ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2489/2009

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea introdusă pe

rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și

asigurări sociale, reclamanții A.D., B.A., C.C., D.G., D.G., F.E.G., F.H.G., I.L.,

M.E.G., M.L., P.A.Ș. și T.G. au solicitat instanței, în contradictoriu cu

pârâții Tribunalul București, Curtea de Apel București, M.J.M.F.P., ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la

plata în favoarea fiecărui reclamant a sporului de 50% pentru risc și

suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, începând

cu luna mai și până în prezent, actualizate cu indicele de inflație la data

efectuării plății, acordarea lunară a acestui spor și în continuare, în

condițiile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și

alte drepturi ale personalului din organele judecătorești.

Soluția primei instanței.

Prin

încheierea din data de 27 iunie 2008, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă,

conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. I și II din O.U.G. nr.

75/2008, a trimis cauza la Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și

pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă

și asigurări sociale, constatând că reclamanții au calitatea de funcționari

publici, a apreciat că aceștia nu se regăsesc printre categoriile de personal

din sistemul justiției, ce beneficiază de competența specială reglementată de

O.U.G. nr. 75/2008, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 109 din Legea nr.

188/1999 coroborate cu cele ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, a admis

excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a înaintat cauza spre

competentă soluționare secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a

aceleiași instanțe.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 3313 din 2 decembrie 2008, constatând că

Tribunalul București are, în accepțiunea legii, calitate de instituție publică

locală, și considerând că, deși reclamanții au chemat în judecată și alte

instituții și autorități publice, acest fapt este lipsit de relevanță față de

împrejurarea că elementul care determină competența instanței este calitatea

subiectelor raportului juridic raportată la prevederile legale, în temeiul

dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a

IX - a contencios administrativ și fiscal. Totodată, constatând ivit conflictul

negativ de competență, în vederea soluționării acestuia, în temeiul art. 20 pct.

2 C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte examinând conflictul

negativ care s-a ivit între Curtea de Apel București și Tribunalul București,

stabilește că soluționarea acțiunii ce formează obiectul dosarului aparține

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La stabilirea competenței

materiale a instanței, Înalta Curte are în vedere obiectul acțiunii și

calitatea reclamanților.

Reclamanții au calitatea de

funcționari publici, salarizați conform Legii nr. 188/1999 R și O.G. nr. 6/2007.

Categoria profesională a

funcționarilor publici nu se circumscrie sferei de reglementare a O.U.G. nr. 75/2006,

act normativ care cuprinde dispoziții speciale privind salarizarea și alte

drepturi ale judecătorilor, procurorilor, a personalului de specialitate

juridică, asimilat judecătorilor și procurorilor, a magistraților asistenți.

Înalta Curte arată că O.U.G.

nr. 75/2008 se referă și la alte categorii de personal din sistemul justiției,

numai că funcționarii publici, angajați în cadrul instanțelor, nu fac parte din

cadrul personalului din sistemul justiției.

Faptul că angajatorul este

autoritatea judecătorească nu determină modificarea statului de funcționar

public.

În consecință, în cazul

funcționarilor publici care au raporturi de funcție cu autoritatea

judecătorească, nu sunt aplicabile normele de competență materială specială

prevăzute expres în O.U.G. nr. 75/2008, ci normele de competență materială

reglementate în Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public.

Raportul de funcție a luat naștere între funcționarul public și Tribunalul

București, iar obligația de plată a drepturilor de natură salarială aparține  autorității

față de care s-a născut  raportul de funcție.

Astfel fiind, în raport de

prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., competența

de soluționare a cauzei aparține tribunalului, autoritatea publică cu obligație

directă față de reclamant nefiind o autoritate centrală.

Potrivit art. 109 din Legea nr.

188/1999 R cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului

public sunt de competența instanței de contencios administrativ, cu excepția

situațiilor în care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

În cazul funcționarilor

publici din cadrul autorității judecătorești legiuitorul nu a stabilit expres

competența materială a altei instanței, așa încât sunt aplicabile regulile de

competență materială de drept comun.

Având în vedere motivele

expuse mai sus, Înalta Curte în baza art. 20 și următoarele C. proc. civ. va

stabili competența de soluționare a cauzei la Tribunalul București, secția de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 6348/2/2008 în favoarea

Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 8 mai 2009.