ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1524/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția civilă, sub nr. x/103/2009 reclamanții H., O., D., M., X., Z., J., S., P., R., I., U., N., B., E., K., L. au solicitat obligarea pârâtei SC A. SA la plata sumei de 429.846,53 lei reprezentând drepturi patrimoniale conform contractului de cesiune din 23.05.2001 precum și penalități la această sumă conform art. 6 din contract, și dobânzi aferente de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la achitarea integrală a debitului.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că, în calitate de inventatori ai invenției având titlul "Procedeu și instalație automată de călire a țevilor", în data de 23.05.2001 au încheiat cu reclamanta (denumită la acea data SC A.1 SA Roman) în calitate de cesionar, contractul de cesiune nr. 1, având ca obiect cesionarea dreptului la depunerea cererii de brevet de invenție, la acordarea și eliberarea brevetului de invenție și dreptul la invocarea priorității convenționale în schimbul unei remunerații stabilite la art. 9 din contract lit. a), b) și c). Litera c în speță se referă la acordarea către cesionari (respectându-se procentele stabilite în Acordul privind drepturile patrimoniale ale autorilor invenției) a 10% din eficiența economică anuală postcalculată.

Urmare a perfectării acestui contract, reclamanta a depus cerere de brevet de invenție cu titlu "procedeu și instalație automată de călire a țevilor", din 28.05.2001, pentru care a fost constituit depozitul național reglementar din 28.05.2001.

Ulterior, prin hotărârea din 24.07.2002 Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a încuviințat acordarea brevetului de invenție x având titlul "Instalație automată de călire a țevilor", în favoarea pârâtei SC A. SA (fost SC A.1 SA) hotărâre ce a fost înscrisă în Registrul național al cererilor de brevet de invenție depuse.

La data de 16.06.2008 pârâta SC A. SA a formulat cerere reconvențională prin care a chemat în judecată pe reclamanții H., O., D., M., X., Z., J., S., P., R., I., U., N., B., E., K., L., Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, solicitând anularea brevetului de invenție x și anularea contractului de cesiune din 23 mai 2001, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reconvenționale, pârâta SC A. SA a arătat că, potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 un brevet poate fi anulat dacă obiectul acestuia nu este brevetabil, potrivit art. 7-10, 12, 13 din lege.

Astfel, obiectul brevetului este lipsit de noutate, întrucât procesul de călire a țevilor implică încălzirea acestora până la temperatura de normalizare în cuptor și apoi călirea în apă înainte de detensionare în cuptorul de călire. Pentru răcirea țevilor se utilizează, în esență, instalații care funcționează pe baza a două procedee adaptate, respectiv: răcirea externă prin jet de apă și simultan injectarea apei în interiorul țevilor și scufundarea țevilor într-un recipient în vederea scăderii bruște a temperaturii.

Ambele procedee erau utilizate în producția țevilor, făcând parte din stadiul tehnicii la momentul depunerii cererii de brevet.

Instalația la care se referă brevetul face parte din tipul al doilea și față de stadiul tehnicii la momentul respectiv, nu reprezintă o invenție, neavând elemente tehnice esențiale distinctive și nefiind susceptibilă de a genera efecte tehnice noi sau superioare față de instalațiile utilizate până la momentul respectiv.

Reconvenienta a invocat și lipsa activității inventive, deoarece o persoană de specialitate în domeniu putea realiza instalația în discuție, fără a depune un efort creativ.

Instalația în discuție prezintă efecte pe plan economic, concretizate în reducerea, într-o oarecare măsură, a unor costuri, însă invenția este lipsită de activitate inventivă.

Reconvenienta a mai susținut că este lovit de nulitate absolută contractul de cesiune, având în vedere lipsa obiectului contractului de cesiune atrasă de nulitatea brevetului - obiect al contractului, cauza falsă a contractului și incidența erorii obstacol la încheierea actului, decurgând din neîndeplinirea condițiilor de brevetabilitate, în contextul în care reclamanta a contractat având convingerea că va deveni titularul unui brevet.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7-10 și 54 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție.

Tribunalul Neamț, prin încheierea din data de 15.04.2009 a dispus disjungerea cererii reconvenționale privind anularea contractului de cesiune din 23.05.2001 și suspendarea acestui capăt de cerere potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a dosar nr. x/2009.

Prin sentința civilă nr. 420/C din 15.04.2009, Tribunalul Neamț, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cererii Tribunalului București, cauza fiind înregistrată la data de 05.05.2009, pe rolul Secției a V-a Civilă, sub nr. x/3/2009.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 1392 din 03.12.2009 a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia civilă nr. 242/A din 28.10.2010 a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă SC A. SA SA (fosta SC A.1 SA ), a desființat în parte sentința apelată, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București; a păstrat dispoziția privind respingerea excepției lipsei de interes și a obligat intimații persoane fizice la plata către apelanta sumei de 2.055,88 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, cauza fiind re-înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/3/2009*.

Prin sentința civilă nr. 344 din 20.03.2014, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea pentru cele ce urmează.

Examinând pe rând condițiile de brevetabilitate reglementate de art. 18 cu raportare la art. 10 din Legea nr. 64/1991, cu referire la unele critici aduse de către reclamantă și de către expertul parte al acesteia - Faighenov Marioara, tribunalul a reținut că experta a avut în vedere că stabilirea noutății trebuie privită sub două aspecte, și anume, determinarea elementelor constitutive ale stadiului tehnicii și examinarea dacă invenția revendicată este cuprinsă sau nu în stadiul tehnicii, sens în care a procedat la analiza celor 23 documente invocate de către reclamantă ca fiind distructive de noutate, redând concluziile detaliate ale expertizei, în raport de faptul că motivele de nulitate invocate de reclamantă au fost susținute pe aspectele tehnice dezvoltate în special prin punctele de vedere și obiecțiunile la expertiză.

În ceea ce privește condiția noutății, tribunalul a apreciat esențială regula potrivit căreia o revendicare diferită fie și printr-o singură caracteristică tehnică esențială față de oricare anterioritate analizată individual, îndeplinește condiția noutății.

Noutatea unei invenții poate rezulta, prin urmare, nu doar din descoperirea a ceva inexistent sau cu totul nou ci și din combinarea unor mijloace cunoscute într-o manieră neabordată cu consecința obținerii unui ansamblu diferit ca funcționalitate, sau dimpotrivă din simplificarea constructiva adusă unor produse sau procedee cunoscute.

Corolarul regulii menționate este acela că pentru a fi considerată distructivă de noutate, orice anterioritate din stadiul tehnicii trebuie să conțină toate caracteristicile tehnice din revendicare.

În ceea ce privește condiția activității inventive, tribunalul a apreciat esențială regula potrivit căreia examinarea în sistem mozaic a activității inventive se realizează în raport cu revendicările și cu problema tehnică pe care o rezolvă invenția, această condiție fiind îndeplinită dacă în raport de invenția considerată în ansamblul său, soluția nu era previzibilă pentru profesionistul în domeniu.

Or, tribunalul a apreciat că examinarea făcută de experta judiciară respectă aceste reguli, comparativ cu analiza realizată de reclamantă care uneori utilizează și pentru condiția noutății regulile specifice examinării condiției activității inventive, sau analizează condiția activității inventive în raport nu de invenția în ansamblul său ci de diverse părți ale acesteia.

Concluziile expertei Y. sunt în același sens cu concluziile primei experte judiciare numite în cauză, Ș., în raport de care tribunalul a încuviințat efectuarea unei noi expertize întrucât experta nu a efectuat o analiză detaliată a tuturor documentelor invocate de reclamantă.

Reclamanta a mai depus în cadrul probatoriului administrat în susținerea pretențiilor sale raportul de expertiză întocmit de experta Z. în dosar nr. x/2012 al Tribunalului Neamț, secția I civilă.

Tribunalul a constatat că aceste raport de expertiză este nerelevant asupra problemelor analizate în prezenta cauză, în condițiile în care a avut un alt obiect de examinare, respectiv dacă instalația de răcire utilizată de reclamantă în perioada 2011 - 2012 este cea din brevetul x. Contrar susținerilor reclamantei, tribunalul a reținut că în acest raport nu se regăsește concluzia că invenția în litigiu nu a putut fi aplicată sau nu prezenta avantaje economice.

Totodată tribunalul a apreciat că este esențial a se avea în vedere că noutatea, activitatea inventivă și eficiența invenției trebuie analizate la momentul depunerii cererii de brevet, iar nu în prezent, în condițiile în care într-un interval de 10 ani (de la data depunerii cererii de brevet - 2001 și până în 2011 - dată de referință a analizei expertei Z.) se pot produce acumulări extraordinare de noi cunoștințe, dată fiind accelerarea progresului tehnic, astfel încât o soluție care în trecut era imprevizibilă, acum este banală.

Față de probatoriul administrat, tribunalul a constatat că invenția ce face obiectul brevetului x, a cărui anulare s-a solicita, îndeplinea condițiile de brevetabilite reglementate de art. 7-10 și 18 din Legea nr. 61/1964, astfel cum sunt explicitate prin Regulile 30 și 32 din Regulamentul de aplicare a Legii, aprobat prin H.G. nr. 152/1992.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamantă, prin decizia nr. 362/A din 19.04.2017 a respins calea de atac, ca nefondată, pentru considerentele ce urmează.

În susținerea critici pentru nemotivarea sentinței apelanta-reclamantă arată că din hotărâre lipsesc considerentele proprii ale tribunalului, având în vedere faptul că, din cele aproximativ 14 pagini dedicate considerentelor, un număr de 13 pagini constau în redarea aspectelor reținute de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci la emiterea brevetului și a considerațiilor expertei G., restul considerentelor cuprinzând chestiuni de ordin general privind maniera de interpretare a condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească o invenție pentru a fi brevetabilă.

Examinând hotărârea apelată, Curtea a constatat că aceasta corespunde exigențelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece aceasta cuprinde atât motivele de fapt cât și pe cele în drept care au format convingerea judecătorului de primă instanță în sensul că acțiunea dedusă judecății nu este întemeiată.

În ceea ce privește susținerea apelantei referitoare la faptul că hotărârea conține 13 pagini în care sunt redate aspecte reținute de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci cu ocazia emiterii brevetului contestat, precum și concluziile raportului de expertiză întocmit în primă instanță de d-na expert G., Curtea a constatat că aceasta nu poate fi încadrată ca fiind o critică în sensul nemotivării hotărârii judecătorești; dimpotrivă, din perspectiva instanței de control judiciar, redarea în conținutul hotărârii de primă instanță a situației de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză permite instanței de apel să exercite controlul judiciar conform art. 295 alin. (1) C. proc. civ., în sensul de a verifica dacă prima instanță de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și a aplicat la aceasta normele de drept substanțial incidente.

Și din punctul de vedere al părților, redarea pe larg în conținutul hotărârii judecătorești a conținutului probelor administrate în cauză este în interesul acestora, deoarece le dă posibilitatea în acest fel de a lua cunoștință de temeiurile pentru care instanța a dispus o anumită măsură și le dă posibilitatea de a-și putea apăra drepturile, inclusiv prin investirea instanței superioare cu exercitarea controlului judiciar.

Nu în ultimul rând, Curtea achiesează și la acea susținere a intimaților-pârâți conform căreia expertiza de specialitate a fost necesară pentru lămurirea unor aspecte de fapt cu un pronunțat caracter tehnic, fiind încuviințată de tribunal în conformitate cu prevederile art. 201 C. proc. civ., iar concluziile acestei expertize au fost redate pe larg de tribunal în considerarea faptului că judecătorul nu s-a considerat un specialist în domeniul în care a fost acordat brevetul de invenție - Instalație automată de călire a țevilor încălzite în cuptoarele cu vatră pășitoare, prin răcire în mișcare de rotație în medii de răcire diferite (R 1-2).

Ca atare, având în vedere complexitatea problemelor ce țin de domeniul de activitate în care a fost acordat brevetul de invenție x, Curtea a constatat că redarea pe larg în cuprinsul hotărârii judecătorești a constatărilor specialistului cu privire la împrejurările de fapt asupra cărora i s-a cerut părerea nu poate fi reținută ca motiv de anulare a sentinței, pentru nemotivare.

Nu este întemeiată nici critica potrivit căreia instanța s-a pronunțat asupra unei solicitări care nu formează obiectul cauzei, respectiv asupra anularii contractului de cesiune a invenției pentru eroare asupra substanței obiectului, nefiind incidente prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei solicitări prin dispozitivul hotărârii apelate.

Motivul de apel de netemeinicie, prin care apelanta-reclamantă susține faptul că în mod eronat prima instanță s-a raportat la concluziile unui raport de expertiză care nu se coroborează cu restul probatoriului administrat, nu este întemeiat.

Primul set de critici - prin care apelanta-reclamantă susține argumentele de fapt și de drept în temeiul cărora solicită a se constata că instalația la care se referă brevetul nu este suficient dezvăluită - este inadmisibil în sensul art. 294 alin. (1) C. proc. civ. deoarece se tinde în mod nepermis la lărgirea cadrului procesual stabilit de reclamantă sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată.

În speță, cererea de brevet de invenție a fost depusă de SC A. SA Roman (antecesoarea apelantei-reclamante) la data de 28.05.2001 sub nr. x. În raport de data depozitului brevetului de invenție x din 28.05.2001, este aplicabilă forma Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, în redactarea în vigoare de la acel moment, potrivit căreia:

ART. 42- Brevetul de invenție eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci poate fi anulat, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, în cazul când se constată că, la data înregistrării cererii de brevet de invenție, nu erau îndeplinite condițiile pentru existența unei invenții brevetabile. Cererea de anulare se poate face în tot cursul duratei de valabilitate a brevetului și se judecă de către Tribunalul municipiului București.

Hotărârea de anulare se înregistrează la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și se publică în termenul prevăzut la art. 29 alin. (2).

CAP. 2 Invenția brevetabilă

ART. 7 - O invenție este brevetabilă dacă este nouă, rezultă dintr-o activitate inventivă și este susceptibilă de aplicare industrială.

Invenția brevetabilă poate avea ca obiect un produs, un procedeu sau o metodă.

Invenția având ca obiect un nou soi de plantă, un hibrid sau o nouă rasă de animal este brevetabilă dacă acestea sunt noi, distincte, omogene și stabile.

ART. 8 - O invenție este nouă dacă nu este conținută în stadiul tehnicii. Stadiul tehnicii include toate cunoștințele care au devenit accesibile publicului până la data înregistrării cererii de brevet de invenție sau a priorității recunoscute.

Divulgarea invenției nu este luată în considerare în cazul în care emană de la inventator sau succesorul său în drepturi și s-a produs în intervalul de 12 luni care a precedat înregistrarea cererii de brevet de invenție sau a priorității recunoscute.

ART. 9 - O invenție este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate în acel domeniu, ea nu rezultă în mod evident din cunoștințele cuprinse în stadiul tehnicii.

ART. 10 - O invenție este susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul ei poate fi folosit cel puțin într-un domeniu de activitate din industrie, din agricultură sau din orice altă activitate și poate fi reprodus cu aceleași caracteristici ori de câte ori este necesar.

Prin cererea de chemare în judecată, apelanta-reclamantă a solicitat anularea brevetului de invenție x pe motiv că nu întrunește două dintre condițiile de fond ale brevetabilității, respectiv noutatea și a activitatea inventivă.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC A. SA nu a invocat ca motiv de nulitate a brevetului și neîndeplinirea celei de-a treia condiții de fond prevăzută de art. 7 și art. 10 din lege - aceea că invenția nu ar fi susceptibilă de aplicare industrială, și nici neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 18 din lege, constând în aceea că descrierea invenției nu ar fi suficient dezvăluită.

Faptul că reclamanta a indicat ca temei juridic al cererii de chemare în judecată și art. 7-10 din lege nu este suficient, din perspectiva Curții, pentru a se putea considera că reclamanta a investit instanța de fond și cu motivele de nulitate conform cărora invenția nu este susceptibilă de aplicabilitate industrială, respectiv că descrierea acesteia nu este suficient dezvăluită, atât timp cât în motivarea în fapt a acțiunii reclamanta a arătat doar argumentele pentru care solicită a se reține că: obiectul brevetului este lipsit de noutate (pct. B.1 din acțiune), respectiv: Lipsa activității inventive (pct. B.2 din acțiune) - a se vedea cererea (reconvențională) de la filele 15-18 din dosar nr. x/2009 al Tribunalului Neamț, care constituie obiectul investirii Tribunalului București, conform sentinței civile nr. 420/C din 15.04.2009.

Din examinarea atât a actelor din dosar nr. x/2009 al Tribunalului Neamț cât și ale dosarelor nr. x/3/2009 și nr. x/3/2009* ale Tribunalului București, Curtea a constatat că reclamanta nu a investit prima instanța de fond cu nicio cerere precizatoare sau modificatoare a cererii inițiale, în sensul invocării și a celor două motive de nulitate prevăzute de art. 10 și art. 18 din Legea nr. 64/1991.

De asemenea, faptul că expertizele efectuate în primă instanță au analizat și suficienta dezvăluire a invenției în x nu constituie un argument pentru care Curtea a considerat că prima instanță de fond a fost legal investită și cu analiza suficientei dezvăluiri a invenției, respectiv cu analiza motivului de nulitate referitor la aplicabilitatea industrială.

Cel de-al doilea set de critici - prin care apelanta-reclamantă susține că prima instanță de fond a considerat în mod eronat că este îndeplinită cerința noutății - este nefondat.

Invocând Regula 30 alin. (1) din Regulament - potrivit căreia:

" stadiul tehnicii, față de care este comparată invenția pentru stabilirea noutății, cuprinde cunoștințele accesibile publicului, oriunde în lume, înainte de data depozitului reglementar sau a priorității recunoscute, cu condiția ca data punerii la dispoziția publicului să fie identificabilă" - apelanta-reclamantă reproșează primei instanțe de fond faptul că nu a clarificat, în cazul concret, sfera stadiului tehnicii, raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În primul rând, se observă că însăși reclamanta nu a indicat în mod concret, prin cererea de chemare în judecată, care sunt documentele distructive de noutate pe care le opune.

În al doilea rând, Curtea a observat faptul că la data de 5.01.2012, după încuviințarea de către tribunal a primei expertize, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri, cuprinzând documente din literatura de brevete rezultate dintr-o cercetare suplimentară.

De asemenea, la data de 27.02.2012 reclamanta a mai depus la dosar un set de înscrisuri identificate în arhivele AMTPR.

Or, din examinarea lucrărilor dosarului de fond cât și a raportului de expertiză efectuat de d-na expert G., Curtea a constatat că tribunalul a încuviințat ca expertiza să analizeze toate documentele depuse de reclamantă pe parcursul judecății în primă instanță, iar expertiza a stabilit stadiul tehnicii - cap. 4.4.3 din raport - atât în raport de documentele din literatura de brevete citate în examinarea de fond a cererii de brevet 2001 00575, cât și documentele din literatura de brevete depuse de reclamantă la filele 72-212 vol. I dosar fond, cât și documentele din literatura nonbrevet depuse de reclamantă la filele 215-300 vol. I dosar fond.

Mai susține apelanta-reclamantă că elementele de noutate caracteristice ale invenției din revendicarea 1 constau în componența specifică a sistemului hidraulic de acționare și a sistemului de răcire cu jeturi de apă, însă acestea apar în preambul, motiv pentru care solicită să se constate că acestea fac parte din stadiul tehnicii.

Curtea a respins această critică, considerând că utilizarea acelorași denumiri în cazul sistemului de stropire cu jet exterior, ori a sistemului hidraulic de acționare nu are sensul pretins de reclamantă, deoarece acestea sunt noțiuni tehnice. Dimpotrivă, noutatea se stabilește în raport cu conținutul revendicărilor și al domeniului de aplicare.

Mai susține apelanta faptul că cele două elemente (sistem hidraulic și sistem de răcire exterioară) sunt prezentate, detaliat, în revendicările 2 și 3, adică în revendicările dependente de revendicarea 1, astfel că în mod eronat s-a considerat că ar fi îndeplinită cerința noutății instalației la care se referă Brevetul.

Curtea a respins această critică, constatând că Revendicarea 1 din brevetul de invenție x a fost formulată astfel: Instalație automată de călire a țevilor (...)" caracterizată prin aceea că, realizarea pe patul de răcire a unei viteze de rotație variabilă a țevii se face printr-un sistem hidraulic (F), acționat de un motor hidraulic (17), răcirea țevii cu viteze variabile făcându-se printr-o țeavă (32) cu orificii (a) de răcire cu jeturi exterioare de apa sub presiune, la care se controlează debitul și presiunea cu ajutorul unei vane de reglare (47) și prin raportul dintre suprafața orificiilor (a) și suprafața interioară a țevii cu orificii (32), unghiul de incidență al jeturilor pe țeavă fiind controlat prin rotirea țevii cu orificii în niște etanșări (33), cu ajutorul a doi cilindrii pneumatici (35), răcirea prin imersie cu viteză controlată a patului cu linete (E) împreună cu țeava care se călește, realizându-se prin reglarea vitezei de imersie cu ajutorul unor cilindrii hidraulici (18) de ridicare și coborâre, simultan realizându-se răcirea interioară cu ajutorul unui jet creat de o pompă (40) printr-un ajutaj 43.

Privitor la revendicările dependente, revendicarea dependentă conține în mod implicit toate caracteristicile revendicării independente căreia i se subordonează și, după caz, dezvoltă sau explicitează caracteristicile tehnice care au fost deja enunțate în revendicarea independentă, sau se referă la exemple particulare de realizare a invenției, ori conține caracteristici tehnice decât cele din revendicarea independentă căreia i se subordonează.

Potrivit Regulii 15 alin. (7) - Fiecare revendicare independentă poate fi însoțită de un număr rezonabil de revendicări dependente, care să se refere la aceasta și să dezvolte sau să expliciteze elemente tehnice, deja enunțate în revendicarea independentă sau varianta de realizare a obiectului invenției, cu condiția respectării unității invenției.

De aceea, faptul că revendicările dependente 2 și 3 explicitează elementele tehnice deja enunțate în revendicarea 1 nu are înțelesul pretins de apelanta-reclamantă, în sensul că nu conduce la lipsa de noutate a instalației la care se referă brevetul.

În ceea ce privește critica referitoare la nereținerea de către tribunal, în cadrul situației de fapt, a raportului de expertiză întocmit în dosar nr. x/2012 aflat pe rolul Tribunalului Neamț, Curtea a constatat că este nefondată, deoarece acesta a avut alte obiective decât cele stabilite de tribunal în dosarul de față, or identificarea diferențelor existente între instalația de călire a țevilor la care se referă brevetul de invenție x și cea utilizată în perioada 2011-2012 la cuptorul CVP4 nu are nicio relevanță din punct de vedere juridic asupra analizei condiției de noutate a acestui brevet, la momentul 28.05.2001.

Apelanta-reclamantă a mai susținut faptul că prima instanță de fond a preluat în mod eronat concluziile expertului desemnat cu privire la comparația între brevetul contestat și documentele rezultând din cercetarea documentară solicitată de O.S.I.M., sens în care a menționat: brevetul US 1, brevetul US 2, brevetul DE 3, brevetul GB 4, RO 5 sau RO 6.

În ceea ce privește comparația cu brevetul US 1, apelanta-reclamantă solicită să se constate că singura pretinsă "noutate" a brevetului de invenție x față de brevetul US 1 ar putea, teoretic, să fie reprezentată de sistemul de răcire cu jeturi exterioare, astfel încât solicită să se constate că acest sistem nu îndeplinește cerințele noutății și activității inventive.

Curtea a respins această critică, constatând că situația de fapt stabilită de tribunal în temeiul concluziilor raportului de expertiză efectuat de doamna expert G. a fost confirmată în faza de apel, de raportul de expertiză efectuat de doamna expert Ț. și depus la dosarul de apel la data de 31.05.2016.

Din analiza revendicării 1 a brevetului de invenție x cu cea din brevetul US 1 reiese că se referă la soluții tehnice constructive diferite; iar brevetul US 1 se referă doar la două sisteme de răcire față de cele trei ale brevetului x.

În ceea ce privește comparația cu brevetul US 2 apelanta-reclamantă solicită să se constate că elementele caracteristice revendicării 1 nu prezintă noutate în raport de revendicările brevetului US 2.

Curtea a reținut că diferențierile constatate prin raportul întocmit de expert G. au fost confirmate și în faza de apel, raportul de expertiză efectuat de expert Ț. relevând faptul că există soluții tehnice constructive diferite; că sistemul de stropire exterioară o țeavă conform brevet x este diferit de sistemul de răcire cu mai multe țevi cu ajutaje conform brevetului US 2, în plus, brevetul US se referă la două sisteme de răcire față de cele trei ale x.

În ceea ce privește argumentele aduse de apelanta-reclamantă referitoare la comparația cu brevetul DE 3, Curtea le-a respins, pe considerentul că nu se poate proceda la compararea unui brevet de procedeu (brevetul german) cu un brevet de produs.

În ceea ce privește critica de netemeinicie referitoare la nereținerea de către prima instanță a documentelor interne, disponibile în cadrul AMTPR, Curtea a reținut că toate documentele interne (D5) ale societății reclamante nu fac parte din stadiul tehnicii, respectiv:

- Instalație de călire prin imersie L.20" - utilaj mecanic fascicol 1 documentație auxiliară PE92018 proiect execuție - cu puneri în funcțiune la data de 29.12.1984, completare la procesul verbal de recepție și PIF din 29.12.1984 la obiectiv Laminor 20";

- Instalație de călire cu apă PR.58046/3, proiectată la 11 iulie 1984 - proiect IPROLAM din FMT pentru CVP nr. 425 din care fac parte schițele pentru instalație de călire cu apă 465.18.000, dispozitivul de călire pentru țevi 7 5/8 până la 10 W - desen 31252-767065, dispozitivul de călire pentru țevi 4 1/2 până la 7" desen 465.18.06726, astfel cum rezultă din borderoul de documente al respectivului proiect;

- Linia de filete speciale desen 80990/2-12727-2 datată 14.09.1985. Acest desen face parte dintr-un desen de ansamblu format 2AO, care face referire la tot planul secției și la instalația de călire (desenul de ansamblu este întocmit de IPROLAM).

În mod corect tribunalul a achiesat la concluziile expertizei conform cărora aceste documente nu fac parte din stadiul tehnicii deoarece sunt cunoscute doar de salariații unității și, eventual, de colaboratori, persoane care sunt ținute de clauze explicite sau tacite de confidențialitate fie prin natura relațiilor de muncă fie prin relații contractuale, această constatare fiind confirmată și de următoarele probe: contractul colectiv de muncă 1998-2000 și Angajamentul de fidelitate anexa 3.3, Statutul societății reclamante și Regulamentul de ordine interioară precum și Fișele de post depuse la dosar de intimații-pârâți.

În ceea ce privește documentele D4 (Manualul "Îndrumător în hidraulică" - Hidraulik Trainer, autor ing. Grad. A. Schmitt, și Manualul "Hidraulica mașinilor unelte", autor profesor Oprean Aurel) se constată că tribunalul a încuviințat obiecțiunile formulate de reclamantă împotriva concluziilor raportului de expertiză efectuat de expert G. (prin care aceasta arătase că nu fac parte din stadiul tehnicii deoarece nu a fost găsită pe internet o ediție mai veche de 28.05.2001, în limba română) și a dispus a se face analiza noutății și în raport de acestea, iar prin răspunsul la obiecțiuni au fost relevate diferențele dintre revendicări constatate de expert.

Cel de-al treilea set de critici - prin care apelanta-reclamantă susține că prima instanță de fond a considerat în mod eronat că este îndeplinită cerința activității inventive - este nefondat.

Apelanta-reclamantă susține faptul că, luând în considerare stadiul tehnicii de la momentul respectiv, o persoană de specialitate în domeniu putea realiza instalația în discuție, fără a depune un efort creativ.

- În ceea ce privește brevetul RO 6 (intitulat "Instalație pentru călirea pieselor"), solicită să se constate că instalația hidraulică din brevetul contestat se regăsește aproape în totalitate în brevetul RO 6, Curtea a reținut, dimpotrivă, că cele două brevete conțin soluții tehnice diferite, brevetul RO 6 referindu-se doar la sistemul de călire prin imersie pe verticală. Apelanta nu a indicat cum persoana de specialitate din domeniu ar ajunge la soluția invenției din brevetul x, atât timp cât brevetul RO 6 nu cuprinde și celelalte două sisteme de răcire (sistemul de răcire cu jeturi exterioare cu o țeavă cu orificii și sistemul de răcire interioară).

- În ceea ce privește brevetul RO 5, apelanta-reclamantă solicită să se constate că acest tor 15 poate să sugereze unui specialist în domeniu, fără vreun aport inventiv, practicarea de găuri de stropire într-o țeavă 32 liniară. Ca și în precedent, Curtea a remarcat faptul că persoana de specialitate din domeniu nu ar ajunge la soluția invenției din brevetul x, atât timp cât brevetul RO 5 nu cuprinde și celelalte două sisteme de răcire (respectiv sistemul de răcire prin imersie și sistemul de răcire interioară simultană cu ajutorul unui jet creat de o pompă printr-un ajutaj).

- În ceea ce privește doctrina "Îndrumător în hidraulică" (autor ing. Grad. A. Schmitt) și manualul "Hidraulica mașinilor unelte" (autor profesor Oprean Aurel), Curtea a constatat că o persoană de specialitate în domeniu nu putea realiza instalația brevetată, fără ca operațiunea să implice efort creativ, având în vedere faptul că invenția brevetată folosește trei cilindri hidraulici, nu doi ca în schema din manual, doi dintre ei lucrând sincron, iar al treilea cilindru fiind montat astfel încât prin deplasarea în sens opus celorlalți să asigure condițiile de orizontabilitate a patului de linte - motiv pentru care expertiza efectuată în faza de apel a constatat că invenția contestată în prezenta cauză a găsit un mod original de a rezolva problema tehnică propusă spre realizarea unei viteze de rotație variabile a țevii prin sistemul hidraulic cu trei cilindri.

În legătură cu criticile apelantei-reclamante referitoare la acele considerente ale primei instanțe, pe care apelanta le califică drept aprecieri de ordin general, Curtea a arătat că nu le poate primi, deoarece nu constituie critici nici de temeinicie nici de legalitate la adresa hotărârii de fond.

Împotriva deciziei și a încheierii de ședință de la 03.03.2017 a declarat recurs reclamanta, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar în subsidiar, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței și, drept consecință, admiterea acțiunii și anularea brevetului de invenție.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs este criticată decizia pentru motivele de mai jos.

Instanța de apel reține în mod greșit că sentința este motivată și în condițiile în care nu a răspuns criticilor formulate în apel sub acest aspect.

Astfel, prin apel se arată că prima instanță nu a făcut o analiză proprie asupra concluziilor expertizei, analiză necesară și prin raportare la împrejurarea că respingerea obiecțiunilor formulate de reclamantă prin încheierea de ședință de la 13.02.2014 nu a fost motivată. Se mai arată că susținerea instituției că "judecătorul fondului nu s-a considerat un specialist în domeniul în care a fost acordat brevetul de invenție" este bizară deoarece judecătorului nu i se recunoaște o poziție de "spectator".

Stabilirea unei anumite situații de fapt în lipsa unei analize a materialului probator nu este în interesul părților, așa cum în mod eronat reține instanța, maniera de motivare subsumându-se motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât a fost ignorată încălcarea de către prima instanță a dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Nesocotirea de către instanța de apel a dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. atrage și incidență art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Un al doilea considerent al instanței de apel vizează respingerea motivului de apel potrivit căruia "instanța s-a pronunțat asupra anulării contractului de cesiune a invenției pentru eroare asupra substanței obiectului", întrucât nu sunt "incidente prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei solicitări prin dispozitivul hotărârii apelate".

Un alt aspect menționat se referă că nu este important faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra validității contractului de cesiune prin considerente și nu prin dispozitivul hotărârii, relevant fiind că instanța de fond nu a fost investită cu o cerere de anulare a contractului de cesiune.

Dacă, prin hotărârea dată, instanța de fond nu s-a pronunțat în limitele învestirii sale prin cererea de chemare în judecată, acordând mai mult decât s-a cerut (plus petita) ori ceea ce nu s-a cerut (ultra petita), hotărârea este susceptibilă de modificare, în temeiul art. 304 pct. 6.

Instanța de apel a confirmat totuși critica reclamantei în sensul că instanța fondului s-a pronunțat asupra solicitării de anulare a contractului de cesiune, care nu forma obiectul cauzei, devenind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. ca urmare a ignorării, în etapa apelului, a încălcării principiului disponibilității de către prima instanță.

Susține recurenta că decizia este parțial nemotivată și nelegală, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., art. 8-10 și 18 din Legea nr. 64/1991, Regulile 15 alin. (2), (3), (7), (37) alin. (8) și (10) din Regulament.

Procedând astfel, instanța a înlăturat în mod greșit criticile reclamantei care priveau viciile de formă ale Brevetului, vicii care afectau condițiile de brevetabilitate, respectiv noutatea și activitatea inventivă.

Atât timp cât aceste vicii de formă există (aspect confirmat și de expertiza G.) împiedicând "specialistul de mijloc" adică tehnicianul cu cunoștințe normale în domeniul de referință (criteriu avut în vedere de legiuitor) să reproducă instalația pe baza descrierii din brevet, atunci nu poate fi vorba despre noutate și activitate inventivă.

Împrejurarea că în cererea de chemare în judecată formulată nu au fost invocate în mod expres aceste argumente, nu conduce la respingerea ca inadmisibile a acestora. Critica recurentei nu reprezintă un motiv de nulitate în sine, ci este un argument care susține neîndeplinirea ambelor cerințe a nulității și a activității inventive. Ca atare, reținerea acestor argumente nu implica o precizarea acțiunii.

Se precizează că viciile de formă ale brevetului au fost identificate de expertul parte al recurentei, în cadrul punctelor de vedere formulate în fondul cauzei, în cel de-al doilea ciclu procesual, pe parcursul întocmirii rapoartelor de expertiză dispuse în cauză, recurenta precizând că nu pot fi analizate condițiile noutății și activității inventive.

Revendicarea 3 ar fi trebuit respinsă întrucât se referă la o simplă descriere laconică, în legătură cu care nu se poate verifica îndeplinirea cerințelor privind noutatea și activitatea inventivă.

Soluția contrară încalcă dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ. în sensul că în situația în care instanța ar fi apreciat că formulările reclamantului sunt neclare, confuze, de natură să împiedice determinarea cu exactitate a obiectului și temeiului juridic al cererii, instanța este oblicată să solicite lămuriri și explicații, respectând regula dezbaterii contradictorii, în scopul de a determina obiectul cererii și temeiul său juridic, aspecte care permit exercitarea controlului judiciar.

Încălcarea art. 129 alin. (4) C. proc. civ. atrage incidența art. 304 pct. 5 C. proc. civ. în plus prin neanalizarea pe fond a viciilor formale, soluția este și nemotivată, atrăgând incidența pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. De altfel, soluția instanței încalcă dispozițiile art. 8-10 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție.

Un al doilea considerent al instanței de fond vizează respingerea criticii reclamantei referitoare la neîndeplinirea condiției noutății.

Instanța de apel reține nelegal că reclamanta nu ar fi "indicat în mod concret, prin cererea de chemare în judecată, care sunt documentele distructive de noutate pe care le opune" în condițiile în care în cadrul expertizelor, în funcție de problemele tehnice ridicate, reclamanta a pus la dispoziția expertului acele documente pe care acesta urma să le analizeze în demersul de a stabili dacă brevetul îndeplinea condiția noutății.

Instanța nu a analizat deloc instalația de călire prin imersie L.20" - utilaj mecanic fascicol 1 documentație auxiliară PE92018 proiect execuție - cu puneri în funcțiune la data de 29.12.1984, completare la procesul verbal de recepție și PIF nr. 63014 din 29 decembrie 1984 la obiectiv LAMINOR 20"; instalație de călire cu apă PR.58046/3, proiectată la 11 iulie 1984 - proiect IPROLAM din FMT pentru CVP nr 416 din care fac parte schițele pentru instalație de călire cu apă 465.18.000, dispozitivul de călire pentru țevi 75/8 până la 10 Va" - desen 31252-767065, dispozitivul de călire pentru țevi 41/2 până la 7" desen 465.18.06717, astfel cum rezultă din borderoul de documente al respectivului proiect; linia de filete speciale desen 80990/2-12727-2 datată 14.09.1985. Acest desen face parte dintr-un desen de ansamblu format 2A0, care face referire la tot planul secției și la instalația de călire (desenul de ansamblu este întocmit de Iprolam); manualul "îndrumător în hidraulică (Hidraulik Trainer, publicat în mai multe ediții în perioada 1978 - 1981), autor ing. Grad. A Schmitt, precum și manualul "Hidraulica mașinilor unelte" (autor profesor Oprean Aurel).

Instanța a reținut în mod simplist că este irelevant locul unde au fost menționate componentele specifice echivalează cu ignorarea dispozițiilor Regulii 32 (A) coroborată cu regula 15 alin. (2) și (3) din Regulament, deoarece analiza revendicărilor se efectuează numai asupra elementelor prezentate după sintagma "caracterizat prin aceea că", adică a elementelor proprii, specifice, ce pot susține brevetabilitatea. Aceasta este partea în care se expun, în mod concis, elementele tehnice noi ce definesc invenția conform Regulii 15 alin. (2) și (3) din Regulament. Relevantă în acest sens este și Regula nr. 32 (A) din Regulament. Așadar, conținutul preambulului prezintă elementele cunoscute în stadiul tehnicii și, așa cum rezultă din regula menționată, "sunt necesare pentru definirea obiectului invenției."

Deoarece cele două componente specifice ale brevetului, respectiv existența unui sistem hidraulic și a unui sistem de răcire exterioară erau menționate în preambul, rezultă că acestea erau cunoscute în stadiul tehnicii, concluzie susținută de documentația brevetului intitulată "Revendicări."

Instanța nu infirmă prin vreun considerent că cele două componente specifice ale brevetului erau menționate în preambulul.

Motivarea este greșită, prin raportare la art. 8 din Legea nr. 64/1991, la Regula 15 alin. (2) și (3) și la Regula 32 (A) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție ("Regulamentul").

Instanța de apel a reținut corectitudinea concluziilor raportului de expertiză elaborat în fondul cauzei privind comparația brevetului cu brevetele US 1, brevetul US 2, brevetul DE 3, brevetul GB 4, RO 5 sau RO 6 soluție motivată prin referire la concluziile expertizei administrată în apel reclamantei fără a preciza niciun motiv din care să reiasă de ce concluziile raportului de expertiză sunt corecte.

Nici critica reclamantei privind comparația cu brevetul US 2 nu a fost reținută, făcând trimitere la concluziile raportului de expertiză întocmit în apel; similar comparației cu brevetul x, nu au fost oferite argumente proprii ale instanței care confirmă concluziile acestei expertize. Instanța s-a raportat la aceleași aspecte ca și în cazul comparației cu brevetul x.

În mod eronat instanța de apel a considerat că documentele menționate de reclamantă nu fac parte din stadiul tehnicii, întrucât ar fi fost cunoscute doar de salariații AMTPR, cărora li s-ar aplica presupuse clauze de confidențialitate, numai că toate aceste documente dovedeau că brevetul nu îndeplinea condiția noutății.

Doctrina indicată de reclamantă manualul "îndrumător în hidraulică" - Hidraulik Trainer și manualul "Hidraulica mașinilor unelte" a fost înlăturată întrucât în apel, "prin răspunsul la obiecțiuni au fost relevate diferențele dintre revendicări" din perspectiva acestor lucrări de specialitate.

Or, contrar celor reținute de către instanță, în răspunsul la obiecțiunile părților, expertul nu a analizat condițiile de brevetabilitate și prin raportare la aceste lucrări de specialitate. De altfel, nici instanța nu a indicat secțiunea în care expertul ar fi tratat această chestiune. Oricum, instanța era obligată să analizeze eventualele concluzii ale expertului în acest sens și să ofere o argumentație proprie asupra acestui aspect.

Instanța constată, în mod eronat, că brevetul îndeplinește condiția activității inventive, deoarece ignoră dispozițiile Regulii 32 B (2) din Regulament potrivit căreia,,, dacă din analiza totalității soluțiilor din stadiul tehnicii rezultă, printr-o sinteză ulterioară, că o persoană de specialitate în domeniu, fără să depună un efort creativ, poate ajunge la soluția care face obiectul cererii de brevet de invenție, atunci acest obiect nu are la bază o activitate inventivă" și prevederile Regulii 37 "Examinarea îndeplinirii criteriilor de brevetabilitate, litera f). Activitatea inventivă" alin. (9) și (10) din Regulament, respectiv:

"(9) se consideră că o invenție nu implică o activitate inventivă dacă se află, în special, în una dintre situațiile următoare: folosire evidentă de mijloace cunoscute, combinație de caracteristici care rezultă în mod evident din stadiul tehnicii sau o selecție evidentă dintr-un număr de posibilități cunoscute. (10) Se consideră a fi o folosire evidentă de mijloace cunoscute următoarele situații: a) invenția reprezintă cel puțin una dintre soluțiile posibile care ar decurge în mod firesc și facil, pentru o persoană de specialitate în domeniu, pentru completarea unei lacune existente într-un document anterior din stadiul tehnicii; [...]"

Doctrina relevantă reține că "dacă din analiza totalității soluțiilor din stadiul tehnicii rezultă, printr-o sinteză ulterioară, că o persoană de specialitate în domeniu, fără să depună un efort creativ, poate ajunse la soluția care face obiectul cererii de brevet de invenție, atunci acest obiect nu are la bază o activitate inventivă."

În ceea ce privește comparația cu brevetul RO 6, instanța de apel s-a limitat să rețină că reclamanta nu a precizat "cum persoana de specialitate ar ajunge la soluția invenției" din brevet. Or, a fost indicat motivul care exclude activitatea inventivă, prin raportare la similitudinea schemei electrohidraulice din brevetul menționat cu instalația hidraulică din brevet.

Simpla introducere a unui element hidraulic într-o instalație hidraulică în scopul echilibrării debitelor de fluid care alimentează doi cilindri, în fapt, reprezintă o soluție simplificată din brevetul US 1, aspect neobservat de instanța de apel.

Rezultă că instanța a omis să observe că pretinsele diferențe identificate reprezintă o simplificare. Or, față de regula 32 B alin. (4) lit. e) din Regulament, nu există activitate inventivă atunci când se rezolvă o problemă printr-o simplificare, fără să se mențină cel puțin performanțele cunoscute din stadiul tehnicii.

Atât timp cât sistemele hidraulice ale celor două brevete sunt similare, ambele urmărind deplasarea țevilor, orizontalitatea lor și poziționarea cu precizie pe fiecare loc de lucru, concluzia logică este că lipsește activitatea inventivă în cazul brevetului.

Prin încheierea din 03.03.2017 instanța a respins nejustificat cererea de numire a unui nou expert în cauză, precum și obiecțiunile reclamantei la răspunsul expertului contabil la primul set de obiecțiuni.

Obiecțiunile împotriva răspunsului expertului la obiecțiuni sunt admisibile prin raportare la art. 212 alin. (1) C. proc. civ., care nu limitează numărul obiecțiunilor pe care părțile au posibilitatea să le formuleze în vederea lămuririi chestiunile relevante expuse prin raportul de expertiză.

De altfel, numirea unui nou expert se impunea și având în vedere chestiunile de ordin tehnic.

Intimații, prin întâmpinare formulată, solicită respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate, reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed:

Privitor, Înalta Curte, învederează că își însușește în totalitate situația de fapt și de drept reținută de instanța superioară de fond.

Apelul, prin efectul său devolutiv, poate repune, în limitele învestirii, chestiunile judecate în prima instanță.

În atare situație, chiar acceptând ideea reclamantului că hotărârea primei instanțe este nemotivată ci doar reia probatoriile administrate fără o judecată proprie, câtă vreme în apel s-a încuviințat o nouă expertiză, și depunerea de înscrisuri suplimentare, vătămarea invocată de recurent nu există.

Așadar, dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, dar și prin art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, a fost pe deplin respectat.

În ceea ce privește regimul probelor (cu referire la criticile formulate în contra încheierii de ședință de la 03.03.2017), instanța europeană a statuat că admisibilitatea, administrarea și pertinența probelor sunt aspecte lăsate la latitudinea jurisdicțiilor naționale.

Respingerea obiecțiunilor părților la raportul de expertiză și a cererii de încuviințare a unei noi expertize, în condiții de contradictorialitate în fața instanței de apel, nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil. De remarcat că în cauză au fost efectuate două rapoarte de expertiză în cele două etape de fond, și care au concluzii congruente.

Cât timp instanța s-a lămurit asupra situației de fapt ce a făcut obiectul expertizelor, dispozițiilor art. 212 C. proc. civ. au fost pe deplin respectate, întrucât noua expertiză, așa cum a apreciat instanța, nu era necesară.

Prin expertiză, dat fiind natura acestei probe, judecătorul este ajutat în rezolvarea unei probe de specialitate care excedează competențelor acestuia.

Fiind în prezența unei probe de o tehnicitate deosebită - caracterul nou și inventiv al invenției supusă cenzurii instanței de către reclamantă, instanța de fond și apoi cea de apel a procedat la verificarea respectării de către experți a normelor legale incidente în cauză.

Cu alte cuvinte, reținerea instanței de apel că hotărârea primei instanțe este motivată deoarece a răspuns probelor esențiale cu care a fost investită este corectă.

Existența unor aspecte tehnice complexe, explicate prin noțiuni specifice, obligă instanța să le preia ca atare.

Nefondată este și critica referitoare la pronunțarea asupra a ceea ce nu s-a cerut - nulitatea contractului de cesiunea - cât timp ceea ce se execută este dispozitivul hotărârii judecătorești și nu considerentele acesteia. Or, așa cum a arătat și instanța de apel, instanța nu s-a pronunțat asupra nulității contractului de cesiune.

O altă critică se referă la faptul că instanța de apel a înlăturat nelegal criticile privind viciile de formă ale brevetului.

Critica se vădește a fi nefondată cât timp, așa cum s-a arătat în decizie, prin cererea introductivă de instanță nu s-a invocat inaplicabilitatea industrială a brevetului și insuficienta dezvăluire. De altfel, în cele două rapoarte de expertiză, punctul de vedere al reclamantei este analizat, concluzionându-se că cele afirmate sunt simple erori materiale, concluzii însușite și de instanța de apel, erori materiale pentru care sunt a