ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1674/2012

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 octombrie 2007 pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții A.V., A.M.R., B.A., B.C., B.D., C.C., C.N., C.V., C.M., C.C., C.I., D.M., D.M., D.A., F.H., G.A.A., G.G., G.F., H.M., M.G., M.M., M.N., M.E., M.M., M.L., N.V., O.V., P.B., P.S.C., P.C., P. (M.) M., P.E., P.I., P.M., P.P., P.I., S.A., S.A., S.M., S.F., S.M., S.R., Ș.P., Ș.L.V., Ș.S., T.L., T.F., T.D., T.C., U.C., V.M.C. și V.C.

au chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Finanțelor Publice și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, începând cu data de 01 noiembrie 2004 la zi și în continuare, lunar, la actualizarea sumelor rezultate din calcularea sporului de 50% la indemnizația de încadrare brută lunară, prin aplicarea ratei inflației, precum și la înscrierea sporului de 50% în carnetul de muncă. În urma admiterii cererilor de abținere formulate în cauză, dosarul a fost înaintat Tribunalului Călărași, respectiv Tribunalului Giurgiu.

Prin sentința civilă nr. 713/ LM/ AS din 18 iulie 2008, Tribunalul Giurgiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Învestită cu soluționarea litigiului, prin sentința civilă nr. 444 din 12 decembrie 2008, Curtea de Apel București a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce o privește pe reclamanta P.I., pe capetele de cerere având ca obiect acordarea sporului de 50% pentru perioada mai 2005 și în continuare, precum și pe capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă. A respins cererea formulată de reclamanta P.I.

pentru pretențiile ulterioare lunii mai 2005. A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții B.C., G.A.A., D.A., P.P., P.I., M.G., C.C., H.M., F.H., U.C., S.A., S.R., G.G., V.C., P.S.C:, D.M., N.V., C.V., M.L., T.L., V.M.C., P.E., S . F., M.M., S.M., C.M., P.M., S.M., Ș.P., D.M., T.D., P.C., P.I., C.I., B.D., A.M.R., T.F., S.A., Ș.L.V., B.A., T.C., O.V., M.N., C.C., M.E., G.F., A.V., C.N., M.M., P. (M.) M., P.B., Ș.S., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor.

A obligat pârâții Ministerul Apărării și Direcția Instanțelor Militare să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat din indemnizația sau salariul de încadrare brut lunar, după caz, începând cu data de 16 octombrie 2006, pentru reclamanta A.M.R., și începând cu data de 01 noiembrie 2004, pentru reclamanții B.C., G.A.A., D.A., P.P., P.I., M.G., C.C., H.M., F.H., U.C., S.A., S.R., G.G., V.C., P.S.C., D.M., N.V., C.V., M.L., T.L., V.M.C., P.E., S.F., M.M., S.M., C.M., P.M., S.M., Ș.P., D.M., T.D., P.C., C.I., B.D., A.M.R., T.F., S.A., Ș.L.V., B.A., T.C., O.V., M.N., C.C., M.E., G.F., A.V., C.N., M.M., P. (M.) M., P.B., Ș.S., la zi și în continuare, lunar, urmând ca sumele să fie actualizate în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și a fost obligată pârâta Direcția Instanțelor Militare să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților pentru care acestea sunt ținute.

Prin aceeași sentință, au fost respinse acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și acțiunea formulată de reclamanta P.I., pentru pretențiile ulterioare lunii mai 2005, constatând existența autorității de lucru judecat. Au fost obligați pârâții Ministerul Apărării și Direcția Instanțelor Militare la plata către reclamanta P.I. a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, pentru perioada 01 noiembrie 2004 - aprilie 2005, și la actualizarea sporului cuvenit începând cu 01 noiembrie 2004 și până la achitarea acestuia, în raport cu rata inflației calculată de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

Au fost obligați pârâții Ministerul Apărării și Direcția Instanțelor Militare la 1.500 lei cheltuieli de judecată către reclamanți. Împotriva acestei sentințe, la data de 26 noiembrie 2010, pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Direcția Instanțelor Militare a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că prin sentința supusă revizuirii s-a dispus în mod greșit obligarea Direcției Instanțelor Militare și a Ministerului Apărării Naționale la plata unor drepturi salariate aferente perioadei 1 noiembrie 2004 - aprilie 2005 către reclamanta P.I., de vreme ce această parte nu a fost angajată a instanțelor militare în acest interval de timp.

S-a învederat că revizuentul nu avea competența legală de a crea și deține dosare profesionale privind personalul auxiliar de specialitate, conex și administrativ din cadrul instanțelor militare, astfel încât nu a cunoscut situația particulară a reclamantei P.I. Revizuentul a luat la cunoștință de faptul că reclamanta este încadrată în funcția de grefier din data de 15 iunie 2006 în organigrama Tribunalului Militar Teritorial București cu ocazia comunicării de către unitatea care reprezintă și asigură asistența juridică în fața instanțelor judecătorești, respectiv Direcția pentru Relația cu Parlamentul și Asistență Juridică, a unei copii de pe cererea reclamantei P.I.

formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Direcția Instanțelor Militare, având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, pentru perioada 03 februarie 2007 - 15 noiembrie 2009 și în continuare, înregistrată sub numărul 43472/3/2010 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Revizuentul a învederat că a solicitat și primit o copie a carnetului de muncă al reclamantei la data de 01 noiembrie 2010, ocazie cu care a luat cunoștință de evoluția carierei profesionale: 17 ianuarie 2000 - 31 august 2004: grefier dactilograf la Curtea Militară de Apel; 01 septembrie 2004 - 14 iunie 2006: grefier dactilograf și grefier la Curtea de Apel București; 15 iunie 2006 - prezent: grefier la Tribunalul Militar Teritorial București.

Prin urmare, cum din consemnările din carnetul de muncă rezultă că reclamanta nu a fost angajata vreunei instanțe militare, ci a Curții de Apel București în întreaga perioadă pentru care s-a dispus obligarea pârâților la plata anumitor drepturi de natură salarială, s-a susținut că acțiunea trebuia respinsă, nefiind datorate sumele respective și nici cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 4 din 09 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: În sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat ca temei juridic al revizuirii, prin înscrisuri noi se înțeleg acele înscrisuri care existau la data judecății, deoarece numai în această situație ele au putut fi reținute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta.

În speță, înscrisul la care face referire revizuentul, respectiv copia carnetului de muncă al reclamantei P.I. a fost depus la Dosarul nr. 5499/2/2008 al Curții de apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 29 octombrie 2008 și deci a putut fi cunoscut de instanța de judecată care a pronunțat sentința supusă prezentei revizuiri. Faptul că revizuentul în cadrul procesului soluționat prin sentința supusă revizuirii nu a făcut diligențele necesare pentru a lua la cunoștință de mențiunile înscrise în carnetul de muncă al intimatei reclamante aflat în copie la dosar, reprezintă un motiv imputabil acestuia, care nu justifică însă admiterea cererii de revizuire.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat și motivat recurs revizuentul Ministerul Apărării Naționale - Direcția Instanțelor Militare. Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: La data de 07 octombrie 2010, Direcția Instanțelor Militare a fost citată în calitate pârât în Dosarul civil nr. 43472/3/2010, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a V conflicte de muncă și asigurări sociale, și a putut afla conținutul cererii de chemare în judecată. Ulterior, la de 01 noiembrie 2010, a primit o copie a carnetului de muncă al reclamantei P.I., luând în acest fel cunoștință de evoluția carierei sale profesionale.

Consemnările din carnetul de muncă relevă că întreaga perioadă pentru care Ministerul Apărării Naționale și Direcția Instanțelor Militare au fost obligați, prin hotărârea a cărei revizuire se cere, la plata anumitor drepturi de natură salarială, reclamanta nu a fost angajata vreunei instanțe militare, ci a Curții de Apel București. Ca atare, este evident că revizuentul nu datorează sumele respective și nici cheltuieli de judecată. Având în vedere data de la care Direcția Instanțelor Militare a descoperit înscrisuri doveditoare, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se solicită admiterea recursului și a cererii de revizuire. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: Cererea de revizuire care a învestit instanțele în prezentul litigiu, a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate dispune dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții și anume: partea interesată să prezinte un înscris nou care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie să fie confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul să nu fi putut a fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată din motive mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată; înscrisul să fi existat la data la care a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită.

Înscrisul nou invocat de revizuent l-a reprezentat copia carnetului de muncă al reclamantei P.I. În mod corect Curtea de Apel a apreciat că înscrisul în temeiul căruia se solicită revizuirea sentinței civile nr. 444 din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel București nu îndeplinește condiția de a fi un înscris nou, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Textul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se referă exclusiv la situația în care înscrisul exista în momentul judecării pricinii, dar nu a fost folosit, nu a fost înfățișat instanței în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată. În cauză însă, această ipoteză nu se regăsește deoarece copia carnetului de muncă al reclamantei P.I.

a fost depus la filele 61-72 din Dosarul nr. 5499/2/2008 al Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 29 octombrie 2008 și deci a putut fi cunoscut de instanța de judecată care a pronunțat sentința împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire. Or, condițiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. trebuie satisfăcute în mod cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele determinând respingerea cererii de revizuire. Constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectele analizate și care vizau exclusiv condițiile de admisibilitate ale cererii formulate, Înalta Curte nu va răspunde criticilor formulate în legătură cu fondul litigiului dedus judecății.

În consecință, în baza art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței nr. 4 din 09 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 martie 2012.