Decizia nr. 760/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la data de 3 octombrie 2014 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: anularea în totalitate a desenului și modelului având nr. depozit f 2010 0170, în temeiul art. 42 coroborat cu art. 22 alin. (3) lit. a), c) și g) din Legea nr. 129/1992; interzicerea folosirii de către pârâta B. S.R.L., în activitatea sa comercială, a graficii de ambalaj ce face obiectul protecției desenului și modelului având nr. depozit f 2010 0170, în special, dar fără a se limita la producerea, oferirea spre vânzare, promovarea, comercializarea, depozitarea, importul sau exportul de produse pe teritoriul României; obligarea pârâtei B. S.R.L. să retragă de pe piață și să distrugă toate produsele, precum și toate materialele publicitare ce încorporează grafica de ambalaj ce face obiectul protecției desenului și modelului având nr. depozit f 2010 0170; obligarea aceleiași pârâte la plata unor despăgubiri în valoare de 30.000 euro pentru încălcarea drepturilor la marcă aparținând reclamantei; publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtei, a hotărârii ce se va pronunța, prin intermediul a trei cotidiane de circulație națională, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 100/2005, cu cheltuieli de judecată.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă: Prin sentința nr. 859 din data de 30 iunie 2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes a capătului 1 de cerere, invocată de pârâtă; a admis în parte acțiunea, a dispus anularea desenului/modelului "grafică ambalaj" nr. depozit f 2010 0170 și a interzis pârâtei folosirea în activitatea sa comercială a graficii de ambalaj ce face obiectul desenului/modelului nr. depozit f 2010 0170; totodată, a obligat pârâta să retragă de pe piață și să distrugă produsele și materialele publicitare care încorporează grafica de ambalaj ce face obiectul desenului/modelului nr. depozit f 2010 0170; a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, a dispus publicarea dispozitivului hotărârii în trei cotidiane, cu cheltuieli de judecată în sumă de 300 RON.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în primul ciclu procesual: Prin decizia nr. 792 din data de 4 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul principal declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței menționate și a admis apelul incident declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 3.998,40 RON, reprezentând despăgubiri aferente perioadei 3 octombrie 2011 - 29 mai 2017 și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.998,40 RON.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în primul ciclu procesual: Prin decizia civilă nr. 4187 din data de 4 decembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul principal declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. și recursul incident formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 792A din 4 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și a casat decizia recurată, trimițând cauza la aceeași instanță de apel, pentru rejudecarea apelurilor.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în al doilea ciclu procesual: Prin decizia nr. 2032A din data de 17 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul principal declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 859 din data de 30 iunie 2015, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și cu intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. A admis apelul incident declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: a admis în tot acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 3.998,40 RON cu titlu de despăgubiri. A menținut sentința pentru rest.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 2032A din data de 17 decembrie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2014 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L.

Procedura de filtru derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 10 septembrie 2020 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris (aflată la fila. 1 din dosarul de recurs). Prin rezoluția din data de 17 septembrie 2020, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ. În concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reținut că recursul este formulat și motivat cu depășirea termenului prevăzut de lege, este legal timbrat, cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, iar părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate. În ceea ce privește criticile formulate de către recurenta-pârâtă, raportorul a reținut că partea a susținut incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., completul de filtru urmând să aprecieze dacă acestea pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă sancțiunea nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Totodată, s-a arătat că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează a aprecia dacă, în speță, recursul este declarat în termen legal sau dacă este incidentă excepția tardivității căii de atac, precum și dacă criticile formulate de către recurenta-pârâtă pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de lege, iar, în măsura în care va reține că recursul este declarat în termen legal și că nu sunt incidente nici prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune asupra admisibilității în principiu a căii de atac. Completul de filtru nr. C2, prin rezoluția din data de 15 februarie 2021, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs, însă acestea nu au formulat puncte de vedere. Prin rezoluția din 17 martie 2021, în cauză a fost fixat termen la data de 6 aprilie 2021, în camera de consiliu, fără citare părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului, față de cele reținute prin raportul întocmit în cauză. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția tardivității recursului, Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Conform dispozițiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În cauză, se observă că recursul formulat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2032A din data de 17 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a fost declarat cu încălcarea termenului legal, peremptoriu, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., respectiv termenul de 30 zile de la comunicarea hotărârii recurate. Astfel, decizia atacată a fost comunicată recurentei-pârâte S.C. B. S.R.L. la data de 6 iulie 2020, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul de apel, iar termenul pentru exercitarea recursului, calculat conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 raportat la art. 485 alin. (1) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 6 august 2020. Or, potrivit mențiunilor de la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, cererea de recurs a fost înaintată instanței de apel prin fax la data de 3 septembrie 2020, fiind înregistrată la data de 4 septembrie 2020, astfel că recursul a fost declarat după epuizarea termenului reglementat de dispozițiile legale anterior evocate. Fiind vorba despre un termen legal peremptoriu, nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii recurentei-pârâte din exercitarea dreptului la recurs, sancțiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) C. proc. civ. Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2032A din data de 17 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, împrejurare față de care nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate în cauză. PENTRU ACESTE MOTIVE,