ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 116/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 16514/3 din 03 martie 2011, reclamantul B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC A.C.S.S.U. SRL, S.N.V. (director general al societății) și A.V., pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nerespectarea legislației interne și internaționale privind munca, prin capătul 6 din cererea formulată, reclamantul solicitând să se constate că el este autorul chestionarelor de verificare a cunoștințelor dobândite în domeniul „situații de urgență", că în calitate de autor a completat conținutul părții tehnice scrise a celor 3 planuri de intervenție la beneficiarii C., B.B.C.

și L.P., că a permis SC A.C.S.S.U. SRL să utilizeze chestionarele, contra salariului plătit, doar pe perioada în care a fost salariat, că nu a fost remunerat pentru creația sa, solicitându-se în acest sens interzicerea pârâtei A.C.S.S.U. de a utiliza, fără acordul reclamantului, planurile menționate. S-a solicitat, totodată, obligarea pârâtei la achitarea unei sume de 1.000 RON de persoană/chestionar, pentru fiecare utilizare. La termenul din 26 iulie 2011 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, față de cuprinsul capătului 6 de cerere din acțiunea introductivă, a dispus disjungerea acestuia și formarea unui nou dosar, nr. 54828/3/2011. La aceiași termen, tribunalul, din oficiu, a pus in discuția părților excepția necompetenței funcționale față de obiectul pricinii de față.

Prin încheierea de ședință din data de 26 iulie 2011 Tribunalul București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență funcțională a secției a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a Tribunalului București și a înaintat cauza privind pe reclamant B.A., la registratura generală civilă în vederea repartizării aleatorii. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 16 septembrie 2011, sub nr. de dosar 54828/3/2011**. La data de 22 martie 2012 reclamantul B.A. a depus prin intermediul serviciului registratură al instanței precizări la cererea de chemare în judecată și a temeiului de drept al acesteia.

Privitor la cele 3 părți tehnice scrise ale planurilor de intervenție pentru beneficiarii C., B.B.C., L.P. s-a solicitat ca, în urma administrării probelor, instanța să constate că: a întocmit conținutul părților tehnice scrise ale planurilor de intervenție pentru beneficiarii C., B.B.C. și L.P.; a transmis documentele către SC A.C.S.S.U.

SRL, anterior întocmirii/înregistrării acestora de către alte persoane/firme; a verificat și conținutul unor planuri de intervenție de la alte imobile/ațti beneficiari, întocmite de alți salariați ai firmei; există mai multe moduri, mai simple sau mai ample, privind întocmirea planurilor de intervenție; în contractul său individual de muncă/fișa postului pe care l-a ocupat, nu este prevăzută obligația expresă de întocmire sau verificare a planurilor de intervenție; a solicitat plată suplimentară pentru întocmirea și utilizarea unor documente, ce se pot utiliza un timp îndelungat și care, uzual, se remunerează separat față de cele curente. Nu i-au fost plătite contravaloarea corectă pentru întocmirea și utilizarea ulterioară a celor 3 părți scrise ale planurilor de intervenție pentru beneficiarii C., B.B.C.

și L.P. În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 8/1996 cu completările și modificările ulterioare. Prin sentința civilă nr. 2323 din 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, cererea a fost admisă în parte, recunoscându-i-se reclamantului existența unui drept de autor asupra chestionarelor de verificare a cunoștințelor în domeniul situațiilor de urgență identificate prin inscripționarea Al, A2, A3, A4, A5, A6, A7, AS, A9, A10, A11, A12, A13, A14, A15, A16, A17, A18, A19, A20, A21, A22, A23, A24, A25, A26, A27, A28, A29, A30, A31, A32, și interzicându-i-se pârâtei să folosească chestionarele identificate prin inscripționarea A1-A32 fără încuviințarea reclamantului; au fost respinse celelalte capete de cerere.

Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 129,22 RON cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia civilă nr. 208A din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, apelul reclamantului a fost respins ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Susținerea apelantului în sensul că instanța ar fi omis chestionarul, este eronată. Respectivul chestionar este identic cu cel de dosar, iar instanța le-a identificat pe ambele cu simbolul A1. Este eronată și susținerea potrivit căreia instanța ar fi atribuit același simbol la două chestionare diferite.

Astfel, din cuprinsul sentinței apelate și din dispozitiv rezultă că tribunalul a avut în vedere doar chestionarele aflate la dosar. Prin urmare, când a identificat chestionarele cu privire la care a recunoscut existența dreptului de autor, nu a avut în vedere chestionarul din dosarul de fond. Referitor la cererea privind plata către reclamant a unei sume în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare chestionar utilizat de SC A.C.S.S.U. SRL sau de orice firmă/persoană, instanța de apel a constatat că, în mod corect, această cerere a fost respinsă de tribunal, care a reținut ca reclamantul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu. La dosarul de fond au fost depuse chestionare folosite de pârâtă și după încetarea raporturilor de muncă între reclamant și pârâtă.

Cu toate acestea reclamantul nu a făcut vreo dovadă a cuantumului prejudiciului material suferit. Referitor la susținerile apelantului cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 3000 euro cu titlu de daune morale, instanța de apel a constatat că această cerere este o cerere nou formulată în faza procesuală, astfel că este inadmisibilă în raport de momentul procesual în care este formulată. Sunt nefondate și criticile referitoare la respingerea cererii reclamantului de a-i fi recunoscute drepturi de autor asupra părții tehnice scrise planurilor de intervenție pentru beneficiarii C., B.B.C., L.P.

Astfel, reclamantul susține că ar fi realizat partea tehnică scrisă a planurilor de intervenție pentru cele trei obiective, invocând dovedirea acestor susțineri cu o serie de corespondențe purtate pe e-mail, din care nu rezultă însă nici partea care a fost contribuție reclamantului și nici împrejurarea că această contribuție ar fi fost menținută în forma finală a planurilor de intervenție. Dimpotrivă, din e-mailuri rezultă că datele transmise erau incomplete, iar reclamantul avea dubii asupra unora din datele tehnice din document. Mai mult, din corespondența referitoare la L.P. rezultă că reclamantul a realizat două adrese, iar nu vreun plan de intervenție. Mai mult, din corespondența invocată de apelant rezultă că acesta a "urmat sugestia" angajatorului "privind forma și alte anumite aspecte" și, totodată, că documentele urmau să facă obiectul analizei și aprobării.

Mai mult, rezultă că documentul transmis a suferit ulterior modificări (corespondența de la dosarul de fond), astfel că nu s-a dovedit că partea realizată de reclamant a fost păstrată în forma documentului final. Totodată, așa cum corect a reținut tribunalul, datele tehnice nu pot face obiectul dreptului de autor. Pe de altă parte, originalitatea unui document conținând date tehnice preexistente nu este dată de conținut, ci de forma, de modul de prezentare. Or, chiar în corespondență se arată că forma documentului a fost sugerată apelantului de către angajator. Prin urmare, nu poate fi reținut caracterul original al documentului. Corespondența menționată vizează doar planul de intervenție pentru C., însă din compararea planului de intervenție pentru acest obiectiv cu planul de intervenție pentru obiectivul B.B.C., se poate constata că acestea au aceeași structură, același mod de prezentare.

Prin urmare, concluzia lipsei caracterului original al documentului vizează ambele documente. În consecință, apelul a fost respins ca nefondat. Împotriva deciziei nr. 208A din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a formulat recurs reclamantul B.A., arătând că solicită ajutor public judiciar sub forma asistenței judiciare din oficiu, urmând să motiveze cererea de recurs, după desemnarea apărătorului din oficiu. Prin încheierea din 31 octombrie 20Î4, cererea de acordare ajutorului public judiciar sub forma asistenței judiciare din oficiu a reclamantului a fost admisă și s-a dispus efectuarea unei adrese către Baroul București pentru desemnarea unui apărător din oficiu.

La 9 ianuarie 2015, recurenta-reclamant, prin avocat, a depus motive de recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, reclamantul susține, în esență, că, deși instanța de apel reține că chestionarele A1-A32 formează obiectul dreptului de autor, în mod nelegal nu a obligat pârâta să plătească nicio despăgubire pentru folosirea acestora de la momentul creării acestora de către reclamant până în prezent. Totodată, cu referire la cererea de acordare a despăgubirilor în cuantum de 3.000 euro, se arată că încă din acțiunea introductivă reclamantul a solicitat plata unor sume de bani, fără a preciza cuantumul acestora și, datorită faptului că nu s-a efectuat nicio expertiză la fond, reclamantul a precizat valoarea acestei sume în fața instanței de apel.

De asemenea, se mai susține că cele trei planuri de intervenție întocmite de reclamant pentru C., B.B.C. și L.P. sunt creații intelectuale, motiv pentru care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 6.000 euro pentru proiectul C., 4,000 euro pentru proiectul B.B.C. și 3.000 euro pentru proiectul L.P. Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, calificată ca note scrise de către instanță la termenul din 16 ianuarie 2015, prin care a invocat excepția nulității recursului, deoarece acesta nu a fost motivat în termenul legal. Analizând excepția nulității recursului, Înalta Curte o va admite, pentru cele ce urmează: Art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, care este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, conform art. 301 C. proc.

civ. Pe de altă parte, art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care se invocă un motiv de ordine publică, în condițiile legii. În speță, recurentul-reclamant a depus cererea de recurs, în termenul legal, la data de 28 mai 2013, fără a proceda și la motivarea căii de atac, arătând în cuprinsul cererii că după desemnarea unui avocat din oficiu va proceda și la motivarea recursului. Cererea de ajutor public judiciar în forma prevăzută de art. 6 lit. a) din O.U.G. nr. 51/2008 a fost admisă de instanța de recurs la termenul din 31 octombrie 2014, când s-a dispus efectuarea unei adrese către Baroul București pentru desemnarea unui apărător din oficiu; la 9 ianuarie 2015, recurentul-reclamant, prin avocat, a depus motive de recurs.

Înalta Curte constată că potrivit art. 13 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008: „(V) Ajutorul public judiciar pentru exercitarea unei căi de atac se poate acorda în urma unei noi cereri. (2) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar în vederea exercitării unei căi de atac se adresează instanței a cărei hotărâre se atacă, în mod obiigatoriu, înăuntrul termenului pentru exercitarea căii de atac și se soluționează de urgență de un alt complet decât cel care a soluționat cauza pe fond". În consecință, având în vedere că cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar nu a fost adresată instanței a cărei hotărâre se atacă în vederea exercitării recursului, Înalta Curte constată că în cauză recurentul nu este în situația de a avea beneficiul repunerii în termenul de motivare a recursului, în condițiile art. 13 alin. (3)-(5) din O.U.G.

nr. 51/2008, cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice prin intermediul unui avocat, în condițiile art. 6 lit. a) din același act normativ - plata onorariului pentru asigurarea reprezentării sau asistenței juridice în fața instanței de recurs. Astfel, art. 13 alin. (3)-(5) din O.U.G. nr. 51/2008 prevăd: „(3) Prin introducerea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar, termenul pentru exercitarea căii de atac se întrerupe o singură dată, dacă solicitantul depune în termen de cel mult 10 zile înscrisurile doveditoare prevăzute la art. 14. De la data comunicării încheierii prin care s-a soluționat cererea de ajutor public judiciar ori, după caz, cererea de reexaminare, în sensul admiterii, respectiv al respingerii, începe să curgă un nou termen pentru exercitarea căii de atac.

(4) În cazul admiterii cererii de ajutor public judiciar în condițiile art. 6 lit. a), instanța comunică de îndată încheierea solicitantului și baroului de avocați. Baroul este obligat să desemneze în 48 de ore un avocat cu drept de a pleda în fața instanței de apel sau, după caz, de recurs. Data desemnării avocatului și datele de identificare a acestuia se comunică instanței și solicitantului în cel mult 48 de ore. (5) De la data desemnării avocatului potrivit alin. (4) începe să curgă un nou termen pentru exercitarea căii de atac". Prin urmare, având în vedere că recursul a fost declarat la 28 mai 2013, rezultă ca termenul de motivare a recursului s-a împlinit la data de 11 decembrie 2014, conform modalității de calcul al termenului art. 101 alin. (1) C. proc.

civ. (pe zile libere). Or, recurentul-reclamant a depus motivele de recurs la data de 09 ianuarie 2015, după desemnarea apărătorului, așadar, cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care, potrivit celor arătate, nu a operat o repunere în termenul de motivare a recursului, astfel încât Înalta Curte va constata nulitatea recursului, în aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. În aplicarea art. 274 C. proc. civ., va obliga pe recurentul-reclamant la plata sumei de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către imimata-pârâtă, constând în onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul B.A. împotriva deciziei nr. 208A din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Obligă pe recurentul-reclamant la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC A.C.S.S.U. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2015.