ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 611/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 611/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin decizia civilă

nr. 245A din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă

și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul formulat de

apelantul-reclamant S.M. împotriva sentinței civile nr. 526 din 07 aprilie 2010

pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu

intimații - pârâți SC I.C.M.E. SA și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci;

a desființat sentința apelată în parte și a trimis cauza aceleiași instanțe

pentru rejudecarea capătului de cerere care privește anularea brevetului de invenții

115311 retipărit în raport de prevederile Regulilor nr. 24, 13 alin. (1) lit. a),

d), f), 15 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 152/1992, respectiv art. 44 și art.

60 din Legea nr. 64/1991 combinate cu regulile 7 alin. (1) și (2) din H.G. nr.

152/1992 și a păstrat dispozițiile privind admiterea excepțiilor autorității de

lucru judecat pentru celelalte cauze de nulitate a BI 115311 retipărit și

inadmisibilității capetelor 1 și 3 ale cererii de chemare în judecată.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea a reținut următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a

III-a civilă, la data de 30 iunie 2006, reclamantul S.M. a chemat în judecată

pe pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, solicitând instanței ca

prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:

Brevetului de Invenție 115311 retipărit „Inductor rotativ de mașină electrică,

cu magneți permanenți și circuit magnetic variabil”, obținut în urma revocării

parțiale de către O.S.I.M. a B.I. 115311 inițial, motivat de faptul că obiectul

invenției nu este un inductor, ci un dispozitiv centrifugal și de faptul că s-a

făcut o greșită aplicare a regulii 37 alin. (6) din H.G. nr. 152/1992;

Brevetului de Invenție 115311 inițial, motivat de nerespectarea condițiilor

pentru existența unei invenții brevetabile conform art.

7-11

din Legea nr. 64/1991 combinat cu regula 10

corectă și repunerea în drepturi a conținutului descrierii și revendicărilor

făcute pe baza figurilor 1 - 9 a CBI 92-01024 din 23 iulie 1992, îngrădit cu

scopul vădit ca soluția invenției să fie atribuită CBI 97-01050.

La data de 26

septembrie 2006 s-a dispus introducerea în cauză a S.C. I.C.P.E. I.C.M.E.

SA

București în calitate de pârât.

La data de 23

ianuarie 2007 a fost admisă excepția inadmisibilității capătului 3 din cerere

(privind reformularea corectă și repunerea în drepturi a conținutului

descrierii și revendicărilor CBI 92-01024 din 23 iulie 1992). S-a constatat că

cererea de eliberare a brevetului a fost urmată de eliberarea brevetului de

invenție, iar titularul S.M. a uzat și de calea contestației împotriva

hotărârii de acordare a brevetului, precum și de calea recursului împotriva

hotărârii Comisiei de Reexaminare, soluționat prin respingerea sa în cadrul

dosarului nr. 6422/2001.

Prin sentința civilă

nr. 601 pronunțată la data de 1 aprilie 2008 de Tribunalul București, secția a

III-a civilă, în dosarul nr. 24034/3/2006, a fost respinsă cererea

reclamantului ca fiind rămasă fără obiect, constatându-se că titularul Bl 115311 a fost decăzut din drepturile ce decurg din brevet ca urmare a neplății taxelor de menținere

în vigoare a brevetului pentru perioada 1997 - 2008.

Prin decizia civilă

nr. 43 pronunțată la data de 24 februarie 2009 de Curtea de Apel București, secția

a IX - a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a fost admis

apelul declarat de reclamant împotriva sentinței mai sus menționate,

dispunându-se desființarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță,

în considerarea următoarelor motive:

Nu sunt întemeiate

criticile apelantului formulate împotriva încheierii din 23 ianuarie 2007, prin

care a fost admisă excepția inadmisibilității capătului 3 din cererea de

chemare în judecată, deoarece tribunalul a reținut în mod legal că nu este

competent să soluționeze în primă instanță o cerere având ca obiect solicitări

de felul celor conținute în capătul 3 de cerere - reformularea corectă și

repunerea în drepturi a conținutului descrierii și revendicărilor făcute pe

baza figurilor 1 - 9 a CBI 92-01024 din 23 iulie 1992

Sunt întemeiate

motivele de apel privind respingerea celorlalte capete de cerere ca rămase fără

obiect, întrucât cererea reclamantului are ca obiect anularea BI 115311 pentru

neîndeplinirea condițiilor legale la data înregistrării, cererea fiind

formulată înainte de expirarea termenului limită pentru solicitarea revalidării

brevetului, iar sancțiunea decăderii (reținută de prima instanță în motivare)

produce efecte numai pentru viitor, de la publicarea în BOPI, spre deosebire de

anulare, care produce efecte retroactive. Or, între data de depozit și data

pierderii valabilității, reclamantul se poate pretinde vătămat, sub rezerva

dovedirii pretențiilor sale.

În rejudecare, prin

sentința civilă nr. 526 din 07 aprilie 2010, Tribunalul București, secția a

III-a civilă, a admis excepția autorității cu privire la capătul 1 de cerere,

având ca obiect anularea brevetului de invenție 115311 retipărit și a respins

acest capăt de cerere pentru autoritate de lucru judecat; a admis excepția

inadmisibilității capătului 2 de cerere, având ca obiect anularea brevetului de

invenție 115311 inițial, și a respins cererea formulată de S.M. în

contradictoriu cu pârâții S.C. I.C.M.E. S.A., și Oficiul de Stat pentru Invenții

și Mărci, pentru acest motiv;a respins ca rămasă fără obiect cererea

reclamantului de administrare a probelor în justificarea interesului pe capătul

1 de cerere și a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului I.C.P.E. de obligare

a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, s-au reținut următoarele:

Decizia civilă nr. 43

pronunțată la data de 24 februarie 2009 de Curtea de Apel București în ciclul

procesual anterior, care a confirmat inadmisibilitatea capătului 3 de cerere, nu

a făcut obiectul unui recurs, astfel încât problema de drept dezlegată se

impune cu autoritate de lucru judecat.

Asupra autorității de

lucru judecat a sentinței civile nr. 1352 pronunțată la data de 19 septembrie 2001

de Tribunalul București, secția a III - a civilă, în dosarul nr. 6954/2000 cu

privire la capătul 1 de cerere având ca obiect BI 115311 retipărit, s-a

constatat că brevetul inițial a făcut obiectul unei cereri de revocare din

partea reclamantului, urmată de o Hotărâre a Comisiei de reexaminare care a

dispus modificarea revendicărilor și retipărirea brevetului, iar împotriva

acestei hotărâri, reclamantul a uzat și de calea recursului soluționat prin

sentința menționată.

În raport de

dispozițiile art. 1201 C. civ., analizând condițiile impuse de norma generală,

tribunalul a constatat că cererea de față este identică (din punct de vedere al

părților, obiectului și cauzei) cu cererea ce a fost soluționată în mod

irevocabil prin sentința nr. 1352/2000. Astfel, prin acea hotărâre (în cadrul

procedurii judiciare reglementate la acel moment de Legea nr. 64/1991), a fost

respins recursul reclamantului împotriva Hotărârii Comisiei de Reexaminare a O.S.I.M.

nr. 211 din 12 septembrie 2000, litigiul desfășurându-se între aceleași părți

ca și cel de față. Faptul că procedura judiciară a fost ulterior reglementată

de legiuitor diferit nu face ca cele două cereri să aibă un obiect diferit,

importantă fiind identitatea de cauză a cererilor.

Sub aspectul cauzei,

tribunalul a constatat că atât în cauza de față, cât și în cea soluționată

anterior pretențiile reclamantului au privit lipsa de noutate și de caracter

inventiv a BI 115311 după admiterea în parte a cererii sale de revocare prin

Hotărârea nr. 211/2000.

Asupra excepției

inadmisibilității capătului 2 de cerere având ca obiect anularea BI 115311

inițial, tribunalul a constatat că reclamantul avea la dispoziție o altă cale

procedurală de atac a acestui brevet - cererea de revocare, cale pe care

reclamantul a și folosit-o obținând o hotărâre de admitere în parte - Hotărârea

nr. 211/2000. Ca urmare a soluției adoptate de Comisia de Reexaminare a O.S.I.M.

care a impus reformularea unei revendicări, precum și ca urmare a conformării

pârâtei, s-a dispus retipărirea BI 115311, astfel încât în momentul de față

singurul BI este cel retipărit.

Asupra apelului

declarat în cauză de către reclamant, instanța a reținut, în esență,

următoarele:

După cum a constatat

în mod corect prima instanță, în cadrul procedurii anterioare de revocare

declanșată de apelantul reclamant, finalizată prin sentința civilă nr. 1352

pronunțată la data de 19 septembrie 2001 de Tribunalul București, secția a

III-a civilă, în dosarul nr. 6954/2000, a fost analizată de instanța de recurs

existența condițiilor de brevetabilitate raportat la anterioritatea pretinsă de

recurentul de atunci, dată de propria cerere de brevet, nr. 92-01024.

De asemenea,

neregularitățile privitoare la hotărârea nr. 211/2000 a Comisiei de Reexaminare

din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci erau susceptibile de

evaluare în procedura specială a recursului, de care a uzat atunci apelantul

reclamant.

Prin urmare, s-a constatat

că în mod corect a reținut prima instanță în aceste limite existența

autorității de lucru judecat.

Din examinarea

conținutului cererii cu care reclamantul a învestit instanța în cauza de față

rezultă însă că acesta a mai invocat și nulitatea pentru lipsa corespondenței

între titlul dat invenției și soluția produsului brevetat (fila 6 din cererea

introductivă), cu consecința, în opinia sa, a încălcării Regulilor 24, 13 alin.

(1) lit. a), d), f), 15 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 152/1992, respectiv art.

44 și art. 60 din Legea nr. 64/1991 combinate cu regulile 7 alin. (1) și (2)

din H.G. nr. 152/1992.

Aceste aspecte nu au

fost invocate în prima procedură desfășurată în privința brevetului ce face

obiectul primului capăt al prezentei acțiuni și, în consecință, pentru aceste

motive de nevalabilitate a brevetului nu erau întrunite cerințele autorității

de lucru judecat.

În privința celui

de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect anularea brevetului 115311

inițial, curtea a constatat că excepția inadmisibilității a fost în mod corect

admisă, însă a considerat că altele erau argumentele care fundamentau în mod

legal o astfel de soluție, motiv pentru care, păstrând soluția, a substituit

considerentele.

Astfel, cele două căi

de atac ce pot fi formulate împotriva unui brevet de invenție, respectiv

cererea de revocare în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1991 la acel moment

și cererea în anularea brevetului - ambele pentru motive ce țin de

valabilitatea acestuia, nu se exclud reciproc, iar folosirea procedurii de

revocare nu implică inadmisibilitatea unei acțiuni în anulare.

Pe de altă parte

însă, cum a reținut și prima instanță, urmare a procedurii de revocare

inițiate, s-a dispus revocarea parțială a brevetului inițial și reformularea

uneia dintre revendicările solicitantului, fiind apoi emis brevetul cu același

număr intitulat „retipărit”.

Or, ca efect al

revocării sale prin Hotărârea nr. 211/2000, brevetul inițial nu mai are o

existență de sine stătătoare, iar revendicarea amendată nu mai produce efecte

juridice, astfel că nu se mai justifică demersul unei acțiuni în anulare, a

cărei finalitate este tocmai lipsirea de efecte juridice a unui act juridic

aflat în circuitul civil.

În raport de aceste

considerații, curtea a reținut că în mod corect a respins tribunalul ca

inadmisibil capătul al doilea al cererii.

În ceea ce privește

cel de-al treilea capăt al cererii, cum judicios s-a constatat, inadmisibilitatea

acestuia a fost statuată în ciclul procesual anterior când prima instanță a

procedat ca atare, iar instanța de apel, prin hotărâre irevocabilă prin

nerecurare, a menținut această dispoziție, validând măsura respingerii sale ca

inadmisibil. Prin urmare, nicio discuție nu mai poate avea loc în această etapă

a procesului sub acest aspect.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul S.M. și pârâta S.C. I.C.P.E. - I.C.M.E.

S.A.

În motivarea

criticilor formulate, reclamantul S.M. a arătat următoarele:

existența autorității de lucru judecat.

a. Din examinarea

conținutului cererii cu care reclamantul a investit instanța în cauza de față

rezultă că acesta a mai invocat, diferit de primul dosar, nulitatea pentru

lipsa corespondenței între titlul dat invenției și soluția produsului brevetat,

cu consecința încălcării Regulilor 24, 13 alin. (1) lit. a), d), f) 15 alin.

(2) lit. a) din H.G. nr. 152/1992, respectiv art. 44 și art. 60 din Legea nr. 64/1999

combinate cu regulile 7 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 152/1992.

b. Argumentul în

sensul că în primul litigiu s-a invocat neregularitatea aceluiași brevet de

invenție, respectiv BI 115311 retipărit, nu corespunde realității pentru că, conform

legii, acesta nu putea avea ca obiect un brevet de invenție ci o Hotărâre, prin

care se acordă un brevet de invenție [art. 56 alin. 1 și alin. (2) din Legea

64/1991 inițială, sau art. 54 alin. (1) și alin. (2) din Legea 64/1991 republicată].

Cererea de revocare a

Hotărârii 6/219 din 30 noiembrie 1999 a fost soluționată de Comisia de

Reexaminare invenții a O.S.I.M. care s-a pronunțat prin Hotărârea nr. 211 din 12

septembrie 2000, împotriva căreia a înaintat recurs, soluționat prin sentința

nr. 1352 din 19 septembrie 2001, rămasă definitivă.

Procedura de

brevetare a fost astfel suspendată în perioada 12 septembrie 2000 - 19

septembrie 2001, însă O.S.I.M. nu a așteptat decizia instanței de judecată din

19 septembrie 2001 și a emis în perioada de suspendare o nouă Hotărâre 6/180 la

data 31 octombrie 2000 și înregistrată la 17 ianuarie 2001 care nu a fost

comunicată și nici publicată.

Această hotărâre nu

avea cum să o atace pentru că nu a existat nicio posibilitate legală, fiindu-i

îngrădit acest drept prin nepublicarea acestei hotărâri, care însă producea

efecte juridice față de brevetul invocat Bl 115311 retipărit.

Hotărârea 6/180 a

fost făcută cunoscută pentru prima oară în dosarul civil 24034/3/2006, făcând

obiectul cererii de chemare în judecata ce a fost depusă la registratura Tribunalului

la data de 30 iunie 2006.Prin această Hotărâre 6/180 din 31 octombrie 2000 s-a

acordat BI 115311 retipărit, față de care a formulat cererea pentru prima dată.

În conformitate cu Regula

38(3), O.S.I.M., în termen de 3 luni de la data la care hotărârea de acordare a

brevetului a rămas definitivă (sentința civilă 1352 din 19 septembrie 2001)

tipărește descrierea, revendicările și desenele în fascicul și eliberează

Brevetul de Invenție titularului.

Rezultă că Bl 115311

retipărit a fost dat la tipărit și eliberat la data de 19 decembrie 2001, la

care nu putea face obiectul dosarului civil 6954/2000, conform sentinței civile

1352 din 19 septembrie 2001, pentru a se putea invoca autoritatea de lucru

judecat.

Astfel, numai după

data de 19 septembrie 2001 I.C.P.E. putea reformula revendicarea 1, iar O.S.I.M.

putea emite o Hotărâre de acordare a unui brevet 11531 1 retipărit, în

condițiile respectării Legii 64/1991.

Ceea ce a ignorat

instanța de apel este că Hotărârea 6/180 din 31 octombrie 2000 prin care s-a

acordat a B1 115311 retipărit a fost emisă, datată și înregistrată în perioada

de suspendare a oricărei proceduri de brevetare, ambele devenind în opinia sa

nule și astfel nu se poate aprecia că ar exista vreo identitate de obiect și

cauză .

Nu s-a constatat că

în urma reformulării revendicării I, deci prin așa zisa restrângere a

domeniului de protecție, în urma hotărârii pronunțate în primul litigiu,

elementele în divergență nu au fost înlăturate. S-au detaliat în cadrul

criticii argumentele care o susțin.

greșit inadmisibilitatea capătului 2, iar instanța de apel contrazice

argumentele instanței de fond și creează chiar o argumentare contrară în raport

de temeiurile de drept invocate.

În perioada 10 iunie 1997

-030 august 2006 a existat un singur BI 115311 inițial,a cărui anulare a

solicitat, supunând-o atenției instanței în dosarul nr. 24034/3/2006,

publicarea decăderii fiind făcută la 30 august 2006 .

A solicitat

respingerea excepției inadmisibilității capătului 2 de cerere pe alte argumente

neluate în considerare de instanță, deoarece nu putea exista legal în perioada

de suspendare nicio hotărâre 6/180 din 31 octombrie 2000.

O.S.I.M. a publicat

decăderea din drepturi a I.C.P.E. asupra BI 115311 inițial abia în BOPI 8/2006,

ceea ce demonstrează ori încălcarea și a art. 47 alin. (2) combinat cu Reg. 38

(1-5), ori că o altă entitate a achitat taxele de menținere în vigoare a

acestui brevet și în acest caz nu se poate aprecia că și acest capăt al cererii

devine inadmisibil.

În motivarea recursului

formulat, pârâtul S.C. IPE - I.C.M.E. SA a arătat următoarele:

paralel revendicările brevetului de invenție nr. 115311 cu C.B.I. nr. 92-01024/1992,

aparținând lui S.M., expertul a concluzionat că brevetul nu conține în partea

caracteristică a revendicărilor nimic din CBI nr. 92-01024/1992, astfel că acesta

nu constituie o anterioritate distrugătoare de noutate sau de activitate

inventivă pentru brevetul de invenție nr. 115311/1997.

civilă nr. 1532 din 01 februarie 2002 pronunțată într-un litigiu cu același

obiect cu cel de al treilea capăt de cerere din prezenta acțiune. Rezultă că și

pentru acest capăt de cerere există autoritate de lucru judecat în decizia

civilă nr. 1532 din 01 februarie 2002 pronunțată de TMB, secția a V-a, în dosarul

nr. 6422/2001, întrucât în prezentul litigiu se tinde prin capătul 3 din cerere

la rejudecarea aceleiași cereri între aceleași părți.

3.Decizia civilă nr.

43 A din 24 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX,

în primul ciclu procesual al cauzei este în totală contradicție cu prevederile

Legii nr. 64/1991, care susțin decăderea de la data neplății și nu de la data

publicării, detaliindu-se argumentele susținute în acest sens și invocându-se nulitatea

absolută a deciziei nr. 43 A din 24 februarie 2009 ca fiind dată cu încălcarea

legii.

brevet se poate face numai în raport cu dispozițiile art. 42 din Legea nr.

64/1991, valabilă în 1997 și numai atunci când se constată că la data

înregistrării cererii de brevet de invenție nr. 97-01050 din 10 iunie 1997 nu

erau îndeplinite condițiile pentru existența unei invenții brevetabile, așa cum

sunt acestea detaliate în art. 7, art. 8, art. 9 și art. 10 din Legea nr.

64/1991.

Rezultă că anularea

unui brevet de invenție pentru motivul reținut de instanța de apel a fi invocat

în plus față de primul litigiu nu poate constitui temei pentru anularea unui

brevet de invenție, o astfel de dispoziție a instanței de judecată fiind

inadmisibilă, întrucât reprezintă un adaos la o lege specială, care nu este în

puterea Curții de Apel București.

care un brevet nu este valabil,deoarece titularul a fost decăzut din drepturi

începând cu data de 11 iunie 1997, acesta nu poate crea niciun fel de drepturi

pentru titular, nici vătămări de orice natură pentru terți, iar în raport de

aceste aspecte invocă excepția lipsei de interes a reclamantului S.M. în raport

cu cererea lui de anulare a unui brevet de invenție retipărit, numai pentru

motivul că unui terț nu-i place titlul brevetului, indiferent ce titlu ar purta

el.

Analizând decizia în

raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la

recursul formulat de reclamant.

referitor la modul de soluționare a excepției autorității de lucru judecat.

a. Prima critică

formulată nu este întemeiată față de modul de dispunere al instanței de apel cu

privire la aspectele apreciate ca nefiind supuse controlului instanței în

dosarul anterior.

b. Potrivit art. 56

din Legea nr. 64/1991, în forma în vigoare la data declanșării primului

litigiu, orice persoană interesată are dreptul să ceară în scris și motivat, la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, revocarea în tot sau în parte a hotărârii de

acordare a brevetului de invenție, în termen de 6 luni de la publicare, dacă nu

este îndeplinită cel puțin una din condițiile prevăzute la art. 7-11, în vreme

ce art. 42 prevedea că brevetul de invenție eliberat de Oficiul de Stat pentru

Invenții și Mărci poate fi anulat, în tot sau în parte, la cererea unei

persoane interesate, în cazul când se constată că, la data înregistrării

cererii de brevet de invenție, nu erau îndeplinite condițiile pentru existența

unei invenții brevetabile, această din urmă cerere putându-se face tot cursul

duratei de valabilitate a brevetului și se judecă de către Tribunalul

municipiului București.

Aceste dispoziții

procedurale se regăsesc și în urma modificărilor legislative intervenite, iar

la data declanșării prezentului litigiu erau reglementate de art. 54 și art. 40

din lege.

Cu privire la aceste

căi de atac din materia invențiilor, instanța de apel a reținut că deși ambele

pot fi formulate pentru motive ce țin de valabilitatea acestuia, acestea nu se

exclud reciproc, iar folosirea procedurii de revocare nu implică

inadmisibilitatea unei acțiuni în anulare. Numai că, cu referire la aspecte considerate

ca fiind dezlegate în primul litigiu, se reține că operează în cauză autoritatea

de lucru judecat.

Potrivit art. 1201 C. civ., în vigoare la

data soluționării cauzei,

este lucru judecat

atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe

aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în

aceeași calitate.

Tripla identitate

impusă de norma legală nu se regăsește în cauză pentru a fi atrasă autoritatea

de lucru judecat, în condițiile în care, fără a intra în detalii cu privire la

toate elementele de verificat, obiectul celor două căi de atac este diferit.

În aceste condiții,

se constată că atât prima instanță cât și cea de apel au soluționat în mod

greșit pe excepția autorității de lucru judecat cererea privind anularea

brevetului de invenție retipărit, ceea ce atrage incidența în cauză a

dispozițiilor art. 304 pct. C. proc. civ.

privește modul de soluționare a celui de al doilea capăt de cerere, respectiv prin

constatarea inadmisibilității, în cauză s-a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor legale incidente, ceea ce face să nu fie fondat acest motiv de

recurs, ce se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

După cum rezultă din

motivarea deciziei de apel, instanța a complinit motivarea din sentință,

reținând că, efect al revocării sale prin Hotărârea nr. 211/2000, brevetul

inițial nu mai are o existență de sine stătătoare, iar revendicarea amendată nu

mai produce efecte juridice, astfel că nu se mai justifică demersul unei

acțiuni în anulare, a cărei finalitate este tocmai lipsirea de efecte juridice

a unui act juridic aflat în circuitul civil.

Instanța de apel a

analizat inadmisibilitatea sub un alt aspect decât cel invocat de către

reclamantul recurent prin cererea de recurs, care are în vedere menținerea

brevetului inițial până la data publicării decăderii. Or, nu acest aspect de

validitate a brevetului inițial a fost avut în vedere de instanță, după cum

rezultă din considerentele sus redate.

Aspectul invocat de

reclamantul recurent, în sensul că brevetul retipărit nu ar avea o existență

valabilă față de modul de derulare a procedurii prin care a acesta a fost

eliberat, nu revalidează automat brevetul inițial, ci numai poate afecta

valabilitatea celui retipărit - urmând a fi avut în vedere de instanță la

rejudecare, dacă se încadrează în cadrul procesual al litigiului de față. În

condițiile în care brevetul inițial a fost retipărit în urma procedurii

derulate anterior, după cum în mod corect a reținut instanța de apel, brevetul

inițial este lipsit de efecte juridice.

Celelalte aspecte

invocate în cadrul motivului, referitoare la neregulile din procedura decăderii

din drepturi a titularului de brevet exced cadrul procesual al litigiului față

de cele arătate mai sus.

Cu privire la

recursul formulat de pârâtă.

1.Față de cele reținute

mai sus asupra recursului declarat de reclamant este neîntemeiată prima critică

recurs.

privește cel de-al treilea capăt al cererii, instanța de apel a reținut că în

mod judicios s-a constatat de prima instanță inadmisibilitatea acestuia, față

de modul de statuare în ciclul procesual anterior când prima instanță a

procedat ca atare, iar instanța de apel, prin hotărâre irevocabilă prin

nerecurare, a menținut această dispoziție, validând măsura respingerii sale ca

inadmisibil. Prin urmare, nicio discuție nu mai poate avea loc în această etapă

a procesului sub acest aspect.

Față de aceste

considerente, necontestate, critica de recurs nu poate fi primită.

formulate privind decizia de apel pronunțată în primul ciclu procesual nu pot

face obiect de analiză în fața instanței de recurs, întrucât prin nedeclararea

recursului aceasta a devenit irevocabilă și se bucură de putere de lucru

judecat, așa cum corect a reținut și instanța de apel.

motivelor de nulitate invocate în cauză nu poate fi analizată pentru prima dată

de instanța de recurs, acestea nefiind cercetate de niciuna dintre instanțe,

deoarece în caz contrar se pune problema privării părții de grade de jurisdicție

și de dreptul la un proces echitabil recunoscut de art. 6 parag. 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor și Libertăților fundamentale ale individului.

critică de recurs nu poate fi primită față de cele reținute mai sus cu referire

la motivul pentru care nu s-a dat eficiență primului brevet .

Față de motivul de

recurs apreciat ca fiind fondat, formulat de către reclamant, Înalta Curte urmează

să facă aplicarea art. 304 pct. 9, art. 312 și art. 297 alin. (1) C. proc. civ.,

dispunând admiterea recursului declarat de reclamant și modificarea în parte a

deciziei, în sensul desființării în parte a sentinței și trimiterii cauzei

pentru rejudecarea cererii de anulare a brevetului retipărit la prima instanță.

Se vor păstra totodată celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

Cu aplicarea art. 304

pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul

S.M. împotriva

deciziei civile nr.

245.A din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă

pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Modifică în parte

decizia, în sensul că:

Desființează în parte

sentința și trimite cauza pentru rejudecarea cererii de anulare a brevetului

retipărit.

Păstrează celelalte

dispoziții ale deciziei și sentinței.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de

pârâta SC. I.C.P.E. - I.C.M.E.

SA împotriva

deciziei civile nr. 245.A din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 03 februarie 2012.