ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 930/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 930/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 930/2016

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de

23 noiembrie 2010, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe

pârâții B., C., D., E., F., G. și H., solicitând instanței ca

prin hotărârea ce se va pronunța să constate că obiectul

brevetului „Procedeu și instalația pentru tratarea deșeurilor

organice” nu este brevetabil potrivit dispozițiilor art. 7 - 10, art. 12

din Legea nr. 64/1991, anularea brevetului sus menționat, conform art. 54

din Legea nr. 64/1991 și înregistrarea la H. a hotărârii de anulare a

brevetului de invenție.

În motivare,

s-a arătat că la data de 11 iulie 2009, SC I. SA a depus la H. o

cerere de acordare a unui brevet de invenție pentru „Procedeu și

instalație pentru tratarea deșeurilor organice”. Cererea a fost

depusă în baza unui contract de cesiune de drepturi intelectuale din 06

iulie 2007, prin care un colectiv de inventatori - salariați format din B.,

C., D., E., F. și G. acordau SC I. SA dreptul de a obține brevetul de

invenție pentru o instalație de deshidratat deșeuri, în calitate

de titular.

SC I. SA s-a

obligat, în schimb, să remunereze salariații inventatori în

funcție de beneficiile pe care urma să le obțină ca urmare

a exploatării instalației și procedeului brevetat, ori din

acordarea de licențe neexclusive către terțe persoane. Ulterior,

în data de 30 septembrie 2009, SC I. SA a cesionat drepturile sale, în calitate

de titular al brevetului, în favoarea inventatorilor și a vândut

reclamantei activele în care funcționa instalația brevetată. Începând

cu 30 mai 2010, reclamanta și SC I. SA au fost antrenate într-o serie de

litigii care vizează această instalație, o parte dintre

inventatori pretinzând o creanță de 300.000 euro față de

reclamantă. Reclamanta susține că invenția nu

îndeplinește condițiile de brevetabilitate prevăzute de art. 7-10

și art. 12 din Legea nr. 64/1991.

Astfel,

invenția nu este nouă și nu implică activitatea

inventivă - astfel cum prevăd dispozițiile art. 10 alin. (1) din

Lege și art. 45 din Regulamentul din 21 mai 2008 de aplicare a Legii nr.

nr. 64/1991, în sensul în care, la data de depozit, soluția tehnică -

instalația, cât și procedeul erau cunoscute și folosite. Abatorul

societății a fost proiectat în anul 1980 de SC J. SA București,

iar în acest proiect era prevăzută și instalația care funcționează

după același principiu, singura deosebire fiind aceea a locației

și faptul că era prevăzută cu două distructoare,

față de unul, cât era în prezent.

Mai mult, în

prezent, se cunosc soluții tehnice (instalații) cu mult avansate

față de cea pe care reclamanta o folosește și care face

obiectul brevetului, deosebire fiind următoarea: instalația preia

deșeurile rezultate în urma abatorizării puilor (pene și

viscere) într-o fază separă apa de deșeuri. Deșeurile sunt

introduse într-un distructor în care sunt măcinate și concomitent supuse

unui proces de eliminare a apei și sterilizare prin folosirea aburului. În

urma acestui proces, rezultă o făină care este transportată

la K spre incinerare. Instalațiile noi funcționează după

același principiu numai că au în plus separatoare de grăsime,

deci pe lângă măcinarea, uscarea și sterilizarea

deșeurilor, ulterior sterilizării este eliminată și

grăsimea.

La data de

depozit soluția tehnică era deja accesibilă publicului fiind

cuprinsă în stadiul tehnicii, atât din punct de vedere teoretic, cât

și practic fiind folosită în toate abatoarele din țară, cât

și de K într-o variantă mult mai complexă. Împrejurarea că

soluția tehnică era cunoscută rezultă din faptul că SC

I. SA încheiase un contract de proiectare cu SC L. SRL, înregistrat din anul

2006 al cărei obiect a fost prestarea serviciilor de proiectare pentru

următoarele investiții: „instalație de deshidratat deșeuri

abator păsări, boxă de igienizare, mașini păsări

carne (…)”. În această documentație există o descriere a modului

în care funcționează instalația, completată cu desene

și schițe (schema instalației și a procedeului), întocmai

ca cea din brevetul de invenție. Autorii susțin că problema

tehnică pe care o rezolvă instalația constă în elaborarea

condițiilor tehnice pentru transformarea deșeurilor organice

ușor alterabile din fluxul tehnologic al abatoarelor de păsări

în deșeuri uscate, sterilizate, biodegradabile și fără

pericol pentru biosecuritate conform normelor de mediu - extras din brevet,

ceea ce este fals pentru că și vechea instalație și

celelalte existente rezolva aceeași problemă. Același aspect rezultă

și din adresa primită de reclamantă de la SC J. SA. Reclamanta

susține, în acest context, că H. nu a efectuat o examinare de fond

completă a invenției. În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr.

64/1991 și Regulamentul de aplicare al legii.

Prin

întâmpinarea formulată la data de 18 februarie 2011, pârâții B., C. și

D., au invocat, în principal excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei, excepția lipsei de interes, pe fond

solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâții

au susținut că invenția lor îndeplinește pe deplin

condițiile de brevetabilitate prevăzute de lege și este

diferită de instalațiile cunoscute în stadiul tehnicii la data

depozitului reglementar, inclusiv cea descrisă de reclamantă. S-a

arătat totodată că este eronată susținerea reclamantei

conform căreia instalația este rezultatul activității SC L.

SRL, având în vedere că nu proiectantul este cel ce a găsit soluția

tehnică, sau a efectuat cercetări științifice în vederea

descoperirii acesteia, misiunea acesteia fiind aceea de a întocmi proiectul pe

tema de proiectare gândită, completă și elaborată de

colectivul de inventatori. În ceea ce privește susținerea reclamantei

în sensul însușirii de către inventatori a vechii instalații de

făină proteică proiectată de SC J. SA București,

aceasta este vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât în

documentația de brevetare a invenției, autorii au nominalizat vechea

instalație în stadiul tehnicii și aceasta a fost analizată de H.

Astfel,

invenția brevetată - procedeu și instalație pentru tratarea

deșeurilor organice, diferă mult de instalația

menționată la stadiul tehnicii, în primul rând prin aceea că nu

și-a propus să prelucreze și cadavrele de păsări sau să

fabrice făina proteică, ci și-a propus să trateze

deșeurile organice de abatorizare păsări pentru a le transforma

din deșeuri periculoase pentru biosecuritatea cărnii de pasăre

destinat consumului uman, în deșeuri pasive, sterilizate, biodegradabile

și fără niciun pericol pentru mediul înconjurător.

Procedeul și instalația prelucrează și tratează în

exclusivitate numai deșeurile organice rezultate în urma abatorizării

păsărilor - pene, viscere, sânge și alte resturi de pe fluxul de

abatorizare și nicidecum cadavre de păsări colectate de ferme.

În acest

context, este îndeplinită condiția noutății

prevăzută de art. 45 din H.G. nr. 547/2008 alin. (9), deosebirile

fiind esențiale față de vechea instalație fiind atât din

punct de vedere al scopului utilizării - descris mai sus, cât și din

punct de vedere funcțional. Astfel, noua instalație nu conține

utilajele - distructor de oase, transportoare cu șnec și cu benzi,

mori cu ciocănele, site vibratoare, răcitor de făină,

elevatoare, iar deshidratorul care este utilajul de bază a noii

instalații brevetate, este o altă construcție și un alt

rol. Totodată, invenția îndeplinește și condiția

activității inventive astfel cum este prevăzută în art. 12

din Legea nr. 64/1991 și totodată îndeplinește și

condiția aplicabilității industriale.

Pârâtul F. a

formulat la rândul său întâmpinare, arătând în esență

că, în realitate, instalația brevetată, a existat în cadrul

abatorului și anterior datei de depozit și a fost cunoscută

și folosită la scară largă în industria alimentară din

România.

Pârâții G.

și E., prin întâmpinările formulate au precizat că, în realitate,

nu au avut nicio contribuție la brevetarea invenției, fiind

incluși în colectivul de autori fără voia lor.

Prin

încheierea pronunțată în ședința publică din data de

24 mai 2011 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, tribunalul

a constatat că excepția lipsei calității procesuale active

invocată de pârâți vizează excepția lipsei de interes

și a respins această excepție ca neîntemeiată, apreciind

că reclamanta justifică un interes în condițiile în care

contestă noutatea și activitatea inventivă prin raportare la

faptul că este angrenată în litigii în care i se solicită

despăgubiri pentru folosirea brevetului.

La data de 23

septembrie 2011, SC I. SA a formulat cerere de intervenție accesorie în

interesul reclamantei, cerere admisă în principiu de tribunal prin încheierea

de ședință de la termenul din 4 octombrie 2011 cu motivarea

că intervenienta justifică un interes ca parte în litigiul în care se

solicită despăgubiri pentru exploatarea brevetului iar cauzele de

nulitate se circumscriu neîndeplinirii condițiilor de brevetabilitate.

Prin

încheierea de ședință din data de 25 octombrie 2011 pronunțată

de Tribunalul București, secția IV-a civilă, a fost

respinsă proba cu interogatoriu și martori solicitată de

reclamantă și s-a dispus efectuarea unei expertize în materia

proprietății industriale.

Prin sentința

civilă nr. 2229 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, s-au respins ca neîntemeiate acțiunea

și cererea de intervenție formulată de intervenientul accesoriu

SC I. SA cu următoarea motivare:

Cererea de

brevet de invenție a fost depusă la data de 11 iulie 2007, de

către SC I. SA, în temeiul dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 64/1991

și avea ca obiect „„Procedeu și instalația pentru tratarea

deșeurilor organice”, inventatorii B., F., G. C., D. și E., cesionând

dreptul la eliberarea brevetului societății.

La data de 24

iunie 2009, prin adresa înregistrată la H., SC I. SA a renunțat în

tot la drepturile conferite de brevetul de invenție, fiind de acord ca

inventatorii să preia brevetul, modificarea de titular fiind

publicată în Buletinul Oficial de Publicitate Imobiliară nr. 9/2009.

La data de 30

iulie 2010 a fost înregistrată la H. cesiunea drepturilor inventatorilor F.

și G. către B., mențiune publicată în Buletinul Oficial de Publicitate

Imobiliară nr. 8 din 30 august 2010, titularii brevetului fiind B., C., D.

și E.

Formulând

cererea de chemare în judecată, reclamanta ale cărei

apărări sunt susținute și de intervenientă, a

solicitat anularea brevetului de invenție pentru neîndeplinirea

condiției noutății și activității inventive,

indicând ca materiale distructive de noutate - proiectul SC L. SRL, instalație

de făină furajeră proiectată de SC J. SA.

Potrivit art.

10 din Legea nr. 64/1991, o invenție este nouă, dacă nu este

cuprinsă în stadiul tehnicii.

Stadiul

tehnicii cuprinde toate cunoștințele care au devenit accesibile

publicului printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosirea sau

prin orice alte mod până la data depozitului cererii de brevet.

Totodată,

în conformitate cu dispozițiile art. 45 din Regulamentul de aplicare a

Legii nr. 64/1991, la determinarea noutății se va lua în considerare

un singur document din stadiul tehnicii - cel mai apropriat.

Invenția

îndeplinește condiția noutății dacă diferă prin

cel puțin o caracteristică tehnică esențială de

soluția tehnică din documentul selectat.

Brevetul

contestat conține două revendicări independente - procedeu

pentru tratarea deșeurilor organice și instalație de aplicare a

procedeului.

Potrivit

dispozițiilor art. 38 alin. (9) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991,

cunoștințele care au devenit accesibile publicului, pe cale

orală, prin folosire sau prin orice alt mod, sunt considerate ca

făcând parte din stadiul tehnicii numai în măsura în care sunt

confirmate printr-un document care să le conțină, și care

să poarte dată certă - care să dovedească momentul în

care acestea au devenit accesibile publicului.

În acest

context, instanța de fond a apreciat că proiectul SC L. SRL nu

constituie un material distructiv de noutate din perspectiva legii și nu

constituie un document ce face parte din stadiul tehnicii, având în vedere

caracterul confidențial al acestuia, inaccesibil publicului, proiectul

fiind de uz intern și neavând caracter general. Proiectul nu conține

date tehnice concrete la procedeul și instalația revendicate în

brevet. În mod asemănător, punerea în funcțiune a

instalației la data de 15 martie 2007, astfel cum a rezultat din

procesul-verbal de constatare din 5 iulie 2007 nu relevă faptul că

soluția tehnică protejată prin brevetul de invenție

contestat ar fi fost adusă la cunoștința publicului, anterior

depunerii cererii de brevet.

Înscrisurile

depuse la dosar - contract colectiv de muncă, contract individual de

muncă încheiate între societatea SC L. SRL + O. - proiectantul ce a

întocmit documentațiile depuse la M. și N. Vâlcea pentru

obținerea avizelor necesare punerii în funcțiune a noii

instalații, contractul de proiectare din 2006 semnat între SC I. SA

și SC L. SRL, fișa postului unui angajat, atestă caracterul

nepublic confidențial al documentației pretins a fi distructive de

noutate de către reclamantă.

Astfel, toate

aceste înscrisuri conțin prevederi clare prin care persoanele implicate în

proiect sunt obligate să păstreze confidențialitatea asupra

informațiilor conținute de proiect, atestând așadar caracterul

nepublic al informațiilor conținute.

În mod

asemănător, din clauzele contractului colectiv de muncă semnat

de salariații SC I. SA, inclusiv de cei implicați în faza probelor

tehnologice privind punerea în funcțiune a instalației anterior

depunerii cererii de brevet, ce se coroborează și cu prevederile

Regulamentului de Ordine Interioară din SC I. SA, în vigoare în perioada

de referință (anii 2006 - 2007) a rezultat că toți

salariații aveau obligația de a nu transmite informații din

societate despre care au luat cunoștință în timpul serviciului,

obligația de a păstra confidențialitatea asupra informațiilor,

datelor și documentelor despre care au luat cunoștință, de

a păstra secretul asupra documentelor, datelor și informațiilor

privind societatea care sunt destinate publicului.

Mai mult, conform

anexei 14 din contract, enumeră în cadrul datelor și documentele

despre care salariatul a luat cunoștință la locul de muncă

sau incidental, procedeele și tehnologiile de fabricație, proiectele

și programele de lucrări și afaceri, instalațiile și

rezultate activității de cercetare, proiectare etc.

Având în

vedere regimul special al proiectelor de cercetare derulat în cadrul SC I. SA,

astfel cum a reieșit din documentele menționate mai sus, regim impus

prin reglementări interne în cadrul societății și instituit

totodată prin contractele încheiate între societate și salariați

- informațiile din proiectul SC L. SRL și cele din SC I. SA nu

îndeplinesc condițiile documentelor distructive de noutate, astfel cum

susține reclamanta.

În ceea ce

privește cel de-al doilea material opozabil, reprezentat de

instalația de făină furajeră al cărei proiectant a

fost SC J. SA, ce a funcționat în cadrul SC I. SA anterior depunerii

cererii de brevet, în urma analizei comparative efectuată, expertiza

tehnică a concluzionat că cele două instalații sunt

diferite, au arhitectura complet diferită, instalația brevetată

având ca element de noutate - cuva cu fund dublu, deshidratorul, coșul

legat de deshidrator, cuva de stocare a deșeurilor uscate și tratate.

Expertiza a concluzionat

că instalația brevetată constituie un produs industrial - având

obiect determinat, forma și caractere speciale, ce o deosebesc de

instalațiile anterioare. O invenție de produs se deosebește de

alta prin compoziție, structură sau construcție. Orice

modificare în compoziția sau structura unui produs este brevetabilă,

atât timp cât produce un rezultat industrial diferit.

Analizând

comparativ cele două instalații opozabile, expertiza a subliniat atât

diferențele structurale, de construcție, cât și rezultatul

industrial diferit urmărit de inventatori la realizarea ei.

În ceea ce

privește invenția de mijloace - circumscrisă procedeului

brevetat, analiza condiției noutății a fost efectuată prin

aplicarea criteriilor prevăzute de lege și regulamentului de

aplicare.

Astfel,

invențiile de mijloace sau procedeele trebuie să fie noi, în forma

sau structura lor, și orice modificare de formă sau structură

trebuie să antreneze o modificare de rezultat.

Analiza

comparativă a celor două procedee a condus la concluzia că

acestea sunt diferite, având în vedere atât rezultatul diferit urmărit:

procedeu pentru fabricarea făinii furajere față de procedeu

pentru tratarea deșeurilor organice, materia primă diferită

folosită în cadrul celor două procedee, faze de lucru diferite,

parametrii de lucru diferiți.

În ceea ce

privește activitatea inventivă, expertiza a determinat că

invenția brevetată îndeplinește această condiție

raportat la procedeul și instalația utilizate de intervenientă

anterior datei depozitului reglementar al invenției.

Concluzia

expertizei este pertinent, analiza condiției activității

inventive fiind efectuată în mod corect conform criteriilor prevăzute

de Legea nr. 64/1991 și a Regulamentul de aplicare a legii.

Potrivit

dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 64/1991 o invenție este

considerată ca implicând o activitate inventivă dacă pentru o

persoană de specialitate, ea nu rezultă în mod evident din

cunoștințele cuprinse în stadiul tehnicii.

Conform art. 47

din regulamentul de aplicare pentru aprecierea activității inventive

se pot combina în sistem mozaic mai multe documente, fie părți din

documente, fie părți diferite de aceleași documente din stadiul

tehnicii și compararea lor cu invenția revendicată cu

condiția ca această combinație să fie evidentă pentru

un specialist din domeniu.

Procedând la

o astfel de analiză comparativă a invenției brevetate cu

materialul opozabil pretins de reclamantă, expertiza de specialitate

efectuată a concluzionat că atât instalația, cât și

procedeul din instalație nu rezultă în mod evident, acestea fiind în

mod esențial diferite de instalațiile existente până la data

depunerii cererii de brevet.

În

conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., a obligat reclamanta

și intervenienta la plata către pârâții B., C., D. și E. a

sumei de 2.841,52 lei, cheltuieli de judecată.

Prin

sentința civilă nr. 1513 din 1 august 2013 aceeași

instanță a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 2229/2012

cu mențiunea obligării reclamantei și intervenientei la 3.000

lei onorariu expert și a îndreptat eroarea materială conținută

în dispozitiv în sensul că pârâtul E. nu este beneficiar al cheltuielilor

de judecată.

Împotriva

sentinței civile nr. 2229 din 11 decembrie 2012, pronunțată de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, au declarat apel părțile.

I. În

motivarea apelului său, care a vizat și încheierea din data de 25

octombrie 2011 apelanta reclamantă SC A. SRL invocă faptul că instanța

de fond în mod nelegal i-a respins acțiunea, reținând în mod eronat

situația faptică și făcând o greșită interpretare

a probelor administrate, pentru următoarele motive:

de fond nu a ținut cont că procesul verbal din 5 iulie 2007 face

dovada faptului că instalația a fost pusă în funcțiune

și folosință cu circa a 4 luni înainte de data de depozit - 15

martie 2007, deci așa zisa invenție a fost divulgată înainte de

data de depozit, fapt distructiv de noutate ce are ca și consecință

anularea brevetului.

Instanța

de fond a reținut în mod greșit faptul că înscrisurile depuse de

pârâți la dosar atestă caracterul nepublic, confidențial al informațiilor

divulgate, deși "obligația" de confidențialitate a

salariatului nu trebuie extinsă cu privire la toate documentele de care ia

cunoștință un salariat ci numai acele documente clasificate

astfel de societatea angajatoare.

În cazul

apelantei - reclamante, nici SC I. SA nu a clasificat ca fiind secret sau

confidențial proiectul instalației și nici societatea care a

întocmit proiectul, SC L. SRL, care de altfel a atestat aceasta printr-o adresă

aflată la dosarul cauzei.

Mai mult, nu

avea relevanță dacă, prin folosire, instalația a fost

cunoscută de public efectiv, ci este suficient să fi existat

posibilitatea ca ea sa fie cunoscută. Critică faptul că, prin

încheierea apelată din 25 octombrie 2011, instanța de fond i-a

respins, în mod nejustificat, reclamantei proba cu martori, deși a

arătat că prin aceasta urmează să dovedească faptul

că instalația și procedeul brevetat „deși se aflau într-o

clădire închisă" au fost cunoscute publicului și folosite

fără nicio restricție, la instalația respectivă având

acces inclusiv persoane care nu aveau nicio calitate în cadrul

societății.

efectuată în cauză conține concluzii și interpretări ale

normelor legale eronate, întrucât instalația a fost făcută publică

și prin proiectul realizat de SC L. SRL.

În raportul de

expertiză este susținut faptul că SC L. SRL nu poate fi

considerat ca făcând parte din stadiul tehnicii, întrucât "contractul

între părți este un contract comercial care prin definiție are

caracter confidențial" deși în acel contract nu exista nicio

clauză de confidențialitate, contractul comercial nefiind prin

definiție și confidențial iar tema de proiectare a fost

pusă la dispoziția societății de proiectare fără

nici o restricție și înainte să fie semnat contractul de

proiectare.

acordat brevetul în considerarea solicitantului SC I. SA.

Profitând de

faptul ca normele sanitar veterinare impuneau mutarea instalației, B. mai

întâi a cooptat și alte persoane pe care trebuia să le

folosească la mutarea instalației (cei doi mecanici și un maistru

mecanic) plus doi directori ca să poată obține foloasele

materiale, apoi a încheiat un contract de cedare drepturi de proprietate

intelectuala cu SC I. SA, fără să menționeze în contract

care erau drepturile cedate sau să fie anexată instalația

și procedeul inventat.

de brevetabilitate

O

invenție eligibilă în vederea protejării prin brevet trebuie să

aibă un obiect care să poată fi brevetat, să fie

aplicabilă industrial (utilă), să fie nouă (caracter de

noutate), să conțină un "pas inventiv" suficient

(să nu aibă un caracter evident), iar dezvăluirea invenției

în cererea de brevet trebuie să îndeplinească anumite standarde.

În ceea ce

privește dezvăluirea invenției, apelanta - reclamanta

menționează că au apărut completări între cerere

și descrierea publicată la 30 ianuarie 2009 nu numai în fluxul de

recirculare a apei dar au fost făcute completări și la

instalație cu două repere noi, respectiv rezervorul 6 și pompa

revendicările depuse ulterior depășesc limitele dezvăluirii

invenției la data de depozit și nu respectă prevederile art. 27

alin. (5) din Legea nr. 64/1991 și art. 37, alin. (6) din Regulament care

menționează ca modificările aduse sunt admise de H. dacă

„se referă la caracteristici existente în descrierea și desenele din

depozitul național reglementar și conțin precizări si

explicații cu privire la acestea" și dacă nu introduc

caracteristici noi în revendicările inițiale.

Apelanta -

reclamantă prezintă în continuare evoluția modificării

instalației pentru tratarea deșeurilor organice.

În prima

reprezentare grafică apelanta - reclamantă prezintă

instalația depusă la H. conform depozitului inițial, la data de

11 iulie 2007 cu un semn de întrebare în locul gol în care vor apare

completările.

În a doua

reprezentare grafică se prezintă instalația depusă la H.

conform descrierii finale a brevetului, publicat la data de 30 ianuarie 2009, unde

se văd modificările aduse instalației.

Din

descrierea invenției rezultă că instalația este

prevăzută cu un deshidrator. Din descriere nu rezultă:

construcția mantalei; traseul aburului care să garanteze îndeplinirea

funcției de sterilizare-sistemul constructiv al amestecătorului

și modul sau de antrenare în mișcarea de rotație (electric, manual,

etc).

Având în

vedere că acest deshidrator este partea esențială și

determinantă a instalației în îndeplinirea funcției sale de

deshidratare și sterilizare, a deșeurilor organice, apelanta -

reclamantă consideră că dezvăluirea sistemului constructiv

și funcțional este obligatorie nu numai din punct de vedere legal,

conform art. 18 din Legea nr. 64/1991, dar și din punct de vedere al

îndeplinirii normelor sanitar-veterinare.

În această

situație, invenția nu poate fi realizată de o persoană de

specialitate, acest deshidrator fiind un aparat complex care

funcționează cu aburi sub presiune și trebuie să realizeze

o funcție dată, respectiv sterilizarea unor deșeuri organice,

conform normelor Uniunii Europene.

Efectele

juridice ale neîndeplinirii condiției referitoare la dezvăluirea

invenției sunt prezentate în doctrină astfel: Dacă se

constată ca "invenția revendicată nu poate fi

realizată de către o persoană de specialitate, pe baza

indicațiilor furnizate în cerere, această deficiență nu

poate fi remediată si cererea va fi respinsă potrivit prevederilor art.

28 alin. (2) lit. c).

5.

Nelegalitatea sentinței apelate cu privire la considerațiile privind

stabilirea stadiului tehnicii pentru brevet.

În anul 2006 societatea

SC I. SA a încheiat un contract cu SC L. SRL care a realizat documentația cu

privire la instalația de deshidratat deșeuri abator păsări,

conform Proiectului din 2006, predat beneficiarului cu proces verbal din 10

octombrie 2006.

Instalația

realizată conform proiectului a fost pusă în funcțiune la 15

martie 2007 și conform procesului verbal de constatare din 5 iulie 2007 "in

perioada de urmărire și supraveghere, de peste trei luni de zile,

instalația a funcționat corespunzător".

Apelanta -

reclamantă menționează că SC L. SRL a încheiat cu SC I. SA

un contract de proiectare pentru instalația pentru tratarea

deșeurilor organice, nu un contract de cercetare, deci nu sunt aplicabile

prevederile art. 5, alin. (2) din Legea nr. 64/1991, care prevede că

dreptul la brevet aparține unității care a comandat cercetarea.

În această

situație, dacă din proiect rezultă una sau mai multe

invenții, acestea nu aparțin SC I. SA, ci, în lipsa unei clauze

contrare, autorilor proiectului instalației.

Conform

adresei SC I. SA din 22 iunie .2012 "in cuprinsul contractului încheiat

intre SC L. SRL si SC I. SA nu exista vreo clauza de confidențialitate si

nici nu exista un acord de confidențialitate încheiat separat între

părțile contractante."

Apelanta -

reclamantă consideră ca instalația realizată conform

proiectului SC L. SRL îndeplinește condițiile prevăzute de art. 10

alin. (2) din Legea nr. 64/1991 de a fi considerată ca stadiul al tehnicii

deoarece a devenit accesibilă publicului prin folosire înainte de data

depozitului cererii de brevet de invenție, respectiv la 15 martie 2007,

deoarece specialiștii societății de proiectare nu sunt

constrânși la confidențialitate întrucât, așa cum rezultă

din adresa depusă la dosar, acest proiect nu a fost clasificat ca fiind

secret de serviciu.

II. În

motivarea apelului declarat de apelantul intervenient SC I. SA se arată

că în mod greșit instanța de fond a exclus SC L. SRL din stadiul

tehnicii pe motiv că nu constituie un material distructiv de noutate având

în vedere caracterul confidențial al acestuia, inaccesibil publicului, de

uz intern și fără caracter general.

Apelantul -

intervenient învederează instanței superioare faptul că

instalația realizată îndeplinește condițiile prevăzute

de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 de a fi considerată ca stadiu

al tehnicii deoarece a devenit accesibilă publicului prin folosire, înainte

de data depozitului cererii de brevet de invenție, respectiv la 15 martie 2007.

Conform Legii

nr. 64/1991, invenția, de produs sau de procedeu, trebuie să

îndeplinească trei condiții cumulative: noutate, activitatea inventivă

și aplicabilitatea industrială.

În doctrină

se menționează că "Este nerelevant faptul dacă

publicul a cunoscut efectiv informația care constituie anterioritatea;

suficient este doar ca publicul să fi avut posibilitatea să ia

cunoștința de ea."

În acest

context, apelantul intervenient apreciază că există

anterioritate, întrucât nu există identitate între persoana fizică/juridică

care a elaborat documentația în decembrie 2006 (SC L. SRL si proiectantul O.)

și persoana fizică/juridică care a depus documentația la H.

(SC I. SA și d-nii B., D., C., H., F.). În aceste condiții, dacă

este să se considere că inventatorii care au realizat soluția

sunt intimații-pârâți, atunci SC L. SRL, prin documentația

elaborata cu peste 6 luni anterior (art. 11 alin. (1) din Legea nr. 64/1991),

constituie publicul.

Din acest

punct de vedere, motivarea instanței de fond asupra faptului că

soluția era una ținută la adăpostul secretului de serviciu

sau confidențialității din moment ce soluția emană de

la persoane diferite de cele care au realizat documentația, este una

eronată.

Regulamentul

de aplicare a Legii nr. 64/1991 prevede la art. 45 că noutatea, în sensul

prevederilor art. 10 din Lege, se determină în raport cu conținutul

revendicărilor, pe baza caracteristicilor esențiale necesare pentru

definirea invenției revendicate și cu stadiul tehnicii definit la art.

38 prin compararea caracteristicilor din revendicări cu cele din

documentul considerat a fi cel mai apropiat de invenția revendicata, selectat

în raportul de examinare.

III. Împotriva

încheierii de ședință din data de 24 mai 2011 și a încheierii

din data 04 octombrie 2011, precum și împotriva tuturor încheierilor și

sentinței, au declarat apel apelanții pârâți B., C. și D., invocând

următoarele:

Încheierea

pronunțată de către Tribunalul București la data de 04

octombrie 2011 este nemotivată ori motivată greșit, prin

aplicarea unor norme de drept substanțial neincidente față de SC

I. SA, pentru că sintagma de "titular" de care vorbește art.

56 din Legea nr. 64/1991, nu se referă la intervenientă ci la

apelanții pârâți. Art. 56 alin. (2) din lege se aplică apelanților

pârâți ca titulari actuali și în nici un caz intimatei SC I. SA

așa cum greșit s-a motivat.

În mod

greșit a fost admisă în principiu cererea de intervenție formulată

de SC I. SA. La data de 30 septembrie 2009 intimata SC I. SA le-a cesionat

apelanților pârâți drepturile sale deținute în calitate de

titular al brevetului din 2009 eliberat de H., această calitatea revenind

acestora și realizatorii adevărați ai procedeului si

instalației ce face obiectul acestui brevet.

Cum printre

obligațiile de esență ale contractului de cesiune se află

și garanția de evicțiune pentru fapte personale, SC I. SA nu

poate avea calitate procesuală și nu i se poate recunoaște un

interes legitim în anularea propriului brevet cesionat către

apelanții pârâți.

Prin Decizia

nr. 543 din data de 11 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut

următoarele:

I. Printr-o

primă critică, apelanta reclamanta SC A. SRL susține

greșita apreciere a tribunalului asupra condiției noutății invenției,

prin raportare la proiectul întocmit de SC L. SRL, indicat de reclamantă ca

document primar, în sensul art. 10 din Legea nr. 64/1991 și al 45 alin.

(3) din H.G. nr. 547/2008.

În analiza acesteia

critici, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize care să determine

măsura în care caracteristicile tehnice esențiale din documentul

pretins de apelanta reclamantă ca făcând parte din stadiul tehnicii, acoperă

parțial sau total obiectul protecției brevetului a cărui anulare

se cere. Proba a fost considerată utilă cauzei, în condițiile în

care, deși indicat ca document din stadiul tehnicii în cererea de chemare în

judecată, document în baza căruia s-a realizat instalația a cărei

folosire e considerată de reclamantă, de asemenea, ca fiind

distructivă de noutate, o concluzie rezultată din analiza comparativă

a caracteristicilor din revendicări cu cele din proiectul SC L. SRL nu a fost

exprimată de expert în fața primei instanțe, acesta plecând de la

premiza că documentul menționat nu face parte din stadiul tehnicii,

aspect asupra căruia îi revine instanței atribuția de a se

pronunța.

Concluzia expertizei

efectuate în apel a fost că cele două instalații comparate au

elemente componente identice sau echivalente, concluzie menținută

prin răspunsul la obiecțiunile părților.

În examinarea

condiției noutății instanța de apel a verificat caracterul

de document accesibil publicului al proiectului prin descriere sau folosire

(prin punerea în funcțiune a instalației ce face obiectul

proiectului).

Curtea a

reținut că proiectul ce a stat la baza realizării

instalației nu a fost accesibil publicului, fiind dovedit că

angajații SC L. SRL sunt obligați la păstrarea secretului de serviciu,

prin contractul individual de muncă, confidențialitatea constituind,

de asemenea, o obligație a salariaților SC I. SA, beneficiarul instalației.

Împrejurarea

că SC L. SRL, prin conducătorul său, nu a stabilit că

informațiile cuprinse în proiect intră în categoria ” secret de

serviciu”, în sensul Legii nr. 182/2002 privind protecția

informațiilor clasificate, nu vine în contradicție cu obligația

de confidențialitatea impusă angajaților acesteia prin

contractul individual de muncă, obligație generală ce presupune că,

pe durata contractului, salariatul convine să nu transmită

informații de care a luat cunoștință în timpul

executării acestuia. Utilizarea în cuprinsul contractului individual de muncă

al proiectantului salariat al SC L. SRL, a expresiei ” obligația de a

păstra secretul de serviciu”, nu are semnificația interdicției

comunicării doar a informațiilor clasificate, așa cum sunt reglementate

de Legea nr. 182/2002, ci a secretului oricăror date care au

legătură cu obiectul muncii .

Obligația

de confidențialitate a fost impusă și salariaților SC I. SA,

prin contractul colectiv de muncă și regulamentul de ordine

interioară, precum și salariaților SC P. SRL, societate care a realizat

lucrările la R. Frâncești, unde s-a pus în funcțiune instalația.

Din clauzele contractului colectiv de muncă semnat de salariații SC

I. SA, inclusiv de cei implicați în faza probelor tehnologice privind

punerea în funcțiune a instalației anterior depunerii cererii de

brevet, ce se coroborează și cu prevederile Regulamentului de Ordine

Interioară din SC I. SA, în vigoare în perioada de referință

(anii 2006 - 2007) a rezultat că toți salariații aveau

obligația de a nu transmite informații din societate despre care au

luat cunoștință în timpul serviciului, obligația de a

păstra confidențialitatea asupra informațiilor, datelor și

documentelor despre care au luat cunoștință, de a păstra

secretul asupra documentelor, datelor și informațiilor privind

societatea care sunt destinate publicului. Reglementările interne evidențiază

obligația generală de confidențialitate a salariaților, astfel

că proiectele de cercetare derulate în cadrul SC I. SA nu pot fi considerate

accesibile publicului.

Art. 38 alin.

8 din H.G. nr. 547/2008 prevede că informațiile au devenit accesibile

publicului prin folosire, în sensul art. 10 alin. (2) din Lege, dacă la

data relevantă orice persoană putea intra in posesia acestora prin

expunere sau folosire.

Susținerea

apelantei reclamante în sensul că accesul în interiorul abatorului care conținea

instalația pusă în funcțiune la 15 martie 2007, a unor persoane ce

nu erau ținute de obligația de confidențialitate, respectiv cumpărători

ai făinii furajere rezultate din procesul de tratare a deșeurilor, nu

a fost dovedită.

Declarația

martorei S., propusă de SC A. SRL, care afirmă că după

punerea în funcțiune a instalației, accesul cumpărătorilor de

faină furajeră în interiorul încăperii unde se afla

instalația era neîngrădit, rămâne o probă izolată, în

contextul în care, atât declarația martorei propusă de intimați,

T., cât și adresa Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța

Alimentelor Vîlcea din 31 martie 2015, emisă la cererea apelantului

intimat B., extrasele din Contractul Colectiv de Muncă și Regulamentul

de Ordine Interioară SC I. SA, ce conțin interdicții de acces în

incinta instalațiilor a persoanelor străine sau a mijloacelor de

transport private, conduc la concluzia inexistenței unei

activități comerciale având ca obiect acest produs în anul 2007.

În al doilea

rând, chiar în ipoteza în care s-ar fi probat că persoane ce nu sunt ținute

de obligația de confidențialitate au avut acces în spațiul în

care se află instalația, trebuie demonstrată probabilitatea ca

informația să fie cunoscută. Aceasta derivă din capacitatea

publicului de înțelegere și de comunicare a informației, ori, în

cauză, instalația are o structură complexă, fiind compusă

din diverse piese, funcționarea ansamblului fiind determinată de anumiți

parametri tehnici. În consecință, un public care are doar

posibilitatea de a privi exteriorul instalației, nu poate trage concluzii în

vederea exploatării informației, o asemenea probabilitate ivindu-se,

cel mult, în situația în care instalația ar fi prezentată cu

expunerea detaliilor tehnice caracteristice.

Așadar,

nedovedindu-se că instalația utilizată de reclamantă a

devenit accesibilă publicului prin descrierea din proiect realizat de SC

L. SRL sau prin folosire, urmare a realizării aceluiași proiect, concluzia

este că nu făcea parte din stadiul tehnicii la data depozitului

cererii de brevet, condiția noutății invenției, prevăzută

de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, fiind îndeplinită, astfel criticile

ce vizează reținerile primei instanțe pe acest aspect nu sunt

fondate.

Considerentele

anterioare răspund și criticii formulate la pct. 2 din cererea de

apel, critici vizând expertiza efectuată la prima instanță, ce a

reținut că proiectul realizat de SC L. SRL nu face parte din stadiul

tehnicii, în condițiile completării probei în apel, prin care s-au

verificat susținerile apelantei reclamante asupra aspectului arătat.

Curtea nu a

analizat criticile de la pct. 3 al cererii de apel, prin care se invocă atitudinea

subiectivă a personalului din cadrul H., care a acordat brevetul în considerarea

bunelor relații cu SC I. SA, reținând că aceasta excede cadrului

procesual; controlul judiciar se limitează la temeinicia și

legalitatea sentinței atacate, prin prisma criticilor susținute de dispozițiile

legale incidente în speță, respectiv cel care reglementează condițiile

de înregistrare, publicare, examinare a cererii de brevet și eliberarea

brevetului, cuprinse în Legea nr. 64/1991.

Se constată

ca inadmisibile criticile vizând insuficienta dezvăluire a invenției,

formulate la punctul 4, întrucât constituie modificarea cauzei cererii de

chemare în judecată, nepermisă de art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în

fața primei instanțe nefiind formulat acest motiv de anulare a brevetului.

Instanța de apel este chemată să verifice numai ce s-a judecat

în primă instanță, neputând fi făcute cereri noi ori

modificate elementele pe care aceasta le-a avut în vedere la pronunțarea

soluției.

Prin

criticile de la punctul 5 sunt reluate argumente privind stabilirea stadiului

tehnicii, la care instanța de control judiciar a răspuns în analiza criticii

de la pct. 1.

Cu privire la

nelegalitatea încheierii din 25 octombrie 2011, criticată cu motivarea insuficienței

probatoriului, admiterea în parte a probelor nefiind justificată în opinia

apelantei, se reține că în calea de atac s-a dispus completarea,

fiind administrată proba cu martori solicitată de apelanta -

reclamantă, evaluarea situației de fapt în apel având ca suport inclusiv

dovezile din această etapă procesuală.

Curtea de

apel a reținut inadmisibilitatea apărărilor sub forma

excepției lipsei calității procesuale active din întâmpinarea la

apelul reclamantei, formulată de intimații B., D. și C.,

excepție ce a fost invocată în fața primei instanțe care a

calificat-o ca fiind excepția lipsei de interes. Dacă excepția

absolută a fost invocată în primă instanță și a

fost respinsă, partea nemulțumită de această soluție trebuie

să exercite calea de atac împotriva hotărârii. Partea nu are

posibilitatea să invoce din nou excepția în fața instanței

de control judiciar învestită de cealaltă parte sau chiar de ea, dar

cu privire la alte aspecte. Dacă s-ar proceda astfel, s-ar ajunge ca instanța

de control judiciar să se pronunțe asupra unei probleme examinate și

în primă instanță, fără să fi fost

exercitată calea de atac, ceea ce nu este posibil.

II. Urmare a respingerii

apelului reclamantei SC A. SRL, a fost respins și apelul intervenientei SC

I. SA, datorită dependenței procesuale a intervenientului accesoriu de

situația părții pentru care intervine.

III. Analizând

apelul provocat formulat de apelanții-pârâți B., C. și D. în

contradictoriu cu intimata intervenientă SC I. SA, instanța de apel a

reținut că este nefondat, față de următoarele

considerente:

Criticile

privesc soluția de admitere în principiu a cererii de intervenție

accesorie formulată de SC I. SA în favoarea reclamantei, apărarea apelanților

- pârâți bazându-se pe invocarea lipsei interesului intervenientei, care are

calitatea de cedent al brevetului a cărui anulare se cere (pârâții

fiind cesionari).

Curtea de

apel a reținut că obligațiile care decurg din contractul de

cesiune, precum garanția contra evicțiunii rezultând din fapte

personale, nu neagă folosul practic concret urmărit în cauză de

către cedent, în condițiile în care SC I. SA are calitatea de

vânzător către SC A. SRL a instalației de deshidratat pene

și viscere, (asupra cărei pârâții invocă drepturi rezultând

din brevet) calitate în care, de asemenea, garantează

cumpărătorul contra evicțiunii, motivul invocat în justificarea

interesului fiind seria de litigii pornite împotriva reclamantei și

intervenientei de către pârâții din prezenta cauză, litigii în

care se invocă drepturile asupra brevetului. Așadar, interesul SC I.

SA în formularea cererii în favoarea reclamantei constă în evitarea unor

acțiuni ulterioare în justiție. Obligația de garanție a cedentului

și răspunderea ce decurge din nerespectarea acesteia exced cadrului

procesual prezent.

Nu au fost

analizate criticile formulate împotriva încheierii din 24 aprilie 2011, prin

care s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantei, în

condițiile invocării acestora prin apelul provocat declarat în

contradictoriu cu intervenienta. Pentru a critica soluția asupra

excepției lipsei calității procesuale a reclamantei,

intimații erau obligați să exercite apel principal în

contradictoriu cu aceasta.

Deși

prin apelul provocat se menționează atacarea tuturor încheierilor și

a hotărârii, curtea a reținut că, pe calea acestei forme de

aderare la apel, prin prisma motivelor invocate, pot fi supuse controlului

judiciar dispozițiile referitoare la intervenienta accesorie, a cărei

cerere fost respinsă, urmare a respingerii acțiunii.

Prin

respingerea cererii de intervenție ca neîntemeiată, nu se

justifică interesul exercitării apelului împotriva încheierilor

premergătoare (ce au fost date după introducerea terțului în

proces) și a hotărârii tribunalului. De altfel, criticile din apelul

provocat se limitează la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție

accesorie.

Împotriva

Deciziei nr. 543 din data de 11 noiembrie 2015 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă, au declarat recurs

reclamanta SC A. SRL,

intervenienta SC I. SA, prin administrator special X. și pârâții B., C.,

D.

I. În recursul

declarat, reclamanta SC A. SRL a invocat motivele de casare și modificare

prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

pentru următoarele aspecte:

casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. vizează

neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art.

105 alin. (2) din C. proc. civ.

Susține

recurenta că instanța de apel a lăsat nesoluționate mai

multe motive de apel. Aceasta a înlăturat patru motive de apel, sub

pretextul că sunt fie inadmisibile, fie cuprinse în celelalte motive,

fără a le analiza pe fond.

Astfel, din

primul motiv de apel, instanța de apel a analizat doar argumentul

referitor la calitatea de document primar al proiectului întocmit de SC L. SRL,

dar nu a analizat celelalte condiții impuse de lege pentru brevetarea

invenției, respectiv noutatea și activitatea inventivă.

În ceea ce

privește motivul 2 de apel, instanța a apreciat că nu e

necesară analizarea sa întrucât argumentele anterioare sunt suficiente

deși acest motiv de apel viza probatoriile administrate iar nu exclusiv

calitatea de document primar al proiectului realizat de SC L. SRL.

De asemenea,

a arătat că sunt inadmisibile criticile de la motivele 3 și 4

întrucât ar excede cadrului procesual, fără nicio altă motivare

și fără a aduce această împrejurare în discuția

părților.

În ceea ce

privește motivul 5 de apel, a arătat că sunt valabile

argumentele de la pct. 1 deși acest motiv viza stabilirea stadiului tehnic

pentru brevet.

Mai mult

decât atât, instanța de apel nu a respectat principiul contradictorialității

întrucât, fără a pune o astfel de împrejurare în discuția

părților, a respins o parte din motivele de apel ca fiind

inadmisibile.

Nesoluționarea

de către instanța de apel a tuturor motivelor de apel cu care fusese

legal învestită și respingerea altor motive cu motivarea că sunt

inadmisibile, fără a invoca o astfel de împrejurare, constituie o

încălcare flagrantă atât a dispozițiilor legislației

naționale, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 129 alin. (6) C.

proc. civ., cât și a prevederilor legislației europene, statuate de art.

6 din Convenția pentru Aplicarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale, hotărârea astfel pronunțată

fiind susceptibilă de casare, conform dispozițiilor art. 304 pct. 5 C.

proc. civ.

modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În raport cu art.

261 și art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea

judecătorească este casabilă dacă nu cuprinde, explicit,

motivele admiterii sau respingerii fiecăreia din solicitările sau

pretențiile părților, nu se examinează probele sau nu se

răspunde la toate apărările formulate de părți

deoarece, în lipsa acestora, instanța de control judiciar nu poate analiza

temeinicia și legalitatea hotărârii atacate.

Instanța

de apel a răspuns, deși incomplet, doar primului motiv de apel,

fără a analiza și celelalte patru motive pentru care

hotărârea instanței de fond este nelegală și nefondată.

Mai mult,

acesta nu a analizat toate probatoriile administrate, inclusiv concluziile

raportului de expertiză tehnică extrajudiciară proprietate

industrială, întocmit de expertul U., declarațiile martorilor care au

arătat că instalația veche putea fi văzută de orice

persoană, accesul în spațiul în care se afla aceasta nefiind

restricționat, articolele din presă care dovedesc faptul că era

o practică în cadrul SC I. SA de a aduce mici modificări,

nesemnificative instalațiilor existente pentru a se obține brevete de

invenție aducătoare de beneficii materiale.

Judecătorii

apelului nu au prezentat, în concret, motivele de fapt și de drept care au

format convingerea sa decât sub aspectul calității de document din

stadiul tehnic al proiectului realizat de SC L. SRL.

Chiar

dacă a achiesat parțial la concluziile raportului de expertiză

tehnică ordonat în apel, instanța de apel nu era dispensată de

obligația legală de a releva punctual motivele de fapt și de

drept pentru care a înlăturat fiecare din criticile aduse de subscrisa

prin cererea de apel.

Or, prin

omisiunea instanței de a analiza și cerceta, în mod efectiv, prin

considerentele hotărârii recurate, motivele de fond invocate de

reclamantă prin cererea de apel - motive ce necesitau un răspuns

specific și explicit - au fost nesocotite dispozițiile art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ. și a fost încălcat astfel dreptul

reclamantei la un proces echitabil. în aceste condiții, recurentei

reclamante i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi

înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță ca garanție

a legalității și temeiniciei hotărârii

judecătorești ce va fi dată în cauză.

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța

de apel a încălcat dispozițiile art. 7, art. 10-13, art. 18 alin. (1),

art. 27 alin. (5) din Legea nr. 64/1991, art. 37 alin. (3) din Regulamentul de

aplicare a Legii nr. 64/1991, Legii nr. 182/2002, H.G. nr. 781/2002, H.G. nr. 585/2002,

ceea ce atrage incidența motivului de modificare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Legea nr. 64/1991

prevede la art. 18 alin. (1) că : "Invenția trebuie sa fie

dezvăluită în cererea de brevet suficient de clar și complet,

astfel încât o persoana de specialitate în domeniu sa o poată

realiza." Or, la momentul depunerii cererii de acordare a brevetului de

invenție, instalația și procedeul nu au fost dezvăluite

suficient de clar și complet, fapt de natură să ducă la

respingerea cererii de acordare a brevetului sau la admiterea în parte.

Din textul

și desenul depozitului inițial depus la H. rezultă că

pentru cuva cu fund dublu 3 nu este prevăzut un filtru, dar acest filtru

apare în brevetul de invenție publicat astfel „cuva cufund dublu este

prevăzuta la partea inferioara cu un filtru pentru filtrarea apelor

rezultate din separatorul orizontal și din cuvă".

Modificările

făcute de solicitant în descrierea, desenele și revendicările

depuse ulterior depășesc limitele dezvăluirii invenției la

data de depozit și nu respectă prevederile art. 27 alin. (5) din

Legea nr. 64/1991 și art. 37, alin. (6) din Regulament care

menționează ca modificările aduse sunt admise de H. dacă

„se referă la caracteristici existente în descrierea și desenele din

depozitul național reglementar și conțin precizări și

explicații cu privire la acestea" și daca nu introduc

caracteristici noi în revendicările inițiale. În această

situație Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 prevede la art. 37,

alin. (9) că nu vor fi supuse procedurilor, iar art. 37 alin. (1)

1

prevede ca cererea de