ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 208/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 208/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 208/2017

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 438/A

din data de 8 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă,

a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta A. împotriva sentinței

civile nr. 1138 din data de 07 octombrie 2015, pronunțată de

Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu

cu intimata-reclamantă B. și intimatul-pârât C.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Curtea a reținut

următoarele considerente:

Prin cererea

înregistrată la data de 13 februarie 2013 pe rolul Tribunalului

București, secția a III-a civilă, reclamanta B. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții A. și C., să se dispună anularea

brevetului, eliberat de C.

În motivarea

cererii, reclamanta a arătat că se impune anularea brevetului, ca

urmare a neîndeplinirii cumulative a condițiilor de brevetabilitate a

obiectului acestui titlu de protecție.

În fapt, reclamanta

B., înființată în anul 1935, este unul dintre cei mai mari

dezvoltatori și producători de medicamente inovatoare la nivel

mondial, activitatea sa de cercetare și de dezvoltare fiind concentrată

asupra medicamentelor destinate afecțiunilor respiratorii, celor

cardiovasculare, precum și afecțiunilor rare care presupun forme

speciale de tratament. Ca urmare a activităților de cercetare

desfășurate în aceste domenii, reclamanta deține un vast

portofoliu de brevete de invenție, alături de alte drepturi de

proprietate intelectuală, din care face parte brevetul internațional din

1996, cu titlul "Particule de transport pentru utilizare în inhalatoare cu

pulbere uscată", care prezintă 49 de revendicări

referitoare la asemenea particule de transport (sau particule-purtător).

Având în

vedere calitatea de titular al brevetului, precum și domeniul particular

în care își desfășoară activitatea - producerea și

comercializarea de medicamente pentru afecțiuni respiratorii - reclamanta

are interesul de a utiliza căile legale disponibile pentru

desființarea drepturilor de exploatare exclusivă care împiedică

folosirea liberă a anumitor produse ori procedee aplicabile în domeniul

medicamentelor destinate tratamentului afecțiunilor respiratorii.

Pârâta A.

face parte din grupul de societăți D. (Regatul Unit), specializat, de

asemenea, în producția și comercializarea de medicamente.

În data de 10

noiembrie 1999, societatea E. (componentă a aceluiași grup de

societăți D.) a solicitat acordarea unui brevet european pentru o invenție

destinată să îmbunătățească rezistența la

umezeală a formulelor de pulbere pentru inhalare, care conțin

particule de transport inactive farmaceutic de dimensiuni neinhalabile și

o substanță farmaceutică fin divizată în particule de

dimensiuni inhalabile, precum și pentru îmbunătățirea

stabilității acestor formule la depozitare, în toate cazurile prin

folosirea stearatului de magneziu.

Forma

acordată a brevetului cuprindea 21 de revendicări, dintre care

două principale (independente), restul fiind accesorii primelor două

revendicări și dependente de acestea: „1) Utilizarea stearatului de

magneziu în formule de pulbere uscată inhalabilă ce cuprind un

purtător inactiv farmaceutic cu particule de dimensiuni neinhalabile

și un compus activ farmaceutic fin divizat, de dimensiuni inhalabile, în

scopul îmbunătățirii rezistenței la umezeală. „2)

Utilizarea stearatului de magneziu în formule de pulbere uscată

inhalabilă ce cuprind un purtător inactiv farmaceutic cu particule de

dimensiuni neinhalabile și un compus activ farmaceutic fin divizat, de

dimensiuni inhalabile, în scopul reducerii influenței umezelii

pătrunse în fracția de particule fin divizate.”

Prin Decizia nr.

3.3.02 din 23 ianuarie 2009 a Comisiei Tehnice de Apel din cadrul Oficiului

European de Brevete, brevetul a fost revocat ca urmare a neîndeplinirii

cumulative a condițiilor de protecție prevăzute de art. 56 din

Convenția Europeană a Brevetului, în considerarea stadiului tehnicii

existent la data constituirii depozitului de brevet. Întrucât condițiile

protecției nu au fost întrunite în privința revendicărilor

principale, desființarea brevetului a vizat și cele 19

revendicări accesorii.

Comisia

Tehnică de Apel a apreciat că obiectul brevetului nu presupune

activitate inventivă, întrucât, potrivit studiilor existente în stadiul

tehnicii anterior constituirii depozitului, în cadrul pulberilor uscate,

stearatul de magneziu îmbracă particulele de substanță

activă cu un film hidrofob și, în consecință,

mărește porțiunea de K. (fracția de particule fine) prin

reducerea adeziunii dintre particulele de substanță activă

și particulele de transport (purtător), iar proprietatea acestui

strat hidrofob de a proteja împotriva umezelii, deși nu este

menționată expres în studiul citat, este evidentă pe baza unui

alt document din stadiul tehnicii, "Rolul absorbției apei în

dezintegrarea tabletelor", Pharmaceutica Acta Helvetiae, 1986, pag. 26,

parag. 2 - unde se studiază influența stearatului de magneziu asupra

capacității de absorbție a apei a pulberilor explozive pentru

formularea de tablete.

Ambele studii

sunt anterioare datei de prioritate a brevetului (studiile datează din

1990, respectiv din 1986, în timp ce data de prioritate invocată este 13

noiembrie 1998) și trebuie considerate ca anteriorități în

raport de acest titlu de protecție.

În data de 30

noiembrie 2009 a fost publicată în Buletinul Oficial de Proprietate

Industrială mențiunea acordării, în beneficiul pârâtei A., a

brevetului național, cu dată de depozit 10 noiembrie 1999 și

data de prioritate invocată 13 noiembrie 1998.

În forma

acordată de C., brevetul prezintă aceleași revendicări cu

brevetul, revocat de OEB (două revendicări principale și 19

revendicări accesorii, ce se referă la anumite utilizări ale

stearatului de magneziu, derivate din revendicările principale nr. 1

și 2).

Având în

vedere această situație de fapt, se impune anularea brevetului, ca

urmare a neîntrunirii cumulative de obiectul acestuia a două dintre

condițiile de brevetabilitate prevăzute de art. 7 din Legea nr. 64/1991,

respectiv noutatea și activitatea inventivă.

Având în

vedere stadiul tehnicii de la momentul constituirii depozitului pentru brevet,

arată reclamanta, obiectul acestui brevet nu este nou, în sensul art. 10

din Legea nr. 64/1991. În subsidiar, chiar dacă s-ar aprecia că

obiectul acestui brevet prezintă noutate, acesta nu implică, în orice

caz, activitate inventivă, soluția tehnică brevetată

rezultând cu evidență din stadiul tehnicii, pentru o persoană de

specialitate.

În drept,

cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile

art. 7 alin. (1), (10), (12), (54) alin. (1) lit. a) și art. 55 alin. (1)

din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție.

Pârâta A. a

formulat cerere de limitare a brevetului și întâmpinare la cererea de

chemare în judecată.

Pârâta

solicită instanței de judecată să ia act de cererea de

limitare a revendicărilor independente, modificate conform anexei A,

respectiv prin utilizarea stearatului de magneziu în formă de material

pulverulent, solicitându-se menținerea brevetului de invenție în

forma modificată, conform prevederilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 64/1991

- revendicările 1 și 2 fiind modificate prin adăugarea expresiei

"în formă de material pulverulent".

Pârâta a invocat

dispozițiile art. 18 din legea invențiilor și art. 37 alin. (6)

din Regulamentul de aplicare a legii, precizând că modificarea se

bazează pe descrierea brevetului (pag. 8, rândurile 33-34) - „Stearatul de

magneziu este folosit, de preferință, sub formă de material

pulverulent”.

Pe fondul

cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, deoarece

obiectul brevetului este nou, implică o activitate inventivă și este

susceptibil de aplicare industrială.

Prin

sentința civilă nr. 1138 din 07 octombrie 2015, Tribunalul

București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea, a

dispus anularea brevetului de invenție în forma modificată și a

obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de

judecată în sumă de 19.680 lei.

Pentru a

hotărî astfel, tribunalul a reținut că rezumatul invenției

ce face obiectul brevetului pârâtei denumit F. este următorul: „Prin

utilizarea stearatului de magneziu în formulele de pulbere uscată

inhalabilă, care conțin un purtător inactiv farmaceutic, cu

particule cu mărime ce le face neinhalabile, și cu o componentă

activă farmaceutic, fin divizată, cu particule de mărime ce le

face inhalabile, aceasta îmbunătățește rezistența la

umiditate și, implicit, mărește stabilitatea la stocare. Una

dintre caracteristicile pulberii uscate din prezenta invenție este aceea

că doza de particule fine G. sau fracția de particule fine H. pot fi

menținute la valoare ridicată chiar și în condiții relativ

extreme de temperatură și umiditate.”

Brevetul are

2 revendicări principale, restul de 19 revendicări fiind accesorii

primelor două, pârâta solicitând prin întâmpinarea depusă la dosar

modificarea revendicărilor 1 și 2, prin adăugarea expresiei

"în formă de material pulverulent", astfel:

„1.

Utilizarea stearatului de magneziu în formă de material pulverulent în

formulele de pulberi uscate inhalabile, ce cuprind un purtător inactiv

farmaceutic cu o mărime a particulelor ce le face neinhalabile și o

componentă activă farmaceutic, fin divizată, cu o mărime a

particulelor ce le face inhalabile pentru a ridica rezistența la

umiditate.

stearatului de magneziu în formă de material pulverulent în formulele de

pulberi uscate inhalabile, ce cuprind un purtător inactiv farmaceutic cu

particule de o mărime ce le face neinhalabile și o componentă

activă farmaceutic, fin divizată, cu o mărime a particulelor ce

le face inhalabile pentru a reduce influența umidității

pătrunse în fracția de particule fin divizate”.

Noutatea, în

sensul art. 10 din legea invențiilor, se determină pe baza

caracteristicilor esențiale necesare pentru definirea invenției

revendicate și cu stadiul tehnicii definit la art. 38 din lege

(totalitatea cunoștințelor dintr-un domeniu anume accesibile

publicului printr-o descriere scrisă sau orală până la data

depozitului cererii de brevet de invenție). La determinarea

noutății se ia în considerare, de regulă (art. 45 din

Regulamentul la legea invențiilor), un singur document din stadiul

tehnicii, și anume cel considerat a fi cel mai apropiat de invenția

revendicată, nefiind permisă combinarea a două elemente separate

aparținând stadiului tehnicii și nici combinarea a două elemente

separate din două versiuni diferite descrise în cadrul aceluiași

document, decât dacă această combinație a fost în mod explicit

sugerată. Se consideră astfel că invenția revendicată

îndeplinește condiția noutății dacă diferă prin

cel puțin o caracteristică tehnică esențială de

soluția tehnică din documentul selectat.

Caracteristica

esențială a revendicării independente 1 în forma limitată a

brevetului din cauză este reprezentată de utilizarea specifică a

stearatului de magneziu în formă de material pulverulent pentru a ridica

rezistența la umiditate a formulelor de pulberi uscate inhalabile, iar

caracteristica esențială a revendicării independente 2 este

reprezentată de utilizarea specifică a stearatului de magneziu în

formă de material pulverulent, pentru a reduce influența

umidității pătrunse în fracția de particule fin divizate a

formulelor de pulberi uscate inhalabile.

Prin raportul

de expertiză tehnică de specialitate a fost analizat brevetul de

invenție al pârâtei cu revendicările inițiale și cu

revendicările în forma limitată, fiind examinate anexa 3

Expertul a

concluzionat că niciunul din documente, nu dezvăluie utilizarea

specifică a stearatului de magneziu, în formă de material

pulverulent, conform scopului revendicărilor independente 1 și 2 în

forma limitată. Aceasta înseamnă că invenția din

revendicările independente 1 și 2 din forma limitată (conform

solicitării pârâtei) este nouă, fiind deci îndeplinită

condiția noutății conform cerințelor Legii nr. 64/1991, în

raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Problema

tehnică de rezolvat, conform brevetului de invenție, este evitarea

scăderii porțiunii inhalabile din formulele de pulberi uscate pe o

anumită perioadă de timp, formulă de pulberi uscate cuprinzând

un purtător inactiv farmaceutic cu o mărime a particulelor ce le face

neinhalabile și o componentă inactiv farmaceutic cu o mărime a

particulelor ce le face neinhalabile și o componentă activă farmaceutic,

fin divizată, cu o mărime a particulelor ce le face inhalabile.

Expertul a

verificat activitatea inventivă pentru revendicările în forma

modificată, care diferă de forma inițială prin faptul

că stearatul de magneziu este utilizat în formă de material

pulverulent, în descrierea brevetului nefiind menționate efecte speciale

în această privință. Această caracteristică

suplimentară a stearatului de magneziu este dezvăluită în

documentul 3 (+3A) prin aceea că stearatul de magneziu utilizat în

document are o mărime a particulelor mai mică de 20 um. Astfel, apare

evident pentru o persoană de specialitate, ca să rezolve problema

tehnică menționată prin combinarea cunoștințelor

aflate în stadiul tehnicii în documentul 3 (+3A) cu cunoștințele din

documentul 4.

În

consecință, expertul a concluzionat că revendicarea 1 în forma

limitată nu îndeplinește condiția de activitate inventivă,

această evaluare a activității inventive fiind aplicabilă

și revendicării 2 în forma limitată, pentru că nici aceasta

nu îndeplinește condiția activității inventive cu referire

la înscrisurile aflate la dosarul cauzei. În plus, reformularea brevetului în

discuție nu este de natură să schimbe conținutul tehnic al

revendicărilor principale, iar odată cu acestea al

revendicărilor accesorii, față de care nu este îndeplinită

condiția activității inventive.

În

consecință, tribunalul a reținut că nu este

îndeplinită condiția cerută de art. 9 din legea

invențiilor, coroborat cu dispozițiile regulii 32 pct. 8 alin. (2)

din regulamentul la lege (H.G. nr. 152/1992), așa încât se impune anularea

brevetului pârâtei pentru neîndeplinirea cumulativă a cerințelor

legale la acordarea acestuia, respectiv pentru lipsa activității

inventive.

Tribunalul nu

a putut reține susținerile pârâtei privind lipsa de

relevanță a documentului din stadiul tehnicii I. (anexele 3 și

3A), având în vedere că aceste susțineri nu au fost însușite de

o persoană de specialitate, iar studiul I. a fost apreciat de expertul

desemnat în cauză ca fiind cel mai apropiat document din stadiul tehnicii

prin raportare la brevetul a cărui anulare s-a solicitat, acesta

dezvăluind combinația de caracteristici care constituie cel mai

promițător punct de start pentru un specialist de la care acesta ar

fi putut pleca, astfel încât să ajungă la invenția

revendicată. Astfel, documentul I. indică faptul că stearatul de

magneziu inclus în compoziția formulelor cu pulberi uscate acoperă

particulele componentei active cu o peliculă hidrofobă, reducând

adeziunea dintre particulele componentei active și particulele

purtătorului, mărind astfel fracția de particule fin divizate.

Efectul hidrofob al peliculei de stearat de magneziu rezultă în mod

evident din documentul 4, în care este urmărită influența

stearatului de magneziu asupra capacității de absorbție a apei a

pulberilor dezagregante pentru prepararea tabletelor. S-a constatat că

stearatul de magneziu reduce absorbția apei prin acoperirea pulberii

dezagregante hidrofile cu o peliculă hidrofobă de lubrifiant, deci

este evident pentru o persoană de specialitate să rezolve problema

tehnică menționată.

Împotriva

sentinței civile nr. 1138/2015 a declarat apel pârâta A., iar în analiza

acestuia Curtea a reținut următoarele considerente:

În cadrul

primului motiv de apel, apelanta-pârâtă susține argumentele pentru

care apreciază că revendicările modificate sunt noi

față de anexa 3 (I.) și de anexa 4 (J.).

Curtea a

respins aceste critici ca fiind lipsite de interes atât timp cât tribunalul a

reținut că revendicările independente 1 și 2 în forma

limitată a brevetului îndeplinesc condiția noutății, în sensul

dispozițiilor art. 10 raportat la art. 38 din Legea nr. 61/1991.

Motivul

pentru care a fost anulat brevetul constă în neîndeplinirea condiției

activității inventive, condiție prevăzută în mod

cumulativ de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 64/1991.

Potrivit

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, în redactarea în vigoare la data

depozitului, „O invenție este considerată ca implicând o activitate

inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate, ea nu

rezultă în mod evident din cunoștințele cuprinse în stadiul

tehnicii”.

Prin

sentința apelată, tribunalul a reținut că soluția

tehnică brevetată nu presupune activitate inventivă deoarece,

pornind de la cunoștințele din stadiul tehnicii - documentele 3 (+3A)

și 4 - o persoană de specialitate ar fi putut ajunge la invenția

revendicată.

Prin apelul

formulat, apelanta-pârâtă susține o serie de argumente în scopul de a

fi înlăturate documentele I. și J. ca documente relevante pentru

stadiul tehnicii, prin care solicită să se constate că efectul

de protejare împotriva umidității nu este evident pentru o

persoană de specialitate, precum și o serie de argumente prin care

solicită instanței de apel să constate că exista o

prejudecată împotriva utilizării stearatului de magneziu în

compoziții inhalabile, astfel că persoana de specialitate ar fi fost

avertizată că nu ar trebui să utilizeze stearatul de magneziu în

forma pulverulentă datorită problemelor de toxicitate și ar fi

căutat, în consecință, alte metode pentru a crește

fracția H./G. a pulberilor uscate pentru inhalare.

Curtea a

analizat pe rând aceste critici, prin raportare la probele administrate în

cauză, ca fiind critici de netemeinicie.

Astfel, din

analiza probelor administrate în cauză rezultă că brevetul de

invenție, având dată de depozit 10 noiembrie 1999 și dată

de prioritate invocată 13 noiembrie 1998, a rezultat în baza cererii de

intrare în faza națională a cererii internaționale de brevet publicată.

Brevetul

european a fost acordat solicitantului A. în baza cererii de brevet din data de

10 noiembrie 1999, divizată din cererea de brevet, revendicând prioritatea

din data de 13 noiembrie 1998.

Brevetul

european a fost revocat prin Decizia definitivă nr. 3.3.02 din 23 ianuarie

2009 a Comisiei Tehnice de Apel din cadrul Oficiului European de Brevete (Anexa

2 a cererii de chemare în judecată), pe motivul neîndeplinirii cumulative

a condițiilor de protecție prevăzute de art. 56 din

Convenția Europeană a Brevetului, în considerarea stadiului tehnicii

existent.

Comisia

Tehnică de Apel din cadrul Convenției Europene a Brevetului a

constatat că obiectul brevetului nu presupune activitate inventivă

întrucât, potrivit studiilor existente în cadrul tehnicii anterior constituirii

depozitului

,

în cadrul pulberilor uscate, stearatul de magneziu îmbracă particulele de

substanță activă cu un film hidrofob și, în

consecință, mărește porțiunea de K. (fracția de

particule fine) prin reducerea adeziunii dintre particulele de

substanță activă și particulele de transport

(purtător), iar proprietatea acestui strat hidrofob de a proteja împotriva

umezelii, deși nu este menționată expres în studiul citat, este

evidentă pe baza unui alt document din stadiul tehnicii, "Rolul

absorbției apei în dezintegrarea tabletelor", Pharmaceutica Acta

Helvetiae, 1986, pag. 26, parag. 2 - unde se studiază influența

stearatului de magneziu asupra capacității de absorbție a apei a

pulberilor explozive pentru formularea de tablete - filele 21-45 din dosarul de

fond, vol. II.

Revendicările

independente 1 și 2 ale brevetului european au același conținut

cu revendicările inițiale ale brevetului, atât cererea de brevet

european corespunzătoare brevetului cât și cererea de brevet din

România corespunzătoare brevetului provenind din aceeași cerere

internațională.

Brevetul

european a fost acordat în baza cererii divizate din cererea de brevet în baza

căreia a fost acordat brevetul.

Brevetul

european se află în procedură de apel după opoziție, la

Oficiul European de Brevete, ca urmare a deciziei Comisiei de opoziții din

data de 4 august 2011, de revocare a brevetului pe motiv că nu

îndeplinește cerințele art. 56 EPC (anexele 9 și 11, filele

634-636, 646-661, 780-781, 787-792 din dosarul de fond, vol. III).

Potrivit art.

10 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 „

Stadiul tehnicii cuprinde toate

cunoștințele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere

scrisă ori orală, prin folosire sau în orice alt mod, până la

data depozitului cererii de brevet de invenție”.

Potrivit

art. 47 alin. (4) din H.G. nr. 547/2008 privind Regulamentul de aplicare a

Legii nr. 64/1991 „Pentru aprecierea activității inventive, se pot

combina în sistem mozaic fie mai multe documente, fie părți din mai

multe documente, fie părți diferite ale aceluiași document

aparținând stadiului tehnicii și compararea lor cu invenția

revendicată, cu condiția ca această combinație să fie

evidentă pentru o persoană de specialitate.

Aprecierea

activității inventive se poate efectua, prin abordarea de tip

problemă-soluție, luându-se în considerare stadiul tehnicii cel mai

apropiat”.

Expertul

tehnic specialitatea proprietate industrială - brevete de invenție

Mihaela Teodorescu a examinat, în cadrul raportului de expertiză efectuat

în primă instanță, toate înscrisurile invocate de

intimata-reclamantă ca documente relevante pentru stabilirea stadiului

tehnicii și a stabilit, raportat la data de prioritate (13 noiembrie 1998),

care sunt documentele din stadiul tehnicii ce au devenit publice anterior datei

de anterioritate a brevetului (pct. 7 din raport), precum și faptul

că documentul 3 (+3A) trebuie să fie luat în considerare drept cel

mai apropriat stadiu al tehnicii.

Documentul

3 (+3A) este un extras dintr-o lucrare de doctorat adusă la

cunoștința publicului în anul 1990, care prezintă un studiu

privind aerosolii cu pulberi uscate, în care, pe lângă substanța

activă și substanța purtătoare, s-a adăugat o a treia

componentă și anume stearatul de magneziu și siliciu coloidal.

S-a observat faptul că adăugarea de stearat de magneziu și de

siliciu coloidal reduce stabilitatea mecanică a amestecului pulverulent.

Studiul și-a propus să analizeze efectul adăugării acestor

două substanțe în amestecul pulverulent, și anume efectul asupra

proprietăților norului inhalabil la diferite debite de aer și

proprietățile electrostatice ale pulberilor.

Invenția

din brevetul contestat se referă la îmbunătățirea

rezistenței la umiditate atmosferică a formulelor de pulbere

uscată inhalabile, respectiv la reducerea influenței

umidității pătrunse în fracția de particule fin divizate.

În brevet se arată că stearatul de magneziu, prin prezența lui,

reduce influența pătrunderii umidității în doza de

particule fine și fracția de particule fin divizate în timpul

depozitării. De asemenea, conform brevetului, s-a descoperit că

stearatul de magneziu este potrivit pentru îmbunătățirea rezistenței

la umiditate a formulelor de pulberi uscate.

Critica

apelantei este în sensul că în mod greșit prima instanță a

luat în considerare studiul I. ca document relevant din stadiul tehnicii,

deoarece efectul de protecție la umiditate a stearatului de magneziu nu

este menționat în documentul I.

Curtea

a reținut că documentul I. a prezentat efectele prezenței

stearatului de magneziu adăugat amestecului pulverulent (documentul 3-3A

descriind formule de pulberi uscate care cuprind un purtător inactiv farmaceutic

cu o mărime a particulelor ce le face neinhalabile și o

componentă activă farmaceutic, fin divizată, cu o mărime a

particulelor ce le face neinhalabile) și a constatat că stearatul de

magneziu este un lubrifiant hidrofob cu o arie mare a suprafeței, care

tinde să acopere particulele de substanță activă cu o

peliculă de lubrifiant, reducând astfel tendința de aderare la

suprafața substanței purtătoare, astfel că prezența

stearatului de magneziu mărește vizibil fracția de particule

inhalabile.

Prin

raportul de expertiză efectuat în cauză s-a constatat că efectul

de protecție împotriva umidității nu este menționat în

documentul 3 (+3A), ci că efectul hidrofob al peliculei de stearat de

magneziu rezultă în mod evident din documentul 4.

Cu

privire la documentul 4, critica apelantei-pârâte este în sensul că J. nu

furnizează dovezi că stearatul de magneziu, atunci când este utilizat

în pulbere conform I., ar îmbunătăți rezistența la

umiditate a unei pulberi uscate pentru inhalare sau ar reduce influența

umidității pătrunse în fracția de particule fin divizate.

Se mai susține că persoana de specialitate în domeniu, pornind de la

dezvăluirea din I., nu ar ajunge la rezolvarea problemei tehnice

rezolvată prin brevet atunci când combină dezvăluirea din J. cu

cea din I., fără a implica activitate inventivă.

Curtea

a respins critica, constatând faptul că studiul J. publicat în anul 1986 a

avut ca obiect prezentarea unei metode îmbunătățite de

măsurare a capacității tabletelor sau pulberilor de a absorbi

lichid, iar concluziile acestui studiu sunt, fără echivoc,

referitoare la efectele proprietății hidrofobe a stearatului de

magneziu asupra absorbției de apă. În figurile 4 și 5 ale

studiului este prezentat efectul stearatului de magneziu asupra absorbției

de apă de către pulberi dezagregante.

Problema

tehnică de rezolvat este evitarea scăderii porțiunii inhalabile

din formulele de pulberi uscate pe o anumită perioadă de timp,

formula de pulberi uscată cuprinzând un putător inactiv farmaceutic

cu o mărime a particulelor ce la face neinhalabile și o

componentă activă farmaceutic, fin divizată, cu o mărime a

particulelor ce le face inhalabile. Această problemă a fost

rezolvată, conform brevetului, prin utilizarea stearatului de magneziu

care oferă protecție împotriva umidității.

Față

de cele de mai sus, Curtea a constatat că este nefondată critica

apelantei-pârâte conform căreia persoana de specialitate nu ar rezolva

problema tehnică menționată, prin combinarea

cunoștințelor aflate în stadiul tehnicii în documentul 3 (+3A) cu

cunoștințele din documentul 4.

Apelanta-pârâtă

susține că probele administrate de-a lungul procesului demonstrează

faptul că efectul de protejare împotriva umidității nu este

evident pentru o persoană de specialitate, critică pe care Curtea a respins-o,

reținând, în plus față de cele expuse în cele ce preced, și

considerentele Deciziei Comisiei Tehnice de Apel 3.3.02 din data de 23 ianuarie

2009, în cauza T1586-06, având ca obiect revocarea brevetului european (cu

privire la care instanța a constatat identitatea revendicărilor

independente 1 și 2 cu cele ale brevetului), prin care s-a reținut

că efectul hidrofob ale peliculei de stearat rezultă în mod evident

din documentul J. din stadiul tehnicii, în care este urmărită

influența stearatului de magneziu asupra capacității de

absorbție a apei a pulberilor explozive pentru prepararea tabletelor.

Apelanta-pârâtă

susține că o persoană de specialitate nu ar combina cele

două documente (Anexa 3 și Anexa 4) din domenii tehnice diferite ale

farmaceuticii (inhalare și administrare orală), deoarece persoana de

specialitate ar fi fost avertizată din

documentele Anexa D,

Anexa E și Anexa 6 că nu ar trebui să utilizeze stearatul de

magneziu în formă pulverulentă datorită problemelor de

toxicitate și, în consecință, ar fi căutat alte metode

pentru a creste fracția H./G. a pulberilor uscate pentru inhalare.

Curtea

a respins și această critică, constatând că probele

administrate în cauză au dovedit faptul că la momentul 13 noiembrie 1998

nu existau în literatura de specialitate prejudecăți cu privire la

folosirea stearatului de magneziu în formule inhalabile.

În

acest sens, Curtea a avut în vedere, pe lângă concluziile raportului de

expertiză (prin care s-a concluzionat în sensul că raportul

toxicologic era favorabil utilizării), și literatura de specialitate

atașată de intimata-reclamantă în anexa 5 la cererea de chemare

în judecată și anexa 7.

Prin

sentința apelată, tribunalul a reținut că reformularea

brevetului în discuție nu este de natură să schimbe

conținutul tehnic al revendicărilor principale, iar critica

apelantei-pârâte este în sensul că revendicările modificate se

bazează pe descrierea brevetului.

Curtea

a observat că obiectul revendicării 1 în forma limitată

diferă de cel al revendicării 1 în forma inițială prin faptul

că este utilizat stearat de magneziu „în formă de material

pulverulent”, însă, în descrierea brevetului nu sunt menționate

efecte speciale cu privire la această formă.

De asemenea,

apelanta-pârâtă a mai susținut că este esențial ca

stearatul de magneziu să fie prezent sub formă de pulbere pentru

a-și exercita proprietățile de protecție împotriva

umidității și pentru ca H. să fie menținută

după expunerea la umiditate și umezeală.

Dimpotrivă,

din examinarea probelor administrate în cauză, Curtea a constatat că

nu poate fi primită nici această critică, susținerea

apelantei în sensul că este esențială forma în care este prezent

stearatul de magneziu pentru proprietățile sale de protecție

împotrivă umidității și că numai în formă pulverulentă

ar produce aceste efecte fiind contrazisă atât de literatura de

specialitate atașată de intimata-reclamantă la cererea de

chemare, cât și de opinia științifică a dl. prof. univ. dr.

x.

În acest

sens, Curtea a avut în vedere anexa 6 la cererea de chemare în judecată

(Manual de excipienți farmaceutici, 1994, Wade & Weller), din care se

reține că, potrivit chiar definiției științifice a

stearatului de magneziu, acesta se caracterizează în mod esențial

prin forma sa pulverulentă (pulbere sau pudră) („pudră

fină, albă, precipitată sau măcinată,

impalpabilă, cu densitate mică și gust și miros slabe,

caracteristice. Pulberea este grasă la atingere și aderă

ușor la piele”).

În

același sens, din opinia științifică a dl. prof. univ. dr.

Dumitru Lupuleasa se reține că sintagma „material pulverulent” nu

afectează înțelesul originar al revendicărilor atât timp cât

stearatul de magneziu este, oricum, o pulbere, autorul opiniei citând la rândul

său o serie de lucrări de specialitate care susțin aceeași

concluzie.

În concluzie,

probele administrate în cauză susțin concluzia că până la

data de prioritate a brevetului, 13 noiembrie 1998, un specialist ar fi luat în

calcul utilizarea stearatului de magneziu sub formă de pudră într-o

pulbere uscată pentru inhalare.

Și critica

referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată constând în onorariului

de expertiză este nefondată, deoarece prin încheierea din data de 25

martie 2015 tribunalul a dispus majorarea onorariului de expertiză cu suma

de 17.380 lei, în total onorariul stabilit de instanță fiind de 19.380

lei.

Împotriva

deciziei de apel a declarat recurs pârâta A., care a formulat următoarele

motive:

casare a deciziei.

Curtea de

Apel a omis să se pronunțe asupra unui motiv de apel, respectiv acela

că documentul I. nu vorbește despre proprietatea stearatului de

magneziu de a forma o peliculă continuă, uleioasă și

hidrofobă, în jurul particulelor ingredientului activ, într-o formă

de pulbere uscată/ documentul

I. nu dezvăluie formarea unui film

lubrifiant hidrofob în jurul particulelor de substanță activă

și, în plus, a respins cererea de refacere sau completare a raportului de

expertiză, respectiv de a solicita expertului desemnat să

răspundă la acest motiv de apel.

În schimb, în

parag. 5 al pag. 17, în considerentele deciziei, instanța, fără

a cerceta motivul de apel, concluzionează că documentul I. a

constatat că stearatul de magneziu este un lubrifiant hidrofob cu o arie

mare a suprafeței, care tinde să acopere particulele de substanță

activă cu o peliculă de lubrifiant.

S-a respins

ca inadmisibilă cererea de recuzare, susținută pe prevederile art.

204 C. proc. civ, motivată de faptul că s-a descoperit că acesta

din urmă colaborează cu avocatul părții adverse, având un

contract semnat în acest sens.

Cererea de

recuzare a fost formulată în termenul legal și era admisibilă

prin prisma probelor solicitate în apel, respectiv de efectuare a unei noi

expertize sau cel puțin de completare/refacere a celei existente.

modificare a deciziei.

- Hotărârea

cuprinde motive contradictorii probelor administrate.

Expertul

consideră că documentul 3 (și 3 A) nu face nicio dezvăluire

cum că stearatul de magneziu, atunci când este inclus într-o formulă

de pulbere uscată, duce la o acoperire a particulelor de agent activ cu un

film care protejează și împotriva umidității, dar că

efectul hidrofob al filmului de stearat de magneziu este evident din documentul

4 (documentul J.), care studiază influența stearatului de magneziu

asupra absorbției de apă a pulberilor dezagregante pentru prepararea

tabletelor și că o combinare a acestor două documente ar conduce,

ca urmare, o persoană de specialitate la soluția pentru problema

tehnică menționată mai sus.

În schimb,

instanța își întemeiază decizia pe un motiv contradictoriu, în parag.

5 al pag. 17 concluzionând - „Curtea constată că documentul I. .a

constatat că stearatul de

magneziu este un lubrifiant hidrofob cu o

arie mare a suprafeței, care tinde să acopere particulele de

substanța activă cu o peliculă de lubrifiant."

I. nu

menționează și nici nu sugerează că particulele

purtătoare pot fi acoperite cu o peliculă continuă de stearat de

magneziu. Mai mult decât atât, este clar din studiul I. că un strat de

peliculă continuă de stearat de magneziu din jurul particulelor de purtător

ar fi de nedorit pentru scopul propus al produsului, că un astfel de film

ar bloca în mod eficient toate site-urile de legare disponibile în jurul

particulelor de purtător, astfel se opune oricărei asociații a

purtătorului de particule cu particule de agent activ în amestec. Deoarece

este necesar purtătorul și prevăzut în amestec numai în scopul

de a asocia cu particulele de agent activ, aceasta ar fi în mod clar

contraindicata și nedorită.

În timp ce I.

menționează doar în mod teoretic posibilitatea că particulele de

agent activ pot fi acoperite într-un film (pag. 190 din I.), această

sugestie nu este dezvoltată sau confirmată de I. Nu este clar

dacă și cum ar putea fi format un astfel de film conform cu studiul I.

și dacă formarea unei astfel de film ar fi în concordanță

cu modelul electrostatic descris de I., prin care particulele de agent activ

sunt deplasate către site-uri de legare de energie mai mici pe cariera.

O

persoană de specialitate ar aprecia că, în studiul I., sugestia unui

film de ungere și acoperire a particulelor de agent activ constituie doar

un scut luat în considerare pentru a explica efectele stearatului de magneziu

pe H., ulterior respins în favoarea unui model preferat de focalizare prin

interacțiunile electrostatice dintre purtător și particulele de

stearat de magneziu.

Pe

această logica, trebuie recunoscut faptul că studiul I. nu

concluzionează în mod clar și lipsit de ambiguitate în sensul

formării unui film de stearat de magneziu din jurul particulelor de agent

activ, într-un amestec interactiv de pulbere uscată.

Aceste

argumente nu au fost analizate și nici luate în considerare de

instanțele de fond ori de expertul tehnic.

Curtea a interpretat

greșit actul juridic dedus judecații și a motivat că

studiul J. descrie caracteristicile de rezistență la apă ale

unui film de stearat de magneziu sub formă de tablete pentru dezintegrare

și, mai mult, că efectele creșterii rezistentei la umiditate ale

stearat de magneziu, într-o formula de pulbere uscată, ar fi putut fi

prezise cu ușurință.

Aceste

concluzii contrazic și probatoriul administrat, din care reiese că

studiul J. descrie doar proprietățile de izolare de apă dintr-un

strat continuu și neîntrerupt stearat de magneziu. J. arata că

stearatul de magneziu este capabil să reducă absorbția apei în

pulberi și în tablete comprimate, prin formarea unei pelicule barieră

hidrofobe continue și impermeabilă la apă. Acest film este

capabil să prevină absorbția apei în cazul în care este continuu

și oferă o acoperire completă a particulelor de pulbere sau

suprafața tabletei.

În ceea ce

privește pulberile dezintegrate, J. raportează că adăugarea

de stearat de magneziu nu a avut niciun efect semnificativ asupra ratei de

absorbție a apei (Figura 5 J.). În mod evident, în acest caz, stearatul de

magneziu nu a format un film de lubrifiant eficient impermeabil în jurul

particulelor de pulbere, în scopul protecției particulelor față

de apă. J. explică faptul că particulele sunt foarte mici, cu o

suprafață specifică foarte ridicată. La concentrația

de lubrifiant utilizat, cantitatea de stearat de magneziu a fost

insuficientă pentru a acoperi întreaga suprafața a particulelor de

pulbere (pag. 26, col. 1, parag. 16-20). În absența unui film impermeabil

continuu și complet extins în jurul particulelor de pulbere, nu s-a

observat niciun efect asupra absorbției apei.

În ceea ce

privește tablete excipient comprimat, J. din nou, în mod clar, arată

că un efect de impermeabilizare se observă numai în cazul în care

filmul de lubrifiant este continuu și neîntrerupt. Figura 6 arată

că stearatul de magneziu are un efect foarte mic asupra absorbției

apei în tabletele formate din fosfat dicalcic dibidrat. Potrivit lui J., acest

lucru poate fi explicat prin tendința excipientului de stearat de magneziu

de a se fractura (deci nu se poate crea un film continuu) în timpul

compactării, dând naștere unor suprafețe lubrifiate în mod

discontinuu (pag. 28, col. 1, liniile 6-15). Fără un film continuu de

stearat de magneziu care să dea o acoperire totală suprafețelor

pereților și a porilor acestora, se observă un efect redus sau

deloc asupra absorbției apei.

După cum

s-a menționat mai sus, totuși, studiul I. concluzionează că

stearatul de magneziu nu formează o peliculă continuă în jurul

particulelor de purtător într-un amestec de pulbere uscată de

aerosol. Mai degrabă, se descrie că particulele de stearat de

magneziu se leagă (electrostatic) de particulele de purtător discret

și într-un mod asemănător unui plasture, care aderă numai

la site-uri de legare încărcate cu energii mai mari, în jurul particulelor

purtătoare, în timp ce particulele de agent activ, încărcate cu o

energie mai mica, sunt lăsate descoperite, fapt ce nu ar permite crearea

unui film.

Față

de studiul și cercetările realizate de J., interacțiunea descrisă

între stearatul de magneziu și particule de purtător activ într-un

amestec de pulbere uscată se realizează în mod discontinuu - de tip

plasture, aspect care nu poate să se furnizeze o impermeabilizare

eficientă.

Mai mult

decât atât, J. nu oferă nicio dovadă care să sugereze că o

astfel de interacțiune discontinuă între particulele de stearat de

magneziu și cele de purtător activ ar putea oferi o

rezistență eficientă împotriva apei sau a umezelii.

Figura 7 din

studiul J. ilustrează faptul că suprafețele poroase de comprimate

a-lactose monohydrat, lubrifiate cu un film de stearat de magneziu hidrofob,

sunt protejate împotriva dizolvării (deci impermeabil) într-un mediu apos,

dar o cantitate însemnată de apă pătrunde în structura lor.

Acest lucru arată că stearatul de magneziu care acoperă aceste

tablete, oferă o oarecare impermeabilitate dar, cu toate acestea, nu are

capacitatea de a rezista acțiunii capilare a moleculelor de apă

dintr-un mediu lichid (pentru a respinge în totalitate apa, de la nivelul

suprafeței lor - adică de fi total hidrofob). Este impermeabil dar nu

hidrofob.

În concluzie,

studiul J. enumeră doar efectele impermeabile ale unui film de stearat de

magneziu continuu și neîntrerupt în pulberi dezintegrate și pe

tablete pentru dezintegrare, iar studiul I. arată că într-un amestec

de pulbere de aerosol ternar, uscat, stearat de magneziu se leagă de

particule purtătoare de substanța activă într-un mod discontinuu

și inconsecvent, care nu oferă un efect complet hidrofob și nici

măcar un efect impermeabil așa cu reiese din studiul J.

Potrivit

dicționarului explicit al limbii române, hidrofob înseamnă impermeabil,

hidrofob, - ă, hidrofobi, - e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care

nu se combină cu apa sub nicio formă; care nu se îmbibă de

apă, care nu are afinitate pentru apă; impermeabil - ă, (- i, - e)

(despre materiale, țesături) Care nu permite trecerea fluidelor (în

special a apei).

În concluzie,

o persoană de specialitate nu putea să prevadă întinderea

revendicărilor din prezentul brevet, presupunând ca avea la

cunoștință cele două studii.

Din aceste

motive, analiza Curții cu privire la pasul inventiv, având în vedere

studiile I. și J. este eronată. Efectele rezistenței la

umiditate ale stearatului de magneziu într-un amestec de pulbere uscată

inhalabilă, așa cum este descris și revendicat în brevet,

îndeplinea condiția activității inventive la data

priorității invenției și nu ar fi putut fi prezisă de

o persoana de specialitate, pe baza stadiului tehnicii.

Analiza

și cercetarea celor două studii, în modalitatea realizată de

Curtea de Apel și de expertul desemnat se bazează pe

cunoștințe, mai degrabă retrospective, decât pe o analiză

corectă și reală a conținutului lor.

- Specialistul

în domeniu nu ar combina descoperirile lui I. și J. fără înțelegerea

ulterioară a invenției.

I.

vizează formele de pulberi uscate pentru eliberarea sub formă inhalabilă

a particulelor fine de medicament către plămâni și

analizează factorii ce pot influența caracteristicile norului

inspirabil (Rezumat din I.).

J.

vizează rolul reținerii apei asupra dezintegrării comprimatelor

și încearcă să furnizeze o metodă ameliorată de

măsurare a penetrării apei în sistemele formate din particule (titlu

și rezumat din J.). Sistemele de particule (pulberi și comprimate)

avute în vedere în lucrarea experimentală a lui J. nu conțin

particule de medicament, ci sunt compuse numai din materiale de

umplutura/lianți și agenți de dezintegrare.

În mod clar, I.

și J. vizează câmpuri tehnice diferite, urmăresc scopuri tehnice

complet diferite și tipuri complet diferite de produse.

Hotărârea

Curții nu conține nicio justificare privind combinarea

învățăturilor din aceste documente și, în consecință,

această combinare nu ar fi fost făcută de către

specialistul în domeniu fără informații ulterioare

invenției.

Trebuie

subliniat că deși specialistul în domeniu ar urmări să

analizeze mai în detaliu, pornind de la lucrarea lui I.,

proprietățile și funcțiile stearatului de magneziu, ar

putea să nu existe niciun motiv plauzibil să consulte lucrarea lui J.

în acest scop. Titlul, rezumatul și cuvintele cheie din lucrarea lui J. nu

conțin nicio referire la stearatul de magneziu și, în

consecință, nicio căutare de documente referitoare la stearatul

de magneziu nu ar duce la identificarea lui J. Dezvăluirea lui J., un

document privind dezintegrarea comprimatelor, nu ar face parte din

cunoștințele generale comune ale unui specialist în domeniu privind

formele de aerosoli cu pulbere uscată.

Prin urmare,

specialistul în domeniu nu ar combina informațiile desprinse din I.

și J. fără a cunoaște în prealabil invenția.

- Obiectul

revendicat nu ar fi putut fi prevăzut din lucrările lui I. și J.

fără informațiile ulterioare.

I. nu

vorbește despre formarea unei pelicule de stearat de magneziu în jurul

particulelor de ingredient activ într-un amestec aerosol cu pulbere uscată,

ci susține, mai degrabă, că forțele electrostatice sunt

responsabile de capacitatea stearatului de magneziu de a ameliora redispersia

medicamentului și H. (fracționarea în particule fine) în aceste

produse, determinând puternica legare electrostatică a particulelor de

stearat de magneziu la purtătorul de lactoză și legarea

scăzută a particulelor de medicament la elementele de aderare, mai

puțin active ale purtătorului (deci discontinuu).

În

consecință, I. explică efectele observate ale stearatului de

magneziu dintr-un amestec ternar sub formă de pulbere uscată din

punctul de vedere al forțelor de atracție electrostatică, care

sunt considerate a fi predominante și determinante pentru interacțiunea

dintre componentele amestecului. Totuși, forțele electrostatice

predomină numai în cazul unor umidități scăzute și

slăbesc

pe măsură ce umiditatea ambientală crește, din cauza

conductivității crescute a aerului umed. Acest lucru este

binecunoscut în stadiul tehnicii și este recunoscut și confirmat

expres în lucrarea lui I., la pagina 149, rândurile 21-24.

În

consecință, specialistul în domeniu va aprecia rapid că în condiții

de umezeală ambientală efectele electrostatice descrise de I. nu se

vor observa în mod necesar. I. nu furnizează nicio informație cu

privire la comportamentul stearatului de magneziu în pulbere uscată

inhalabilă, în condiții de umiditate crescută. Conform

multiplelor teorii ipotetice discutate în I., comportamentul și

acțiunea stearatului de magneziu în condiții diferite nu pot fi

prezise sau explicate cu ușurința.

I. nu

furnizează nicio informație care l-ar putea determina pe specialistul

în domeniu să prezică faptul că stearatul de magneziu va forma o

peliculă hidrofobă în jurul ingredientului activ sau purtătorului

de particule într-un amestec aerosol cu pulbere uscată, în care o astfel

de peliculă ar putea fi capabilă să împiedice pătrunderea

umezelii în formă.

Chiar

dacă lucrarea lui J. ar fi combinată în mod adecvat cu cea a lui I.,

această combinare nu l-ar conduce în mod evident pe specialistul în

domeniu la această invenție. Astfel, studiul J. indică dincolo

de orice dubiu că aceasta capacitate a stearatului de magneziu de a forma

o peliculă hidrofobă rezistentă la apă într-o

compoziție nu poate fi prezisă cu ușurință și în

mod direct. Se pare că această capacitate depinde inter alia de forma

fizică, dimensiunea particulelor și comportamentul granulelor din

compoziție, iar în cazul compozițiilor care conțin mai mult de o

componentă, de interacțiunile fizice extinse dintre aceste

componente. În special, J. prezintă că și în cazurile în care

stearatul de magneziu produce un efect de respingere a apei asupra două

componente separate, în mod individual, un astfel de efect de respingere a apei

nu se regăsește în mod necesar într-o compoziție care

conține un amestec al acestor componente. În timp ce J. vorbește

despre capacitatea stearatului de magneziu de a respinge reținerea apei în

anumite pulberi dezagregante slabe, nu analizează nicăieri efectul

stearatului de magneziu asupra pulberilor ce conțin mai mult de un

ingredient, în special amestecurile de pulberi integrative. Comportamentul

stearatului de magneziu în astfel de pulberi este complet imprevizibil conform

dezvăluirilor și informațiilor furnizate de J. Mai mult, J. nu

analizează nicăieri comportamentul stearatului de magneziu în

legătură cu vreun ingredient activ din punct de vedere farmaceutic,

de nicio natură, și nici în legătură cu vreo

compoziție care conține un ingredient activ din punct de vedere farmaceutic.

De asemenea, interacțiunea dintre stearatul de magneziu și un

ingredient activ din punct de vedere farmaceutic cu dimensiune de

particulă inhalabila este complet imprevizibilă conform

dezvăluirilor și expunerilor din J.

Mai mult, J.

indică în mod clar că stearatul de magneziu nu furnizează nicio

protecție împotriva acțiunii apei în nicio compoziție.

Capacitatea stearatului de magneziu de a forma o peliculă hidrofobă

rezistentă la apă depinde în mare măsură de mai mulți

factori complexi, incluzând dimensiunea particulelor și

interacțiunile dintre componentelor compoziției. Analizând strict

studiul J., capacitatea stearatului de magneziu de a forma o peliculă

uleioasă care să respingă în mod eficient umezeala într-un

amestec interactiv sub formă de pulbere uscată, conținând un

purtător cu dimensiune neinhalabilă a particulelor, inactiv din punct

de vedere farmaceutic și un compus cu o dimensiune inhalabila a

particulelor, activ din punct de vedere farmaceutic, micronizat și fin

divizat, astfel cum rezultă din prezenta invenție, ar fi imposibil de

prezis.

Mai mult,

analizând doar J., capacitatea stearatului de magneziu de a forma o

peliculă în jurul particulelor într-un amestec interactiv sub formă

de pulbere uscată, conținând un purtător cu dimensiune

neinhalabilă a particulelor, inactiv din punct de vedere farmaceutic

și un compus cu o dimensiune inhalabilă a particulelor, activ din

punct de vedere farmaceutic, micronizat și fiind divizat, în condiții

de umiditate ambientală în prezența umezelii, ar fi, de asemenea,

imposibil de prezis. I. descrie interacțiunile electrostatice dintre

particule într-un amestec de pulberi uscate, care vor predomina doar în

condiții de mediu uscat. Astfel de interacțiuni nu vor fi observate

în condiții în care pătrunderea umezelii este posibilă.

Comportamentul stearatului de magneziu într-un amestec de pulberi uscate în

astfel de condiții nu poate fi prezis pe baza lucrării lui I., tot nu

ar constitui o „peliculă hidrofobă" în modul descris de J. se

referă la împiedicarea pătrunderii apei lichide în pulberi și

comprimate. în acest scop, o particulă hidrofoba continuă și

neîntreruptă este necesară pentru a acoperi pulberea sau comprimatul

și pentru a-l proteja împotriva penetrării lichidului. Totuși, I.

descrie legarea particulelor de stearat de magneziu la situsuri discrete de pe

particulele purtătorului de lactoză, lăsând situsurile slab

aderente disponibile pentru legarea particulelor de medicament. Aceasta nu

constituie o „peliculă" hidrofoba protectoare, în modul în care este

descrisă și imaginată de J.

În concluzie,

capacitatea stearatului de magneziu de a respinge umezeala în orice formă,

la pulberi uscate, independent de natura compusului activ și materialul

purtătorului, astfel cum este prezentată în brevetul contestat, nu

poate fi prezisă pe baza stadiului tehnicii la care se face referire mai

sus. Utilizarea stearatului de magneziu pentru crearea unei forme cu pulberi

uscate cu o capacitate mai bună de respingere a umezelii (conform

prezentei revendicări 1) sau pentru reducerea influenței umezelii

pătrunse asupra fracțiunii de particule fine (H.) într-o formă

cu pulberi uscate (conform prezentei revendicări 2) este, în

consecință, inventivă raportat la lucrările I. și J.

Pârâta B.