ÎCCJ, decizie (scj.ro #86705)

Invenție. Acțiune în anularea brevetului de invenție. Condiția noutății. Revendicare independentă și revendicare dependentă. Cuprins pe materii. Dreptul proprietății intelectuale. Invenție. Acțiune în anularea brevetului de invenție. Condiția noutății. Revendicare independentă și revendicare dependentă. Index alfabetic . Dreptul proprietății intelectuale: - brevet; - condiția noutății; - revendicare dependentă; - revendicare independentă. Legea nr . 64/1991: art . 34 Dacă revendicarea independentă era nouă la data cererii de brevet, adică depășea stadiul tuturor cunoștințelor în domeniu devenite accesibile publicului până la acea dată, este de neconceput ca o revendicare dependentă, care nu face decât să expliciteze sau să ofere o variantă de realizare a primeia , să nu fi fost nouă, adică să fi fost deja cuprinsă în stadiul tehnicii.

În realitate, noutatea unei revendicări dependente este condiționată de noutatea celei independente căreia i se subordonează, revendicarea independentă fiind cea care se analizează prin raportare la stadiul tehnicii. O noutate necondiționată a revendicării dependente ar pune problema brevetabilității sale separate ori în cadrul unui grup de invenții care formează un concept inventiv general, or nu acesta a fost cazul în speță . Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 6414 din 5 iunie 2009. Prin acțiunea înregistrată la 11 ianuarie 2006, reclamanta S.C. N.C. S.A. a chemat în judecată pe pârâții P.N., P.I. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci - O.S.I.M., solicitând instanței să anuleze brevetul de invenție nr.112483 din 29 august 1997, intitulat „Pulberi pe bază de carbură de wolfram” acordat primilor doi pârâți, cu motivarea că nu întrunea condiția de brevetabilitate a noutății.

Prin sentința civilă nr.1419 din 31 octombrie 2006, Tribunalul București – secția a III-a civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată cu următoarea motivare: Întinderea protecției brevetului a cărui anulare se solicită se referă la amestecuri de pulberi de carburi de wolfram gata de presare și procedeul de obținere a acestora, cu următoarele revendicări: Revendicarea 1 - pulberi pe bază de carburi de wolfram destinate obținerii unor piese sinterizate, pulberea de carbură de wolfram fiind măcinată, amestecată și omogenizată în mediul lichid, de preferință apă, cu pulbere de cobalt cu diametrul Fischer sub 10 m m, astfel încât procentul în greutate al cobaltului să fie cuprins între 4% și 28%, caracterizate prin aceea că pulberea de carbură de wolfram cu diametrul mediu Fischer sub 15 m m are un conținut de carbon total de până la 6,43 în greutate și un conținut de carbon liber de până la 0,4% în greutate.

Revendicarea 2 - pulberi pe bază de carburi de wolfram conform revendicării 1, în care pulberea de carbură de wolfram este înlocuită parțial cu alte pulberi de carburi metalice, caracterizate prin aceea că aportul de crom este de maxim 5% în greutate și/sau aportul de titan este de maxim 20% și/sau aportul de tantal cu până la 50% miobiu este de maxim 10%, aceste pulberi putând fi și sub formă de carburi complexe de wolfram. Revendicarea 3 - pulberi pe bază de carburi de wolfram conform revendicării 1, caracterizate prin aceea că pulberea de cobalt este înlocuită parțial sau total cu pulberi de nichel și/sau fier.

Revendicarea 4 - pulberi pe bază de carburi de wolfram conform revendicării 1, caracterizate prin aceea că amestecul de pulberi de carbură de wolfram și cobalt are un conținut minim de carbon total care corespunde formulei: Cam % = 6,13-0,0653% Co, unde Cam % este procentul în greutate de carbon total în amestec și % Co procentul în greutate de cobalt în amestec, conținutul maxim de carbon total în amestec fiind corespunzător unui conținut de carbon total în carbura de wolfram de 6,2% procente în greutate, pentru conținuturi mai mari de carbon total în carbura de wolfram se adaugă pulbere de wolfram cu diametrul Fischer sub 6 microni, în proporții de greutate ce corespund formulei: W( kg ) = 0,375 m/100 [% Co(%tot –6,2)] unde W( kg ) este cantitatea de pulbere de wolfram în kilograme, m este cantitatea totală de amestec de pulbere de carbură wolfram și cobalt în kilograme, %Co este procentul în greutate a cobaltului în amestecul m și % Ctot este procentul în greutate de carbon total în carbura de wolfram utilizată, mai mare de 6,2%.

Revendicarea 5 - pulberi pe bază de carburi de wolfram conform revendicării 1, caracterizate prin aceea că amestecul de pulberi este omogenizat, cu polietinglicol cu masa moleculară cuprinsă între 1500 și 8000, în procente de greutate cuprinse între 1,7% și 2,5%, față de cantitatea totală de pulberi. Revendicarea 6 - pulberi pe bază de carburi de wolfram conform revendicării 5, caracterizate prin aceea că amestecul de pulberi, lubrifiat cu polietilenglicol constituie o pulbere „gata de presare”.

În ceea ce privește condiția noutății invenției, tribunalul a reținut din revendicările arătate, analizate în raport de documentele opuse cu titlul de anteriorități de către reclamantă și de susținerile din rapoartele privitoare la brevetul în discuție aflate la dosar, următoarele : Revendicarea 1 conține, ca element caracteristic, faptul că pulberea are un conținut de carbon de până la 6,43% în greutate și un conținut de carbon liber de maxim 0,4%, în timp ce, în cererea reclamantei nu se precizează în ce măsură combinația acestor valori este acoperită de anterioritatea III, invocată de ea.

Revendicarea 2, în partea sa caracteristică, include valori procentuale maxime exacte ale Cr, Ti, Ta, Nb, cu care este înlocuită pulberea de carbură de wolfram precum și combinațiile specifice dintre aceste elemente, acoperirea acestor valori și combinații neputând fi probată prin citarea anteriorității I, întrucât nu se revendică faptul că există aliaje de carbură de wolfram cu carburi complexe de Cr, Ti, Ta, Nb, ci valori precise ale acestor elemente, valorile și combinațiile acestora dând caracter de noutate invenției în cadrul revendicării 3, înlocuirea parțială sau totală a pulberii de wolfram cu pulbere de nichel și/sau fier, chiar dacă se regăsește în documentul I, este admisă ca parte a unei revendicări dependente dacă revendicarea 1 este susținută conform regulii 16 pct.3 din Regulamentul de aplicare al Legii nr.64/1991.

Revendicările 4 și 5 nu pot fi anulate din aceleași motive, cu mențiunea suplimentară că formulele din partea caracteristică nu se regăsesc în documentul III, iar în cazul revendicării 5, intervalul procentual (1,7% - 2,5%) în care polietilenglicol de lubrifiere cu masa moleculară 1500-1800 este prezent în amestecul de pulberi, nu este prezent în documentele 5 și 6. În fine, revendicarea 6 decurge implicit din revendicarea 5. Tribunalul a mai reținut că niciunul dintre documentele depuse ca anterioritate de către reclamantă nu conține toate elementele constitutive pentru a fi opus, precum și faptul că, potrivit regulii 37, se examinează o singură anterioritate, respectiv aceea care este mai apropiată de obiectul invenției analizate.

Or, reclamanta, nu a comunicat o singură anterioritate care să fie opozabilă potrivit legii și practicii de examinare a noutății invențiilor. De asemenea, instrucțiunile tehnologice, procedurile tehnice prezentate și încercările experimentale nu constituie material documentar opozabi,l întrucât nu au caracter public. Prin decizia civilă nr.37A din 21 februarie 2008, Curtea de Apel București – secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea revendicării nr.6 a brevetului de invenție nr.112483 din 29 august 1997 intitulat „Pulberi pe bază de carbură de wolfram”.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a avut în vedere probatoriul administrat în fața primei instanțe și, în plus, contraexpertiza efectuată în apel de către o comisie alcătuită din trei experți. De asemenea, a arătat că, deși prin motivele de apel reclamanta a criticat în întregime soluția pronunțată de tribunal, prin concluziile pe fond a înțeles să-și restrângă criticile și să solicite numai anularea parțială a brevetului, respectiv a revendicărilor 3 și 6, în conformitate cu concluziile raportului de expertiză efectuat în această fază procesuală.

Pe fond, curtea a constatat că, în ceea ce privește revendicarea 6, la eliberarea brevetului de invenție nu au fost respectate prevederile art.8 alin.(1) din Legea nr.64/1991, care prevăd că: o invenție este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii, prin stadiul tehnicii înțelegându-se toate cunoștințele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosire sau prin orice alt mijloc, până la data depozitului cererii de brevet de invenție sau a priorității recunoscute.

Ca anteriorități considerate necontestate de părți, curtea de apel a avut în vedere următoarele lucrări științifice: Introducere în metalurgia pulberilor, 1957, Ed.Academiei ; Aliaje dure sinterizate din carburi metalice, 1985, Ed . Tehnică; Introducerea și procesarea pulberilor metalice, 1997 Ed . Matrix Rom; Certificat de control emis de UGICARB și Certificat de analiză și calitate „ Eurotungstene Metal Powders ”, „Comparative study of the densification and properties of Wc-Co cermets processd by liquid phase sintering and solide sintering ” prezentată la Seminarul Plansee Reutte 1993. În analiza comparativă dintre cunoștințe cuprinse în aceste documente și soluția propusă prin brevetul în litigiu, curtea de apel a avut în vedere concluziile raportului de expertiză în sensul că, deși documentele sunt certe ca existență și ca dată relevantă, conținutul de cunoștințe științifice cuprinse în ele, nu sunt suficiente per se , pentru a permite realizarea sau utilizarea soluției propuse de invenție de către o persoană de specialitate, cel puțin în ceea ce privește revendicările 1,2,4 și 5. În ceea ce privește revendicarea 3, s-a reținut că termenii comparației nu suportă analiză, deoarece revendicarea 3 din brevet privește un produs, în timp ce anterioritatea reținută de raport descrie un procedeu.

Se admite situația în care un produs să poată fi descris prin procedeul său de obținere, dar numai pentru situația în care ar fi imposibilă descrierea acestuia prin structura spațial-corporală, funcție sau parametri, ceea ce nu este cazul în speță. Pentru revendicarea 6, curtea de apel a constatat că ea nu se referă la un produs în legătură cu care să se poată susține noutatea ci, mai degrabă, descrie o nouă funcție sau efect ale unui produs cunoscut anterior. În legătură cu acesta a reținut că cel de-al 5-le document indicat ca anterioritate este distructiv de noutate fiind întrunite condițiile anulării brevetului în ceea ce privește această din urmă revendicare. Împotriva deciziei au declarat recurs atât reclamanta S.C.

New Carmesin S.A., cât și pârâtul Nicolae Paul. 1.Reclamanta și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă. 1.1. În dezvoltarea primului motiv de recurs invocat, recurenta susține că atât acțiunea cât și apelul au privit anularea tuturor revendicărilor brevetului, iar în apel nu și-a restrâns acțiunea, ci doar și-a nuanțat pe parcurs motivarea în funcție de probațiunea administrată. În atare situație, instanța de apel și-a restrâns nelegal controlul judiciar pe baza unei prezumții, fără să țină seama de efectul devolutiv al apelului și fără să fi fost pus în discuția părților o restrângere a acestuia, încălcând dispozițiile art.298 cu referire la art.132 Cod procedură civilă.

1.2. Pe fond, recurenta susține că în raport de probele administrate, se impunea anularea în întregime a brevetului de invenție. Brevetul a cărui anulare s-a solicitat cuprinde o revendicare principală și mai multe revendicări subordonate acesteia. Cum expertiza a constatat pentru revendicări subordonate existența unor anteriorități distructive de noutate, pe cale de consecință, această situație are ca efect distrugerea revendicării principale, deoarece revendicarea principală are în conținut mai puțin decât cea subordonată. Acest raționament susținut de recurentă nu a fost observat de instanța de apel, deși era esențial pentru dezlegarea pricinii, ceea ce impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare . 1.3.

De asemenea, curtea de apel a reținut în mod greșit că revendicarea 3 privește un produs, iar anterioritatea un procedeu. În realitate, la revendicarea 1 a brevetului se indică un produs și procedeul său de realizare concretizat în date tehnice de realizare a amestecului. Instanța de apel a făcut o distincție între produs și procedeu deși părțile și experții nu au făcut-o, fără a o pune în discuția acestora. 2. Pârâtul critică decizia în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente: 2.1. Instanța de apel a încălcat principiul disponibilității și prevederile art.129 alin.(6) Cod procedură civilă, din moment ce reclamanta a criticat sentința pe motiv că nu au fost luate în considerare anumite anteriorități, printre ele nefiind și cele avute în vedere de instanța de control judiciar.

2.2. Analiza condiției noutății trebuia efectuată prin luarea în considerare a actelor normative astfel cum erau în vigoare la data înregistrării cererii de brevet, respectiv 7 martie 1997. Făcând trimitere la dispozițiile art . 34 din Legea nr . 64/1991 și Regulii 32 din H.G.R. nr . 152/1992, recurentul susține că noutatea brevetului său este în perfectă concordanță cu acte normative menționate. Astfel, potrivit regulii 32, la stabilirea noutății unei invenții materiale din stadiul tehnicii nu pot fi luate în considerare decât individual, pentru fiecare invenție, nefiind opozabile materialele din stadiul tehnicii în sistem mozaic. Or, în speță, autorii expertizei de specialitate nu au identificat niciun document din stadiul tehnicii care să fie el singur opozabil și prin aceasta distructiv de noutate.

2.3. În ceea ce privește ponderea și poziționarea revendicărilor, au fost ignorate prevederile Regulii 15 paragrafele 5 și 7 din HGR nr.152/1992. Redând textele indicate, recurentul arată că, în speță, revendicarea 6 este o revendicare cu dependență multiplă, respectiv de revendicarea dependentă 5 și, implicit, de revendicarea independentă 1. Revendicarea 6 explicitează caracteristicile tehnice ale revendicării dependente 5, prin aceea că amestecul de pulberi lubrifiat cu polietilenglicol , constituie o pulbere „gata de presare”. Anterioritatea V, de care a ținut seama instanța de apel, nu poate fi distructivă de noutate, întrucât nu are dată de identificare, nu rezultă cu certitudine că lubrifiantul este polietilenglicol , iar din tabelul cu sorturile UGICARB rezultă că lubrifiantul folosit este parafina.

Mai mult, anterioritatea 5 este un certificat de control pentru un anumit supliment de pulbere X20 care a avut o destinație privată, nefiind la îndemâna publicului. În fine, recurentul arată că prin soluția adoptată se ajunge la un paradox. Anterioritatea V este neopozabilă, adică nedistrugătoare de noutate pentru revendicarea dependentă 5, dar, în același timp, este opozabilă și distrugătoare de noutate pentru revendicarea dependentă 6, deși revendicarea dependentă 6 est subordonată revendicării dependente 5 și, implicit, revendicării dependente 1. Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate și respingerea apelului ca nefondat , cu cheltuieli de judecată.

Analizând decizia prin prisma recursurilor declarate Înalta Curte constată următoarele: 1.Recursul declarat de reclamantă este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: 1.1 Reclamanta nu și-a restrâns, într-adevăr criticile din apel și nu a solicitat, în această fază procesuală, anularea parțială a brevetului, dar a declarat că-și însușește concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, or, aceste concluzii au fost în sensul existenței unor anteriorități distructive de noutate doar în ceea ce privește revendicările 3 și 6. Pe de altă parte, deși reține că reclamanta și-a restrâns criticile formulate în apel la revendicările 3 și 6, curtea de apel se pronunță în sensul că anterioritățile invocate de aceasta nu sunt veritabile în ceea ce privește revendicările 1, 2, 4 și 5 și că există o anterioritate distructivă de noutate în ceea ce privește revendicarea 6. Așadar, cu toate că a reținut restrângerea motivelor de apel și, implicit, a cererii de chemare în judecată, în lipsa unei manifestări de voință clare și neechivoce a părții efectuată în condițiile art.246 C.pr.civ ., curtea de apel nu a dat eficiență acestei constatări, motiv pentru care reclamantei nu i s-a produs nicio vătămare, care să atragă incidența art.304 pct.5 C.pr.civ .; dispozițiile art.304 pct.6 au fost greșit indicate de recurentă,

deoarece în actuala redactare textul nu mai sancționează minus petita . 1.2 Raționamentul propus de reclamantă pentru a se reține lipsa de noutate a întregii invenții nu poate fi primit. Aceasta susține că, odată dovedită lipsa de noutate a unei revendicări dependente, trebuie dedusă lipsa de noutate a revendicării principale independente și a celorlalte revendicări dependente de aceasta. Un atare raționament nu ține seama de însăși definiția revendicării dependente, dedusă din Regula 15 pct.7 a Regulamentului de aplicare a Legii nr.64/1992, aprobat prin H.G.nr.152/1992, în vigoare la data cererii de brevet, dar și la data soluționării pozitive a acesteia, 29 august 1997. Din textul menționat rezultă că revendicarea dependentă însoțește o revendicare independentă, se referă la aceasta, dezvoltă sau explicitează elemente tehnice deja enunțate în revendicarea independentă, sau varianta de realizare a obiectului invenției, cu condiția respectării unității invenției.

În speță s-a reținut că soluția tehnică din revendicarea independentă 1 îndeplinea, la data cererii de brevet, condiția noutății, neexistând o anterioritate distructivă de noutate. Dată fiind relația de dependență a revendicării 6 - atât față de revendicarea dependentă 5, cât și față de revendicarea independentă 1 - și unitatea invenției, pentru a se putea reține contrariul, respectiv lipsa de noutate a revendicării independente 1, cum solicită recurenta, aceasta ar trebui să demonstreze existența unei anteriorități distructive de noutate pe care instanța de apel să nu fi reținut-o în mod greșit. Or, o asemenea anterioritate nu a putut fi identificată de experții desemnați în cauză, însăși reclamanta acceptând concluziile raportului de expertiză, și nici nu poate fi substituită printr-un raționament care inversează raportul de dependență dintre revendicări.

1.3 Argumentul instanței de apel în sensul că anterioritatea I nu poate fi distructivă de noutate pentru revendicarea 3 deoarece privește un procedeu, și nu un produs, precum cel revendicat este, într-adevăr, greșit. Deși conține în exprimare sintagma „procedeu de elaborare”, anterioritatea invocată descrie un amestec de pulberi, ceea ce reprezintă un produs, precum cel brevetat. Cu toate acestea, nu există temei pentru a se reține că anterioritatea I distruge noutatea revendicării 3, chiar dacă experții statuează, extrem de lapidar de altfel, că revendicarea 3 nu se susține, întrucât nu face decât să înlocuiască parțial sau total unele elemente – respectiv Co cu Ni sau Fe, din aceeași grupă de elemente.

Soluția instanței de apel va fi menținută sub acest aspect, pentru considerente ce se vor arăta în continuare, cu referire la recursul declarat de pârâtul N.P. 2.Criticile formulate de acest recurent sunt fondate în parte. 2.1 Nu poate fi primită critica potrivit căreia s-ar fi depășit limitele învestirii instanței, respectiv a limitelor devoluțiunii stabilite prin cererea de apel. Astfel, reclamanta a criticat integral hotărârea primei instanțe ceea ce a atras o devoluțiune totală a cauzei cu administrarea de probe noi, printre care o nouă expertiză tehnică de specialitate. Referirea instanței de apel la o anterioritate menționată în raportul de expertiză nu poate fi considerată o depășire a limitelor învestirii.

De altfel, obiecțiunile pârâtului la raport nu au vizat analizarea altor anteriorități decât cele invocate de reclamantă, ci nelegalitatea analizării acestora în sistemul mozaic și relațiile dintre revendicările independente și cele dependente. 2.2 Prima obiecțiune, care este reluată ca motiv de recurs, este fondată, în sensul că, într-adevăr, experții nu au respectat întocmai Regula 32 (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr.64/1991 aprobat prin H.G. nr.152/1992, conform căreia: la stabilirea noutății unei invenții, materialele din stadiul tehnicii nu pot fi luate în considerare decât individual, pentru fiecare invenție. Astfel, cu privire la o parte din revendicări aceștia fac trimitere la citate relevante din mai multe documente opuse drept anteriorități, deși regula menționată impunea referirea la o singură anterioritate.

Cu toate acestea, întrucât instanța de apel nu a dispus anularea revendicărilor 1 și 5, ale căror anteriorități opuse au fost analizate prin sistemul mozaic, nu există temei pentru modificarea deciziei sub acest aspect. 2.3 Recursul a fost admis, cu consecința modificării deciziei în baza art.304 pct.9 C.pr.civ . pentru cel de-al treilea motiv invocat de pârât. Ceea ce s-a stabilit de către experți și nu s-a contestat de către părți a fost împrejurarea că revendicările 1, 2, 4 și 5 îndeplineau condiția de brevetabilitate a noutății, cu alte cuvinte, că soluția tehnică propusă depășea stadiul tehnicii existent la data înregistrării cererii de brevet. Revendicarea 1 este o revendicare independentă și are ca obiect produsul pulberi de carburi de wolfram.

Revendicarea 6 este una dependentă, în primul rând de revendicarea 5, la care face trimitere, cu mențiunea că este vorba de aceleași carburi de wolfram, dar caracterizate prin aceea că amestecul de pulberi lubrifiat cu polietilenglicol este o „pulbere gata de presare”. Revendicarea 5 este dependentă de revendicarea 1, la care face trimitere, cu indicarea modului de omogenizare a amestecului de pulberi, ceea ce face ca revendicarea 6 să fie, la rândul său, dependentă de revendicarea independentă 1. Dacă revendicarea independentă era nouă la data cererii de brevet, adică depășea stadiul tuturor cunoștințelor în domeniu devenite accesibile publicului până la acea dată, este de neconceput ca o revendicare dependentă, care nu face decât să expliciteze sau să ofere o variantă de realizare a primeia să nu fi fost nouă, adică să fi fost deja cuprinsă în stadiul tehnicii.

Concluziile experților în sensul că revendicarea independentă 1 era nouă, dar două din revendicările dependente nu erau – respectiv, 3 și 6 – au fost determinate de neînțelegerea caracteristicilor și rolului revendicărilor dependente. În acest sens, întrebarea retorică a experților formulată în răspunsul la obiecțiuni cu referire la revendicările dependente este edificatoare: „Dacă nu aduc noutăți, la ce mai trec în brevet asemenea revendicări?”. În realitate, noutatea unei revendicări dependente este condiționată de noutatea celei independente căreia i se subordonează, revendicarea independentă fiind cea care se analizează prin raportare la stadiul tehnicii. O noutate necondiționată a revendicării dependente ar pune problema brevetabilității sale separate ori în cadrul unui grup de invenții care formează un concept inventiv general, or nu acesta a fost cazul în speță.

Acestea sunt considerentele pentru care, dată fiind noutatea revendicării independente 1, nu se putea reține lipsa de noutate a revendicării dependente 6, așa cum a procedat curtea dea apel, ori a revendicării dependente 3, așa cum solicită reclamanta în cererea sa de recurs. În baza art . 312 și a art . 304 pct . 9 C .pr.civ ., Înalta Curte a admis recursul declarat de pârât, a modificat în parte decizia și, în baza art.296 C.pr.civ ., a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței. În baza art.312 C.pr.civ . Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei. În baza art.274 C.pr.civ . Înalta Curte a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 595 lei cheltuieli de judecată către pârâtul N.P.