ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7303/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 4 reclamantul D.C. a chemat în judecată pârâtele B.I.C.L.

și B.B.C. pentru a se dispune anularea brevetului de invenție nr. 113710/1996

eliberat de OSIM București având ca autoare pe pârâte și recunoașterea

calității de inventator și titular al brevetului de invenție a reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 346/2002

Judecătoria sectorului 4 a admis excepția de necompetență materială și a

declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.

Tribunalul București, secția a V – a

civilă și de contencios administrativ, a respins excepția tardivității

introducerii acțiunii ca neîntemeiată și, pe fond, a respins acțiunea ca

neîntemeiată reținând, în esență, că potrivit art. 42 teza a II – a din Legea

nr. 64/1991 cererea de anulare se poate face în tot cursul duratei de

valabilitate a brevetului de invenție nr. 113710/B1/1996 respectiv 12 februarie

1996 – 12 februarie 2016. La data formulării acțiunii brevetul era valabil,

astfel încât excepția de tardivitate este nefondată.

S-a mai reținut că în temeiul art.

42 teza I din Legea nr. 64/1991 brevetul poate fi anulat doar în măsura în care

se constată că la data cererii de înregistrare nu erau îndeplinite condițiile

pentru existența unei invenții brevetabile, or în speță, după ce pârâtele au

depus cererea pentru obținerea brevetului s-a constituit depozitul național

reglementar cu începere de la 12 februarie 1996, OSIM apreciind că pârâtele

sunt îndreptățite la eliberarea brevetului având calitatea de inventator.

În opinia Tribunalului, singura

dovadă pe care se sprijină acțiunea, respectiv declarația autentică a pârâtelor

nu este suficientă pentru a duce la concluzia că brevetul a fost acordat cu

nerespectarea condițiilor pentru existența unei invenții brevetabile.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamantul arătând că instanța de fond nu a constatat calitatea sa de unic

autor și titular al brevetului de invenție, în speță nepunându-se problema

anulării brevetului emis de OSIM, ci aceea a calificării litigiului în raport

de dispozițiile regulii 18 F (3) cu privire la declararea invențiilor din HG

152/1992.

Prin decizia civilă nr. 47 A din 31 ianuarie

2003 Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, a respins apelul ca

nefondat reținând că obiectul cererii introductive constă în anularea

brevetului de invenție nr. 113710/1996 având ca autoare pe pârâte și

recunoașterea calității de inventator și titular al brevetului exclusiv pentru

reclamant, or procedura anulării brevetului este expres prevăzută de

dispozițiile art. 42 din Legea nr. 64/1991.

În cauză au fost respectate și

cerințele art. 14 din Legea nr. 64/1991 cererea de brevet conținând datele de

identificare a solicitantului, descrierea invenției, desene explicative, așa încât

aceasta s-a înregistrat la OSIM, constituindu-se depozitul reglementar.

Hotărârea nr. 5/2101/1998 a OSIM a

fost emisă în urma procedurii de examinare a cererii de brevet, inclusiv a

calității și datelor solicitantului.

În cauză nu s-au produs dovezi în

legătură cu eventuala contestare a acestui aspect.

S-a mai reținut că regula 18 F din

HG 152/1992 nu vine decât să certifice faptul că declararea inventatorilor se

face pe răspunderea solicitantului, iar eventualele litigii cu privire la

declararea inventatorilor sunt de competența instanțelor judecătorești conform

art. 61 din Legea nr. 64/1991.

Instanța de apel a considerat că

declarația autentică a pârâtelor-intimate nu poate produce efecte decât în

măsura în care se coroborează și cu alte probe din care să reiasă

neîndeplinirea cerințelor legate de momentul emiterii brevetului.

Reclamantul a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, întemeiat pe pct. 7 – 9 ale art. 304 C.

proc. civ. arătând că OSIM, la data depunerii depozitului, a apreciat incomplet

calitatea de autor a pârâtelor intimate, doar pe baza declarațiilor nereale.

În sprijinul recursului, în afară de

declarația autentificată a pârâtelor recurentul a mai depus încă 2 declarații

autentice ale numitelor G.N. și D.V. (filele 4, 5 dosar recurs) prin care

acestea atestă că recurentul este autorul invenției „ansa și raportorul

centizimal”.

Recursul este fondat.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea constată că instanțele care au instrumentat cauza în fond și

apel nu au avut în vedere declarația autentică existentă la fila 2 a dosarului

de fond, hotărâtoare în soluționarea cauzei și care nu mai trebuie coroborată

cu alte probe, fiind suficientă în dovedirea relei-credințe a intimatelor care,

la data depunerii cererii de brevet, și-au atribuit calitatea de autoare ale

invenției „ansă radiestezică”.

Astfel, cererea de brevet a fost

formulată de intimate cu încălcarea art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr.

64/1991 (în redactarea existentă la 12 februarie 1996 când a fost făcută

cererea de brevet) deoarece acestea nu au declarat adevăratul inventator.

Ulterior, intimatele prin declarația autentificată sub nr. 254 din 4 decembrie

2001 (fila 2 a dosarului de fond) au recunoscut faptul că nu erau îndreptățite

la eliberarea brevetului și nu aveau calitatea de inventator și titular la data

depozitului reglementar.

Recurentul-reclamant nu a cunoscut

împrejurarea că intimatele au solicitat acordarea brevetului întrucât cererea

nu a fost publicată (acordarea brevetului s-a solicitat în regim de urgență

conform art. 26 din Legea nr. 64/1991).

Reaua-credință a intimatelor este

probată de recurent și prin actele nou depuse, respectiv alte două declarații

autentice prin care se atestă că unicul autor al invenției este recurentul.

Față de cele ce preced recursul se

privește ca fondat și, urmare a admiterii lui vor fi casate hotărârile

pronunțate. În baza art. 62 alin. (1) din Legea nr. 203/2002 de modificare și

completare a Legii nr. 64/1991 se va trimite cauza la OSIM în vederea

eliberării brevetului persoanei îndreptățite și publicării schimbării

titularului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul D.C.

împotriva deciziei civile nr. 47 A din 31 ianuarie 2003 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă. Modifică decizia în sensul că admite apelul

declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 763 din 25 septembrie 2002

a Tribunalului București, secția a V – a civilă și de contencios administrativ.

Schimbă sentința în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul D.C. și

constată că pârâtele B.I.C.L. și B.B.C. nu sunt îndreptățite la acordarea

brevetului nr. 113710 emis în baza cererii nr. 96-00240 din 12 februarie 1996

pentru invenția „Ansă radiestezică”.

Trimite cauza la OSIM pentru

eliberarea brevetului persoanei îndreptățite și publicarea schimbării

titularului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 decembrie 2004.