ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 611/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 245A din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul formulat de apelantul-reclamant S.M. împotriva sentinței civile nr. 526 din 07 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți SC I.C.M.E. SA și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci; a desființat sentința apelată în parte și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea capătului de cerere care privește anularea brevetului de invenții 115311 retipărit în raport de prevederile Regulilor nr. 24, 13 alin. (1) lit. a), d), f), 15 alin. (2) lit. a) din H.G.

nr. 152/1992, respectiv art. 44 și art. 60 din Legea nr. 64/1991 combinate cu regulile 7 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 152/1992 și a păstrat dispozițiile privind admiterea excepțiilor autorității de lucru judecat pentru celelalte cauze de nulitate a BI 115311 retipărit și inadmisibilității capetelor 1 și 3 ale cererii de chemare în judecată. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 30 iunie 2006, reclamantul S.M. a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: 1. anularea Brevetului de Invenție 115311 retipărit „Inductor rotativ de mașină electrică, cu magneți permanenți și circuit magnetic variabil”, obținut în urma revocării parțiale de către O.S.I.M.

a B.I. 115311 inițial, motivat de faptul că obiectul invenției nu este un inductor, ci un dispozitiv centrifugal și de faptul că s-a făcut o greșită aplicare a regulii 37 alin. (6) din H.G. nr. 152/1992; 2. anularea Brevetului de Invenție 115311 inițial, motivat de nerespectarea condițiilor pentru existența unei invenții brevetabile conform art. 7-11 din Legea nr. 64/1991 combinat cu regula 10 3. reformularea corectă și repunerea în drepturi a conținutului descrierii și revendicărilor făcute pe baza figurilor 1 - 9 a CBI 92-01024 din 23 iulie 1992, îngrădit cu scopul vădit ca soluția invenției să fie atribuită CBI 97-01050. La data de 26 septembrie 2006 s-a dispus introducerea în cauză a S.C.

I.C.P.E. I.C.M.E. SA București în calitate de pârât. La data de 23 ianuarie 2007 a fost admisă excepția inadmisibilității capătului 3 din cerere (privind reformularea corectă și repunerea în drepturi a conținutului descrierii și revendicărilor CBI 92-01024 din 23 iulie 1992). S-a constatat că cererea de eliberare a brevetului a fost urmată de eliberarea brevetului de invenție, iar titularul S.M. a uzat și de calea contestației împotriva hotărârii de acordare a brevetului, precum și de calea recursului împotriva hotărârii Comisiei de Reexaminare, soluționat prin respingerea sa în cadrul dosarului nr. 6422/2001.

Prin sentința civilă nr. 601 pronunțată la data de 1 aprilie 2008 de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. 24034/3/2006, a fost respinsă cererea reclamantului ca fiind rămasă fără obiect, constatându-se că titularul Bl 115311 a fost decăzut din drepturile ce decurg din brevet ca urmare a neplății taxelor de menținere în vigoare a brevetului pentru perioada 1997 - 2008. Prin decizia civilă nr. 43 pronunțată la data de 24 februarie 2009 de Curtea de Apel București, secția a IX - a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a fost admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței mai sus menționate, dispunându-se desființarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în considerarea următoarelor motive: Nu sunt întemeiate criticile apelantului formulate împotriva încheierii din 23 ianuarie 2007, prin care a fost admisă excepția inadmisibilității capătului 3 din cererea de chemare în judecată, deoarece tribunalul a reținut în mod legal că nu este competent să soluționeze în primă instanță o cerere având ca obiect solicitări de felul celor conținute în capătul 3 de cerere - reformularea corectă și repunerea în drepturi a conținutului descrierii și revendicărilor făcute pe baza figurilor 1 - 9 a CBI 92-01024 din 23 iulie 1992 Sunt întemeiate motivele de apel privind respingerea celorlalte capete de cerere ca rămase fără obiect,

întrucât cererea reclamantului are ca obiect anularea BI 115311 pentru neîndeplinirea condițiilor legale la data înregistrării, cererea fiind formulată înainte de expirarea termenului limită pentru solicitarea revalidării brevetului, iar sancțiunea decăderii (reținută de prima instanță în motivare) produce efecte numai pentru viitor, de la publicarea în BOPI, spre deosebire de anulare, care produce efecte retroactive. Or, între data de depozit și data pierderii valabilității, reclamantul se poate pretinde vătămat, sub rezerva dovedirii pretențiilor sale.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 526 din 07 aprilie 2010, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția autorității cu privire la capătul 1 de cerere, având ca obiect anularea brevetului de invenție 115311 retipărit și a respins acest capăt de cerere pentru autoritate de lucru judecat; a admis excepția inadmisibilității capătului 2 de cerere, având ca obiect anularea brevetului de invenție 115311 inițial, și a respins cererea formulată de S.M. în contradictoriu cu pârâții S.C. I.C.M.E. S.A., și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, pentru acest motiv;a respins ca rămasă fără obiect cererea reclamantului de administrare a probelor în justificarea interesului pe capătul 1 de cerere și a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului I.C.P.E.

de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele: Decizia civilă nr. 43 pronunțată la data de 24 februarie 2009 de Curtea de Apel București în ciclul procesual anterior, care a confirmat inadmisibilitatea capătului 3 de cerere, nu a făcut obiectul unui recurs, astfel încât problema de drept dezlegată se impune cu autoritate de lucru judecat.

Asupra autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1352 pronunțată la data de 19 septembrie 2001 de Tribunalul București, secția a III - a civilă, în dosarul nr. 6954/2000 cu privire la capătul 1 de cerere având ca obiect BI 115311 retipărit, s-a constatat că brevetul inițial a făcut obiectul unei cereri de revocare din partea reclamantului, urmată de o Hotărâre a Comisiei de reexaminare care a dispus modificarea revendicărilor și retipărirea brevetului, iar împotriva acestei hotărâri, reclamantul a uzat și de calea recursului soluționat prin sentința menționată. În raport de dispozițiile art. 1201 C. civ., analizând condițiile impuse de norma generală, tribunalul a constatat că cererea de față este identică (din punct de vedere al părților, obiectului și cauzei) cu cererea ce a fost soluționată în mod irevocabil prin sentința nr. 1352/2000.

Astfel, prin acea hotărâre (în cadrul procedurii judiciare reglementate la acel moment de Legea nr. 64/1991), a fost respins recursul reclamantului împotriva Hotărârii Comisiei de Reexaminare a O.S.I.M. nr. 211 din 12 septembrie 2000, litigiul desfășurându-se între aceleași părți ca și cel de față. Faptul că procedura judiciară a fost ulterior reglementată de legiuitor diferit nu face ca cele două cereri să aibă un obiect diferit, importantă fiind identitatea de cauză a cererilor. Sub aspectul cauzei, tribunalul a constatat că atât în cauza de față, cât și în cea soluționată anterior pretențiile reclamantului au privit lipsa de noutate și de caracter inventiv a BI 115311 după admiterea în parte a cererii sale de revocare prin Hotărârea nr. 211/2000.

Asupra excepției inadmisibilității capătului 2 de cerere având ca obiect anularea BI 115311 inițial, tribunalul a constatat că reclamantul avea la dispoziție o altă cale procedurală de atac a acestui brevet - cererea de revocare, cale pe care reclamantul a și folosit-o obținând o hotărâre de admitere în parte - Hotărârea nr. 211/2000. Ca urmare a soluției adoptate de Comisia de Reexaminare a O.S.I.M. care a impus reformularea unei revendicări, precum și ca urmare a conformării pârâtei, s-a dispus retipărirea BI 115311, astfel încât în momentul de față singurul BI este cel retipărit.

Asupra apelului declarat în cauză de către reclamant, instanța a reținut, în esență, următoarele: După cum a constatat în mod corect prima instanță, în cadrul procedurii anterioare de revocare declanșată de apelantul reclamant, finalizată prin sentința civilă nr. 1352 pronunțată la data de 19 septembrie 2001 de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. 6954/2000, a fost analizată de instanța de recurs existența condițiilor de brevetabilitate raportat la anterioritatea pretinsă de recurentul de atunci, dată de propria cerere de brevet, nr. 92-01024. De asemenea, neregularitățile privitoare la hotărârea nr. 211/2000 a Comisiei de Reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci erau susceptibile de evaluare în procedura specială a recursului, de care a uzat atunci apelantul reclamant.

Prin urmare, s-a constatat că în mod corect a reținut prima instanță în aceste limite existența autorității de lucru judecat. Din examinarea conținutului cererii cu care reclamantul a învestit instanța în cauza de față rezultă însă că acesta a mai invocat și nulitatea pentru lipsa corespondenței între titlul dat invenției și soluția produsului brevetat (fila 6 din cererea introductivă), cu consecința, în opinia sa, a încălcării Regulilor 24, 13 alin. (1) lit. a), d), f), 15 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 152/1992, respectiv art. 44 și art. 60 din Legea nr. 64/1991 combinate cu regulile 7 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 152/1992. Aceste aspecte nu au fost invocate în prima procedură desfășurată în privința brevetului ce face obiectul primului capăt al prezentei acțiuni și, în consecință, pentru aceste motive de nevalabilitate a brevetului nu erau întrunite cerințele autorității de lucru judecat.

În privința celui de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect anularea brevetului 115311 inițial, curtea a constatat că excepția inadmisibilității a fost în mod corect admisă, însă a considerat că altele erau argumentele care fundamentau în mod legal o astfel de soluție, motiv pentru care, păstrând soluția, a substituit considerentele. Astfel, cele două căi de atac ce pot fi formulate împotriva unui brevet de invenție, respectiv cererea de revocare în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1991 la acel moment și cererea în anularea brevetului - ambele pentru motive ce țin de valabilitatea acestuia, nu se exclud reciproc, iar folosirea procedurii de revocare nu implică inadmisibilitatea unei acțiuni în anulare.

Pe de altă parte însă, cum a reținut și prima instanță, urmare a procedurii de revocare inițiate, s-a dispus revocarea parțială a brevetului inițial și reformularea uneia dintre revendicările solicitantului, fiind apoi emis brevetul cu același număr intitulat „retipărit”. Or, ca efect al revocării sale prin Hotărârea nr. 211/2000, brevetul inițial nu mai are o existență de sine stătătoare, iar revendicarea amendată nu mai produce efecte juridice, astfel că nu se mai justifică demersul unei acțiuni în anulare, a cărei finalitate este tocmai lipsirea de efecte juridice a unui act juridic aflat în circuitul civil. În raport de aceste considerații, curtea a reținut că în mod corect a respins tribunalul ca inadmisibil capătul al doilea al cererii.

În ceea ce privește cel de-al treilea capăt al cererii, cum judicios s-a constatat, inadmisibilitatea acestuia a fost statuată în ciclul procesual anterior când prima instanță a procedat ca atare, iar instanța de apel, prin hotărâre irevocabilă prin nerecurare, a menținut această dispoziție, validând măsura respingerii sale ca inadmisibil. Prin urmare, nicio discuție nu mai poate avea loc în această etapă a procesului sub acest aspect. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul S.M. și pârâta S.C. I.C.P.E. - I.C.M.E. S.A. În motivarea criticilor formulate, reclamantul S.M. a arătat următoarele: 1. În mod greșit s-a constatat existența autorității de lucru judecat.

a. Din examinarea conținutului cererii cu care reclamantul a investit instanța în cauza de față rezultă că acesta a mai invocat, diferit de primul dosar, nulitatea pentru lipsa corespondenței între titlul dat invenției și soluția produsului brevetat, cu consecința încălcării Regulilor 24, 13 alin. (1) lit. a), d), f) 15 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 152/1992, respectiv art. 44 și art. 60 din Legea nr. 64/1999 combinate cu regulile 7 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 152/1992. b. Argumentul în sensul că în primul litigiu s-a invocat neregularitatea aceluiași brevet de invenție, respectiv BI 115311 retipărit, nu corespunde realității pentru că, conform legii, acesta nu putea avea ca obiect un brevet de invenție ci o Hotărâre, prin care se acordă un brevet de invenție [art. 56 alin. 1 și alin. (2) din Legea 64/1991 inițială, sau art. 54 alin. (1) și alin. (2) din Legea 64/1991 republicată].

Cererea de revocare a Hotărârii 6/219 din 30 noiembrie 1999 a fost soluționată de Comisia de Reexaminare invenții a O.S.I.M. care s-a pronunțat prin Hotărârea nr. 211 din 12 septembrie 2000, împotriva căreia a înaintat recurs, soluționat prin sentința nr. 1352 din 19 septembrie 2001, rămasă definitivă. Procedura de brevetare a fost astfel suspendată în perioada 12 septembrie 2000 - 19 septembrie 2001, însă O.S.I.M. nu a așteptat decizia instanței de judecată din 19 septembrie 2001 și a emis în perioada de suspendare o nouă Hotărâre 6/180 la data 31 octombrie 2000 și înregistrată la 17 ianuarie 2001 care nu a fost comunicată și nici publicată. Această hotărâre nu avea cum să o atace pentru că nu a existat nicio posibilitate legală, fiindu-i îngrădit acest drept prin nepublicarea acestei hotărâri, care însă producea efecte juridice față de brevetul invocat Bl 115311 retipărit.

Hotărârea 6/180 a fost făcută cunoscută pentru prima oară în dosarul civil 24034/3/2006, făcând obiectul cererii de chemare în judecata ce a fost depusă la registratura Tribunalului la data de 30 iunie 2006.Prin această Hotărâre 6/180 din 31 octombrie 2000 s-a acordat BI 115311 retipărit, față de care a formulat cererea pentru prima dată. În conformitate cu Regula 38(3), O.S.I.M., în termen de 3 luni de la data la care hotărârea de acordare a brevetului a rămas definitivă (sentința civilă 1352 din 19 septembrie 2001) tipărește descrierea, revendicările și desenele în fascicul și eliberează Brevetul de Invenție titularului. Rezultă că Bl 115311 retipărit a fost dat la tipărit și eliberat la data de 19 decembrie 2001, la care nu putea face obiectul dosarului civil 6954/2000, conform sentinței civile 1352 din 19 septembrie 2001, pentru a se putea invoca autoritatea de lucru judecat.

Astfel, numai după data de 19 septembrie 2001 I.C.P.E. putea reformula revendicarea 1, iar O.S.I.M. putea emite o Hotărâre de acordare a unui brevet 11531 1 retipărit, în condițiile respectării Legii 64/1991. Ceea ce a ignorat instanța de apel este că Hotărârea 6/180 din 31 octombrie 2000 prin care s-a acordat a B1 115311 retipărit a fost emisă, datată și înregistrată în perioada de suspendare a oricărei proceduri de brevetare, ambele devenind în opinia sa nule și astfel nu se poate aprecia că ar exista vreo identitate de obiect și cauză . Nu s-a constatat că în urma reformulării revendicării I, deci prin așa zisa restrângere a domeniului de protecție, în urma hotărârii pronunțate în primul litigiu, elementele în divergență nu au fost înlăturate.

S-au detaliat în cadrul criticii argumentele care o susțin. 2. S-a reținut în mod greșit inadmisibilitatea capătului 2, iar instanța de apel contrazice argumentele instanței de fond și creează chiar o argumentare contrară în raport de temeiurile de drept invocate. În perioada 10 iunie 1997 -030 august 2006 a existat un singur BI 115311 inițial,a cărui anulare a solicitat, supunând-o atenției instanței în dosarul nr. 24034/3/2006, publicarea decăderii fiind făcută la 30 august 2006 . A solicitat respingerea excepției inadmisibilității capătului 2 de cerere pe alte argumente neluate în considerare de instanță, deoarece nu putea exista legal în perioada de suspendare nicio hotărâre 6/180 din 31 octombrie 2000. O.S.I.M.

a publicat decăderea din drepturi a I.C.P.E. asupra BI 115311 inițial abia în BOPI 8/2006, ceea ce demonstrează ori încălcarea și a art. 47 alin. (2) combinat cu Reg. 38 (1-5), ori că o altă entitate a achitat taxele de menținere în vigoare a acestui brevet și în acest caz nu se poate aprecia că și acest capăt al cererii devine inadmisibil. În motivarea recursului formulat, pârâtul S.C. IPE - I.C.M.E. SA a arătat următoarele: 1. Analizând în paralel revendicările brevetului de invenție nr. 115311 cu C.B.I. nr. 92-01024/1992, aparținând lui S.M., expertul a concluzionat că brevetul nu conține în partea caracteristică a revendicărilor nimic din CBI nr. 92-01024/1992, astfel că acesta nu constituie o anterioritate distrugătoare de noutate sau de activitate inventivă pentru brevetul de invenție nr. 115311/1997.

2. La dosar se află decizia civilă nr. 1532 din 01 februarie 2002 pronunțată într-un litigiu cu același obiect cu cel de al treilea capăt de cerere din prezenta acțiune. Rezultă că și pentru acest capăt de cerere există autoritate de lucru judecat în decizia civilă nr. 1532 din 01 februarie 2002 pronunțată de TMB, secția a V-a, în dosarul nr. 6422/2001, întrucât în prezentul litigiu se tinde prin capătul 3 din cerere la rejudecarea aceleiași cereri între aceleași părți. 3.Decizia civilă nr. 43 A din 24 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX, în primul ciclu procesual al cauzei este în totală contradicție cu prevederile Legii nr. 64/1991, care susțin decăderea de la data neplății și nu de la data publicării, detaliindu-se argumentele susținute în acest sens și invocându-se nulitatea absolută a deciziei nr. 43 A din 24 februarie 2009 ca fiind dată cu încălcarea legii.

4. Anularea unui brevet se poate face numai în raport cu dispozițiile art. 42 din Legea nr. 64/1991, valabilă în 1997 și numai atunci când se constată că la data înregistrării cererii de brevet de invenție nr. 97-01050 din 10 iunie 1997 nu erau îndeplinite condițiile pentru existența unei invenții brevetabile, așa cum sunt acestea detaliate în art. 7, art. 8, art. 9 și art. 10 din Legea nr. 64/1991. Rezultă că anularea unui brevet de invenție pentru motivul reținut de instanța de apel a fi invocat în plus față de primul litigiu nu poate constitui temei pentru anularea unui brevet de invenție, o astfel de dispoziție a instanței de judecată fiind inadmisibilă, întrucât reprezintă un adaos la o lege specială, care nu este în puterea Curții de Apel București.

5. În condițiile în care un brevet nu este valabil,deoarece titularul a fost decăzut din drepturi începând cu data de 11 iunie 1997, acesta nu poate crea niciun fel de drepturi pentru titular, nici vătămări de orice natură pentru terți, iar în raport de aceste aspecte invocă excepția lipsei de interes a reclamantului S.M. în raport cu cererea lui de anulare a unui brevet de invenție retipărit, numai pentru motivul că unui terț nu-i place titlul brevetului, indiferent ce titlu ar purta el. Analizând decizia în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele: Cu privire la recursul formulat de reclamant. 1. Motivul de recurs referitor la modul de soluționare a excepției autorității de lucru judecat.

a. Prima critică formulată nu este întemeiată față de modul de dispunere al instanței de apel cu privire la aspectele apreciate ca nefiind supuse controlului instanței în dosarul anterior.

b. Potrivit art. 56 din Legea nr. 64/1991, în forma în vigoare la data declanșării primului litigiu, orice persoană interesată are dreptul să ceară în scris și motivat, la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, revocarea în tot sau în parte a hotărârii de acordare a brevetului de invenție, în termen de 6 luni de la publicare, dacă nu este îndeplinită cel puțin una din condițiile prevăzute la art. 7-11, în vreme ce art. 42 prevedea că brevetul de invenție eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci poate fi anulat, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, în cazul când se constată că, la data înregistrării cererii de brevet de invenție, nu erau îndeplinite condițiile pentru existența unei invenții brevetabile, această din urmă cerere putându-se face tot cursul duratei de valabilitate a brevetului și se judecă de către Tribunalul municipiului București.

Aceste dispoziții procedurale se regăsesc și în urma modificărilor legislative intervenite, iar la data declanșării prezentului litigiu erau reglementate de art. 54 și art. 40 din lege. Cu privire la aceste căi de atac din materia invențiilor, instanța de apel a reținut că deși ambele pot fi formulate pentru motive ce țin de valabilitatea acestuia, acestea nu se exclud reciproc, iar folosirea procedurii de revocare nu implică inadmisibilitatea unei acțiuni în anulare. Numai că, cu referire la aspecte considerate ca fiind dezlegate în primul litigiu, se reține că operează în cauză autoritatea de lucru judecat. Potrivit art. 1201 C. civ., în vigoare la data soluționării cauzei, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Tripla identitate impusă de norma legală nu se regăsește în cauză pentru a fi atrasă autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care, fără a intra în detalii cu privire la toate elementele de verificat, obiectul celor două căi de atac este diferit. În aceste condiții, se constată că atât prima instanță cât și cea de apel au soluționat în mod greșit pe excepția autorității de lucru judecat cererea privind anularea brevetului de invenție retipărit, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. C. proc. civ. 2. În ceea ce privește modul de soluționare a celui de al doilea capăt de cerere, respectiv prin constatarea inadmisibilității, în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, ceea ce face să nu fie fondat acest motiv de recurs, ce se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. După cum rezultă din motivarea deciziei de apel, instanța a complinit motivarea din sentință, reținând că, efect al revocării sale prin Hotărârea nr. 211/2000, brevetul inițial nu mai are o existență de sine stătătoare, iar revendicarea amendată nu mai produce efecte juridice, astfel că nu se mai justifică demersul unei acțiuni în anulare, a cărei finalitate este tocmai lipsirea de efecte juridice a unui act juridic aflat în circuitul civil. Instanța de apel a analizat inadmisibilitatea sub un alt aspect decât cel invocat de către reclamantul recurent prin cererea de recurs, care are în vedere menținerea brevetului inițial până la data publicării decăderii. Or, nu acest aspect de validitate a brevetului inițial a fost avut în vedere de instanță, după cum rezultă din considerentele sus redate.

Aspectul invocat de reclamantul recurent, în sensul că brevetul retipărit nu ar avea o existență valabilă față de modul de derulare a procedurii prin care a acesta a fost eliberat, nu revalidează automat brevetul inițial, ci numai poate afecta valabilitatea celui retipărit - urmând a fi avut în vedere de instanță la rejudecare, dacă se încadrează în cadrul procesual al litigiului de față. În condițiile în care brevetul inițial a fost retipărit în urma procedurii derulate anterior, după cum în mod corect a reținut instanța de apel, brevetul inițial este lipsit de efecte juridice. Celelalte aspecte invocate în cadrul motivului, referitoare la neregulile din procedura decăderii din drepturi a titularului de brevet exced cadrul procesual al litigiului față de cele arătate mai sus.

Cu privire la recursul formulat de pârâtă. 1.Față de cele reținute mai sus asupra recursului declarat de reclamant este neîntemeiată prima critică recurs. 2. În ceea ce privește cel de-al treilea capăt al cererii, instanța de apel a reținut că în mod judicios s-a constatat de prima instanță inadmisibilitatea acestuia, față de modul de statuare în ciclul procesual anterior când prima instanță a procedat ca atare, iar instanța de apel, prin hotărâre irevocabilă prin nerecurare, a menținut această dispoziție, validând măsura respingerii sale ca inadmisibil. Prin urmare, nicio discuție nu mai poate avea loc în această etapă a procesului sub acest aspect. Față de aceste considerente, necontestate, critica de recurs nu poate fi primită.

3. Criticile formulate privind decizia de apel pronunțată în primul ciclu procesual nu pot face obiect de analiză în fața instanței de recurs, întrucât prin nedeclararea recursului aceasta a devenit irevocabilă și se bucură de putere de lucru judecat, așa cum corect a reținut și instanța de apel. 4. Legalitatea motivelor de nulitate invocate în cauză nu poate fi analizată pentru prima dată de instanța de recurs, acestea nefiind cercetate de niciuna dintre instanțe, deoarece în caz contrar se pune problema privării părții de grade de jurisdicție și de dreptul la un proces echitabil recunoscut de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților fundamentale ale individului.

5. Nici ultima critică de recurs nu poate fi primită față de cele reținute mai sus cu referire la motivul pentru care nu s-a dat eficiență primului brevet . Față de motivul de recurs apreciat ca fiind fondat, formulat de către reclamant, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 304 pct. 9, art. 312 și art. 297 alin. (1) C. proc. civ., dispunând admiterea recursului declarat de reclamant și modificarea în parte a deciziei, în sensul desființării în parte a sentinței și trimiterii cauzei pentru rejudecarea cererii de anulare a brevetului retipărit la prima instanță. Se vor păstra totodată celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Cu aplicarea art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul S.M. împotriva deciziei civile nr. 245.A din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Modifică în parte decizia, în sensul că: Desființează în parte sentința și trimite cauza pentru rejudecarea cererii de anulare a brevetului retipărit. Păstrează celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC. I.C.P.E. - I.C.M.E. SA împotriva deciziei civile nr. 245.A din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 februarie 2012.