ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7009/2012

Asupra contestației

în anulare de față constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 7371 din 07 septembrie

2011 pronunțată în Dosarul nr. 47571/3/2011, Tribunalul București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis acțiunea formulată de

reclamanta J.E. în contradictoriu cu pârâta T.E.S. & T.; a anulat Decizia

de concediere din 13 mai 2011 și a dispus reîncadrarea reclamantei în funcția

și postul deținute anterior concedierii; a obligat pârâta la plata către

reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate și

actualizate și cu celelalte drepturi ce i s-ar fi cuvenit acesteia, începând cu

data de 13 mai 2011 și până la data reintegrării efective.

Prin Decizia civilă

nr. 1498 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis

recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței sus menționate, care a fost

modificată, în sensul respingerii acțiunii. A fost obligată intimata la 372 RON

cheltuieli de judecată către recurentă.

Împotriva Deciziei

civile nr. 1498 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

J.E. a formulat contestație în anulare, înregistrată la Înalta Curte de Casație

și Justiție la 2 aprilie 2012.

Competența

soluționării contestației în anulare urmează a fi declinată în favoarea Curții

de Apel București, în considerarea argumentelor ce succed.

La termenul de

astăzi, 15 noiembrie 2012, s-a ridicat, din oficiu, excepția necompetenței

instanței supreme de a soluționa contestația în anulare formulată de J.E., în

raport de dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce face incident

art. 137 din cod.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia

se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea

unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Competența de

soluționare a contestației în anulare aparține instanței a cărei hotărâre se

atacă, principiu enunțat în mod expres în art. 319 alin. (1) C. proc. civ.,

regulă determinată de însăși natura contestației de a constitui o cale

extraordinară de retractare, iar nu de reformare, prin intermediul căreia nu se

realizează un control judiciar obișnuit, fapt ce atrage competența de

soluționare a instanței care a pronunțat hotărârea și nu a instanței

superioare.

Față de formularea și

finalitatea dispozițiilor art. 319 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile de

competență menționate sunt de ordine publică, respectarea lor impunându-se ca

atare.

În speță,

contestatoarea a supus acestei căi de atac Decizia civilă nr. 1498 din 22

februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În atare situație,

instanța competentă a soluționa contestația în anulare este Curtea de Apel

București, ca instanță ce a pronunțat hotărârea atacată, fapt ce face inutilă

analiza pe fond a contestației, motiv pentru care se va declina competența de

soluționare în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de

soluționare a contestației în anulare formulată de contestatoarea J.E.

împotriva Deciziei civile nr. 1498 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, în favoarea acestei instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AS