ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6416/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6416/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Prin acțiunea înregistrată

la 11 ianuarie 2006, reclamanta SC N.C. SA a chemat în judecată pe

pârâții P.N., P.I. și O.S.I.M., solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, să anuleze brevetul de invenție

din 29 august 1997, acordat primilor doi pârâți, cu motivarea că nu

întrunea condiția de brevetabilitate a noutății.

Prin sentința

civilă nr. 1419 din 31 octombrie 2006, Tribunalul București,

secția a III-a civilă, a respins acțiunea ca neîntemeiată

cu următoarea motivare:

Întinderea protecției

brevetului a cărui anulare se solicită se referă la amestecuri

de pulberi de carburi de wolfram gata de presare și procedeul de

obținere a acestora, cu următoarele revendicări:

Revendicarea 1, pulberi pe

bază de carburi de wolfram destinate obținerii unor piese

sinterizate, pulberea de carbură de wolfram fiind măcinată,

amestecată și omogenizată în mediul lichid, de

preferință apă, cu pulbere de cobalt cu diametrul Fischer sub 10

m

m, astfel încât procentul în

greutate al cobaltului să fie cuprins între 4 % și 28 %,

caracterizate prin aceea că pulberea de carbură de wolfram cu diametrul

mediu Fischer sub 15

m

m are

un conținut de carbon total de până la 6,43 în greutate și un

conținut de carbon liber de până la 0,4 % în greutate.

Revendicarea 2, pulberi pe

bază de carburi de wolfram conform revendicării 1, în care pulberea

de carbură de wolfram este înlocuită parțial cu alte pulberi de

carburi metalice, caracterizate prin aceea că aportul de crom este de

maxim 5 % în greutate și/sau aportul de titan este de maxim 20 %

și/sau aportul de tantal cu până la 50 % miobiu este de maxim 10 %,

aceste pulberi putând fi și sub formă de carburi complexe de wolfram.

Revendicarea 3, pulberi pe

bază de carburi de wolfram conform revendicării 1, caracterizate prin

aceea că pulberea de cobalt este înlocuită parțial sau total cu

pulberi de nichel și/sau fier.

Revendicarea 4, pulberi pe

bază de carburi de wolfram conform revendicării 1, caracterizate prin

aceea că amestecul de pulberi de carbură de wolfram și cobalt

are un conținut minim de carbon total care corespunde formulei: Cam % =

6,13-0,0653 % Co, unde Cam % este procentul în greutate de carbon total în

amestec și % Co procentul în greutate de cobalt în amestec,

conținutul maxim de carbon total în amestec fiind corespunzător unui

conținut de carbon total în carbura de wolfram de 6,2 % procente în greutate,

pentru conținuturi mai mari de carbon total în carbura de wolfram se

adaugă pulbere de wolfram cu diametrul Fischer sub 6 microni, în

proporții de greutate ce corespund formulei: W(kg) = 0,375 m/100 [ % Co (%

tot –6,2)] unde W(kg) este cantitatea de pulbere de wolfram în kilograme, m

este cantitatea totală de amestec de pulbere de carbură wolfram

și cobalt în kilograme, % Co este procentul în greutate a cobaltului în

amestecul m și % Ctot este procentul în greutate de carbon total în

carbura de wolfram utilizată, mai mare de 6,2 %.

Revendicarea 5, pulberi pe

bază de carburi de wolfram conform revendicării 1, caracterizate prin

aceea că amestecul de pulberi este omogenizat, cu polietinglicol cu masa

moleculară cuprinsă între 1.500 și 8.000, în procente de

greutate cuprinse între 1,7 % și 2,5 %, față de cantitatea

totală de pulberi.

Revendicarea 6, pulberi pe

bază de carburi de wolfram conform revendicării 5, caracterizate prin

aceea că amestecul de pulberi, lubrifiat cu polietilenglicol constituie o

pulbere „gata de presare”.

În ceea ce privește

condiția noutății invenției, tribunalul a reținut din

revendicările arătate, analizate în raport de documentele opuse cu

titlul de anteriorități de către reclamantă și de

susținerile din rapoartele privitoare la brevetul în discuție aflate

la dosar, următoarele:

Revendicarea 1 conține,

ca element caracteristic, faptul că pulberea are un conținut de

carbon de până la 6,43 % în greutate și un conținut de carbon

liber de maxim 0,4 %, în timp ce, în cererea reclamantei nu se precizează

în ce măsură combinația acestor valori este acoperită de

anterioritatea III, invocată de ea.

Revendicarea 2, în partea sa

caracteristică, include valori procentuale maxime exacte ale Cr, Ti, Ta,

Nb, cu care este înlocuită pulberea de carbură de wolfram precum

și combinațiile specifice dintre aceste elemente, acoperirea acestor

valori și combinații neputând fi probată prin citarea

anteriorității I, întrucât nu se revendică faptul că există

aliaje de carbură de wolfram cu carburi complexe de Cr, Ti, Ta, Nb, ci

valori precise ale acestor elemente, valorile și combinațiile

acestora dând caracter de noutate invenției în cadrul revendicării 3,

înlocuirea parțială sau totală a pulberii de wolfram cu pulbere

de nichel și/sau fier, chiar dacă se regăsește în

documentul I, este admisă ca parte a unei revendicări dependente

dacă revendicarea 1 este susținută conform regulii 16 pct. 3 din

Regulamentul de aplicare al Legii nr. 64/1991.

Revendicările 4 și

5 nu pot fi anulate din aceleași motive, cu mențiunea

suplimentară că formulele din partea caracteristică nu se

regăsesc în documentul III, iar în cazul revendicării 5, intervalul

procentual (1,7 % - 2,5 %) în care polietilenglicol de lubrifiere cu masa

moleculară 1.500-1.800 este prezent în amestecul de pulberi, nu este

prezent în documentele 5 și 6.

În fine, revendicarea 6

decurge implicit din revendicarea 5.

Tribunalul a mai

reținut că niciunul dintre documentele depuse ca anterioritate de

către reclamantă nu conține toate elementele constitutive pentru

a fi opus, precum și faptul că, potrivit regulii 37, se

examinează o singură anterioritate, respectiv aceea care este mai

apropiată de obiectul invenției analizate.

Ori, reclamanta, nu a

comunicat o singură anterioritate care să fie opozabilă potrivit

legii și practicii de examinare a noutății invențiilor.

De asemenea,

instrucțiunile tehnologice, procedurile tehnice prezentate și

încercările experimentale nu constituie material documentar opozabil

întrucât nu au caracter public.

Prin decizia civilă nr.

37/ A din 21 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a admis

apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința, a admis

în parte acțiunea și a dispus anularea revendicării nr. 6 a

brevetului de invenție din 29 august 1997.

Pentru a pronunța

această decizie, curtea de apel a avut în vedere probatoriul administrat

în fața primei instanțe și, în plus, contraexpertiza

efectuată în apel de către o comisie alcătuită din trei

experți.

De asemenea, a arătat

că, deși prin motivele de apel reclamanta a criticat în întregime

soluția pronunțată de tribunal, prin concluziile pe fond a

înțeles să-și restrângă criticile și să solicite

numai anularea parțială a brevetului, respectiv a revendicărilor

3 și 6, în conformitate cu concluziile raportului de expertiză

efectuat în această fază procesuală.

Pe fond, curtea a constatat

că, în ceea ce privește revendicarea 6, la eliberarea brevetului de

invenție nu au fost respectate prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 64/1991,

care prevăd că: o invenție este nouă dacă nu este

cuprinsă în stadiul tehnicii, prin stadiul tehnicii înțelegându-se

toate cunoștințele care au devenit accesibile publicului printr-o

descriere scrisă sau orală, prin folosire sau prin orice alt mijloc,

până la data depozitului cererii de brevet de invenție sau a

priorității recunoscute.

Ca anteriorități

considerate necontestate de părți, curtea de apel a avut în vedere

următoarele lucrări științifice: Introducere în metalurgia

pulberilor, 1957, Ed. Academiei; Aliaje dure sinterizate din carburi metalice,

1985, Ed. Tehnică; Introducerea și procesarea pulberilor metalice,

1997 Ed. Matrix Rom; Certificat de control emis de U.G.I.C.A.R.B. și

Certificat de analiză și calitate „Eurotungstene Metal Powders”,

„Comparative study of the densification and properties of Wc-Co cermets processd

by liquid phase sintering and solide sintering” prezentată la seminarul

Plansee Reutte 1993.

În analiza comparativă

dintre cunoștințe cuprinse în aceste documente și soluția

propusă prin brevetul în litigiu, curtea de apel a avut în vedere

concluziile raportului de expertiză în sensul că, deși

documentele sunt certe ca existență și ca dată

relevantă, conținutul de cunoștințe științifice

cuprinse în ele, nu sunt suficiente, pentru a permite realizarea sau utilizarea

soluției propuse de invenție de către o persoană de

specialitate, cel puțin în ceea ce privește revendicările 1, 2, 4

și 5.

În ceea ce privește

revendicarea 3, s-a reținut că termenii comparației nu

suportă analiză, deoarece revendicarea 3 din brevet privește un

produs, în timp ce anterioritatea reținută de raport descrie un

procedeu.

Se admite situația în

care un produs să poată fi descris prin procedeul său de

obținere, dar numai pentru situația în care ar fi imposibilă

descrierea acestuia prin structura spațial-corporală, funcție

sau parametri, ceea ce nu este cazul în speță.

Pentru revendicarea 6,

curtea de apel a constatat că ea nu se referă la un produs în

legătură cu care să se poată susține noutatea ci, mai

degrabă, descrie o nouă funcție sau efect ale unui produs

cunoscut anterior.

În legătură cu

acesta a reținut că cel de-al 5-le document indicat ca anterioritate

este distructiv de noutate fiind întrunite condițiile anulării

brevetului în ceea ce privește această din urmă revendicare.

Împotriva deciziei au

declarat recurs atât reclamanta SC N.C. SA, cât și pârâtul P.N.

întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C.

proc. civ.

1.1. În dezvoltarea primului

motiv de recurs invocat, recurenta susține că atât acțiunea cât

și apelul au privit anularea tuturor revendicărilor brevetului, iar

în apel nu și-a restrâns acțiunea, ci doar și-a nuanțat pe

parcurs motivarea în funcție de probațiunea administrată.

În atare situație,

instanța de apel și-a restrâns nelegal controlul judiciar pe baza

unei prezumții, fără să țină seama de efectul

devolutiv al apelului și fără să fi fost pus în

discuția părților o restrângere a acestuia, încălcând

dispozițiile art. 298 cu referire la art. 132 C. proc. civ.

1.2. Pe fond, recurenta

susține că în raport de probele administrate, se impunea anularea în

întregime a brevetului de invenție.

Brevetul a cărui

anulare s-a solicitat cuprinde o revendicare principală și mai multe

revendicări subordonate acesteia.

Cum expertiza a constatat

pentru revendicări subordonate existența unor anteriorități

distructive de noutate, pe cale de consecință, această

situație are ca efect distrugerea revendicării principale, deoarece

revendicarea principală are în conținut mai puțin decât cea

subordonată.

Acest raționament

susținut de recurentă nu a fost observat de instanța de apel,

deși era esențial pentru dezlegarea pricinii, ceea ce impune casarea

deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

1.3. De asemenea, curtea de

apel a reținut în mod greșit că revendicarea 3 privește un

produs, iar anterioritatea un procedeu.

În realitate, la

revendicarea 1 a brevetului se indică un produs și procedeul său

de realizare concretizat în date tehnice de realizare a amestecului.

Instanța de apel a

făcut o distincție între produs și procedeu deși

părțile și experții nu au făcut-o, fără a o

pune în discuția acestora.

decizia în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele

considerente:

2.1. Instanța de apel a

încălcat principiul disponibilității și prevederile art. 129

alin. (6) C. proc. civ., din moment ce reclamanta a criticat sentința pe

motiv că nu au fost luate în considerare anumite anteriorități,

printre ele nefiind și cele avute în vedere de instanța de control

judiciar.

2.2. Analiza condiției

noutății trebuia efectuată prin luarea în considerare a actelor

normative astfel cum erau în vigoare la data înregistrării cererii de

brevet, respectiv 7 martie 1997.

Făcând trimitere la

dispozițiile art. 34 din Legea nr. 64/1991 și Regulii nr. 32 din

H.G.R. nr. 152/1992, recurentul susține că noutatea brevetului

său este în perfectă concordanță cu acte normative

menționate.

Astfel, potrivit regulii nr.

32, la stabilirea noutății unei invenții materiale din stadiul

tehnicii nu pot fi luate în considerare decât individual, pentru fiecare

invenție, nefiind opozabile materialele din stadiul tehnicii în sistem

mozaic.

Ori, în speță,

autorii expertizei de specialitate nu au identificat niciun document din

stadiul tehnicii care să fie el singur opozabil și prin aceasta

distructiv de noutate.

2.3. În ceea ce

privește ponderea și poziționarea revendicărilor, au fost

ignorate prevederile Regulii 15 paragrafele 5 și 7 din H.G.R. nr. 152/1992.

Redând textele indicate,

recurentul arată că, în speță, revendicarea 6 este o

revendicare cu dependență multiplă, respectiv de revendicarea

dependentă 5 și, implicit, de revendicarea independentă 1.

Revendicarea 6

explicitează caracteristicile tehnice ale revendicării dependente 5,

prin aceea că amestecul de pulberi lubrifiat cu polietilenglicol,

constituie o pulbere „gata de presare”.

Anterioritatea V, de care a

ținut seama instanța de apel, nu poate fi distructivă de

noutate, întrucât nu are dată de identificare, nu rezultă cu

certitudine că lubrifiantul este polietilenglicol, iar din tabelul cu

sorturile U.G.I.C.A.R.B. rezultă că lubrifiantul folosit este

parafina.

Mai mult, anterioritatea 5

este un certificat de control pentru un anumit supliment de pulbere X20 care a

avut o destinație privată, nefiind la îndemâna publicului.

În fine, recurentul

arată că prin soluția adoptată se ajunge la un paradox.

Anterioritatea V este

neopozabilă, adică nedistrugătoare de noutate pentru

revendicarea dependentă 5, dar, în același timp, este opozabilă

și distrugătoare de noutate pentru revendicarea dependentă 6,

deși revendicarea dependentă 6 este subordonată

revendicării dependente 5 și, implicit, revendicării dependente

1.

Recurentul solicită

admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate și

respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Analizând decizia prin

prisma recursurilor declarate Înalta Curte constată următoarele:

reclamantă este nefondat și va fi respins pentru următoarele

considerente:

1.1 Reclamanta nu și-a

restrâns, într-adevăr criticile din apel și nu a solicitat, în

această fază procesuală, anularea parțială a

brevetului, dar a declarat că-și însușește concluziile

raportului de expertiză efectuat în apel, ori, aceste concluzii au fost în

sensul existenței unor anteriorități distructive de noutate doar

în ceea ce privește revendicările 3 și 6.

Pe de altă parte,

deși reține că reclamanta și-a restrâns criticile formulate

în apel la revendicările 3 și 6, curtea de apel se pronunță

în sensul că anterioritățile invocate de aceasta nu sunt

veritabile în ceea ce privește revendicările 1, 2, 4 și 5

și că există o anterioritate distructivă de noutate în ceea

ce privește revendicarea 6.

Așadar, cu toate

că a reținut restrângerea motivelor de apel și, implicit, a

cererii de chemare în judecată, în lipsa unei manifestări de

voință clare și neechivoce a părții efectuată în

condițiile art. 246 C. proc. civ., curtea de apel nu a dat

eficiență acestei constatări, motiv pentru care reclamantei nu i

s-a produs nici o vătămare, care să atragă incidența art.

304 pct. 5 C. proc. civ.; dispozițiile art. 304 pct. 6 au fost greșit

indicate de recurentă, deoarece în actuala redactare textul nu mai

sancționează minus petita.

1.2 Raționamentul

propus de reclamantă pentru a se reține lipsa de noutate a întregii

invenții nu poate fi primit.

Aceasta susține

că, odată dovedită lipsa de noutate a unei revendicări

dependente, trebuie dedusă lipsa de noutate a revendicării principale

independente și a celorlalte revendicări dependente de aceasta.

Un atare raționament nu

ține seama de însăși definiția revendicării

dependente, dedusă din Regula 15 pct. 7 a Regulamentului de aplicare a

Legii nr. 64/1992, aprobat prin H.G. nr. 152/1992, în vigoare la data cererii

de brevet, dar și la data soluționării pozitive a acesteia, 29

august 1997.

Din textul menționat

rezultă că revendicarea dependentă însoțește o

revendicare independentă, se referă la aceasta, dezvoltă sau

explicitează elemente tehnice deja enunțate în revendicarea

independentă, sau varianta de realizare a obiectului invenției, cu

condiția respectării unității invenției.

În speță s-a

reținut că soluția tehnică din revendicarea

independentă 1 îndeplinea, la data cererii de brevet, condiția

noutății, neexistând o anterioritate distructivă de noutate.

Dată fiind relația

de dependență a revendicării 6, atât față de

revendicarea dependentă 5, cât și față de revendicarea

independentă 1, și unitatea invenției, pentru a se putea

reține contrariul, respectiv lipsa de noutate a revendicării

independente 1, cum solicită recurenta, aceasta ar trebui să

demonstreze existența unei anteriorități distructive de noutate

pe care instanța de apel să nu fi reținut-o în mod greșit.

Ori, o asemenea anterioritate

nu a putut fi identificată de experții desemnați în cauză,

însăși reclamanta acceptând concluziile raportului de expertiză,

și nici nu poate fi substituită printr-un raționament care

inversează raportul de dependență dintre revendicări.

1.3 Argumentul

instanței de apel în sensul că anterioritatea I nu poate fi

distructivă de noutate pentru revendicarea 3, deoarece privește un

procedeu, și nu un produs, precum cel revendicat este, într-adevăr,

greșit.

Deși conține în

exprimare sintagma „procedeu de elaborare”, anterioritatea invocată

descrie un amestec de pulberi, ceea ce reprezintă un produs, precum cel

brevetat.

Cu toate acestea, nu

există temei pentru a se reține că anterioritatea I distruge

noutatea revendicării 3, chiar dacă experții statuează,

extrem de lapidar de altfel, că revendicarea 3 nu se susține,

întrucât nu face decât să înlocuiască parțial sau total unele

elemente, respectiv Co cu Ni sau Fe, din aceeași grupă de elemente.

Soluția instanței

de apel va fi menținută sub acest aspect, pentru considerente ce se

vor arăta în continuare, cu referire la recursul declarat de pârâtul P.N.

acest recurent sunt fondate în parte.

2.1 Nu poate fi primită

critica potrivit căreia s-ar fi depășit limitele învestirii

instanței, respectiv a limitelor devoluțiunii stabilite prin cererea

de apel.

Astfel, reclamanta a

criticat integral hotărârea primei instanțe ceea ce a atras o

devoluțiune totală a cauzei cu administrarea de probe noi, printre

care o nouă expertiză tehnică de specialitate. Referirea

instanței de apel la o anterioritate menționată în raportul de

expertiză nu poate fi considerată o depășire a limitelor

învestirii.

De altfel, obiecțiunile

pârâtului la raport nu au vizat analizarea altor anteriorități decât

cele invocate de reclamantă, ci nelegalitatea analizării acestora în

sistemul mozaic și relațiile dintre revendicările independente

și cele dependente.

2.2 Prima obiecțiune,

care este reluată ca motiv de recurs, este fondată, în sensul

că, într-adevăr, experții nu au respectat întocmai Regula 32 din

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 aprobat prin H.G. nr. 152/1992,

conform căreia: la stabilirea noutății unei invenții,

materialele din stadiul tehnicii nu pot fi luate în considerare decât

individual, pentru fiecare invenție.

Astfel, cu privire la o

parte din revendicări aceștia fac trimitere la citate relevante din

mai multe documente opuse drept anteriorități, deși regula

menționată impunea referirea la o singură anterioritate.

Cu toate acestea, întrucât

instanța de apel nu a dispus anularea revendicărilor 1 ș 5, ale

căror anteriorități opuse au fost analizate prin sistemul

mozaic, nu există temei pentru modificarea deciziei sub acest aspect.

2.3 Recursul va fi admis, cu

consecința modificării deciziei în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

pentru cel de-al treilea motiv invocat de pârât.

Ceea ce s-a stabilit de

către experți și nu s-a contestat de către părți

a fost împrejurarea că revendicările 1, 2, 4 și 5 îndeplineau

condiția de brevetabilitate a noutății, cu alte cuvinte, că

soluția tehnică propusă depășea stadiul tehnicii

existent la data înregistrării cererii de brevet.

Revendicarea 1 este o

revendicare independentă și are ca obiect produsul pulberi de carburi

de wolfram.

Revendicarea 6 este una

dependentă, în primul rând de revendicarea 5, la care face trimitere, cu

mențiunea că este vorba de aceleași carburi de wolfram, dar

caracterizate prin aceea că amestecul de pulberi lubrifiat cu

polietilenglicol este o „pulbere gata de presare”.

Revendicarea 5 este dependentă

de revendicarea 1, la care face trimitere, cu indicarea modului de omogenizare

a amestecului de pulberi, ceea ce face ca revendicarea 6 să fie, la rândul

său, dependentă de revendicarea independentă 1.

Dacă revendicarea

independentă era nouă la data cererii de brevet, adică

depășea stadiul tuturor cunoștințelor în domeniu devenite

accesibile publicului până la acea dată, este de neconceput ca o

revendicare dependentă, care nu face decât să expliciteze sau să

ofere o variantă de realizare a primeia să nu fi fost nouă,

adică să fi fost deja cuprinsă în stadiul tehnicii.

Concluziile experților

în sensul că revendicarea independentă 1 era nouă, dar două

din revendicările dependente nu erau, respectiv, 3 și 6, au fost

determinate de neînțelegerea caracteristicilor și rolului

revendicărilor dependente.

În acest sens, întrebarea

retorică a experților formulată în răspunsul la

obiecțiuni cu referire la revendicările dependente este edificatoare:

„Dacă nu aduc noutăți, la ce mai trec în brevet asemenea revendicări?”.

În realitate, noutatea unei

revendicări dependente este condiționată de noutatea celei

independente căreia i se subordonează, revendicarea independentă

fiind cea care se analizează prin raportare la stadiul tehnicii.

O noutate

necondiționată a revendicării dependente ar pune problema

brevetabilității sale separate ori în cadrul unui grup de

invenții care formează un concept inventiv general, ori nu acesta a

fost cazul în speță.

Acestea sunt considerentele

pentru care, dată fiind noutatea revendicării independente 1, nu se

putea reține lipsa de noutate a revendicării dependente 6, așa

cum a procedat curtea dea apel, ori a revendicării dependente 3, așa

cum solicită reclamanta în cererea sa de recurs.

În baza art. 312 și

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de

pârât, va modifica în parte decizia și, în baza art. 296 C. proc. civ., va

respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței.

În baza art. 312 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă

împotriva deciziei.

În baza art. 274 C. proc. civ.,

Înalta Curte o va obliga pe recurenta-reclamantă la plata sumei de 595 lei

cheltuieli de judecată către recurentul-pârât P.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul P.N.

împotriva deciziei nr. 37/ A din 21 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală.

Modifică decizia în sensul

că:

Respinge apelul declarat de reclamanta

SC N.C. SA, împotriva sentinței nr. 1419 din 31 octombrie 2006 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC N.C. SA împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe

recurenta-reclamantă la 595 lei cheltuieli de judecată către

recurentul-pârât P.N.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.