ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7009/2012

Asupra contestației în anulare de față constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 7371 din 07 septembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 47571/3/2011, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis acțiunea formulată de reclamanta J.E. în contradictoriu cu pârâta T.E.S. & T.; a anulat Decizia de concediere din 13 mai 2011 și a dispus reîncadrarea reclamantei în funcția și postul deținute anterior concedierii; a obligat pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate și actualizate și cu celelalte drepturi ce i s-ar fi cuvenit acesteia, începând cu data de 13 mai 2011 și până la data reintegrării efective.

Prin Decizia civilă nr. 1498 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței sus menționate, care a fost modificată, în sensul respingerii acțiunii. A fost obligată intimata la 372 RON cheltuieli de judecată către recurentă. Împotriva Deciziei civile nr. 1498 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, J.E. a formulat contestație în anulare, înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la 2 aprilie 2012. Competența soluționării contestației în anulare urmează a fi declinată în favoarea Curții de Apel București, în considerarea argumentelor ce succed.

La termenul de astăzi, 15 noiembrie 2012, s-a ridicat, din oficiu, excepția necompetenței instanței supreme de a soluționa contestația în anulare formulată de J.E., în raport de dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce face incident art. 137 din cod. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale. Competența de soluționare a contestației în anulare aparține instanței a cărei hotărâre se atacă, principiu enunțat în mod expres în art. 319 alin. (1) C. proc.

civ., regulă determinată de însăși natura contestației de a constitui o cale extraordinară de retractare, iar nu de reformare, prin intermediul căreia nu se realizează un control judiciar obișnuit, fapt ce atrage competența de soluționare a instanței care a pronunțat hotărârea și nu a instanței superioare. Față de formularea și finalitatea dispozițiilor art. 319 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile de competență menționate sunt de ordine publică, respectarea lor impunându-se ca atare. În speță, contestatoarea a supus acestei căi de atac Decizia civilă nr. 1498 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În atare situație, instanța competentă a soluționa contestația în anulare este Curtea de Apel București, ca instanță ce a pronunțat hotărârea atacată, fapt ce face inutilă analiza pe fond a contestației, motiv pentru care se va declina competența de soluționare în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatoarea J.E. împotriva Deciziei civile nr. 1498 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în favoarea acestei instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AS