ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 116/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 116/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei

de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vlll-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 16514/3 din 03 martie 2011, reclamantul

B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC A.C.S.S.U. SRL, S.N.V.

(director general al societății) și A.V., pronunțarea unei hotărâri prin care

să se constate nerespectarea legislației interne și internaționale privind

munca, prin capătul 6 din cererea formulată, reclamantul solicitând să se

constate că el este autorul chestionarelor de verificare a cunoștințelor

dobândite în domeniul „situații de urgență", că în calitate de autor a

completat conținutul părții tehnice scrise a celor 3 planuri de intervenție la

beneficiarii C., B.B.C. și L.P., că a permis SC A.C.S.S.U. SRL să utilizeze

chestionarele, contra salariului plătit, doar pe perioada în care a fost

salariat, că nu a fost remunerat pentru creația sa, solicitându-se în acest

sens interzicerea pârâtei A.C.S.S.U. de a utiliza, fără acordul reclamantului,

planurile menționate.

S-a

solicitat, totodată, obligarea pârâtei la achitarea unei sume de 1.000 RON de

persoană/chestionar, pentru fiecare utilizare.

La termenul din

26 iulie 2011 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, față de cuprinsul capătului 6 de cerere din acțiunea introductivă, a dispus

disjungerea acestuia și formarea unui nou dosar, nr. 54828/3/2011.

La aceiași termen,

tribunalul, din oficiu, a pus in discuția părților excepția necompetenței funcționale

față de obiectul pricinii de față.

Prin încheierea

de ședință din data de 26 iulie 2011 Tribunalul București, secția a Vlll-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență funcțională a secției

a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a Tribunalului București și a

înaintat cauza privind pe reclamant B.A., la registratura generală civilă în vederea

repartizării aleatorii.

Cauza a fost reînregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 16 septembrie

2011, sub nr. de dosar 54828/3/2011**.

La data de 22

martie 2012 reclamantul B.A. a depus prin intermediul serviciului registratură al

instanței precizări la cererea de chemare în judecată și a temeiului de drept al

acesteia.

Privitor la cele

3 părți tehnice scrise ale planurilor de intervenție pentru beneficiarii C., B.B.C.,

L.P. s-a solicitat ca, în urma administrării probelor, instanța să constate că:

a întocmit conținutul părților tehnice scrise ale planurilor de intervenție pentru

beneficiarii C., B.B.C. și L.P.; a transmis documentele către SC A.C.S.S.U. SRL,

anterior întocmirii/înregistrării acestora de către alte persoane/firme; a verificat

și conținutul unor planuri de intervenție de la alte imobile/ațti beneficiari, întocmite

de alți salariați ai firmei; există mai multe moduri, mai simple sau mai ample,

privind întocmirea planurilor de intervenție; în contractul său individual de muncă/fișa

postului pe care l-a ocupat, nu este prevăzută obligația expresă de întocmire sau

verificare a planurilor de intervenție; a solicitat plată suplimentară pentru întocmirea

și utilizarea unor documente, ce se pot utiliza un timp îndelungat și care, uzual,

se remunerează separat față de cele curente.

Nu i-au fost plătite

contravaloarea corectă pentru întocmirea și utilizarea ulterioară a celor 3 părți

scrise ale planurilor de intervenție pentru beneficiarii C., B.B.C. și L.P.

În drept, au fost

invocate prevederile Legii nr. 8/1996 cu completările și modificările ulterioare.

Prin sentința

civilă nr. 2323 din 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția

a IV-a civilă, cererea a fost admisă în parte, recunoscându-i-se reclamantului existența

unui drept de autor asupra chestionarelor de verificare a cunoștințelor în domeniul

situațiilor de urgență identificate prin inscripționarea Al, A2, A3, A4, A5, A6,

A7, AS, A9, A10, A11, A12, A13, A14, A15, A16, A17, A18, A19, A20, A21, A22, A23,

A24, A25, A26, A27, A28, A29, A30, A31, A32, și interzicându-i-se pârâtei să folosească

chestionarele identificate prin inscripționarea A1-A32 fără încuviințarea reclamantului;

au fost respinse celelalte capete de cerere.

Totodată, a fost

obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 129,22 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă

nr. 208A din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă

și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări

sociale, apelul reclamantului a fost respins ca nefondat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut următoarele:

Susținerea apelantului

în sensul că instanța ar fi omis chestionarul, este eronată. Respectivul chestionar

este identic cu cel de dosar, iar instanța le-a identificat pe ambele cu simbolul

A1.

Este eronată și

susținerea potrivit căreia instanța ar fi atribuit același simbol la două chestionare

diferite. Astfel, din cuprinsul sentinței apelate și din dispozitiv rezultă că tribunalul

a avut în vedere doar chestionarele aflate la dosar.

Prin urmare, când

a identificat chestionarele cu privire la care a recunoscut existența dreptului

de autor, nu a avut în vedere chestionarul din dosarul de fond.

Referitor la cererea

privind plata către reclamant a unei sume în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare

chestionar utilizat de SC A.C.S.S.U. SRL sau de orice firmă/persoană, instanța de

apel a constatat că, în mod corect, această cerere a fost respinsă de tribunal,

care a reținut ca reclamantul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu.

La dosarul de

fond au fost depuse chestionare folosite de pârâtă și după încetarea raporturilor

de muncă între reclamant și pârâtă. Cu toate acestea reclamantul nu a făcut vreo

dovadă a cuantumului prejudiciului material suferit.

Referitor la susținerile

apelantului cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 3000 euro cu titlu

de daune morale, instanța de apel a constatat că această cerere este o cerere nou

formulată în faza procesuală, astfel că este inadmisibilă în raport de momentul

procesual în care este formulată.

Sunt nefondate

și criticile referitoare la respingerea cererii reclamantului de a-i fi recunoscute

drepturi de autor asupra părții tehnice scrise planurilor de intervenție pentru

beneficiarii C., B.B.C., L.P.

Astfel, reclamantul

susține că ar fi realizat partea tehnică scrisă a planurilor de intervenție pentru

cele trei obiective, invocând dovedirea acestor susțineri cu o serie de corespondențe

purtate pe e-mail, din care nu rezultă însă nici partea care a fost contribuție

reclamantului și nici împrejurarea că această contribuție ar fi fost menținută în

forma finală a planurilor de intervenție. Dimpotrivă, din e-mailuri rezultă că datele

transmise erau incomplete, iar reclamantul avea dubii asupra unora din datele tehnice

din document.

Mai mult, din

corespondența referitoare la L.P. rezultă că reclamantul a realizat două adrese,

iar nu vreun plan de intervenție.

Mai mult, din

corespondența invocată de apelant rezultă că acesta a "urmat sugestia"

angajatorului "privind forma și alte anumite aspecte" și, totodată, că

documentele urmau să facă obiectul analizei și aprobării. Mai mult, rezultă că documentul

transmis a suferit ulterior modificări (corespondența de la dosarul de fond), astfel

că nu s-a dovedit că partea realizată de reclamant a fost păstrată în forma documentului

final.

Totodată, așa

cum corect a reținut tribunalul, datele tehnice nu pot face obiectul dreptului de

autor.

Pe de altă parte,

originalitatea unui document conținând date tehnice preexistente nu este dată de

conținut, ci de forma, de modul de prezentare. Or, chiar în corespondență se arată

că forma documentului a fost sugerată apelantului de către angajator. Prin urmare,

nu poate fi reținut caracterul original al documentului.

Corespondența

menționată vizează doar planul de intervenție pentru C., însă din compararea planului

de intervenție pentru acest obiectiv cu planul de intervenție pentru obiectivul

B.B.C., se poate constata că acestea au aceeași structură, același mod de prezentare.

Prin urmare, concluzia lipsei caracterului original al documentului vizează ambele

documente.

În consecință,

apelul a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei

nr. 208A din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă

și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări

sociale, a formulat recurs reclamantul B.A., arătând că solicită ajutor public judiciar

sub forma asistenței judiciare din oficiu, urmând să motiveze cererea de recurs,

după desemnarea apărătorului din oficiu.

Prin încheierea

din 31 octombrie 20Î4, cererea de acordare ajutorului public judiciar sub forma

asistenței judiciare din oficiu a reclamantului a fost admisă și s-a dispus efectuarea

unei adrese către Baroul București pentru desemnarea unui apărător din oficiu.

La 9 ianuarie

2015, recurenta-reclamant, prin avocat, a depus motive de recurs, invocând prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii

de recurs, reclamantul susține, în esență, că, deși instanța de apel reține că chestionarele

A1-A32 formează obiectul dreptului de autor, în mod nelegal nu a obligat pârâta

să plătească nicio despăgubire pentru folosirea acestora de la momentul creării

acestora de către reclamant până în prezent.

Totodată, cu referire

la cererea de acordare a despăgubirilor în cuantum de 3.000 euro, se arată că încă

din acțiunea introductivă reclamantul a solicitat plata unor sume de bani, fără

a preciza cuantumul acestora și, datorită faptului că nu s-a efectuat nicio expertiză

la fond, reclamantul a precizat valoarea acestei sume în fața instanței de apel.

De asemenea, se

mai susține că cele trei planuri de intervenție întocmite de reclamant pentru C.,

B.B.C. și L.P. sunt creații intelectuale, motiv pentru care solicită obligarea pârâtei

la plata sumei de 6.000 euro pentru proiectul C., 4,000 euro pentru proiectul B.B.C.

și 3.000 euro pentru proiectul L.P.

Intimata-pârâtă

a depus întâmpinare, calificată ca note scrise de către instanță la termenul din

16 ianuarie 2015, prin care a invocat excepția nulității recursului, deoarece acesta

nu a fost motivat în termenul legal.

Analizând excepția

nulității recursului, Înalta Curte o va admite, pentru cele ce urmează:

Art. 303

alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul se va motiva prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs, care este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii atacate, conform art. 301 C. proc. civ.

Pe de altă parte,

art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat

în termenul legal, afară de cazul în care se invocă un motiv de ordine publică,

în condițiile legii.

În speță, recurentul-reclamant

a depus cererea de recurs, în termenul legal, la data de 28 mai 2013, fără a proceda

și la motivarea căii de atac, arătând în cuprinsul cererii că după desemnarea unui

avocat din oficiu va proceda și la motivarea recursului.

Cererea de ajutor

public judiciar în forma prevăzută de art. 6 lit. a) din O.U.G. nr. 51/2008 a fost

admisă de instanța de recurs la termenul din 31 octombrie 2014, când s-a dispus

efectuarea unei adrese către Baroul București pentru desemnarea unui apărător din

oficiu; la 9 ianuarie 2015, recurentul-reclamant, prin avocat, a depus motive de

recurs.

Înalta Curte constată

că potrivit art. 13 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008: „(V) Ajutorul public

judiciar pentru exercitarea unei căi de atac se poate acorda în urma unei noi cereri.

(2) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar în vederea exercitării unei

căi de atac se adresează instanței a cărei hotărâre se atacă, în mod obiigatoriu,

înăuntrul termenului pentru exercitarea căii de atac și se soluționează de urgență

de un alt complet decât cel care a soluționat cauza pe fond".

În consecință,

având în vedere că cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar nu a fost

adresată instanței a cărei hotărâre se atacă în vederea exercitării recursului,

Înalta Curte constată că în cauză recurentul nu este în situația de a avea beneficiul

repunerii în termenul de motivare a recursului, în condițiile art. 13 alin. (3)-(5)

din O.U.G. nr. 51/2008, cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice

prin intermediul unui avocat, în condițiile art. 6 lit. a) din același act normativ

- plata onorariului pentru asigurarea reprezentării sau asistenței juridice în fața

instanței de recurs.

Astfel, art. 13

alin. (3)-(5) din O.U.G. nr. 51/2008 prevăd:

„(3) Prin introducerea

cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar, termenul pentru exercitarea

căii de atac se întrerupe o singură dată, dacă solicitantul depune în termen de

cel mult 10 zile înscrisurile doveditoare prevăzute la art. 14. De la data comunicării

încheierii prin care s-a soluționat cererea de ajutor public judiciar ori, după

caz, cererea de reexaminare, în sensul admiterii, respectiv al respingerii, începe

să curgă un nou termen pentru exercitarea căii de atac.

(4) În cazul admiterii

cererii de ajutor public judiciar în condițiile art. 6 lit. a), instanța comunică

de îndată încheierea solicitantului și baroului de avocați. Baroul este obligat

să desemneze în 48 de ore un avocat cu drept de a pleda în fața instanței de apel

sau, după caz, de recurs. Data desemnării avocatului și datele de identificare a

acestuia se comunică instanței și solicitantului în cel mult 48 de ore.

(5) De la data

desemnării avocatului potrivit alin. (4) începe să curgă un nou termen pentru exercitarea

căii de atac".

Prin urmare, având

în vedere că recursul a fost declarat la 28 mai 2013, rezultă ca termenul de motivare

a recursului s-a împlinit la data de 11 decembrie 2014, conform modalității de calcul

al termenului art. 101 alin. (1) C. proc. civ. (pe zile libere).

Or, recurentul-reclamant

a depus motivele de recurs la data de 09 ianuarie 2015, după desemnarea apărătorului,

așadar, cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc. civ.,

în condițiile în care, potrivit celor arătate, nu a operat o repunere în termenul

de motivare a recursului, astfel încât Înalta Curte va constata nulitatea recursului,

în aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

În aplicarea

art. 274 C. proc. civ., va obliga pe recurentul-reclamant la plata sumei de 1.000

RON reprezentând cheltuieli de judecată către imimata-pârâtă, constând în onorariu

avocat, conform chitanței depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul B.A. împotriva deciziei nr. 208A din 19 noiembrie 2013 a

Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă pe recurentul-reclamant

la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC A.C.S.S.U.

SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2015.