ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5420/2013

Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată sub nr. 9361/2/2011 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se aprecieze asupra calității de lucrător al Securității, în ceea ce îl privește pe I.Gh., născut în comuna Dănicei, județul Vâlcea. În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele: - În fapt, prin cererea nr. P 5784/01 din 16 mai 2008 adresată C.N.S.A.S. de C.M., precum și prin Cererea nr. P 3804/06 din 8 septembrie 2008, adresată de B.V., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor la care petenții au avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) și alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Astfel, în dosarul 203475 solicitat de către C.M., pârâtul figurează în vol. 3, la filele … , iar în vol. 6, la filele … În dosarul 150145, solicitat de B.V., pârâtul figurează la fila 33. Așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/2002 din 23 august 2010, precum și al înscrisurilor pe care le atașează acțiunii, I.Gh., având gradul de căpitan în cadrul Direcției a III-a, Serviciul 1, a participat la acțiunea de supraveghere a angajaților și vizitatorilor Bibliotecii Americane din București S-a mai arătat că, în definiția lucrătorului Securității, dată de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, nu se cere ca acesta să desfășoare o pluralitate de activități fiind de ajuns dovedirea uneia singure, în condițiile definiției legale, pentru a fi reținută calitatea de lucrător al Securității. A conchis reclamantul că pârâtul, prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate de legislația din acea vreme. Astfel, în speța dată, îngrădirea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea a dirijat rețeaua informativă care a pătruns în intimitatea urmăriților. Pârâtul a formulat întâmpinare la acțiunea în constatare depusă de CNSAS, arătând că a activat ca ofițer de informații în două structuri operative ale fostei Securități, respectiv contraspionaj (1965 - 1982) și contrainformații militare (1982 - 1989). Pe aceste două profile de muncă, nu a desfășurat activități care să vizeze încălcări, pe motive politice, de drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția din perioada respectivă sau de pactele internaționale asumate de România. A mai arătat că nu a cunoscut și nu a desfășurat nici un fel de activitate informativ-operativă cu privire la numiții C.M. și B.V. nominalizați în Nota de Constatare, depusă de C.N.S.A.S.

Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința civilă nr. 962 din 13 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul I.Gh., ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Din analiza conținutului notei de constatare, depusă în susținerea acțiunii, instanța de fond a constatat că nu pot fi reținute în sarcina pârâtului activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, republicată. În concret, Curtea de apel a reținut că în Dosarul nr. 13402 privind Biblioteca Americană din București, pârâtul nu a prelucrat documente care să fi condus la consecințele prevăzute de lege, nefiind dovedită implicarea sa în cenzura activităților desfășurate în cadrul acestei instituții, respectiv restrângerea dreptului la liberă exprimare și la cultură, manifestat prin vizionarea unor filme străine; nefiind constatate discuții purtate cu privire la regimul politic aflat la conducerea statului la vremea respectivă; nefiind restrâns, urmare a documentelor întocmite în cadrul acestui dosar, dreptul de a părăsi țara de către cetățenii români. Cu privire la Dosarul nr. 6059, titular M.I., prima instanță reține, de asemenea, că documentele care au fost menționate în cuprinsul notei de constatare nu conduc la concluzia suprimării sau a îngrădirii drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, aprecierile pârâtului asupra activității preconizate a fi desfășurată de către o sursă „M.” având un caracter pur general, nefiind făcute referiri concrete la persoane nominalizate a fi afectate de activitatea de urmărire informativă specifică organelor de securitate. În acest sens, nominalizarea a trei persoane care au părăsit România nu este apreciată de instanță relevantă în aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, nefiind dovedită o suprimare, respectiv, restrângere a drepturilor și a libertăților acestora, ci exclusiv fiind consemnată o anumită situație de fapt. Asupra Dosarului nr. 617, titular B.I., s-a reținut că nu au fost prezentate în concret documente întocmite de către această persoană, recrutată la acea vreme ca sursă, documente îndreptate împotriva drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, destinate, în raport de regimul politic aflat la conducerea statului român, să conducă la restricții sau suprimări ale unor asemenea drepturi pentru anumite persoane. Relatările efectuate de către această sursă, având un caracter general, nu pot produce nicio consecință juridică sub aspectul aplicării art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2004. Cu privire la Dosarul nr. 686 privind pe P.A. s-a constatat că documentele menționate în cuprinsul notei de constatare și atașate la dosarul cauzei nu confirmă o suprimare sau o restrângere a drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului în cazul titularului de dosar, în acest context, evaluarea de către pârât a valorii unor note informative cu privire la titularul dosarului neavând această consecință, nefiind descrise activități care să fi condus efectiv la afectarea drepturilor și libertăților unei persoane în sensul dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 ori activități îndreptate împotriva regimului politic, respectiv activități care să fi condus în mod real la sancționarea unor persoane de către regimul politic aflat la conducerea statului la data respectivă, aprecierile surselor fiind cu totul generale. În final, asupra Dosarului nr. 150145 privind pe titularul B.V., instanța de fond a apreciat că interceptarea a două vederi expediate de către aceasta din urmă nu poate fi apreciată drept activitate de restrângere sau suprimare a drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului. Nu s-a menționat o activitate îndreptată împotriva regimului politic sau restrângerea dreptului la exprimare sau de a părăsi hotarele României, demersul pârâtului neavând, prin urmare, sensul prevăzut de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Nefiind redate împrejurări care să fi condus la afectarea dreptului la viață personală a persoanei în cauză sau a altor persoane, urmare activității desfășurate în mod direct de către pârât, respectiv cu aprobarea acestuia, Curtea de apel a ajuns la concluzia că reclamantul nu a dovedit existența celor două condiții prevăzute de lege pentru admiterea prezentei acțiuni.

Recursul CNSAS Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 2 lit. a) din O.G. nr. 24/2008, în forma modificată prin Legea nr. 293/2008. Pentru a fi incidentă prevederea menționată nu este necesar să se demonstreze existența unor măsuri dure luate împotriva celor urmăriți de Securitate și nici o pluralitate de acte de încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale. Or, în privința persoanelor care vizitau Biblioteca Americană din București s-a încălcat dreptul lor de viață privată prin aceea că, fără acordul lor, intimatul a pătruns în intimitatea lor, supraveghindu-le acțiunile.

Apărările intimatului I.Gh. Prin întâmpinarea formulată la data de 10 aprilie 2013, intimatul I.Gh. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul a susținut că a desfășurat activități informativ-operative pe profil de contraspionaj, în acord cu reglementările existente în epoca respectivă, fără să fi îngrădit în vreun mod drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticii formulate de recurent, a întâmpinării, cât și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare. Recurentul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității a intimatului-pârât I.Gh. Verificările au fost efectuate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca urmare a solicitărilor formulate în acest sens de către două persoane: C.M. și B.V. Cu toate acestea, în cuprinsul notei de constatare întocmite de Direcția Investigații din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, la punctul 5: „Procesarea materialului arhivistic până la data de 23 august 2009, din care rezultă următoarele documente, emise sau avizate de persoana verificată (…)” nu se face nici o trimitere la vreun dosar care îl vizează pe C.M. În finalul notei de constatare s-a menționat cota dosarului 150145 privind pe B.L. (cea de-a doua inițiatoare a procedurii de verificare), indicându-se totodată adresa din 15 aprilie 1966 a Direcției a II-a, Serviciul 1 ca mijloc de probă pentru dovedirea calității de lucrător a pârâtului. Prima instanță nu a verificat regularitatea și limitele învestirii sale, ci a examinat „pe fond”, susținerile reclamantului, ajungând la concluzia că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/1999 în privința pârâtului I.Gh., respectiv că prin activitate desfășurată de pârât, ca ofițer al Securității nu „a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale omului”. Și instanța de recurs a ajuns la concluzia că acțiunea CNSAS trebuie respinsă, însă în motivarea acestei soluții va reține preponderent argumente care țin de procedură iar nu de fondul cauzei. Astfel, potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008: „persoana, subiect a unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului”. Prin Dispozițiile procedurale comune (secțiunea a 3-a ) ale aceleiași ordonanțe de urgență s-au stabilit etapele care succed sesizării Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către persoanele îndreptățite, după cum urmează: „Art. 6 - (1) Direcția de specialitate din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca urmare a sesizării din oficiu a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității sau la solicitarea persoanei îndreptățite, desfășoară activități specifice administrative de verificare a documentelor și informațiilor deținute în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precum și la instituții care mai dețin documente create de Securitate. (2) Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, la cererea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pune la dispoziția acestuia toate informațiile necesare în termen de 30 de zile de la primirea solicitării. Art. 7 - (1) În baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), direcția de specialitate întocmește o notă de constatare cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării. (2) Nota de constatare se înaintează Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, însoțită de întreaga documentație care a stat la baza întocmirii ei, precum și de avizul Direcției juridice din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. (3) Nota de constatare a calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia cuprinde: numele, prenumele, numele conspirativ, acolo unde există, ale persoanei verificate, perioada activității în cadrul Securității sau a colaborării cu aceasta, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, precum și lista documentelor pe baza cărora a fost emisă. Art. 8 - Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității ia în discuție nota de constatare și, după caz: a) aprobă nota de constatare și dispune Direcției juridice introducerea unei acțiuni în constatare a calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia; b) infirmă nota de constatare și dispune Direcției juridice eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia. Din reglementările citite rezultă cu claritate că, în privința constatării calității de lucrător al Securității, verificările Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității sunt limitate la persoanele care au contribuit la instrumentarea dosarelor autorilor cererilor de verificare (sau a succesorilor acestora, enumerați la art. 1 alin. (8) din ordonanța de urgență). De asemenea, nota de constatare, aprobată de Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și documentația care a stat la baza întocmirii ei, fixează cadrul verificărilor din punct de vedere probatoriu, justificând decizia Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca autoritate administrativă autonomă, de a învesti instanța judecătorească în vederea finalizării procedurii de constatare a calității de lucrător al Securității. Or, după cum rezultă din prezentarea situației de fapt din preambulul pct. 5 al acestei decizii, singurul document relevant indicat în nota de constatare este adresa datată 15 aprilie 1966 care o privește pe B.L. Toate celelalte dosare menționate în aceeași notă, precum și înscrisurile provenind din arhive pe care se întemeiază argumentația Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, exced prezentei cauze, întrucât nu s-a dovedit că persoanele urmărite (ori succesorii prevăzuți de lege) au formulat solicitarea la care se referă art. 1 alin. (7) din ordonanța de urgență, precitat. În același sens s-a consolidat jurisprudența Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în materie, reliefată prin numeroase decizii (e.g. Decizia nr. 2371/2013 și Decizia nr. 650/2013). Cât privește documentația care provine din Dosar nr. 203475 arătându-l ca titular pe C.M., Înalta Curte observă că, deși această persoană a formulat solicitare de verificare a calității de lucrător a intimatului, în cuprinsul notei de constatare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu se face nicio referire la activitățile derulate de fostul angajat al Securității în legătură cu C.M. În fine, analizând conținutul unicului document care ar avea aptitudinea să atragă atribuirea calității de lucrător al Securității, Înalta Curte constată că simplul fapt al redactării unei adrese de către intimat nu justifică îndeplinirea condițiilor impuse prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Înscrisul examinat cuprinde o comunicare oficială între Direcția a II-a din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și Direcția Regională Bacău a aceluiași minister din care rezultă că, urmare interceptării corespondenței expediate de B.L. („două vederi”) s-au obținut informații în legătură cu doi cetățeni străini. Semnăturile aplicate pe adresă, ca și rezoluțiile aferente aparțin altor persoane, numele intimatului apărând în caseta din finalul înscrisului: „Redact: I.Gh.”. Această unică mențiune nu poate justifica însă susținerea recurentului că intimatul „a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”, în sensul normei legale, în lipsa unor dovezi care să demonstreze că a fost implicat în interceptarea corespondenței B.L., după cum, de altfel, a conchis și judecătorul fondului.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 1 C. proc. civ., se va respinge recursul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca nefondat, nefiind identificate motive care să atragă reformarea sentinței curții de apel.