentul în greutate de carbon total în amestec și

% Co procentul în greutate de cobalt în

amestec, conținutul maxim de carbon total în amestec fiind

corespunzător unui conținut de carbon total în carbura de wolfram de

6,2% procente în greutate, pentru

conținuturi

mai mari de carbon total în carbura de wolfram se adaugă pulbere de

wolfram cu diametrul

Fischer

sub 6 microni, în

proporții de greutate ce corespund formulei: W(

kg

)

= 0,375 m/100 [% Co(%tot –6,2)] unde W(

kg

) este

cantitatea de pulbere de wolfram în kilograme, m este cantitatea totală de

amestec de pulbere de carbură wolfram și cobalt în kilograme, %Co

este procentul în greutate a cobaltului în amestecul m și %

Ctot

este procentul în greutate de carbon total în carbura

de wolfram utilizată, mai mare de 6,2%.

Revendicarea

5 - pulberi pe bază de carburi de wolfram conform revendicării 1,

caracterizate prin aceea că amestecul de pulberi este omogenizat, cu

polietinglicol

cu masa moleculară cuprinsă între

1500 și 8000, în procente de greutate cuprinse între 1,7% și 2,5%,

față de cantitatea totală de pulberi.

Revendicarea

6 - pulberi pe bază de carburi de wolfram conform revendicării 5,

caracterizate prin aceea că amestecul de pulberi, lubrifiat cu

polietilenglicol

constituie o pulbere „gata de presare”.

În ceea ce

privește condiția noutății invenției, tribunalul a

reținut din revendicările arătate, analizate în raport de

documentele opuse cu titlul de anteriorități de către

reclamantă și de susținerile din rapoartele privitoare la

brevetul în discuție aflate la dosar, următoarele :

Revendicarea

1 conține, ca element caracteristic, faptul că pulberea are un

conținut de carbon de până la 6,43% în greutate și un

conținut de carbon liber de maxim 0,4%, în timp ce, în cererea reclamantei

nu se precizează în ce măsură combinația acestor valori

este acoperită de anterioritatea III, invocată de ea.

Revendicarea 2, în

partea sa caracteristică, include valori procentuale maxime exacte ale Cr,

Ti, Ta, Nb, cu care este înlocuită pulberea de carbură de wolfram

precum și combinațiile specifice dintre aceste elemente, acoperirea

acestor valori și combinații

neputând

fi

probată prin citarea anteriorității I, întrucât nu se

revendică faptul că există aliaje de carbură de wolfram cu

carburi complexe de Cr, Ti, Ta, Nb, ci valori precise ale acestor elemente,

valorile și combinațiile acestora dând caracter de noutate

invenției în cadrul revendicării 3, înlocuirea parțială sau

totală a pulberii de wolfram cu pulbere de nichel și/sau fier, chiar

dacă se regăsește în documentul I, este admisă ca parte a

unei revendicări dependente dacă revendicarea 1 este

susținută conform regulii 16 pct.3 din Regulamentul de aplicare al

Legii nr.64/1991.

Revendicările

4 și 5 nu pot fi anulate din aceleași motive, cu mențiunea

suplimentară că formulele din partea caracteristică nu se

regăsesc în documentul III, iar în cazul revendicării 5, intervalul

procentual (1,7% - 2,5%) în care

polietilenglicol

de

lubrifiere cu masa moleculară 1500-1800 este prezent în amestecul de

pulberi, nu este prezent în documentele 5 și 6.

În fine,

revendicarea 6 decurge implicit din revendicarea 5.

Tribunalul

a mai reținut că

niciunul

dintre

documentele depuse ca anterioritate de către reclamantă nu

conține toate elementele constitutive pentru a fi opus, precum și

faptul că, potrivit regulii 37, se examinează o singură

anterioritate, respectiv aceea care este mai apropiată de obiectul

invenției analizate.

Or,

reclamanta, nu a comunicat o singură anterioritate care să fie

opozabilă potrivit legii și practicii de examinare a

noutății invențiilor.

De

asemenea, instrucțiunile tehnologice, procedurile tehnice prezentate

și încercările experimentale nu constituie material documentar

opozabi,l

întrucât nu au caracter public.

Prin

decizia civilă nr.37A din 21 februarie 2008, Curtea de Apel București

– secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în

parte sentința, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea

revendicării nr.6 a brevetului de invenție nr.112483 din 29 august

1997 intitulat „Pulberi pe bază de carbură de wolfram”.

Pentru a

pronunța această decizie, curtea de apel a avut în vedere probatoriul

administrat în fața primei instanțe și, în plus, contraexpertiza

efectuată în apel de către o comisie alcătuită din trei

experți.

De

asemenea, a arătat că, deși prin motivele de apel reclamanta a

criticat în întregime soluția pronunțată de tribunal, prin

concluziile pe fond a înțeles să-și restrângă criticile

și să solicite numai anularea parțială a brevetului,

respectiv a revendicărilor 3 și 6, în conformitate cu concluziile

raportului de expertiză efectuat în această fază

procesuală.

Pe fond,

curtea a constatat că, în ceea ce privește revendicarea 6, la

eliberarea brevetului de invenție nu au fost respectate prevederile art.8

alin.(1) din Legea nr.64/1991, care prevăd că: o invenție este

nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii, prin stadiul

tehnicii înțelegându-se toate cunoștințele care au devenit

accesibile publicului printr-o descriere scrisă sau orală, prin

folosire sau prin orice alt mijloc, până la data depozitului cererii de

brevet de invenție sau a priorității recunoscute.

Ca

anteriorități considerate necontestate de părți, curtea de

apel a avut în vedere următoarele lucrări științifice:

Introducere în metalurgia pulberilor, 1957,

Ed.Academiei

;

Aliaje dure sinterizate din carburi metalice, 1985,

Ed

.

Tehnică; Introducerea și procesarea pulberilor metalice, 1997

Ed

.

Matrix

Rom; Certificat de

control emis de UGICARB și Certificat de analiză și calitate „

Eurotungstene

Metal

Powders

”,

„Comparative

study

of

the

densification

and

properties

of

Wc-Co

cermets

processd

by

liquid

phase

sintering

and

solide

sintering

” prezentată

la Seminarul

Plansee

Reutte

1993.

În analiza

comparativă dintre cunoștințe cuprinse în aceste documente

și soluția propusă prin brevetul în litigiu, curtea de apel a

avut în vedere concluziile raportului de expertiză în sensul că,

deși documentele sunt certe ca existență și ca dată

relevantă, conținutul de cunoștințe științifice

cuprinse în ele, nu sunt suficiente

per

se

, pentru a permite realizarea sau utilizarea soluției propuse de

invenție de către o persoană de specialitate, cel puțin în

ceea ce privește revendicările 1,2,4 și 5.

În ceea ce

privește revendicarea 3, s-a reținut că termenii

comparației nu suportă analiză, deoarece revendicarea 3 din

brevet privește un produs, în timp ce anterioritatea reținută de

raport descrie un procedeu.

Se admite

situația în care un produs să poată fi descris prin procedeul

său de obținere, dar numai pentru situația în care ar fi

imposibilă descrierea acestuia prin structura spațial-corporală,

funcție sau parametri, ceea ce nu este cazul în speță.

Pentru

revendicarea 6, curtea de apel a constatat că ea nu se referă la un

produs în legătură cu care să se poată susține

noutatea ci, mai degrabă, descrie o nouă funcție sau efect ale

unui produs cunoscut anterior.

În

legătură cu acesta a reținut că cel de-al 5-le document

indicat ca anterioritate este distructiv de noutate fiind întrunite

condițiile anulării brevetului în ceea ce privește această

din urmă revendicare.

Împotriva

deciziei au declarat recurs atât reclamanta S.C. New

Carmesin

S.A., cât și pârâtul Nicolae Paul.

1.Reclamanta

și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.6

și 9 Cod procedură civilă.

1.1. În

dezvoltarea primului motiv de recurs invocat, recurenta susține că

atât acțiunea cât și apelul au privit anularea tuturor

revendicărilor brevetului, iar în apel nu și-a restrâns

acțiunea, ci doar și-a nuanțat pe parcurs motivarea în

funcție de probațiunea administrată.

În atare

situație, instanța de apel și-a restrâns nelegal controlul

judiciar pe baza unei prezumții, fără să țină

seama de efectul

devolutiv

al apelului și

fără să fi fost pus în discuția părților o

restrângere a acestuia, încălcând dispozițiile art.298 cu referire la

art.132 Cod procedură civilă.

1.2. Pe

fond, recurenta susține că în raport de probele administrate, se

impunea anularea în întregime a brevetului de invenție.

Brevetul a

cărui anulare s-a solicitat cuprinde o revendicare principală și

mai multe revendicări subordonate acesteia.

Cum

expertiza a constatat pentru revendicări subordonate existența unor

anteriorități distructive de noutate, pe cale de

consecință, această situație are ca efect distrugerea

revendicării principale, deoarece revendicarea principală are în

conținut mai puțin decât cea subordonată.

Acest

raționament susținut de recurentă nu a fost observat de

instanța de apel, deși era esențial pentru dezlegarea pricinii,

ceea ce impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

rejudecare

.

1.3. De

asemenea, curtea de apel a reținut în mod greșit că revendicarea

3 privește un produs, iar anterioritatea un procedeu.

În

realitate, la revendicarea

1 a

brevetului

se indică un produs și procedeul său de realizare concretizat în

date tehnice de realizare a amestecului.

Instanța

de apel a făcut o distincție între produs și procedeu deși

părțile și experții nu au făcut-o, fără a o

pune în discuția acestora.

critică decizia în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă,

pentru următoarele considerente:

2.1.

Instanța de apel a încălcat principiul disponibilității

și prevederile art.129 alin.(6) Cod procedură civilă, din moment

ce reclamanta a criticat sentința pe motiv că nu au fost luate în

considerare anumite anteriorități, printre ele

nefiind

și cele avute în vedere de instanța de control judiciar.

2.2.

Analiza condiției noutății trebuia efectuată prin luarea în

considerare a actelor normative astfel cum erau în vigoare la data

înregistrării cererii de brevet, respectiv 7 martie 1997.

Făcând

trimitere la dispozițiile

art

. 34 din Legea

nr

. 64/1991 și Regulii 32 din H.G.R.

nr

. 152/1992, recurentul susține că noutatea

brevetului său este în perfectă concordanță cu acte

normative menționate.

Astfel,

potrivit regulii 32, la stabilirea noutății unei invenții

materiale din stadiul tehnicii nu pot fi luate în considerare decât individual,

pentru fiecare invenție,

nefiind

opozabile

materialele din stadiul tehnicii în sistem mozaic.

Or, în

speță, autorii expertizei de specialitate nu au identificat

niciun

document din stadiul tehnicii care să fie el

singur opozabil și prin aceasta distructiv de noutate.

2.3. În

ceea ce privește ponderea și poziționarea revendicărilor,

au fost ignorate prevederile Regulii 15 paragrafele 5 și 7 din HGR

nr.152/1992.

Redând

textele indicate, recurentul arată că, în speță,

revendicarea 6 este o revendicare cu dependență multiplă,

respectiv de revendicarea dependentă 5 și, implicit, de revendicarea

independentă 1.

Revendicarea

6

explicitează

caracteristicile tehnice ale

revendicării dependente 5, prin aceea că amestecul de pulberi

lubrifiat cu

polietilenglicol

, constituie o pulbere

„gata de presare”.

Anterioritatea

V, de care a ținut seama instanța de apel, nu poate fi

distructivă de noutate, întrucât nu are dată de identificare, nu

rezultă cu certitudine că lubrifiantul este

polietilenglicol

,

iar din tabelul cu sorturile UGICARB rezultă că lubrifiantul folosit

este parafina.

Mai mult,

anterioritatea 5 este un certificat de control pentru un anumit supliment de

pulbere X20 care a avut o destinație privată,

nefiind

la îndemâna publicului.

În fine,

recurentul arată că prin soluția adoptată se ajunge la un

paradox.

Anterioritatea

V este neopozabilă, adică

nedistrugătoare

de noutate pentru revendicarea dependentă 5, dar, în același timp,

este opozabilă și distrugătoare de noutate pentru revendicarea

dependentă 6, deși revendicarea dependentă 6 est

subordonată revendicării dependente 5 și, implicit,

revendicării dependente 1.

Recurentul

solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei

recurate

și respingerea apelului ca

nefondat

, cu cheltuieli de judecată.

Analizând

decizia prin prisma recursurilor declarate Înalta Curte constată

următoarele:

1.Recursul

declarat de reclamantă este

nefondat

și va

fi respins pentru următoarele considerente:

1.1

Reclamanta nu și-a restrâns, într-adevăr criticile din apel și

nu a solicitat, în această fază procesuală, anularea

parțială a brevetului, dar a declarat că-și

însușește concluziile raportului de expertiză efectuat în apel,

or, aceste concluzii au fost în sensul existenței unor

anteriorități distructive de noutate doar în ceea ce privește

revendicările 3 și 6.

Pe de

altă parte, deși reține că reclamanta și-a restrâns

criticile formulate în apel la revendicările 3 și 6, curtea de apel

se pronunță în sensul că

anterioritățile

invocate de aceasta nu sunt veritabile în ceea ce privește

revendicările 1, 2, 4 și 5 și că există o anterioritate

distructivă de noutate în ceea ce privește revendicarea 6.

Așadar,

cu toate că a reținut restrângerea motivelor de apel și,

implicit, a cererii de chemare în judecată, în lipsa unei manifestări

de voință clare și neechivoce a părții efectuată

în condițiile art.246

C.pr.civ

., curtea de apel

nu a dat eficiență acestei constatări, motiv pentru care

reclamantei nu i s-a produs

nicio

vătămare,

care să atragă incidența art.304 pct.5

C.pr.civ

.;

dispozițiile art.304 pct.6 au fost greșit indicate de recurentă,

deoarece în actuala redactare textul nu mai sancționează

minus

petita

.

1.2

Raționamentul propus de reclamantă pentru a se reține lipsa de

noutate a întregii invenții nu poate fi primit.

Aceasta

susține că, odată dovedită lipsa de noutate a unei

revendicări dependente, trebuie dedusă lipsa de noutate a

revendicării principale independente și a celorlalte revendicări

dependente de aceasta.

Un atare

raționament nu ține seama de însăși definiția

revendicării dependente, dedusă din Regula 15 pct.7 a Regulamentului

de aplicare a Legii nr.64/1992, aprobat prin H.G.nr.152/1992, în vigoare la

data cererii de brevet, dar și la data soluționării pozitive a

acesteia, 29 august 1997.

Din textul

menționat rezultă că revendicarea dependentă

însoțește o revendicare independentă, se referă la aceasta,

dezvoltă sau

explicitează

elemente tehnice

deja enunțate în revendicarea independentă, sau varianta de realizare

a obiectului invenției, cu condiția respectării

unității invenției.

În

speță s-a reținut că soluția tehnică din revendicarea

independentă 1 îndeplinea, la data cererii de brevet, condiția

noutății,

neexistând

o anterioritate

distructivă de noutate.

Dată

fiind relația de dependență a revendicării 6 - atât

față de revendicarea dependentă 5, cât și față de

revendicarea independentă 1 - și unitatea invenției, pentru a se

putea reține contrariul, respectiv lipsa de noutate a revendicării

independente 1, cum solicită recurenta, aceasta ar trebui să

demonstreze existența unei anteriorități distructive de noutate

pe care instanța de apel să nu fi reținut-o în mod greșit.

Or, o

asemenea anterioritate nu a putut fi identificată de experții

desemnați în cauză, însăși reclamanta acceptând concluziile

raportului de expertiză, și nici nu poate fi substituită

printr-un raționament care inversează raportul de

dependență dintre revendicări.

1.3

Argumentul instanței de apel în sensul că anterioritatea I nu poate

fi distructivă de noutate pentru revendicarea 3 deoarece privește un

procedeu, și nu un produs, precum cel revendicat este, într-adevăr,

greșit.

Deși

conține în exprimare sintagma „procedeu de elaborare”, anterioritatea

invocată descrie un amestec de pulberi, ceea ce reprezintă un produs,

precum cel brevetat.

Cu toate

acestea, nu există temei pentru a se reține că anterioritatea I

distruge noutatea revendicării 3, chiar dacă experții

statuează, extrem de lapidar de altfel, că revendicarea 3 nu se

susține, întrucât nu face decât să înlocuiască parțial sau

total unele elemente – respectiv Co cu Ni sau Fe, din aceeași grupă

de elemente.

Soluția

instanței de apel va fi menținută sub acest aspect, pentru

considerente ce se vor arăta în continuare, cu referire la recursul

declarat de pârâtul N.P.

2.Criticile

formulate de acest recurent sunt fondate în parte.

2.1 Nu

poate fi primită critica potrivit căreia s-ar fi depășit

limitele învestirii instanței, respectiv a limitelor devoluțiunii

stabilite prin cererea de apel.

Astfel,

reclamanta a criticat integral hotărârea primei instanțe ceea ce a

atras o devoluțiune totală a cauzei cu administrarea de probe noi,

printre care o nouă expertiză tehnică de specialitate. Referirea

instanței de apel la o anterioritate menționată în raportul de

expertiză nu poate fi considerată o depășire a limitelor

învestirii.

De altfel,

obiecțiunile pârâtului la raport nu au vizat analizarea altor

anteriorități decât cele invocate de reclamantă, ci

nelegalitatea

analizării acestora în sistemul mozaic

și relațiile dintre revendicările independente și cele

dependente.

2.2 Prima

obiecțiune, care este reluată ca motiv de recurs, este fondată,

în sensul că, într-adevăr, experții nu au respectat întocmai

Regula 32 (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr.64/1991 aprobat prin H.G.

nr.152/1992, conform căreia: la stabilirea noutății unei invenții,

materialele din stadiul tehnicii nu pot fi luate în considerare decât

individual, pentru fiecare invenție.

Astfel, cu

privire la o parte din revendicări aceștia fac trimitere la citate

relevante din mai multe documente opuse drept anteriorități,

deși regula menționată impunea referirea la o singură

anterioritate.

Cu toate

acestea, întrucât instanța de apel nu a dispus anularea

revendicărilor 1 și 5, ale căror anteriorități opuse

au fost analizate prin sistemul mozaic, nu există temei pentru modificarea

deciziei sub acest aspect.

2.3 Recursul

a fost admis, cu consecința modificării deciziei în baza art.304

pct.9

C.pr.civ

. pentru cel de-al treilea motiv

invocat de pârât.

Ceea ce s-a

stabilit de către experți și nu s-a contestat de către

părți a fost împrejurarea că revendicările 1, 2, 4 și

5 îndeplineau condiția de

brevetabilitate

a

noutății, cu alte cuvinte, că soluția tehnică

propusă depășea stadiul tehnicii existent la data

înregistrării cererii de brevet.

Revendicarea

1 este o revendicare independentă și are ca obiect produsul pulberi de

carburi de wolfram.

Revendicarea

6 este una dependentă, în primul rând de revendicarea 5, la care face

trimitere, cu mențiunea că este vorba de aceleași carburi de

wolfram, dar caracterizate prin aceea că amestecul de pulberi lubrifiat cu

polietilenglicol

este o „pulbere gata de presare”.

Revendicarea

5 este dependentă de revendicarea 1, la care face trimitere, cu indicarea

modului de omogenizare a amestecului de pulberi, ceea ce face ca revendicarea 6

să fie, la rândul său, dependentă de revendicarea independentă

1.

Dacă

revendicarea independentă era nouă la data cererii de brevet,

adică depășea stadiul tuturor cunoștințelor în domeniu

devenite accesibile publicului până la acea dată, este de neconceput

ca o revendicare dependentă, care nu face decât să

expliciteze

sau să ofere o variantă de realizare

a

primeia

să nu fi fost nouă, adică

să fi fost deja cuprinsă în stadiul tehnicii.

Concluziile

experților în sensul că revendicarea independentă 1 era

nouă, dar două din revendicările dependente nu erau – respectiv,

3 și 6 – au fost determinate de neînțelegerea caracteristicilor

și rolului revendicărilor dependente.

În acest

sens, întrebarea retorică a experților formulată în

răspunsul la obiecțiuni cu referire la revendicările dependente

este edificatoare: „Dacă nu aduc noutăți, la ce mai trec în

brevet asemenea revendicări?”.

În realitate, noutatea unei revendicări

dependente este condiționată de noutatea celei independente

căreia i se subordonează, revendicarea independentă fiind cea

care se analizează prin raportare la stadiul tehnicii.

O noutate

necondiționată a revendicării dependente ar pune problema

brevetabilității

sale separate ori în cadrul unui

grup de invenții care formează un concept inventiv general, or nu

acesta a fost cazul în speță.

Acestea sunt

considerentele pentru care, dată fiind noutatea revendicării

independente 1, nu se putea reține lipsa de noutate a revendicării

dependente 6, așa cum a procedat curtea dea apel, ori a revendicării

dependente 3, așa cum solicită reclamanta în cererea sa de recurs.

În baza

art

. 312 și a

art

.

304

pct

.

9

C

.pr.civ

., Înalta Curte a admis recursul declarat de pârât, a

modificat în parte decizia și, în baza art.296

C.pr.civ

.,

a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței.

În baza

art.312

C.pr.civ

. Înalta Curte a respins ca

nefondat

recursul declarat de reclamantă împotriva

deciziei.

În baza

art.274

C.pr.civ

. Înalta Curte a obligat-o pe

reclamantă la plata sumei de 595 lei cheltuieli de judecată

către pârâtul N.P.