ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3898/2011

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4943 din 9 iunie 2010

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a

admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, și a declinat competența de soluționare

a cererii formulate de reclamanții A.T.I., M.G.C., O.A., R.F.R., S.N.R., Z.M., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției în favoarea Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

soluție tribunalul a reținut că reclamanții, prin cererea înregistrată la data de

26 mai 2008 disjunsă din Dosarul nr. 14063/3/2009, au chemat în judecată pe pârâtul

Ministerul Justiției pentru a se dispune modificarea ordinelor de încadrare în sensul

completării acestora cu sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.

Drepturile prevăzute în

prezenta lege pentru magistrați se acordă și personalului de specialitate juridică

asimilat magistraților, potrivit prevederilor Legii nr. 92/1992, republicată, cu

modificările ulterioare.

Obiectul acțiunii îl constituie

solicitarea de a se modifica un act al unui organ al administrației centrale, astfel

că acesta nu se circumscrie în sfera prevederilor art. 281 C. muncii.

Învestită prin declinare,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția necompetenței materiale, a declinat în favoarea Tribunalului București

competența soluționării cauzei și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție,

în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel

Curtea de Apel a apreciat că petitul acțiunii referitor la modificarea ordinelor

de încadrare pentru reclamanți, în sensul completării acestora cu sporul de risc

și suprasolicitare neuro-psihică este un capăt de cerere accesoriu, întrucât soluționarea

sa depinde de soluția dată capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata

sporului de risc și suprasolicitare neuro-psihică.

Reclamanții A.T.I., M.G.C.,

O.A., R.F.R., S.N.R. și Z.M., prin cererea înregistrată la data de 26 mai 2008 disjunsă

din Dosarul nr. 14063/3/2009, au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justitiei

pentru a se dispune modificarea ordinelor de încadrare în sensul completării acestora

cu sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, invocând în susținerea

cererii lor dispozițiile art. 58 Legea nr. 50/1996, potrivit cărora: „Drepturile

prevăzute în prezenta lege pentru magistrați se acordă și personalului de specialitate

juridică asimilat magistraților, potrivit prevederilor Legii nr. 92/1992, republicată,

cu modificările ulterioare”.

Înalta Curte, soluționând

conflictul negativ de competență, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ.

stabilește competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În vederea stabilirii

competenței materiale în soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că se impune

analizarea obiectului dedus judecății.

Reclamanții au solicitat

modificarea ordinelor de încadrare în sensul completării acestora cu sporul de risc

și suprasolicitare neuropsihică 50%.

Competența materială a

instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile

art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond

de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1)

Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport

cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul

actului administrativ contestat.

Obiectul litigiului, în

cauza de față, nu se încadrează în textul de lege sus citat, fiind de fapt un litigiu

de muncă.

Or, potrivit art. 2

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. „tribunalele judecă în primă instanță conflictele

de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe”.

Cererea reclamanților

se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) C. muncii, conform cărora „prezentul

cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale numai în

măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii”.

În speță, nu există o

lege specială derogatorie, iar sintagma „raporturile de muncă” trebuie înțeleasă

în sens larg, aplicându-se nu numai persoanelor care au încheiat un contract tipic

de muncă.

Prevederile C. muncii

se aplică tuturor categoriilor de salariați (magistrați, funcționari publici cu

statut special, etc.), cât timp nu există o lege specială derogatorie.

Prin urmare, instanța

competentă să soluționeze litigiile de muncă este Tribunalului ca instanță de conflicte

de muncă.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe A.T.I., M.G.C., O.A., R.F.R., S.N.R., Z.M. și Ministerul Justiției, în

favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iulie

2011.