ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1674/2012

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 octombrie

2007 pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, reclamanții A.V., A.M.R., B.A., B.C., B.D., C.C., C.N., C.V.,

C.M., C.C., C.I., D.M., D.M., D.A., F.H., G.A.A., G.G., G.F., H.M., M.G., M.M.,

M.N., M.E., M.M., M.L., N.V., O.V., P.B., P.S.C., P.C., P. (M.) M., P.E., P.I.,

P.M., P.P., P.I., S.A., S.A., S.M., S.F., S.M., S.R., Ș.P., Ș.L.V., Ș.S., T.L.,

T.F., T.D., T.C., U.C., V.M.C. și V.C. au chemat în judecată Ministerul

Apărării Naționale, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Finanțelor

Publice și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să

oblige pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de

50%, prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, începând cu data de 01 noiembrie 2004

la zi și în continuare, lunar, la actualizarea sumelor rezultate din calcularea

sporului de 50% la indemnizația de încadrare brută lunară, prin aplicarea ratei

inflației, precum și la înscrierea sporului de 50% în carnetul de muncă.

În urma admiterii

cererilor de abținere formulate în cauză, dosarul a fost înaintat Tribunalului

Călărași, respectiv Tribunalului Giurgiu.

Prin sentința civilă nr.

713/ LM/ AS din 18 iulie 2008, Tribunalul Giurgiu a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Învestită cu

soluționarea litigiului, prin sentința civilă nr. 444 din 12 decembrie 2008,

Curtea de Apel București a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea

ce o privește pe reclamanta P.I., pe capetele de cerere având ca obiect

acordarea sporului de 50% pentru perioada mai 2005 și în continuare, precum și

pe capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.

A respins cererea

formulată de reclamanta P.I. pentru pretențiile ulterioare lunii mai 2005.

A admis, în parte,

acțiunea formulată de reclamanții B.C., G.A.A., D.A., P.P., P.I., M.G., C.C., H.M.,

F.H., U.C., S.A., S.R., G.G., V.C., P.S.C:, D.M., N.V., C.V., M.L., T.L., V.M.C.,

P.E., S

.

F., M.M., S.M., C.M.,

P.M., S.M., Ș.P., D.M., T.D., P.C., P.I., C.I., B.D., A.M.R., T.F., S.A., Ș.L.V.,

B.A., T.C., O.V., M.N., C.C., M.E., G.F., A.V., C.N., M.M., P. (M.) M., P.B., Ș.S.,

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării, Direcția Instanțelor Militare

și Ministerul Economiei și Finanțelor.

A obligat pârâții

Ministerul Apărării și Direcția Instanțelor Militare să plătească reclamanților

sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat din

indemnizația sau salariul de încadrare brut lunar, după caz, începând cu data

de 16 octombrie 2006, pentru reclamanta A.M.R., și începând cu data de 01

noiembrie 2004, pentru reclamanții B.C., G.A.A., D.A., P.P., P.I., M.G., C.C.,

H.M., F.H., U.C., S.A., S.R., G.G., V.C., P.S.C., D.M., N.V., C.V., M.L., T.L.,

V.M.C., P.E., S.F., M.M., S.M., C.M., P.M., S.M., Ș.P., D.M., T.D., P.C., C.I.,

B.D., A.M.R., T.F., S.A., Ș.L.V., B.A., T.C., O.V., M.N., C.C., M.E., G.F., A.V.,

C.N., M.M., P. (M.) M., P.B., Ș.S., la zi și în continuare, lunar, urmând ca

sumele să fie actualizate în raport cu rata inflației de la data nașterii

dreptului și până la data plății efective și a fost obligată pârâta Direcția

Instanțelor Militare să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de

muncă ale reclamanților pentru care acestea sunt ținute.

Prin aceeași sentință,

au fost respinse acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și acțiunea formulată de reclamanta P.I.,

pentru pretențiile ulterioare lunii mai 2005, constatând existența autorității

de lucru judecat.

Au fost obligați

pârâții Ministerul Apărării și Direcția Instanțelor Militare la plata către

reclamanta P.I. a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent

de 50%, pentru perioada 01 noiembrie 2004 - aprilie 2005, și la actualizarea sporului

cuvenit începând cu 01 noiembrie 2004 și până la achitarea acestuia, în raport

cu rata inflației calculată de la data nașterii dreptului și până la data

plății efective.

Au fost obligați

pârâții Ministerul Apărării și Direcția Instanțelor Militare la 1.500 lei

cheltuieli de judecată către reclamanți.

Împotriva acestei

sentințe, la data de 26 noiembrie 2010, pârâtul Ministerul Apărării Naționale -

Direcția Instanțelor Militare a formulat cerere de revizuire, în temeiul

dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii

de revizuire s-a arătat că prin sentința supusă revizuirii s-a dispus în mod

greșit obligarea Direcției Instanțelor Militare și a Ministerului Apărării

Naționale la plata unor drepturi salariate aferente perioadei 1 noiembrie 2004

- aprilie 2005 către reclamanta P.I., de vreme ce această parte nu a fost

angajată a instanțelor militare în acest interval de timp.

S-a învederat că

revizuentul nu avea competența legală de a crea și deține dosare profesionale

privind personalul auxiliar de specialitate, conex și administrativ din cadrul

instanțelor militare, astfel încât nu a cunoscut situația particulară a

reclamantei P.I.

Revizuentul a luat la

cunoștință de faptul că reclamanta este încadrată în funcția de grefier din

data de 15 iunie  2006 în organigrama Tribunalului Militar Teritorial București

cu ocazia comunicării de către unitatea care reprezintă și asigură asistența

juridică în fața instanțelor judecătorești, respectiv Direcția pentru Relația

cu Parlamentul și Asistență Juridică, a unei copii de pe cererea reclamantei P.I.

formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și

Direcția Instanțelor Militare, având ca obiect plata sporului de risc și

suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, pentru perioada 03 februarie 2007

- 15 noiembrie 2009 și în continuare, înregistrată sub numărul 43472/3/2010 pe

rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Revizuentul a

învederat că a solicitat și primit o copie a carnetului de muncă al reclamantei

la data de 01 noiembrie 2010, ocazie cu care a luat cunoștință de evoluția

carierei profesionale: 17 ianuarie 2000 - 31 august  2004: grefier dactilograf

la Curtea Militară de Apel; 01 septembrie 2004 - 14 iunie 2006: grefier

dactilograf și grefier la Curtea de Apel București; 15 iunie 2006 - prezent:

grefier la Tribunalul Militar Teritorial București.

Prin urmare, cum din

consemnările din carnetul de muncă rezultă că reclamanta nu a fost angajata

vreunei instanțe militare, ci a Curții de Apel București în întreaga perioadă

pentru care s-a dispus obligarea pârâților la plata anumitor drepturi de natură

salarială, s-a susținut că acțiunea trebuia respinsă, nefiind datorate sumele

respective și nici cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 4

din 09 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea

de revizuire ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În sensul art. 322 pct.

5 C. proc. civ., invocat ca temei juridic al revizuirii, prin înscrisuri noi se

înțeleg acele înscrisuri care existau la data judecății, deoarece numai în

această situație ele au putut fi reținute de partea potrivnică în cursul

procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta.

În speță, înscrisul

la care face referire revizuentul, respectiv copia carnetului de muncă al

reclamantei P.I. a fost depus la Dosarul nr. 5499/2/2008 al Curții de apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, la data de 29 octombrie 2008 și deci a putut fi cunoscut de

instanța de judecată care a pronunțat sentința supusă prezentei revizuiri.

Faptul că revizuentul

în cadrul procesului soluționat prin sentința supusă revizuirii nu a făcut

diligențele necesare pentru a lua la cunoștință de mențiunile înscrise în

carnetul de muncă al intimatei reclamante aflat în copie la dosar, reprezintă

un motiv imputabil acestuia, care nu justifică însă admiterea cererii de

revizuire.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a declarat și motivat recurs revizuentul Ministerul

Apărării Naționale - Direcția Instanțelor Militare.

Prin motivele de

recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

La data de 07

octombrie 2010, Direcția Instanțelor Militare a fost citată în calitate pârât

în Dosarul civil nr. 43472/3/2010, aflat pe rolul Tribunalului București,

secția a V conflicte de muncă și asigurări sociale, și a putut afla conținutul

cererii de chemare în judecată. Ulterior, la de 01 noiembrie 2010, a primit o

copie a carnetului de muncă al reclamantei P.I., luând în acest fel cunoștință

de evoluția carierei sale profesionale.

Consemnările din carnetul

de muncă relevă că întreaga perioadă pentru care Ministerul Apărării Naționale

și Direcția Instanțelor Militare au fost obligați, prin hotărârea a cărei

revizuire se cere, la plata anumitor drepturi de natură salarială, reclamanta

nu a fost angajata vreunei instanțe militare, ci a Curții de Apel București. Ca

atare, este evident că revizuentul nu datorează sumele respective și nici

cheltuieli de judecată.

Având în vedere data

de la care Direcția Instanțelor Militare a descoperit înscrisuri doveditoare,

în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se solicită admiterea recursului și a

cererii de revizuire.

Analizând decizia

recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele

considerente:

Cererea de revizuire

care a învestit instanțele în prezentul litigiu, a fost întemeiată pe

prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 322 pct.

5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate dispune dacă, după darea

hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate

dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Pentru a se putea

invoca acest motiv de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ mai multe

condiții și anume: partea interesată să prezinte un înscris nou care nu a fost

folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă

forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie să fie confirmat prin alte

mijloace de probă; înscrisul să nu fi putut a fi invocat în procesul în care

s-a pronunțat hotărârea atacată din motive mai presus de voința părților;

înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de

instanță, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată; înscrisul să fi existat

la data la care a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită.

Înscrisul nou invocat

de revizuent l-a reprezentat copia carnetului de muncă al reclamantei P.I.

În mod corect Curtea

de Apel a apreciat că înscrisul în temeiul căruia se solicită revizuirea

sentinței civile nr. 444 din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel București nu

îndeplinește condiția de a fi un înscris nou, în sensul art. 322 pct. 5 C.

proc. civ.

Textul art. 322 pct. 5

C. proc. civ. se referă exclusiv la situația în care înscrisul exista în

momentul judecării pricinii, dar nu a fost folosit, nu a fost înfățișat

instanței în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată.

În cauză însă,

această ipoteză nu se regăsește deoarece copia carnetului de muncă al

reclamantei P.I. a fost depus la filele 61-72 din Dosarul nr. 5499/2/2008 al

Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 29 octombrie 2008 și deci a

putut fi cunoscut de instanța de judecată care a pronunțat sentința împotriva

căreia s-a formulat cererea de revizuire.

Or, condițiile impuse

de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. trebuie satisfăcute în mod cumulativ,

neîndeplinirea uneia dintre ele determinând respingerea cererii de revizuire.

Constatând legalitatea

deciziei recurate sub aspectele analizate și care vizau exclusiv condițiile de

admisibilitate ale cererii formulate, Înalta Curte nu va răspunde criticilor

formulate în legătură cu fondul litigiului dedus judecății.

În consecință, în

baza art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul Ministerul Apărării Naționale

împotriva sentinței nr. 4 din 09 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 08 martie 2012.