ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1961/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 925A din 29 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă s-au admis apelurile declarate de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și de apelanta-intervenientă S.C. B. S.A., societate în insolvență, prin administrator judiciar C. și prin administrator judiciar D. împotriva sentinței civile nr. 2229/11.12.2012 și a încheierii de ședință din data de 25.10.2011, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în contradictoriu cu intimații-pârâți E., F., G. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și cu apelanții-pârâți H., I. și J., dispunându-se după cum urmează:

A fost schimbată în tot sentința apelantă, în sensul că au fost admise acțiunea și cererea de intervenție accesorie, fiind anulat brevetul de invenție x.

S-a înlăturat dispoziția privind obligarea reclamantei și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată către pârât și au fost obligați intimații-pârâți H., I. și J. să plătească reclamantei-apelante suma de 26.235 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 23.11.2010, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții H., I., J., E., F., G. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că obiectul brevetului x "Procedeu și instalație pentru tratarea deșeurilor organice" nu este brevetabil, potrivit dispozițiilor art. 7 - 10 și art. 12 din Legea nr. 64/1991, să se dispună anularea brevetului sus menționat, conform art. 54 din Legea nr. 64/1991 și înregistrarea la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a hotărârii de anulare a brevetului de invenție.

În esență, în motivare s-a arătat că invenția nu este nouă și nu implică activitatea inventivă - astfel cum prevăd dispozițiile art. 10 alin. (1) din lege și art. 45 din Regulamentul din 21.05.2008 de aplicare a Legii nr. nr. 64/1991, în sensul în care, la data de depozit, soluția tehnică - instalația, cât și procedeul erau cunoscute și folosite.

SC B. S.A. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei, cerere admisă în principiu de tribunal prin încheierea de ședință de la termenul din 04.10.2011 cu motivarea că intervenienta justifică un interes ca parte în litigiul în care se solicită despăgubiri pentru exploatarea brevetului, iar cauzele de nulitate se circumscriu neîndeplinirii condițiilor de brevetabilitate.

Prin sentința civilă nr. 2229/11.12.2012, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins ca neîntemeiate acțiunea și cererea de intervenție formulată de intervenientul accesoriu S.C. B. S.A.

Prima instanță a reținut că cererea de brevet de invenție cu nr. x a fost depusă la data de 11.07.2007 de S.C. B. S.A. în temeiul dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 64/1991 și a avut ca obiect "Procedeu și instalația pentru tratarea deșeurilor organice", inventatorii H., F., G., I., J. și E. cesionând dreptul la eliberarea brevetului societății.

La data de 24 iunie 2009, prin adresa înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci cu nr. x, S.C. B. S.A. a renunțat în tot la drepturile conferite de brevetul de invenție, fiind de acord ca inventatorii să preia brevetul, modificarea de titular fiind publicată în BOPI nr. 9/2009.

La data de 30.07.2010 a fost înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci cesiunea drepturilor inventatorilor F. și G. către H., mențiune publicată în BOPI nr. 8 din 30.08.2010, titularii brevetului fiind H., I., J. și E.

Potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 64/1991 o invenție este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii, acest cuprinzând toate cunoștințele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosirea sau prin orice alte mod până la data depozitului cererii de brevet.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 45 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, la determinarea noutății se va lua în considerare un singur document din stadiul tehnicii - cel mai apropriat, invenția îndeplinind condiția noutății dacă diferă prin cel puțin o caracteristică tehnică esențială de soluția tehnică din documentul selectat.

Brevetul contestat conține două revendicări independente - procedeu pentru tratarea deșeurilor organice și instalație de aplicare a procedeului.

Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (9) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, cunoștințele care au devenit accesibile publicului, pe cale orală, prin folosire sau prin orice alt mod, sunt considerate ca făcând parte din stadiul tehnicii numai în măsura în care sunt confirmate printr-un document care să le conțină, și care să poarte dată certă - care să dovedească momentul în care acestea au devenit accesibile publicului.

În acest context, instanța de fond a apreciat că proiectul K. S.R.L. nu constituie un material distructiv de noutate din perspectiva legii și nu constituie un document ce face parte din stadiul tehnicii, având în vedere caracterul confidențial al acestuia, inaccesibil publicului, proiectul fiind de uz intern și neavând caracter general. Proiectul nu conține date tehnice concrete la procedeul și instalația revendicate în brevet. În mod asemănător, punerea în funcțiune a instalației la data de 15.03.2007, astfel cum a rezultat din procesul-verbal de constatare din 5 iulie 2007, nu relevă faptul că soluția tehnică protejată prin brevetul de invenție contestat ar fi fost adusă la cunoștința publicului anterior depunerii cererii de brevet.

Înscrisurile depuse la dosar - contract colectiv de muncă, contract individual de muncă încheiate între societatea K. S.R.L. și L. - proiectantul ce a întocmit documentațiile depuse la DSVSA și DSP Vâlcea pentru obținerea avizelor necesare punerii în funcțiune a noii instalații, contractul de proiectare nr. 37/2006 semnat între S.C. B. S.A. și S.C. K. S.R.L., fișa postului unui angajat, atestă caracterul nepublic confidențial al documentației pretins a fi distructive de noutate de către reclamantă.

Astfel, toate aceste înscrisuri conțin prevederi clare prin care persoanele implicate în proiect sunt obligate să păstreze confidențialitatea asupra informațiilor conținute de proiect, atestând așadar caracterul nepublic al informațiilor conținute.

În mod asemănător, din clauzele contractului colectiv de muncă semnat de salariații S.C. B. S.A., inclusiv de cei implicați în faza probelor tehnologice privind punerea în funcțiune a instalației anterior depunerii cererii de brevet, ce se coroborează și cu prevederile Regulamentului de Ordine Interioară din S.C. B. S.A., în vigoare în perioada de referință (anii 2006 - 2007) a rezultat că toți salariații aveau obligația de a nu transmite informații din societate despre care au luat cunoștință în timpul serviciului, obligația de a păstra confidențialitatea asupra informațiilor, datelor și documentelor despre care au luat cunoștință, de a păstra secretul asupra documentelor, datelor și informațiilor privind societatea care sunt destinate publicului.

Mai mult, anexa 14 din contract, enumeră în cadrul datelor și documentele despre care salariatul a luat cunoștință la locul de muncă sau incidental, procedeele și tehnologiile de fabricație, proiectele și programele de lucrări și afaceri, instalațiile și rezultate activității de cercetare, proiectare etc.

Având în vedere regimul special al proiectelor de cercetare derulate în cadrul societății B. S.A., astfel cum a reieșit din documentele menționate mai sus, regim impus prin reglementări interne în cadrul societății și instituit totodată, prin contractele încheiate între societate și salariați - informațiile din proiectul K. și cele din S.C. B. S.A. nu îndeplinesc condițiile documentelor distructive de noutate, astfel cum susține reclamanta.

În ceea ce privește cel de-al doilea material opozabil, reprezentat de instalația de făină furajeră al cărei proiectant a fost S.C. M. S.A., ce a funcționat în cadrul S.C. B. S.A. anterior depunerii cererii de brevet, în urma analizei comparative efectuată, expertiza tehnică a concluzionat că cele două instalații sunt diferite, au arhitectura complet diferită, instalația brevetată având ca element de noutate - cuva cu fund dublu, deshidratorul, coșul legat de deshidrator, cuva de stocare a deșeurilor uscate și tratate.

Expertiza a concluzionat că instalația brevetată constituie un produs industrial - având obiect determinat, forma și caractere speciale, ce o deosebesc de instalațiile anterioare. O invenție de produs se deosebește de alta prin compoziție, structură sau construcție. Orice modificare în compoziția sau structura unui produs este brevetabilă, atât timp cât produce un rezultat industrial diferit.

Analizând comparativ cele două instalații opozabile, expertiza a subliniat atât diferențele structurale, de construcție, cât și rezultatul industrial diferit urmărit de inventatori la realizarea ei.

În ceea ce privește invenția de mijloace - circumscrisă procedeului brevetat, analiza condiției noutății a fost efectuată prin aplicarea criteriilor prevăzute de lege și regulamentului de aplicare.

Astfel, invențiile de mijloace sau procedeele trebuie să fie noi, în forma sau structura lor, și orice modificare de formă sau structură trebuie să antreneze o modificare de rezultat.

Analiza comparativă a celor două procedee a condus la concluzia că acestea sunt diferite, având în vedere atât rezultatul diferit urmărit: procedeu pentru fabricarea făinii furajere față de procedeu pentru tratarea deșeurilor organice, materia primă diferită folosită în cadrul celor două procedee, faze de lucru diferite, parametrii de lucru diferiți.

În ceea ce privește activitatea inventivă, expertiza a determinat că invenția brevetată îndeplinește această condiție raportat la procedeul și instalația utilizate de intervenientă anterior datei depozitului reglementar al invenției.

Concluzia expertizei este pertinentă, analiza condiției activității inventive fiind efectuată în mod corect, conform criteriilor prevăzute de Legea nr. 64/1991 și a Regulamentul de aplicare a legii.

Potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 64/1991, o invenție este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă pentru o persoană de specialitate, ea nu rezultă în mod evident din cunoștințele cuprinse în stadiul tehnicii.

Conform art. 47 din Regulamentul de aplicare, pentru aprecierea activității inventive se pot combina în sistem mozaic mai multe documente, fie părți din documente, fie părți diferite de aceleași documente din stadiul tehnicii și compararea lor cu invenția revendicată cu condiția ca această combinație să fie evidentă pentru un specialist din domeniu.

Procedând la o astfel de analiză comparativă a invenției brevetate cu materialul opozabil pretins de reclamantă, expertiza de specialitate efectuată a concluzionat că atât instalația, cât și procedeul din instalație nu rezultă în mod evident, acestea fiind în mod esențial diferite de instalațiile existente până la data depunerii cererii de brevet.

Prin sentința civilă nr. 1513/01.08.2013, aceeași instanță a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 2229/2012 cu mențiunea obligării reclamantei și intervenientei la 3000 RON onorariu expert și a îndreptat eroarea materială conținută în dispozitiv în sensul că pârâtul E. nu este beneficiar al cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 2229/11.12.2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă au declarat apeluri principale reclamanta S.C. A. S.R.L. și intervenienta S.C. B. S.A. și apel provocat pârâții H., I. și J., care au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 543 din 11 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin decizia nr. 930 din 19 aprilie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și intervenienta S.C. B. S.A., prin administrator special, împotriva deciziei de apel. S-a casat, în parte, decizia și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de reclamantă și intervenientă. S-au menținut dispozițiile privind soluționarea apelului declarat de pârâți și a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții H., I., J. împotriva aceleași decizii.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut, în ceea ce privește recursul reclamantei, că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 coroborate cu art. 38 alin. (6) din Regulament.

O invenție este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii, ce include toate cunoștințele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosire ori în orice mod, până la data depozitului cererii de brevet de invenție, în noțiunea de public intrând persoanele, nu neapărat de specialitate, neconstrânse la confidențialitate, care să fi avut posibilitatea de a lua cunoștință de informație și care ar fi putut divulga respectivele informații.

Instanța de apel a interpretat greșit sintagma "persoane neconstrânse la confidențialitate", apreciind că toți salariații S.C. B. S.A. erau ținuți de obligația de confidențialitate cuprinsă în contractul colectiv de muncă și regulamentul de ordine interioară, iar salariații proiectantului, de clauzele din propriul lor contract de muncă, instalația fiind inaccesibilă terțelor persoane care, de altfel, nu ar înțelege procesul tehnologic prin simpla sa vizualizare.

O astfel de interpretare extinde, într-o modalitate neavută în vedere de textul de lege menționat, sfera persoanelor constrânse, în această situație, de o astfel de obligație. După cum corect a observat reclamanta, în cauză nu există identitate între proiectant, titularul de brevet și persoanele recunoscute ca inventatori în brevet. Astfel, dacă inventatorii au remis proiectantului soluțiile tehnice novatoare pe baza cărora acesta a întocmit proiectul, în lipsa unei clauze de confidențialitate în contractul de proiectare, atunci acesta este publicul.

Dacă proiectul conținea respectivele elemente de noutate, atunci, față de proiect, salariații S.C. B. S.A. nu aveau o obligație expresă de confidențialitate, iar dacă elementele noi au fost imaginate de inventatori după punerea în funcțiune a instalației conform proiectului, atunci acest proiect este un document primar, iar instalația reprezenta un stadiu al tehnicii de la care trebuie să se pornească în analiza condițiilor de brevetabilitate, respectiv noutatea și activitatea inventivă.

Deși reclamanta a afirmat că instalația brevetată a funcționat și a fost cunoscută publicului, fără modificări esențiale, încă de la proiectarea abatorului, din anii 1980, proiectul S.C. K. S.R.L. fiind întocmit în vederea schimbării amplasamentului acestei instalații, acest aspect nu a fost analizat din perspectiva considerării proiectului sau a instalației propriu-zise, ca stadiu al tehnicii, instanța de apel limitându-se la verificarea accesibilității la instalație a unor terțe persoane în perioada cuprinsă între momentul predării proiectului și data depozitului cererii de brevet. Or, dacă proiectul propunea aceeași soluție tehnică ca cea a instalației anterioare, fiind cunoscută publicului, atunci el poate constitui stadiu al tehnicii.

Pe de altă parte, instanța a plecat de la prezumția simplă a caracterului nepublic al informației, rezumându-se la a constata situația scriptică potrivit căreia salariații erau ținuți de clauza de confidențialitate specifică raportului de muncă pe care îl derulau cu S.C. B. S.A., iar proiectantul de o eventuală răspundere contractuală izvorâtă din contractul comercial. Or, după cum s-a arătat, simpla existență a unei clauze de confidențialitate în contractul de muncă nu conferă unei informații tehnologice un caracter nepublic, în condițiile în care aceasta nu a fost clasificată, din punct de vedere informativ, drept secret de serviciu, iar în contractul comercial nu există o clauză care să asigure confidențialitatea proiectului.

Prin urmare, constrângerea de confidențialitate la care se referă norma din Regulament vizează explicit informația respectivă și nu poate fi asimilată cu o obligație de diligență, asumată cu titlu general, la momentul încheierii unui raport juridic de muncă.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte a considerat că instanța de apel, limitându-se la interpretarea unei clauze din contractul de muncă, nu a verificat, sub toate aspectele, accesibilitatea publicului la informația cu caracter de noutate conținută în brevetul contestat, în raport de momentul la care se putea constata existența elementului de noutate, astfel că se impune a relua analiza probatoriului administrat cu privire la această condiție de brevetabilitate.

După lămurirea acestui aspect, dacă se va constata că proiectul și expunerea instalației aparțin stadiului tehnicii, vor putea fi avute în vedere și celelalte critici referitoare la ponderea elementelor de noutate în brevet față de proiect și îndeplinirea condiției activității inventive a elementelor noi, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză.

În consecință, cum decizia recurată nu a stabilit toate elementele situației de fapt pentru a putea califica existența proiectului și a instalației ca fapte distructive de noutate, aspecte criticate atât în recursul reclamantei cât și în cel al intervenientei, în baza art. 312 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte a admis ambele recursuri, a casat, în parte, decizia și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de reclamantă și intervenientă.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâții persoane fizice, aceștia au invocat generic dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., fără a încadra motivele de recurs în textele de lege menționate, iar cum în recurs se invocă aspecte referitoare la greșita interpretare și aplicare a legii, ele au fost analizate prin prisma motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții-pârâți au criticat în primul rând faptul că, în mod greșit, a fost admisă în principiu, la judecata în primă instanță, cererea de intervenție a S.C. B. S.A., care nu justifică un interes în cauză, fiind cedent al dreptului de proprietate industrială, obligat prin contractul de cesiune să garanteze pentru evicțiune pe cesionari.

Instanța de apel a răspuns acestui argument în sensul că intervenienta a justificat un folos practic, fiind ținută de obligația de garanție pentru evicțiune izvorâtă din contractul de vânzare a instalației către reclamantă, aceasta având calitatea de parte în litigiile în care actualii pârâți solicită despăgubiri pentru încălcarea drepturilor asupra brevetului. Instanța a apreciat, totodată, că răspunderea pentru încălcarea unei obligații contractuale din contractul de cesiune încheiat cu pârâții excede actualului cadru procesual.

Având în vedere că recurenții nu au combătut cele dezlegate în decizia recurată, în care instanța de apel a analizat condiția existenței unui interes actual și legitim, mulțumindu-se să reia susținerile din apel, Înalta Curte nu a putut califica respectiva aserțiune ca o critică de nelegalitate a deciziei, de natură a permite efectuarea unui control judiciar asupra raționamentului dezvoltat în apel.

Pârâții au mai susținut că instanța de apel nu a analizat excepțiile lipsei calității procesuale active și a interesului legitim în ceea ce privește pe reclamanta S.C. A. S.R.L., considerându-le inadmisibil a fi invocate direct în fața instanței de apel, câtă vreme nu au declarat apel.

Pârâții au criticat această constatare, susținând că nu puteau declara apel principal, întrucât nu aveau interes să promoveze o astfel de cale de atac din moment ce "câștigaseră" la fond, iar excepțiile invocate, absolute, de fond și având un caracter peremptoriu, puteau fi ridicate direct în apel.

Înalta Curte nu a reținut nici această critică, în condițiile în care, astfel cum a apreciat și instanța de apel, excepțiile respective au fost invocate la judecata în primă instanță și au fost soluționate printr-o încheiere interlocutorie susceptibilă a fi atacată odată cu fondul. O reluare a judecății asupra acestor aspecte presupune existența unui cadru procesual care să deschidă calea unei verificări a soluției de către instanța superioară, aceasta fiind cea a unui apel formulat în contradictoriu cu reclamanta, apelul provocat declarat de pârâți împotriva intervenientei nepermițând o astfel de judecată.

Chiar dacă excepțiile sunt de ordine publică, odată ce au făcut obiectul unei judecăți de primă instanță, ele nu mai pot fi reiterate decât într-o cale de atac care să aibă ca obiect soluția pronunțată cu privire la respectivele excepții.

Prin urmare, corect a apreciat instanța de apel că nu este învestită cu judecata asupra excepțiilor, astfel că nu se poate reține nelegalitatea deciziei cu privire la această dezlegare.

Pentru considerentele arătate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții H., I. și J.

Rejuducând cauza, instanța de apel a reținut că, față de soluția dată de instanța supremă cererii de recurs formulată de pârâți, în sensul menținerii deciziei instanței de apel cu privire la apelul declarat de aceștia, în privința acestei căi de atac soluția a devenit irevocabilă, astfel că cererea acestora de apel nu a mai făcut obiectul rejudecării.

Înlăturând susținerile reclamantei din cuprinsul cererii de recurs referitoare la nulitatea brevetului pentru depășirea limitelor dezvăluirii invenției (ce nu a fost invocată în fața primei instanțe), instanța de recurs a stabilit limitele rejudecării la examinarea motivelor de nulitate constând în lipsa noutății și a activității inventive, cum s-a arătat în cele ce preced.

Totodată, analiza instanței de apel cu privire la probatoriul administrat sub acest aspect trebuie să plece de la statuările Înaltei Curți referitoare la calitatea de înscris distructiv de noutate a proiectului întocmit de S.C. K. și la obligația de confidențialitate de care erau ținuți cei care au avut cunoștință despre conținutul proiectului amintit.

Astfel, s-a constatat de către instanța de recurs că, "față de proiect, salariații S.C. B. S.A. nu aveau o obligație expresă de confidențialitate", precum și că "simpla existență a unei clauze de confidențialitate în contractul de muncă nu conferă unei informații tehnologice un caracter nepublic, în condițiile în care aceasta nu a fost clasificată, din punct de vedere informativ, drept secret de serviciu iar în contractul comercial nu există o clauză care să asigure confidențialitatea proiectului. Prin urmare, constrângerea de confidențialitate la care se referă norma din Regulament vizează explicit informația respectivă și nu poate fi asimilată cu o obligație de diligență, asumată cu titlu general, la momentul încheierii unui raport juridic de muncă."

În acest context, instanța de recurs a statuat că, dacă elementele de noutate cuprinse în brevet erau incluse în proiectul redactat de S.C. K., iar soluția tehnică a fost remisă proiectantului de inventatori, atunci proiectantul reprezintă publicul în privința respectivelor soluții tehnice, în lipsa unei clauze de confidențialitate în contractul de proiectare.

Contrar, dacă aceste elemente nu se regăsesc în proiect, atunci documentul reprezintă stadiul tehnicii și se impune verificarea îndeplinirii cerinței activității inventive.

Față de aceste aspecte, Curtea a constatat că, pentru verificarea îndeplinirii cerinței noutății, se impune examinarea aspectelor de fapt referitoare la cuprinderea în proiectul menționat a soluției tehnice ce face obiectul protecției prin revendicările brevetului a cărui anulare se cere.

Revendicarea 1 din brevetul x se referă la procedeul de tratare a deșeurilor organice de abatorizare a păsărilor, ce constă în colectarea deșeurilor organice rezultate din fluxul de abatorizare, amestecare cu apă, preluarea amestecului cu o pompă cu tocător cu un debit de 6-15 mc/h, supunerea sa unei deshidratări prin separarea apei, apoi unei deshidratări și sterilizări cu abur la presiunea de 2-8 bari și temperatura de 120-180 grade C, după care apele filtrate sunt dirijate în altă zonă de colectare din care sunt aspirate și redirijate în fluxul de abatorizare, iar deșeurile uscate, sterilizate, biodegradabile, cu o umiditate de 10-14%, sunt stocate, urmând a fi prelucrate.

În raportul de expertiză întocmit cu ocazia primei judecăți în apel de expertul judiciar N. s-a arătat că în memoriul tehnic ce însoțește proiectul S.C. K. S.R.L., fazele principale ale procesului tehnologic al instalației de deshidratat pene și viscere sunt similare cu cele descrise în prima revendicare a brevetului, însă sunt diferiți anumiți parametri de lucru, și anume: debitul pompei tocător (120 mc/h, față de 6-15 mc/h în brevet), presiunea aburului la sterilizare (de 4-6 bari în proiect, față de 2-8 bari în brevet) precum și temperatura la sterilizare (de 132 C în proiect față de 120-180 C în brevet).

În aceste condiții, expertul a arătat că prima parte din procedeul brevetat nu îndeplinește condiția noutății, deoarece conținutul său este reprodus în proiect, iar ultima parte, ce constă în dirijarea apelor filtrate într-o altă zonă de colectare din care sunt aspirate și recirculate către fluxul de abatorizare, apele în surplus fiind dirijate către o stație de preepurare, iar deșeurile uscate, sterilizate, biodegradabile, cu o umiditate de 10-14%, sunt stocate, urmând a fi prelucrate, îndeplinește condiția noutății.

În privința revendicării nr. 2 a brevetului, ce cuprinde instalația necesară realizării procedeului descris în revendicarea nr. 1, expertul a reținut că o parte dintre elementele instalației sunt similare cu cele descrise în revendicare, aceasta din urmă cuprinzând și elemente suplimentare, respectiv rezervorul (6) pentru colectarea apelor filtrate din separatorul orizontal și din cuva cu fund dublu și o pompă (7) pentru aspirarea și recircularea apelor filtrate care sunt conduse pe canalele colectoare de pe fluxul de abatorizare, pentru preluarea continuă a deșeurilor rezultate în proces.

De asemenea, în privința deshidratorului, s-a arătat că cel inclus în revendicarea 2 a brevetului este prevăzut cu amestecător și o manta cu abur, în timp ce în proiect este menționat un distructor cu manta dublă și un sistem de agitare în interior (melc), acestea îndeplinind aceeași funcție, de deshidratare, alături de funcția principală, de măcinare, sterilizare și uscarea materialului.

Pentru aceste trei elemente ale instalației, expertul a apreciat ca fiind îndeplinită condiția noutății.

Pentru a evalua conținutul acestor constatări, curtea a reținut în primul rând că, raportat la dezlegările obligatorii ale instanței de recurs, proiectul S.C. K. ar putea fi distructiv de noutate dacă el ar cuprinde soluția tehnică revendicată, deoarece salariații B. nu aveau o obligație de confidențialitate expresă față de acest document.

Or, expertul a constatat și curtea, realizând propria examinare comparativă a revendicărilor și a conținutului proiectului, a apreciat această constatare drept corectă, că cele două procedee sunt similare, cu excepția părții din revendicarea nr. 1 care se referă la dirijarea apelor filtrate către fluxul de abatorizare și a apelor în surplus către stația de preepurare, precum și la stocarea deșeurilor sterilizate pentru prelucrare.

Pentru aceste două etape ale procedeului există, deci, noutate. Cu toate că expertul a observat în mod corect că obiectul brevetului nu îl constituie colectarea și tratarea apelor rezultate în urma tratării deșeurilor organice, acesta este o parte a procedeului cuprins în revendicare și se cuvine a fi tratat ca atare.

De asemenea, în privința rezervorului (6) și a pompei (7) și a deshidratorului, ce nu sunt cuprinse în proiect, este întrunită cerința noutății.

Dimpotrivă, pentru restul elementelor celor două revendicări din brevet lipsește noutatea pentru că ele sunt menționate în proiectul S.C. K., iar instanța de recurs a constatat că, dacă inventatorii au remis proiectantului soluția tehnică brevetată ulterior, atunci proiectantul reprezintă publicul în privința acestei soluții, astfel că se poate reține că aceste cunoștințe au devenit accesibile publicului.

Totodată, salariații B., deși erau ținuți de obligația de confidențialitate la care se referă pârâții în apărările lor, nu aveau această obligație față de proiectul unui terț, cum este S.C. K., aspect reținut, de asemenea, de instanța de recurs, documentul (proiectul) având caracter distructiv de noutate și în acest mod, deoarece a ajuns la cunoștința unor persoane care puteau divulga conținutul său.

Consecutiv acestor aprecieri, se impune verificarea valabilității brevetului și prin prisma cerinței activității inventive, a cărei lipsă a fost invocată prin acțiunea introductivă.

Astfel cum a subliniat și expertul din apel, nu există activitate inventivă în privința elementelor din brevet pentru care există noutate, deoarece soluția conținută în revendicările brevetului nu diferă față de caracteristicile esențiale ale proiectului decât prin utilizarea, pentru deshidratarea deșeurilor, a unui mijloc echivalent deja cunoscut, respectiv deshidratorul.

Totodată, în privința diferențelor dintre parametrii utilizați în brevet, respectiv din proiect, Curtea a observat, ca și expertul, că limitele de temperatură stabilite prin brevet pentru aplicarea tratamentului termic de sterilizare sunt foarte largi (120-180 grade C), iar proiectul menționează o temperatură încadrată în aceste limite - 132 grade C. Or, în lipsa unor precizări cu privire la beneficiile oricărei alte temperaturi din intervalul cuprins în brevet (alta decât 132 grade C), indicarea limitelor amintite nu prezintă activitate inventivă, deoarece dacă sterilizarea are loc la 132 grade, atunci cu siguranță se va realiza și la temperaturi superioare, până la 180 grade C. De asemenea, având în vedere principiile generale ale chimiei organice, cunoscute persoanei de specialitate în domeniu, este suficient de clar că același efect de sterilizare se obține și la 120 grade C.

Similar, și presiunea aburului utilizată conform proiectului (4-6 bari) este inclusă în intervalul menționat în brevet (2-8 bari), nefiind relevat un rezultat diferit pentru valorile de presiune ce depășesc limita maximă și cea minimă din proiect, pentru a se putea reține că această soluție nu era evidentă pentru o persoană de specialitate în domeniu.

Singurul parametru care este diferit în mod considerabil este debitul tocătorului, însă acest aspect nu poate conferi activitate inventivă alegerii unui asemenea debit, deoarece aceasta este o chestiune care ține de dimensiunea concretă a activității de tratare a deșeurilor, ce poate varia în funcție de nevoile celui care utilizează procedeul, nimic din revendicare sau din descrierea brevetului nejustificând alegerea debitului ca soluție tehnică, ca problemă rezolvată de brevet.

În plus față de aceste argumente, curtea reține și invocarea de către expert a dispozițiilor art. 47 alin. (10) lit. h) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, aprobat prin H.G. nr. 547/2008, potrivit cărora "se consideră că o invenție nu implică activitate inventivă dacă invenția constă în alegerea unor dimensiuni, intervale de temperatură sau parametri dintr-un domeniu limitat, care ar fi putut fi obținuți prin încercări succesive sau prin folosirea metodelor cunoscute de proiectare", astfel că rezultă că acești parametri nu pot reprezenta ei înșiși obiectul invenției.

Sunt nefondate apărările formulate de pârâți, reluate în cadrul notelor scrise depuse la dosar cu ocazia rejudecării.

Astfel, pârâții trag concluzia necesității publicării proiectului S.C. K. din art. 38 alin. (9) al Regulamentului de aplicare a legii, însă, așa cum a subliniat și Înalta Curte, faptul că invenția a devenit accesibilă publicului nu presupune publicarea sa (într-o revistă destinată publicului, cum susțin pârâții), ci norma se referă la consemnarea într-un document a punerii informației la dispoziția publicului.

Or, în speță, predarea de către proiectant a lucrării (consemnate într-un document scris, proiectul în discuție) către beneficiar îndeplinește cerința publicității, cum s-a reținut în decizia instanței de recurs, cât timp angajații B. nu aveau vreo obligație de confidențialitate față de acest document.

De asemenea, s-a arătat deja că, dacă inventatorii au pus la dispoziția proiectantului invenția pentru întocmirea proiectului, acesta din urmă are calitatea de public în sensul legii.

Apărările legate de confidențialitatea proiectului nu mai fac obiectul analizei ca urmare a dezlegărilor obligatorii cuprinse în decizia instanței de recurs.

Faptul că, la momentul acordării brevetului, Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a luat în considerare ca cel mai apropiat document din stadiul tehnicii un alt înscris nu împiedică instanța ca, la examinarea valabilității brevetului în cadrul procesului de față, să aibă în vedere un alt document, deoarece titularul acțiunii în anulare care invocă lipsa noutății este ținut a furniza un înscris distructiv de noutate, ce poate fi altul decât cel indicat de titularul cererii de brevet.

Regula invocată de pârâți, ce interzice folosirea a două documente ca cele mai apropriate din stadiul tehnicii privește aceeași examinare; or, analiza instanței învestită cu cererea de anulare este distinctă de cea realizată de examinator la momentul acordării brevetului.

În considerarea argumentelor expuse și având în vedere cele statuate de instanța de recurs prin hotărâre irevocabilă, Curtea a constatat că brevetul x este afectat de nulitate pentru lipsa noutății și a activității inventive, cu precizările mai sus arătate și a admis apelul, a schimbat sentința în tot, în sensul admiterii acțiunii și cererii de intervenție accesorie. A anulat brevetul de invenție x și a înlăturat obligarea reclamantei și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată către pârât.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., au fost obligați intimații-pârâți H., I. și J. să plătească reclamantei-apelante suma de 26.235 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții H. și J., invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

A avut loc o nelegală analiză a contractelor, a obligațiilor asumate de angajați cu privire la informațiile tehnologice și s-a omis obligația legală de confidențialitate ce incumbă ex re din lege pentru toți proiectanții și arhitecții.

În contractul de proiectare nr. 37/2006 dintre S.C. B. S.A. și S.C. K., depus la dosar, este cuprinsă o clauză care asigură confidențialitatea proiectului. Astfel, în art. 5-referitor la obligațiile părților, în alin. (2) se arată că "Beneficiarul se obligă să pună la dispoziția proiectantului toate informațiile și documentele pe care proiectantul le solicită și le consideră necesare pentru îndeplinirea obligațiilor ce îi revin", în vreme ce în alin. (1) că "Proiectantul se obligă să execute în întregime lucrările solicitate de beneficiar la nivelul de calitate corespunzător cerințelor, cu respectarea reglementarilor legale și tehnice în vigoare. Deci, prin contract, proiectantul a garantat că va respecta loialitatea și confidențialitatea față de proiect și față de toate datele și informațiile primite de la beneficiar.

Sunt reglementate și prin lege obligații de confidențialitate pentru datele și informațiile primite de proiectanți de la clienții lor.

Legea 544/2001 a informațiilor de interes public, la art. 2 lit. a) include și societățile comerciale cu capital majoritar al statului (cum este S.C. B. S.A.) la respectarea prevederilor acestei legi, iar la art. 12 alin. (1) lit. c) stabilește că nu sunt de interes public "informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuala ori industrială, precum și principiului concurentei loiale, potrivit legii".

Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, la art. 1 alin. (1) și (2) dispune "respectarea uzanțelor cinstite și a principiului general al bunei - credințe, în interesul celor implicați", prevederi care se aplică potrivit alin. (3) atât persoanelor fizice, cât și juridice, aflate în relații comerciale.

Legea nr. 184/2001 a arhitecților stabilește la art. 17 obligația legală, iar Codul deontologic din 2005 obligă arhitecții și proiectanții prin art. 13- 15, art. 45 și art. 53 la respectarea confidențialității asupra proiectelor, a datelor și informațiilor primite de la clienți.

În concluzie, proiectantul nu constituie public având în vedere obligațiile legale ca profesionist, dar prevăzute și în contract.

Sub acest aspect, cu ocazia rejudecării apelurilor nu au fost respectate nici dispozițiile Înaltei Curți din decizia nr. 930/19.04.2016 care solicitase să se verifice sub toate aspectele accesibilitatea publicului la informația cu caracter de noutate conținută în brevetul contestat, în raport de momentul la care se putea constata existența elementului de noutate, astfel că se impune a relua analiza probatoriului administrat cu privire la aceasta condiție de brevetabilitate.

Instanța de rejudecare a prezumat că proiectul nr. 37/2006 a fost accesibil publicului, neexistând la dosar nicio probă care să dovedească faptul că proiectul nr. 37/2006 a fost accesibil publicului.

Inclusiv Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, prin concluziile scrise depuse cu nr. x/23.09.2011 pentru termenul din 27.09.2011 la Tribunalul București, a arătat că "documentele depuse de reclamantă nu fac parte din stadiul tehnicii, ele fiind acte cu caracter intern, nepublice, care nu dovedesc faptul că procedeul și instalația revendicate prin brevetul de invenție nr. x au fost accesibile publicului anterior datei de depozit".

Considerarea că proiectul K. a fost accesibil publicului prin trimitere la hotărârea anterioară a Înaltei Curți este astfel eronată, dar aceasta nu ar fi nici obligatorie în acest nou recurs, întrucât dispoziția de la art. 315 C. proc. civ. se referă la judecătorii fondului.

Analiza sintagmei "persoane neconstrânse la confidențialitate" este nelegală cu privire la informațiile cuprinse de proiectul K.

Referitor la public și confidențialitate, Legea nr. 64/1991 a brevetelor de invenție dispune prin art. 38 alin. (6) din Regulamentul de aplicare că "Prin public, în sensul art. 10. alin. (2) din lege, se înțelege una sau mai multe persoane neconstrânse la confidențialitate și care ar putea difuza informații".

Nu poate constitui public un proiectant, fiind suficientă în litera și spiritul legii recunoașterea din declarația depusă la dosar a proiectantului L. (salariat la S.C. K.), în care se arată că toți proiectanții au fost constrânși la confidențialitate pentru toate informațiile primite de la S.C. B. S.A. pentru realizarea proiectului de către șeful de proiect din partea S.C. B. S.A., în persoana recurentului H.

Din momentul în care se recunoaște ca le-a fost impusă această constrângere, proiectanții nu mai constituie public.

Doctrina a confirmat că și o persoană căreia i-a fost încredințată o informație confidențială sau care a solicitat o consultație tehnică este considerată a fi ținută de o clauză de confidențialitate.

Instanța de apel a interpretat greșit actul juridic supus (dedus) judecații, schimbând natura și înțelesul lămurit al acestuia, prin considerentul că salariații B., deși erau ținuți de obligația la confidențialitate la care se referă pârâții în apărările lor, nu aveau această obligație față de proiectul unui terț, cum este S.C. K.

După ce a fost plătit și recepționat, proiectul nu rămâne un bun al terțului, ci devine un bun privat al S.C. B. S.A., față de care toți salariații au obligația de confidențialitate.

Considerentul instanței este urmarea schimbării complete a înțelesului următoarelor înscrisuri analizate din dosar, respectiv Anexa 14 din CCM B., care la art. 2 lit. c), h), i, j arată că "Sunt confidențiale următoarele informații, date și documente de care salariatul a luat cunoștința și incidental: (.…) Procedee și tehnologii de fabricație, contracte de instalații și tehnologii, licențele sau brevetele de invenție, rezultatele activității de proiectare".

Contractul Colectiv de Muncă al S.C. B. S.A. la art. 4 alin. (1) prevede că "Prezentul CCM se aplica tuturor salariaților B., precum și salariaților aferenți activităților externalizate din S.C. B. către terțe societăți", deci și proiectanților S.C. K., prin reprezentantul B.

Din aceste clauze rezultă că pentru toți salariații S.C. B. S.A., precum și pentru proiectanți, sunt confidențiale toate informațiile aflate chiar incidental despre proiecte, procedee și tehnologii de fabricație, despre brevetele de invenție, etc.

Greșit s-a interpretat că predarea de către proiectant a lucrării consemnate într-un document scris (proiectul în discuție) către beneficiar îndeplinește cerința publicității cât timp angajații B. nu aveau vreo obligație de confidențialitate față de acest document, acest considerent denaturând înțelesul clar și lămurit al probelor.

Astfel, contractul de proiectare nr. 37/2006 semnat între S.C. B. S.A. și S.C. K. S.R.L, prevede la art. 5- obligațiile părților, alin. (4) că lucrările de proiectare se predau la sediul beneficiarului, iar la predarea efectivă a lucrărilor de proiectare-consultanță, beneficiarul și proiectantul verifică executarea lucrărilor prevăzute prin contract, consemnând într-un proces-verbal de predare-primire.

Predarea s-a făcut la sediul beneficiarului și nu în spațiu public - recunoscută fiind predarea documentației cu PV nr. x/10.10.2006 de către reclamantă în cererea de apel.

Primitorul și păstrătorul acestui proiect a fost șeful de proiect numit prin decizia B. nr. 762/16.10.2006 - recurentul H. până în anul 2008 când l-a predat noului proprietar al abatorului - S.C. A. S.R.L., tot cu proces-verbal de predare/primire.

Toate aceste documente sunt în dosar dar au fost analizate greșit, întrucât din anul 2006 și până la predarea lui către A., acest proiect nu a fost niciodată la dispoziția publicului - nici reclamanta și nici intervenienta neprezentând vreo probă contrară.

Apelanta S.C. A. S.R.L. a făcut o mărturisire judiciara în apel, arătând că prevederile contractului colectiv de muncă, ale CIM și fișei de post stabilesc în sarcina salariaților obligația la confidențialitate. Cu alte cuvinte, confirmă existența acestei obligații, însă o atribuie doar documentelor clasificate ori secret de serviciu, ceea ce însă legea nu prevede.

S-a mai reținut greșit în decizie că pentru a deveni accesibilă publicului, invenția nu presupune publicarea sa (într-o revista destinată publicului, cum susțin pârâții), norma legală referindu-se la consemnarea într-un document a punerii informației la dispoziția publicului, în condițiile în care art. 38 alin. (9) din Regulament prevede clar "confirmate printr-un document care sa le conțină", deci chiar documentul trebuie sa le conțină.

Referindu-se la această chestiune, reclamanta recunoaște prin notele de ședința depuse pentru termenul din 24.05.2011 la prima instanță că nu au susținut că S.C. K. S.R.L este cea care a conceput procedeul și instalația, ci că această societate a publicat schițe și modul de funcționare al instalației brevetate cu 18 luni înainte de data de depozit a brevetului, fapt ce a fost distructiv de noutate.

Reclamanta nu a adus însă nicio dovadă cu care să demonstreze că proiectul nr. 37 a fost adus la cunoștința publicului de către proiectant, astfel cum o obligau dispozițiile art. 1169 C. civ.

Oricare dintre aceste dovezi arată că proiectantul nu constituie public și proiectul nu a fost accesibil publicului.

Curtea de apel a considerat că pentru verificarea îndeplinirii cerinței noutății se impune examinarea aspectelor de fapt referitoare la cuprinderea în proiectul menționat a soluției tehnice ce face obiectul protecției prin revendicările brevetului a cărui anulare se cere.

Răspunsul la această problemă, în sensul că proiectul K. și brevetul nu ar fi același lucru, l-a dat intervenienta S.C. B. S.A. în obiecțiunile la raportul de expertiză trimise cu nr. x/22.06.2012, depuse la pentru termenul din 26.06.2012, în care s-au arătat următoarele: micile completări care apar la fluxul tehnologic și modificările constructive ale utilajelor din instalația industrială față de proiect sunt determinate de decizia conducerii B.S.A. de a se realiza instalația industrială cu utilaje vechi recondiționate și adaptarea acestora pentru a corespunde rolului tehnologic din proiect; recurentul H. a fost responsabil de proiect și a fost implicat în toate fazele de realizare a instalației industriale; ca urmare, cererea de brevet de invenție, depusă în 11.07.2007, cuprinde toate micile modificări de flux tehnologic și de construcție a utilajelor care apar în instalația industriala brevetată comparativ cu proiectul.

Această mărturie dovedește faptul că după punerea în funcțiune a instalației de deshidratat deșeuri, așa cum a proiectat-o K., inventatorii au intervenit asupra ei înaintea depunerii cererii de acordare a brevetului la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, modificând fluxul tehnologic și utilaje, completând instalația cu alte utilaje concepute de ei, stabilind parametrii noi de lucru, pentru a realiza instalația și procedeul pentru tratarea deșeurilor organice care a fost brevetată, despre care proiectanții nu au fost informați. S-a intervenit ulterior asupra proiectului și tocmai de aceea două expertize au găsit că brevetul îndeplinește condiția noutății în comparație cu proiectul instalației de deshidratat.

S.C. B. S.A. a contractat numai un proiect pentru o instalație de deshidratare, fără sa ceară în proiect și un procedeu sau o tehnologie pentru deshidratare, pentru că nu avea nevoie, nedezvăluind proiectantului scopul final al acestei instalații. Proiectul întocmit de S.C. K. nu este și un proiect pentru procedeu.

În analiza noutății brevetului comparativ cu proiectul K., instanța de apel a încălcat prevederile art. 45 alin. (1) din Regulament, care prevede că "Noutatea, în sensul prevederilor art. 10 din lege, se determină în raport cu conținutul revendicărilor pe baza caracteristicilor esențiale necesare pentru definirea invenției revendicate și cu stadiul tehnicii definit la art. 38", alin. (2) că "În aplicarea alin. (1), la determinarea noutății, problema tehnică pe care o rezolvă invenția nu este luată în considerare", iar în alin. (9) că "Se consideră că invenția revendicată îndeplinește condiția noutății dacă diferă prin cel puțin o caracteristică tehnică esențială de soluția tehnică din documentul selectat conform prevederilor alin. (8)".

În doctrină s-a susținut că pentru ca invenția să fie cuprinsă în stadiul tehnicii, invenția trebuie să se regăsească ca atare și în întregime într-o singură anterioritate, jurisprudența stabilind că obiectul unei revendicări care nu se regăsește identic în stadiul tehnicii trebuie considerat nou, iar (pentru un procedeu ca cel din brevetul de tratare a deșeurilor organice cum este în speță) în situația unui procedeu complex care presupune mai multe trepte conexate din punct de vedere tehnologic, se are în vedere noutatea procedeului în ansamblu, chiar dacă una din trepte este cunoscută din stadiul tehnicii.

Astfel, pentru revendicările 1 și 2, instanța de apel constată că revendicarea nu este cuprinsă în întregime în proiect, dar nu analizează procedeul în ansamblu cum obligă legea, deoarece verificarea se face pentru tot conținutul revendicării și nu se brevetează niciodată părți sau elemente dintr-o revendicare, ci revendicările în întregul lor.

Potrivit art. 47 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, "în aplicarea prevederilor art. 12 din lege, activitatea inventivă a unei invenții se apreciază în raport cu problema tehnică pe care ea o rezolvă și cu invenția revendicată luată ca un tot" cu precizarea că "analiza activității inventive se face numai pentru revendicările care îndeplinesc condiția de noutate".

Legea impune verificarea activității inventive pe revendicări luate în întregul lor și nu pe elementele componente ale fiecărei revendicări, iar motivarea instanței de apel că nu există activitate inventivă în privința elementelor din brevet pentru care există noutate, se situează în afara cadrului legal.

Este vădit neîntemeiată soluția de considerare a lipsei activității inventive prin trimiterea la o probă, expertiza N., care arată în răspunsul la obiecțiuni și completare raport de expertiză tehnică judiciară că în analiza condiției de activitate inventivă s-au avut în vedere doar deshidratorul, rezervorul pentru colectarea apelor filtrate și pompa pentru aspirarea și recircularea apelor filtrate prin raportare la proiectul nr. 37.

Au făcut obiecțiuni încă din față primei instanțe de apel cu privire la expertiza N., dispusă de instanța de apel, în sensul că este făcută cu încălcarea procedurii cu privire la verificarea activității inventive, iar în rejudecare nu s-a făcut nicio altă expertiză și nici nu s-a depus vreo alta probă ori înscris care să probeze simplele afirmații ale reclamanților.

În cererea de acordare a brevetului nu s-a cerut brevetarea deshidratorului, a rezervorului sau a altor utilaje, ci tratarea deșeurilor organice.

A efectua verificarea activității inventive numai pentru câteva elemente dintr-o revendicare, neglijând cu totul problema tehnică pe care invenția o rezolvă, încalcă art. 47 alin. (1) din Regulamentul