ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2489/2009

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții A.D., B.A., C.C., D.G., D.G., F.E.G., F.H.G., I.L., M.E.G., M.L., P.A.Ș. și T.G. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul București, Curtea de Apel București, M.J.M.F.P., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata în favoarea fiecărui reclamant a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu luna mai și până în prezent, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății, acordarea lunară a acestui spor și în continuare, în condițiile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești.

Soluția primei instanței. Prin încheierea din data de 27 iunie 2008, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008, a trimis cauza la Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, constatând că reclamanții au calitatea de funcționari publici, a apreciat că aceștia nu se regăsesc printre categoriile de personal din sistemul justiției, ce beneficiază de competența specială reglementată de O.U.G.

nr. 75/2008, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu cele ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a înaintat cauza spre competentă soluționare secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a aceleiași instanțe.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3313 din 2 decembrie 2008, constatând că Tribunalul București are, în accepțiunea legii, calitate de instituție publică locală, și considerând că, deși reclamanții au chemat în judecată și alte instituții și autorități publice, acest fapt este lipsit de relevanță față de împrejurarea că elementul care determină competența instanței este calitatea subiectelor raportului juridic raportată la prevederile legale, în temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, în vederea soluționării acestuia, în temeiul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte examinând conflictul negativ care s-a ivit între Curtea de Apel București și Tribunalul București, stabilește că soluționarea acțiunii ce formează obiectul dosarului aparține Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. La stabilirea competenței materiale a instanței, Înalta Curte are în vedere obiectul acțiunii și calitatea reclamanților. Reclamanții au calitatea de funcționari publici, salarizați conform Legii nr. 188/1999 R și O.G. nr. 6/2007. Categoria profesională a funcționarilor publici nu se circumscrie sferei de reglementare a O.U.G.

nr. 75/2006, act normativ care cuprinde dispoziții speciale privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, a personalului de specialitate juridică, asimilat judecătorilor și procurorilor, a magistraților asistenți. Înalta Curte arată că O.U.G. nr. 75/2008 se referă și la alte categorii de personal din sistemul justiției, numai că funcționarii publici, angajați în cadrul instanțelor, nu fac parte din cadrul personalului din sistemul justiției. Faptul că angajatorul este autoritatea judecătorească nu determină modificarea statului de funcționar public. În consecință, în cazul funcționarilor publici care au raporturi de funcție cu autoritatea judecătorească, nu sunt aplicabile normele de competență materială specială prevăzute expres în O.U.G.

nr. 75/2008, ci normele de competență materială reglementate în Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public. Raportul de funcție a luat naștere între funcționarul public și Tribunalul București, iar obligația de plată a drepturilor de natură salarială aparține autorității față de care s-a născut raportul de funcție. Astfel fiind, în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului, autoritatea publică cu obligație directă față de reclamant nefiind o autoritate centrală. Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 R cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de contencios administrativ, cu excepția situațiilor în care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

În cazul funcționarilor publici din cadrul autorității judecătorești legiuitorul nu a stabilit expres competența materială a altei instanței, așa încât sunt aplicabile regulile de competență materială de drept comun. Având în vedere motivele expuse mai sus, Înalta Curte în baza art. 20 și următoarele C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 6348/2/2008 în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.