ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5466/2013

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 175A din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București – Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respins apelul formulat de reclamanta S.E. împotriva sentinței civile nr. 679 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a civilă în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E.O.C. SRL, ca nefondat. A fost obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 1250 lei cheltuieli de judecată în apel. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a civilă la data de 29 iulie 2008, reclamanta S.E.

a chemat în judecată pe pârâta SC E.O.C. SRL solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de titular al dreptului de autor și al tuturor drepturilor ce izvorăsc din această calitate, cu privire la proiectele „Sistem multisenzor pentru observarea țintelor mascate de vegetație” și „Sistem stabilizat pentru recunoaștere și achiziții ținte”, obligarea pârâtei la plata sumelor ce i se cuvin, rezultate din utilizarea acestor proiecte, precum și la plata cheltuielilor de judecată. În drept au fost invocate prevederile art. 139 din Legea nr. 8/1996 și art. 54 din Decretul nr. 31/1954.

Prin sentința civilă nr. 679 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea și a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, în cuantum de 2000 lei, pentru următoarele motive: În urma unei licitații publice organizate de Centrul Național de Management Programe, între societatea pârâtă și autoritatea contractantă s-a încheiat contractul de finanțare pentru execuție proiecte din data de 18 septembrie 2007, contract în temeiul căruia societatea pârâtă s-a obligat să execute activitățile proiectului „Sistem multisenzor pentru observarea țintelor mascate de vegetație”, contractorul urmând să execute activitățile din anexele contractului.

Potrivit Capitolului XIV din contract, privitor la proprietatea industrială și intelectuală, rezultatele cercetării obținute pe baza derulării contractului finanțat din fonduri publice aparțin membrilor din consorțiu, conform Acordului ferm de colaborare. Potrivit planului de realizare a proiectului, întocmit pe etape, acesta urma să fie realizat de către societatea pârâtă alături de Universitatea Politehnică București și de o societate comercială, menționându-se că directorul de proiect este reclamanta, angajată a pârâtei, conform contractului individual de muncă – cu privire la care reclamanta a comunicat societății pârâte demisia sa la 06 mai 2008. După cum rezultă din depozițiile martorilor audiați, reclamanta a participat la elaborarea proiectului anterior menționat alături de o echipă formată din mai multe persoane, realizând un studiu pentru întocmirea proiectului, împreună cu membrii echipei.

Aceștia au declarat că nu a existat niciun contract cu privire la proprietatea asupra bunului finit, partenerii proiectului fiind cele trei entități juridice mai sus menționate. În raport de aceste probe administrate, instanța a constatat că reclamanta nu a dovedit calitatea sa de autor al proiectului la întocmirea căruia a participat, dat fiind că aceasta a coordonat studiile necesare întocmirii proiectului în calitate de persoană angajată cu contract de muncă la societatea pârâtă. Pe cale de consecință, nu se poate reține că sunt întrunite cerințele art. 3 și 7 lit. b) din Legea nr. 8/1996, pentru ca reclamanta să pretindă recunoașterea calității sale de autor al operei științifice și plata despăgubirilor aferente.

Prin decizia civilă nr. 111 A din 20 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București-secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a fost admis apelul, desființată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Prin decizia civilă nr. 5659 din 1 iulie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, urmare admiterii recursului formulat de pârâtă, a fost casată decizia și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se următoarele în motivare: Situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită de către instanța de apel,iar în aceste condiții nu este posibilă evaluarea modului în care s-a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 3 și art. 7 lit. b) din Legea nr. 8/1996.

Pentru stabilirea situației de fapt, instanța de apel a valorificat cele două documente înfățișate de reclamantă, intitulate „adeverințe”, reținând, pe baza lor, că aceasta a prezentat, în cadrul unei expuneri în luna februarie 2007, la care au participat specialiști, mai multe propuneri de proiecte științifice, inclusiv pentru cele două proiecte din cauză. A reținut, totodată, că, ulterior întocmirii și prezentării proiectelor, în perioada mai - iunie 2007, reclamanta a avut întâlniri cu partenerii ce urmau să contribuie la realizarea practică a acestora. În continuare, instanța de apel se referă doar la proiecte.

Prin motivele de recurs nu se contestă conținutul acestor înscrisuri (a căror reapreciere nici nu ar fi posibilă în prezenta etapă procesuală, în care se analizează exclusiv legalitatea, nu și temeinicia deciziei recurate), ci se susține că, pe baza lor, instanța de apel a reținut argumente contradictorii, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor Legii nr. 8/1996. Se observă o inconsecvență a instanței de apel în utilizarea termenilor prin care descrie obiectul creației intelectuale pentru care a stabilit calitatea de autor a reclamantei, însă aceasta nu relevă existența unuia dintre cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., după cum a susținut recurenta, ci o insuficientă determinare a situației de fapt. Pentru recunoașterea calității de autor a unei persoane fizice, conform art. 3 din Legea nr. 8/1996, este esențială existența unei opere originale de creație intelectuală. Instanța de apel a apreciat că o asemenea operă există, reprezentată fiind de proiectele științifice „Sistem multisenzor pentru observarea țintelor mascate de vegetație” și „Sistem stabilizat pentru recunoaștere și achiziții ținte”. Conținutul acestor proiecte a fost identificat prin componenta lor tehnică - pe care a creat-o reclamanta -, instanța de apel făcând distincție între momentul elaborării proiectelor și cel al execuției acestora.

În contextul unei asemenea distincții operate în apel și ținând cont de susținerile reclamantei în sensul că „opera” sa este lucrarea vizată de prima dintre cele două etape menționate anterior, Înalta Curte a apreciat că persoanei fizice care a conceput proiectele i s-ar putea recunoaște, în principiu, calitatea de autor, contrar susținerilor recurentei, care se referă, în realitate, la cea de-a doua etapă, cea a execuției proiectelor. În această ultimă fază urma a se obține o altă „operă”, ce se confundă cu „rezultatul cercetării” și pentru care s-a prevăzut în art. 45 din contractele de finanțare a proiectelor că aparțin „membrilor consorțiului”, deci persoanelor juridice în cadrul cărora urma a se realiza proiectele.

Această fază a punerii în aplicare a proiectelor nu are legătură cu cauza, deoarece reclamanta a formulat pretenții exclusiv în legătură cu prima etapă, pretenții care trebuie analizate ca atare. Nu rezultă, însă, cu certitudine, din considerentele deciziei de apel, motivul pentru care s-a considerat că partea tehnică a celor două proiecte poate constitui o operă științifică originală, în sensul art. 7 lit. b), ținându-se cont de faptul că obiectul protecției în cazul unei opere științifice este forma în care autorul și-a expus rezultatul activității sale de cercetare.

Era necesar, din această perspectivă, a se analiza detaliat atare „componentă tehnică”, ce face parte integrantă din contractele de finanțare (filele 83 - 99 din dosarul primei instanțe), precizându-se dacă aceasta constă fie în parametrii tehnici (mecanici, electrici, optici, automate logice), fie în soluțiile tehnice ce urmau a fi utilizate pentru realizarea modelelor experimentale vizate de proiecte, ori atât în parametrii tehnici, cât și în soluțiile constructive sau chiar în alte dimensiuni ale proiectelor, ce trebuie relevate ca atare. După identificarea certă a lucrării despre care reclamanta pretinde că reprezintă o operă, în sensul legii, era necesară demonstrarea integrării sale în categoriile de opere prevăzute de art. 7 din lege, precum și a caracterului de originalitate, esențial pentru protecția operei.

Nu este nevoie a se demonstra aptitudinea lucrării de a conduce la realizarea modelelor experimentale, deoarece aplicabilitatea practică este o condiție pentru brevetabilitatea unei invenții, nu și pentru recunoașterea dreptului de autor (dreptul de autor neputând purta, oricum, asupra unei invenții). De asemenea, ar fi trebuit ca instanța să se raporteze la dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, pentru a exclude orice posibilitate de asimilare a lucrării reclamantei cu vreuna dintre categoriile de activități pentru care nu operează protecția legală a dreptului de autor. Nu este suficientă referirea doar la idei, din cuprinsul acestor categorii, deoarece chiar și atare referire ar fi trebuit făcută în concret, în legătură cu o lucrare științifică clar identificată și precis structurată.

Nu este exclus, de exemplu, ca lucrarea reclamantei să reprezinte doar un procedeu sau o metodă de funcționare, pentru care nu beneficiază de protecție legală, observându-se schemele grafice din cele două proiecte (file 85 și 94 dosar fond) și împrejurarea că proiectele tind la realizarea unor modele experimentale de echipament militar, prin folosirea unor obiecte cunoscute (camere TV, radar laser, sistem GPS), însă asamblate și valorificate într-un anumit mod, pe care reclamanta îi explică prin proiecte. De asemenea, este posibil ca lucrarea să nu fie originală (nu în sens de noutate, ca în cazul invențiilor, ci de manieră de exprimare a creativității personale a autorului) ori să reprezinte, în fapt, o invenție, pentru care nu se poate recunoaște dreptul de autor.

Toate aceste aspecte trebuiau clarificate de către instanța de apel în scopul dezlegării chestiunii calității reclamantei de autor în sensul art. 3 din Legea nr. 8/1996, astfel încât, în absența unei lămuriri corespunzătoare a situației de fapt, instanța de control judiciar nu este în măsură a determina legalitatea concluziei privind existența unei opere originale și a calității reclamantei de autor al acesteia, precum și a modului de aplicare a prevederilor art. 3, 7 și 9 din Legea nr. 8/1996. La rejudecarea cauzei prin prisma motivelor de apel formulate de apelantă și a dispozițiilor art. 315 C. proc.

civ., Curtea de apel a reținut următoarele: În esență, instanța de apel trebuie să procedeze la definirea certă a lucrării tehnice elaborate de către reclamantă (lucrare grafică, plan constructiv, construcție teoretică, procedeu sau metodă de funcționare etc.), avându-se în vedere și dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. a) din lege, precum și la eventuala identificare a unei opere originale. A. Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert E.M. cu ocazia rejudecării se reține că: Prin componentă tehnică a celor două proiecte se înțelege partea din acestea care se referă la obiecte și acțiuni ce permit să se acționeze asupra mediului în scopul obținerii unor efecte tehnice dorite și ce permit practicarea unei profesiuni - expertul identificând în filele 83-99 din dosarul de primă instanță părțile care se referă la astfel de obiecte și/sau acțiuni.

1. Pentru proiectul „Sistem multisenzor pentru observarea țintelor mascate în vegetație (SMOTV)”, componenta tehnică este prezentată în paginile 83-85 și constă în prezentarea unei platforme și a unei modalități de funcționare a acesteia. 1.a. Platforma este alcătuită dintr-un sistem multisenzor, descris ca fiind alcătuit din 3 componente: o cameră CCD-TV, o cameră FLIR și un radar laser, precum și un sistem GPS. 1.b. Modalitatea în care platforma ar urma să funcționeze constă în etapele: a. detecția preliminară a țintelor prin intermediul camerei CCD-TV sau camerei FLIR; b. confirmarea detecției prin intermediul radarului laser; c. identificarea țintelor pe baza fuziunii informațiilor de la oricare dintre cele două camere și de la radarul laser; d. localizarea țintelor prin corelarea informațiilor de la radarul laser și sistemul GPS.

2. Pentru proiectul „Sistem Stabilizat pentru Recunoaștere și Achiziții Ținte (SSRAT)”, componenta tehnică este prezentă în paginile 92-94 și constă din prezentarea unei platforme multisenzor și a unei modalități de funcționare a acesteia. 2.a. Platforma multisenzor este alcătuită din: - un sistem multisenzor, descris ca fiind alcătuit din: o cameră CCD-TV cu câmp de observare larg, o cameră CCD-TV cu câmp de observare îngust, o cameră FLIR și un telemetru laser, având implementați algoritmi de analiză a imaginilor, fuziune a informațiilor și recunoaștere a formelor; - un sistem GPS; - o montură stabilizată în azimut și în elevație pentru instalarea platformei pe orice tip de mijloace mobile, realizată din 4 cadre, 2 pentru orientare în azimut și în elevație și 2 pentru stabilizare.

2.b. Modalitatea în care platforma ar urma să funcționeze constă în etapele: a. detecția țintelor prin intermediul camerei CCD-TV cu câmp de observare larg sau a camerei FLIR în condiții de nori, ceață, absența luminii stelelor sau a lunii; b. recunoașterea țintelor cu camera CCD-TV cu câmp de observare îngust; c. identificarea țintei prin fuziunea informației de la cele trei camere sau numai a informației de la camera FLIR în condiții de nori, ceață, absența luminii stelelor sau a lunii; d. localizarea țintelor prin corelarea informațiilor de la telemetrul laser și sistemul GPS.

Un caracter tehnic al componentelor platformă este dat de însuși faptul că este alcătuită din elemente tehnice cunoscute ca atare, despre care se afirmă că vor interacționa între ele, precum și cu utilizatorul și vor permite astfel să se acționeze asupra mediului în scopul obținerii unor efecte tehnice dorite (culegere, prelucrare, identificare, transmitere de date pentru achiziționare de ținte folosite în practicarea unei profesiuni militare). Caracterul tehnic nu constă în parametri tehnici, întrucât nu sunt prezentați astfel de parametri (mecanici, electrici, optici, automate logice) care să definească modul de funcționare al vreunuia dintre elementele platformei sau modul în care aceste elemente inter - relaționează pentru rezolvarea problemei tehnice propuse (achiziționarea de ținte).

Dimpotrivă, se menționează în proiect că astfel de parametri urmează să fie determinați pe viitor. Caracterul tehnic al acestei componente nu constă nici în soluții tehnice, întrucât astfel de soluții nu sunt dezvăluite în documentul analizat. În documentul analizat sunt prezentate mijloacele tehnice ale platformei și problema tehnică pe care platforma tinde să o rezolve, dar nu este prezentată o rezolvare a acestei probleme tehnice, adică modul în care elementele sunt asamblate, calibrate și adaptate scopului propus și modul cum se realizează interacțiunea între ele astfel încât să se ajungă, în mod concret, la rezolvarea problemei tehnice.

Atât din rezumatul proiectului, cât și din secțiunea „Obiectivele generale și specifice ale proiectului”, rezultă faptul că soluția tehnică urmează a fi găsită în urma punerii în practică a unor obiective pe care documentul le propune și că există elemente tehnice esențiale pentru rezolvarea problemei tehnice care urmează să fie elaborate și nu sunt cunoscute la momentul întocmirii documentului analizat. Cu privire la componenta referitoare la modalitatea de funcționare a platformelor, se reține că un caracter tehnic al acestei modalități de funcționare este dat de însuși faptul că folosește mijloace tehnice pentru a acționa asupra mediului în scopul obținerii unor efecte tehnice dorite (detecție ținte, identificare ținte, localizare ținte).

Caracterul tehnic nu constă în parametri tehnici, întrucât nu sunt prezentați astfel de parametri (mecanici, electrici, optici, automate logice) care să definească valorile și caracteristicile de funcționare impuse mijloacelor tehnice în scopul realizării procedeului, precum și mijloacelor de transmisie și prelucrare a informației ( sublinierea pentru mențiunea în plus la proiectul notat sub pct. 2) sau limite de funcționare ale etapelor. Caracterul tehnic al modalității de funcționare nu constă nici în soluții tehnice, întrucât astfel de soluții nu sunt dezvăluite în documentul analizat. În documentul analizat sunt prezentate etape cu caracter tehnic, iar problema pe care platforma tinde să o rezolve este una tehnică, dar nu este prezentată o rezolvare a acestei probleme tehnice, adică modul concret în care se pot executa etapele procedeului, toate mijloacele tehnice necesare și modul cum trebuie acestea folosite.

Atât din rezumatul proiectului, cât și din secțiunea „Obiectivele generale și specifice ale proiectului”, rezultă faptul că soluția tehnică urmează a fi găsită în urma punerii în practică a unor obiective pe care documentul le propune și că există elemente tehnice esențiale pentru rezolvarea problemei tehnice care urmează să fie elaborate și nu sunt cunoscute la momentul întocmirii documentului analizat (sublinierea pentru mențiunea în plus la proiectul notat sub pct. 1). În ceea ce privește obiectivul nr. 2 al expertizei, expertul a reținut că, în cadrul celor două proiecte, componenta tehnică este reprezentată de un produs (platforma) și de un procedeu (modalitatea de funcționare a platformei).

Se mai reține de către expert că niciuna dintre ele nu îndeplinește cerința de la art. 7 alin. (1) din legea nr. 64/1991 și art. 12 și 13 din Regulament, deoarece nu sunt suficient dezvăluite pentru a se putea constitui o soluție tehnică a unei probleme, iar obiectele în sine nu sunt realizabile pe baza descrierii făcute în document, fără un aport inventiv, de către o persoană de specialitate. Astfel, pentru platforme nu există o descriere spațial-corporală a acestora și nici parametri de funcționare, iar pentru modalitățile de funcționare ale acestora nu există o descriere a tuturor mijloacelor tehnice, a valorilor și a caracteristicilor de funcționare ale acestora, necesare în derularea etapelor pentru a se atinge obiectivul declarat.

A mai arătat expertul că în lipsa unei invenții brevetabile, cerința noutății nu mai trebuie analizată, iar lipsa unei cereri de brevetare face imposibilă analizarea acestei cerințe (lipsa datei de depozit). B. În raport de aceste elemente, Curtea a reținut: Este îndeplinită cerința definirii certe a lucrării tehnice elaborate de către reclamantă, ca fiind, în cazul ambelor proiecte, un produs (platforma) și un procedeu (modalitatea de funcționare a platformei). Astfel, situația de fapt a fost lămurită și completată, potrivit celor reținute în decizia de casare cu trimitere. Potrivit art. 9 lit. a) din lege, nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor ideile, teoriile, conceptele, descoperirile științifice, procedeele, metodele de funcționare sau conceptele matematice ca atare și invențiile, conținute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare.

Legea exclude expres de la protecție procedeele sau metodele de funcționare, or expertul a constatat că cele două proiecte au ca și componentă tehnică, pe lângă produse, și cele două procedee. Din acest punct de vedere, în mod evident, reclamanta nu poate invoca un drept de autor asupra acestor părți din proiect care reprezintă procedeele. Nu se poate constata ca motiv de excludere de la protecția dreptului de autor faptul că proiectele ar ascunde, de fapt o invenție, expertiza stabilind în mod clar că cele două componente tehnice ale proiectelor nu sunt suficient dezvăluite pentru a se putea constitui o soluție tehnică a unei probleme, iar obiectele în sine nu sunt realizabile pe baza descrierii făcute în document, fără un aport inventiv, de către o persoană de specialitate.

Înlăturând protecția dreptului de autor cu privire la procedeele din cadrul componentelor tehnice ale celor două proiecte, trebuie să se stabilească dacă există sau nu o operă originală în cadrul părții din proiecte referitoare la produse (platforme). Conform prevederilor art. 3 din Legea nr. 8/1996 republicată, este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera. Conform prevederilor art. 7 lit. b) din aceeași lege, constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile științifice.

Or, din modul cum este descrisă în expertiză componenta tehnică reprezentată de produs, reiese că nu este îndeplinită cerința originalității acesteia. Expertul a reținut că nu sunt prezentați parametri tehnici (mecanici, electrici, optici, automate logice) care să definească modul de funcționare al vreunuia dintre elementele platformei sau modul în care aceste elemente inter-relaționează pentru rezolvarea problemei tehnice propuse (achiziționarea de ținte); dimpotrivă, se menționează în proiect că astfel de parametri urmează să fie determinați pe viitor.

Se mai arată și că caracterul tehnic al acestei componente nu constă nici în soluții tehnice, întrucât astfel de soluții nu sunt dezvăluite în documentul analizat, ci se arată că soluția tehnică urmează a fi găsită în urma punerii în practică a unor obiective pe care documentul le propune și că există elemente tehnice esențiale pentru rezolvarea problemei tehnice care urmează să fie elaborate și nu sunt cunoscute la momentul întocmirii documentului analizat. Aceste aspecte sunt reținute cu privire la ambele proiecte. Rezultă că, în esență, proiectele, în partea referitoare la produse (platforme) nu aduc elemente originale concrete, care să o îndreptățească pe reclamantă să considere îndeplinite cerințele art. 3 și 7 alin. (1) lit. b) din legea dreptului de autor.

Prin urmare, motivul de apel legat de greșita reținere de către prima instanță a lipsei dovezii calității de autor, este nefondat. În ceea ce privește restul motivelor de apel, așa cum s-a reținut și în prima judecată a acestui apel, cât și de către instanța supremă, faza punerii în aplicare a proiectelor nu are legătură cu cauza, deoarece reclamanta a formulat pretenții exclusiv în legătură cu prima etapă, cea a creării proiectelor, pretenții care trebuie analizate ca atare. În temeiul art. 274 C. proc. civ., față de culpa procesuală a acesteia, apelanta-reclamantă a fost obligată la plata către intimată a sumei de 1250 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței din 31 ianuarie 2012 emise de cabinetul de avocatură.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.E., criticând-o pentru următoarele motive: 1. S-au încălcat dispozițiile art. 315 C. proc. civ. și s-a aplicat o normă care nu este incidentă în speță, respectiv Legea nr. 64/1991. Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că temeiul de drept incident în cauză îl constituie dispozițiile Legii nr. 8/1996, potrivit căreia „persoanei fizice care a conceput proiectele i se poate recunoaște, de principiu, calitatea de autor” și că situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită de către instanța de apel, fiind necesar chiar a se administra noi probe - o expertiză tehnică de specialitate.

Cu toate acestea, instanța de apel a analizat cauza prin prisma dispozițiilor Legii nr. 64/1991, iar consecința acestei erori este aceea că: se face o confuzie între componenta tehnică a operei cu componenta tehnică materializată a unei invenții sau a unui produs finit, supus procedurilor de protecție prevăzute de Legea nr. 64/1991; termenii de „produs” și „procedeu” sunt analizați prin prisma Legii nr. 64/1991, fiind abordați în sensul definirii lor ca elemente finite, respectiv ca fluxuri tehnologice, procedee; expertiza a fost efectuată prin prisma raportării la definiții date de Dicționarul Explicativ al Limbii Române și nu la terminologia științifică caracteristică, care relevă alte sensuri.

Raportul de expertiză efectuat în cauză, care a fost și singura probă avută în vedere de instanța de apel în motivarea soluției sale, nu a lămurit niciunul dintre aceste aspecte, având în vedere ca expertiza s-a raportat la un act normativ, Legea nr. 64/1991, care nu este incident în cauză. Chiar Înalta Curte a precizat faptul că nu este nevoie a se demonstra aptitudinea lucrării de a conduce la realizarea modelelor experimentale, deoarece aplicabilitatea practică este o condiție pentru brevetabilitatea unei invenții și nu pentru recunoașterea dreptului de autor. Din concluziile expertizei, raportat la obiectul cauzei, instanța nu putea să stabilească decât că cele două proiecte nu pot fi încadrate în Legea nr. 64/1991 și nu să soluționeze, în mod legal, cererea dedusă judecații, întemeiată în drept pe prevederile Legii nr. 8/1996.

Mai mult, expertul desemnat de instanță nu avea competența necesară pentru a putea efectua expertiza dispusă, neavând specializarea corespunzătoare într-o cauză având ca obiect „drepturi de autor", acesta, conform pregătirii sale, putând efectua lucrări de acest fel exclusiv în cauze privind proprietatea industrială. Pentru toate aceste motive care afectează valabilitatea raportului de expertiză, singura probă cu care s-a suplimentat, în rejudecarea apelului, probatoriul administrat inițial, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării acestei probe în conformitate cu dispozițiile legale incidente în speță. 2. Decizia este dată cu aplicarea greșită și a dispozițiilor art. 3, art. 7 alin. (1) lit. b), art. 9 din Legea nr. 8/1996.

2.1. Din probele administrate în cauză rezultă că recurenta reclamantă este autorul operei, aducând-o pentru prima dată la cunoștință publică, conform prevederilor art. 4 coroborat cu art. 15 din Legea nr. 8/1996, cu mult înainte ca aceasta sa devină angajată a societății intimate, la data de 01 august 2007, făcându-se referire la probele considerate relevante sub acest aspect. Instanța nu a avut în vedere tocmai faptul că componenta tehnică a proiectelor reprezintă opera în sine.

Operele științifice, pentru care se solicită recunoașterea calității de autor, sunt reprezentate de componenta tehnică, ce face parte integrantă din cele două contracte de finanțare aflate la dosar, care echivalează cu „ofertele de proiect" ce au participat la competiția 2007 - Program 4 - Parteneriate în domenii prioritare și despre care se face vorbire în cuprinsul Instrucțiunilor privind depunerea acestora, document aflat în setul de înscrisuri prezentat instanței în data de 25 februarie 2010. Obiectul contractului invocat de către intimată îl constituie „ execuția activităților proiectului .. „ ( art. 1 din contractul de finanțare pentru execuție de proiecte din 18 septembrie 2007 ). Prin urmare, dacă nu ar fi existat opera, aceasta nu ar fi avut ce să construiască ( anexa 2 a contractului mai sus menționat conține tocmai descrierea succintă a operei, în forma în care a participat la concurs ). În conformitate cu Anexa nr. 4 la Decizia Președintelui Autoritarii Naționale pentru Cercetare Științifica nr. 9188 din 5 iunie 2007, în cadrul derulării acestor contracte de finanțare pentru execuție proiecte este obligatoriu a fi respectate mai multe acte normative, printre care și Legea nr. 8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare ( pct. 28 de la pag 31 din anexa 4,

înscris depus la dosar la termenul de judecata din 15 aprilie 2010). Oricum, din interpretarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 rezultă, fără echivoc, faptul că autor al unei opere intelectuale, care presupune o activitate de creație, nu poate fi decât persoana fizică, persoana juridică nedispunând de însușirile spirituale și capacitatea fizică necesară pentru realizarea unei opere. Competiția la care a participat s-a desfășurat în conformitate cu prevederile art. 10 din H.G. nr. 475/2007, coroborate cu dispozițiile H.G.

nr. 1265/2004 și 735/1996, acte normative în baza cărora au fost elaborate atât Instrucțiunile privind depunerea ofertelor de proiecte, cât și Pachetul de informații privind Programul 4 ( în cuprinsul acestor acte, depuse la dosar în data de 25 februarie 2012, sunt descrise atât procedura de înscriere a proiectului în competiție, cât și procedura de evaluare și selectare a acestora, raportat la criteriile clar stabilite de lege, pe care lucrările trebuie să le îndeplinească pentru a fi desemnate câștigătoare). 2.2. Din probatoriul administrat rezultă că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de Legea nr. 8/1996 pentru ca recurentei să-i fie recunoscută calitatea de autor al celor două opere.

În conformitate cu doctrina în materie, originală este atât opera care aduce puternice elemente de noutate, cât și aceea care, deși reia idei, teorii sau concepte deja prezentate, face acest lucru într-un alt mod, personalitatea autorului punându-și amprenta. Altfel spus, originalitatea se referă doar la compoziție, la modul de structurare și nu neapărat la conținut. Caracterul de originalitate al celor două opere științifice rezultă chiar din condițiile impuse de legislația care reglementează selectarea proiectelor participante la competiție, în vederea acordării finanțării necesare realizării lor practice, respectiv din art. 1, art. 9 alin. (1) lit. c) din Regulamentul aprobat prin H.G.

nr. 735 din 28 august 1996 și din art. 3.1 și art. 6.1.1 din Pachetul de informații privind Programul 4 („Evaluarea prezintă o importanță deosebită pentru că promovează propuneri de proiecte fezabile cu grad de noutate, nivel tehnico-științific înalt pe plan intern și internațional și cu potențial de promovare în economie a rezultatelor. Evaluarea unei oferte de proiect trebuie să aibă în vedere gradul de realizare a indicatorilor de rezultat propuși în Programul 4 - Parteneriate în domenii prioritare."), precum și din criteriile de evaluare prevăzute la punctul 6.3.2 din același act. Chiar în cuprinsul ofertei de proiect, în capitolul „descrierea proiectului din punct de vedere științific și tehnic" sunt detaliate aspectele referitoare la gradul de noutate al lucrării, atât pe plan național, cat și internațional, contribuția proiectului la dezvoltarea cunoștințelor în domeniu, noutatea și complexitatea soluțiilor propuse.

Concluziile raportului de expertiză evidențiază că cele două opere nu pot fi incluse, în categoria invențiilor, a căror protecție juridică stă sub incidența dispozițiilor Legii nr. 64/1991. În concluzie, sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 3, art. 4, art. 7 lit. b) și art. 15 din Legea nr. 8/1996, pentru ca recurenta să poată pretinde calitatea de autor al celor două opere științifice, societatea intimată fiind finanțată doar pentru participarea la realizarea practică a proiectelor. Analizând, cu prioritate, excepțiile invocate prin întâmpinare, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora. Nulitatea recursului nu poate fi reținută, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., întrucât criticile formulate vizează și greșita aplicare a unor dispoziții legale. Excepția lipsei calității procesuale active, în sensul că reclamanta nu este titular al dreptului pretins, a fost susținută pe un act depus într-un alt dosar, emis de către Agenția Spațială Română, din care ar rezulta că aceasta nu a participat și deci nu a făcut nicio prezentare în cadrul evenimentului indicat, la care se pretinde că s-a adus la cunoștința publicului lucrările ce fac obiectul dosarului de față. Această excepție nu poate fi reținută în raport de limitele de rejudecare impuse prin decizia de recurs, în care s-a și reținut că prin motivele de recurs nu se contestă conținutul înscrisurilor valorificate în acest sens de reclamantă,a căror reapreciere nici nu ar fi fost oricum posibilă în respectiva etapă procesuală.

Recursul urmează a fi admis, cu consecința casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în considerarea argumentelor ce succed: Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștință publică. Potrivit art. 7 din lege, c onstituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, la lit. b) menționându-se operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile științifice.

În aplicarea acestor dispoziții legale, prin decizia de recurs anterioară s-a reținut, în esență, că: Instanța de apel a făcut distincție între momentul elaborării proiectelor și cel al execuției acestora, iar în acest context și ținând cont de pretențiile reclamantei, lucrarea vizată este prima dintre cele două etape menționate anterior și nu cea de-a doua etapă, cea a execuției proiectelor - faza punerii în aplicare a proiectelor neavând legătură cu cauza. În ceea ce privește dispozițiile art. 7 lit. b) din lege, s-a arătat că trebuie să se țină cont de faptul că obiectul protecției în cazul unei opere științifice este forma în care autorul și-a expus rezultatul activității sale de cercetare și că originalitatea lucrării nu se apreciază în sens de noutate, ca în cazul invențiilor, ci de manieră de exprimare a creativității personale a autorului.

S-a mai subliniat totodată că nu este nevoie a se demonstra aptitudinea lucrării de a conduce la realizarea modelelor experimentale, deoarece aplicabilitatea practică este o condiție pentru brevetabilitatea unei invenții, nu și pentru recunoașterea dreptului de autor (dreptul de autor neputând purta, oricum, asupra unei invenții). S-a impus totodată ca instanța să se raporteze la dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, pentru a exclude orice posibilitate de asimilare a lucrării reclamantei cu vreuna dintre categoriile pentru care nu operează protecția legală a dreptului de autor. În aceste limite s-a impus rejudecarea cauzei, nemaifăcând astfel obiect al cercetării calitatea reclamantei de persoană care să fi adus lucrarea la cunoștință publică pentru prima dată – motiv pentru care aspectele subliniate sub acest aspect prin cererea de recurs nu se mai impun a fi verificate.

Referiri în acest sens s-au făcut și în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active. a. După cum rezultă din motivarea deciziei, componenta tehnică a fost privită ca înglobând platformele și metodele de funcționare a acestora. Pentru acest mod de analiză al lucrării, sau mai exact necesitatea despărțirii în două părți a componentei tehnice ce face obiectul dosarului nu s-a făcut o justificare - cu atât mai mult cu cât o asemenea distincție nu a fost subliniată. Urmare acestei separări, instanța de apel a procedat la analiza elementele în care acestea constau și le-a calificat ca fiind produse platformele și procedee metodele de funcționare a platformelor, ceea ce atras excluderea de la protecție a celor din urmă, în aplicarea dispozițiilor art. 9 lit. a) din Lege nr. 8/1996.

Prin decizia de recurs anterioară s-a impus și să se aprecieze dacă lucrarea reclamantei constă fie în parametrii tehnici (mecanici, electrici, optici, automate logice), fie în soluțiile tehnice ce urmau a fi utilizate pentru realizarea modelelor experimentale vizate de proiecte, ori atât în parametrii tehnici, cât și în soluțiile constructive sau chiar în alte dimensiuni ale proiectelor, ce trebuie relevate ca atare.

Chiar și în varianta pentru care s-a optat, prin raportul de expertiză, singura probă avută în vedere de instanța de apel, în analiza soluțiilor tehnice se apelează la noțiuni din domeniul brevetelor și se apreciază că acestea nu sunt dezvăluite în documentul analizat, pentru că, în cazul platformelor – reținute ca produse aflate sub protecția dreptului de autor, nu este prezentată o rezolvare a problemei tehnice, adică modul în care elementele acestora sunt asamblate, calibrate și adaptate scopului propus, precum și modul în care se realizează interacțiunea între ele astfel încât să se ajungă, în mod concret, la rezolvarea problemei tehnice, Insuficienta dezvăluire a componentei tehnice în discuție și imposibilitatea realizării proiectelor pe baza descrierilor din documente, fără un aport inventiv, de către o persoană de specialitate, interesează sub aspectul verificării cerințelor 7 din Legea nr. 64/1991, art. 12 și 13 din Regulamentul de aplicare a acestei legi, așa cum se și reține de altfel în decizie, procedură în care reperele tehnice nu sunt similare celor din domeniul dreptului de autor.

Această lege prezenta relevanță în cauză sub aspectul excluderii de la protecție a invențiilor, așa cum prevede art. 9 lit. a) din Legea nr. 8/1996. Separat de acest lucru, elementele în care poate consta lucrarea, de apreciat în lumina art. 7 din lege, cu sublinierile făcute, nu erau oricum limitate prin decizia de recurs anterioară la parametrii tehnici și soluțiile tehnice/constructive ce urmau a fi utilizate pentru realizarea modelelor experimentale vizate de proiecte.

b. Reclamanta-recurentă susține că opera asupra căreia revendică drepturi este componenta tehnică ce face parte din contractele de finanțare, iar instanța de recurs, delimitând astfel obiectul cauzei, a impus (cum s-a mai arătat) ca în cadrul analizei să se aprecieze dacă aceasta constă fie în parametrii tehnici (mecanici, electrici, optici, automate logice), fie în soluțiile tehnice ce urmau a fi utilizate pentru realizarea modelelor experimentale vizate de proiecte, ori atât în parametrii tehnici, cât și în soluțiile constructive sau chiar în alte dimensiuni ale proiectelor, ce trebuie relevate ca atare. Nu s-a făcut o cercetare a componentei tehnice ca un întreg, instanța de recurs recunoscând posibilitatea ca aceasta să constea atât în parametrii tehnici, cât și în soluțiile constructive sau chiar în alte dimensiuni ale proiectelor, ce trebuie relevate ca atare.

Modul de analiză al instanței de apel a determinat ca, de exemplu, să se rețină lipsa soluției tehnice/constructive la platforme, aceasta putând să se regăsească în partea definită ca fiind modalitatea de funcționare, ca părți ale unui întreg. În decizia de recurs anterioară se face trimitere la „componenta tehnică ce face parte din contractele de finanțare” și „ lucrarea reclamantei”, cu privire la care s-a impus verificarea atât din perspectiva dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 8/1996, cu sublinierile făcute privind obiectul protecției în lumina acestui text legal, cât și a art. 9 lit. a) din lege sub aspectul excluderii de la protecția dreptului de autor - ceea ce impunea analiza, cu prioritate, în acest cadru.

Pentru aceste motive și cu aplicarea dispozițiilor art. 315 și art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se impune admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care va avea în vedere și celelalte critici formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca neîntemeiate excepția nulității recursului și respectiv a lipsei calității procesuale active invocate de către intimata pârâtă SC E.O.C. SRL. Admite recursul declarat de reclamanta S.E. împotriva deciziei nr. 175A din data de 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București – Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2013.